ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 534/2011

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele : Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, la data de 25 ianuarie 2008 cu nr. 461/86/2008, reclamanții H.J. și H.M. au chemat în judecată pe pârâta SC C.S. SRL Iaslovăț prin care a solicitat obligarea pârâtei la ridicarea necondiționată a construcțiilor edificate în mod abuziv pe terenul reclamanților sau să li se permită să ridice ei aceste construcții pe cheltuiala acesteia și să procedeze, de îndată la redirijarea apei pluviale, prin modificarea pantei de scurgere a platformei, să le plătească suma de 19200 Euro până la zi și în continuare câte 1200/lună până la eliberarea terenului, reprezentând beneficiul nerealizat ca urmare a nefolosirii terenului, teren ocupat abuziv de pârâtă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința 535 din 21 aprilie 2008 a Tribunalului Suceava, a fost disjunsă cererea de ridicare a construcțiilor și obligare la efectuarea lucrărilor necesare pentru redirijarea apelor pluviale, formulată de reclamanți și a fost anulată ca insuficient timbrată cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor în sumă de 19200 Euro până la zi și în continuare câte 1200 Euro/lună până la eliberarea terenului. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții. Prin decizia nr. 102 din 15 septembrie 2008 Curtea de Apel Suceava, a admis apelul reclamanților, a desființat sentința tribunalului, cauza fiind trimisă spre rejudecare. Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Suceava sub nr. 7529/86/2008.

Prin sentința nr. 2271 din 14 decembrie 2009, Tribunalul Suceava a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, a admis, în parte, acțiunea reclamanților, a obligat pârâta să ridice construcțiile constând în alee pavată cu dale și platformă pentru scurgerea apelor pluviale de pe suprafața de 362 mp teren situat în municipiul Suceava, proprietate stat, proprietate particulară, alee betonată, identic cu parcela 2430/3 din C.F. 1742 com. cadastrală Burdujeni și a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor civile. S-a reținut că, în raport de dispozițiile sentinței civile nr. 2133 din 24 mai 2007 a Judecătoriei Suceava și de conținutul raportului de expertiză întocmit la dosar, capătul de cerere, din acțiunea reclamanților având ca obiect - ridicarea construcțiilor - apare ca întemeiat,.

aleea betonată și platforma pentru scurgerea apelor pluviale fiind de natură a-i tulbura liniștita posesie a suprafeței de teren proprietatea reclamanților. Prima instanță a apreciat că, cererea reclamanților privind obligarea societății pârâte la plata sumei de 19.200 Euro și pe viitor câte 1200 Euro/lună ) până la eliberarea terenului, este nefondată, reținând - în motivare - că reclamanții nu au făcut dovada eliberării autorizației pentru edificarea celor 8 garaje, așa încât, cerințele pentru antrenarea răspunderii civile delictuale în privința pârâtei nu sunt îndeplinite. Cu privire la cuantificarea și acordarea cheltuielilor de judecată, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ. Împotriva acestei sentințe au promovat apel reclamanții și au arătat că prima instanță a dat o interpretare eronată a probelor administrate în cauză și o aplicare greșită a normelor legale care guvernează răspunderea civilă delictuală, sens în care, au arătat că, la dosar au produs probe are au evidențiat: obținerea certificatului de urbanism pentru edificarea celor 8 garaje, refuzul administrației locale privind eliberarea autorizației pentru edificarea garajelor motivat de existența litigiului cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, ofertarea închirierii garajelor, cuantumul chiriei ce urma să fie perceput, astfel încât, prin îndeplinirea și a celorlalte c erințe ale răspunderii civile delictuale, cererea formulată - de reclamanți - în cest sens apare ca întemeiată.

Prin decizia nr. 49 din 27 mai 2010 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul reclamanților. S-a reținut că există din partea societății pârâte o încălcare a d reptului de proprietate al reclamanților apelanți în sensul dispozițiile art. 480 C. civ. asupra terenului identificat în raportul de expertiza tehnică-judiciară întocmit la dosar de expert M.C.M. (fila 68 dosar fond) respectiv ocuparea terenului prin edificarea unei construcții de către societatea pârâtă. Fapta proprie a societății pârâte de a încălca dreptul de proprietate al reclamanților apelanți, implică, obligarea la repararea prejudiciului sub condiția îndeplinirii cumulative a cerințelor prevăzute de art. 998 C. civ., însă, în cauză nu sunt îndeplinite aceste condiții, din probele administrate la dosar nu rezultă întinderea prejudiciului.

În consecință, conchide instanța de apel în considerentele deciziei atacate, imposibilitatea edificării de către reclamanți a celor 8 garaje în vederea închirierii lor viitoare, datorată refuzului de eliberare a autorizației de construcție de către administrația locală pentru considerentele exprimate în adresa nr. 382/2008 (fila 22 dosar Tribunal) nu sunt elemente care să reflecte c ertitudinea prejudiciului. Împotriva deciziei reclamanții au declarat recurs criticând soluția dată în apel sub aspectul netemeiniciei în ceea ce privește răspunderea civilă delictuală, respectiv caracterul cert al prejudiciului ce impune repararea pagubelor sub forma despăgubirilor. Invocă ca temei de drept art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. La termenul de astăzi apărătorul a preciza că motivul de nelegalitate este art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Analizând cererea de recurs în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motive de nelegalitate invocate de recurent se constată că argumentele folosite în dezvoltarea motivului de recurs nu pot fi încadrate acestora și nici unui alt motiv de nelegalitate din cele reglementate în cuprinsul art. 304 C. proc. civ. Cum aspectele sesizate vizează aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și de aprecierea dată probelor ce reprezintă atributul instanțelor anterioare, ele nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală în care atribuțiile instanței de recurs sunt limitate strict doar la motivele de nelegalitate.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte făcând aplicarea art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanții H.J. și H.M. împotriva deciziei nr. 49 din 27 mai 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2011.