ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 15/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 15/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, sub nr. 39039/3/2007 reclamanta SC M.D.

SRL a chemat în judecată pârâtele SC B. SA și A.V.A.S. solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța să fie obligate pârâtele să prelungească contractul

de închiriere având ca obiect halele Voluntari, Ilfov, până la finalizarea

demersurilor necesare încheierii contractului de leasing imobiliar sau vânzare

– cumpărare în temeiul art. 12 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 346/2004;

să efectueze și să finalizeze demersurile necesare încheierii contractului cu

privire la activele indicate și să determine condițiile de încheiere a

acestuia; să încheie contractul de leasing și/sau de vânzare cu privire la

hale.

Prin sentința comercială nr.

4456 din 27 martie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, în dosarul nr. 39039/3/2007 s-a respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamanta SC M.D. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC B. SA și A.V.A.S.

Pentru a se pronunța astfel

instanța de fond a reținut că SC B. SA a acționat în limitele legii, cu

respectarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 137/2002 aplicabilă societăților

comerciale la care statul sau autoritatea administrației publice locale este

acționar și art. 15322 din Legea nr. 31/1990 care prevede limitele competenței

Consiliului de Administrație.

Totodată instanța de fond a

arătat că față de dispozițiile art. 13 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 346/2004,

halele nu pot fi active disponibile; că halele enumerate ar fi fost disponibile

doar în situația în care ar fi fost declarate de către SC B. SA active

disponibile, în condițiile legii, la care se adaugă condiția existenței unui

contract de închiriere în derulare, precum și calitatea de întreprindere mică

sau mijlocie a reclamantei, dovadă care nu s-a făcut.

În final instanța de fond a

arătat că art. 241 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 prevede că astfel de

închirieri pe o perioadă mai mare de un an a căror valoare individuală sau

cumulată față de același contract depășește 20% din valoarea totalului

activelor imobilizate sunt supuse aprobării prealabile a adunării generale

extraordinare a acționarilor.

Cum astfel de hotărâri nu

s-au adoptat cu privire la prelungirea fără licitație a locațiunii, argumentele

reclamantei nu au putut fi reținute ca suficiente pentru admiterea acțiunii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta SC M.D. SRL București și prin decizia comercială nr. 158

din 25 martie 2009 Curtea de Apel București a admis apelul reclamantei, a

schimbat în tot sentința atacată, a admis cererea în parte, a obligat pârâtele

să prelungească contractul de închiriere din 21 februarie 2005 modificat și

completat prin actele adiționale din 31 ianuarie 2006, 26 iulie 2006 și din 2007

până la finalizarea demersurilor necesare încheierii contractului de leasing

imobiliar sau vânzare – cumpărare în temeiul art. 12 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 346/2004 și a respins celelalte capete de cerere ca prematur

formulate.

Pentru a hotărî astfel

instanța de apel a reținut că reclamanta a solicitat cumpărarea activelor în

temeiul Legii nr. 346/2004 în considerarea calificării societății în categoria

întreprinderilor mici și mijlocii conform actului normativ mai sus-menționat,

verificarea condițiilor impuse de lege fiind realizate de ambele intimate în

cadrul derulării și aprobării procedurii.

Astfel, hotărârea A.G.E.A. SC

B. SA din 11 octombrie 2007 a fost desființată prin hotărârea nr. 4134 din 21

martie 2008 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 38346/3/2007,

considerându-se că prin acea hotărâre se eludează legea – în referire la pct. 3

pe ordinea de zi – referitoare la închirierea halelor.

În analiza aplicabilității art.

12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004 instanța a avut în vedere actele

juridice – contracte sinalagmatice încheiate între părți, respectiv între

reclamantă și intimata SC B. SA și aprobate de intimata A.V.A.S., acte valabile

producătoare de efecte juridice și chiar executate de toate părțile.

În ceea ce privește cerința

existenței unui contract de închiriere în derulare s-a reținut că atât la data

formulării de către reclamantă a solicitării în temeiul Legii nr. 346/2004, cât

și la data aprobării de către intimate a derulării procedurii exista un

contract de închiriere în vigoare; că acesta a încetat exclusiv din culpa

intimatelor care în aplicarea art. 12 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 346/2004

au prelungit contractul pe o perioadă de 60 de zile, însă insuficientă

finalizării demersurilor necesare pentru încheierea contractului de

vânzare/cumpărare leasing imobiliar.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs atât reclamanta SC M.D. SRL București cât și pârâta A.V.A.S.

Reclamanta și-a întemeiat

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a

solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul de a păstra

dispozițiile acesteia privind obligarea pârâtelor la prelungirea contractului

de închiriere din 21 februarie 2005, completat prin actele adiționale din 2006,

și 2007 până la finalizarea demersurilor necesare încheierii contractului

de leasing imobiliar sau vânzare – cumpărare în temeiul art. 12 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 346/2004 și de a admite și celelalte două capete de cerere

referitoare la efectuarea și finalizarea demersurilor cerute de Legea nr. 346/2004

și obligarea pârâtelor la încheierea contractului de leasing/vânzare cumpărare cu

privire la hale.

În dezvoltarea în fapt a

recursului s-a susținut în esență că instanța și-a întemeiat soluția pe o

interpretare greșită a actelor juridice, inclusiv a actelor pregătitoare emise

de cele două intimate considerând în mod nelegal premature ultimele capete de

cerere; că pârâtele au considerat până la un punct îndeplinite condițiile Legii

nr. 346/2004, pentru ca apoi să treacă prin hotărârea emisă la scoaterea la

licitație spre închiriere a imobilului; că nici desființarea hotărârii

acționarilor a SC B. SA nu a făcut instanța de apel să observe îndeplinirea

condițiilor de aplicare imediată a dispozițiilor art. 12 alin. (1) și (2) din

lege; că și în condițiile prelungirii contractului de închiriere ca urmare a

efectului irevocabil al dezlegării primului capăt de cerere din decizia atacată

nu se poate obține din partea pârâtelor și nici a administratorului judiciar o

satisfacție în sensul legii pe o cale extrajudiciară; că C.E.D.O. dă

satisfacție chiar speranței legitime de a obține un bun, mai ales când aceasta

are izvorul în actul normativ pe care însăși statul l-a emis și față de care

s-a obligat să-i devină regulă a propriei conduite în raport cu interesul sau

dreptul protejat – cauza R.S.S.A. contra G.

Pârâta A.V.A.S. București a

invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a

solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul

respingerii apelului.

În dezvoltarea în fapt a

recursului s-a susținut, în esență, că hotărârea a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor art. 12 – art. 14 din Legea nr. 346/2004, a dispozițiilor art. 15

din Legea nr. 137/2002, precum și a art. 15322 din Legea nr. 31/1990; că în

speță sunt incidente prevederile legislației privatizării și nu dispozițiile

Legii nr. 346/2004; că în conformitate cu prevederile Legii nr. 137/2002 și

dispozițiile art. 15322 din Legea nr. 31/1990, competența de soluționare a

operațiunii de închiriere, vânzare a activelor unor societăți comerciale în

care statul este acționar aparține adunării generale a acționarilor; că

apelanta cunoștea că listele cuprinzând activele disponibile ale SC B. SA nu au

fost depuse la C.C.I.M.B., astfel încât nu sunt aplicabile prevederile Legii nr.

346/2004; că din înscrisurile de la dosar nu rezultă faptul că SC B. SA a

stabilit și întocmit o asemenea listă; că activele în litigiu nu sunt active

disponibile, astfel cum sunt definite de dispozițiile legale; că nici condiția

existenței unui contract de închiriere în derulare nu este îndeplinită; că SC

B. SA și SC M.D. SRL București nu au mai convenit prelungirea duratei

contractului, astfel că acesta și-a încetat valabilitatea conform acordului de

voință liber exprimat al părților.

Recurenta – reclamantă a

depus concluzii scrise.

Intimata SC B. SA București,

prin administrator judiciar G.G.E. SPRL, a depus întâmpinare, solicitând în

principal suspendarea cauzei, având în vedere starea de insolvență a SC B. SA și

în subsidiar admiterea recursului A.V.A.S., modificarea în tot a deciziei

recurate în sensul respingerii în totalitate a cererii reclamantei și

respingerea ca nefondat a recursului promovat de reclamantă.

Recurenta – reclamantă a

depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului formulat de A.V.A.S. și

admiterea recursului reclamantei așa cum a fost declarat și motivat în scris.

În ceea ce privește cererea

de suspendare formulată de intimata SC B. SA se apreciază că în cauză nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, față de obiectul cererii

de chemare în judecată în obligația de a face. Nefiind în ipotezele menționate

de textul de lege menționat cererea de suspendare va fi respinsă ca

neîntemeiată.

Din examinarea actelor de la

dosar prin prisma motivelor de recurs și dispozițiile legale incidente cauzei,

se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică

care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă și pârâta A.V.A.S.

București.

Reclamanta a solicitat

cumpărarea activelor în temeiul dispozițiilor Legii nr. 346/2004, care prevăd

condițiile în care întreprinderile mici și mijlocii au acces la activele

disponibile ale societăților comerciale cu capital de stat, reclamanta

aflându-se în situația utilizării activelor pârâtei SC B. SA în baza

contractului de închiriere din 21 februarie 2005, modificat și completat prin

actele adiționale din 31 ianuarie 2006, 26 iulie 2006 și 2007.

Atât pârâta A.V.A.S. cât și

pârâta SC B. SA au procedat la verificarea condițiilor impuse de Legea nr. 346/2004

în cadrul derulării procedurii.

Intimata SC B. SA a

comunicat că prin hotărârea Consiliului de Administrație s-a decis la data de

25 ianuarie 2007 transformarea contractului conform solicitărilor reclamantei

urmând ca această transformare să fie supusă spre aprobare adunării generale a

acționarilor.

Recurenta A.V.A.S. a

comunicat că reclamanta îndeplinește condițiile pentru transformarea

contractului, urmând să acorde mandat reprezentantului său în adunarea generală

a acționarilor SC B. SA în acest sens. Întrucât s-a continuat procedura

prevăzută de Legea nr. 346/2004 contractul a fost prelungit până la data de 30

septembrie 2007, durata ultimei prelungiri neacoperind finalizarea demersurilor

de transformare a contractului.

Cum această procedură nu a

fost finalizată și față de refuzul prelungirii contractului de închiriere după

data de 30 septembrie 2007 deși reclamanta a solicitat acest lucru, în mod

întemeiat instanța de apel a admis primul capăt de cerere.

Instanța de apel a reținut

corect spre deosebire de instanța de fond că în speță erau aplicabile

dispozițiile Legii nr. 346/2004 și nu dispozițiile Legii nr. 137/2002, H.G. nr.

577/2002 și O.U.G. nr. 88/1997 și a considerat că se impune prelungirea

contractului de închiriere nr. 36/2005, modificat prin actele adiționale până

la finalizarea demersurilor necesare încheierii contractului de leasing

imobiliar sau vânzare – cumpărare în temeiul art. 12 alin. (1) lit. b) din Lege

nr. 346/2004.

În analiza aplicabilității art.

12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004 instanța a avut în vedere

calificarea societății reclamante în categoria întreprinderilor mici și

mijlocii conform Legii nr. 346/2004 și actele juridice – contracte

sinalagmatice încheiate între părți, respectiv între reclamantă și intimata SC

B. SA și aprobate de recurenta A.V.A.S., acte mai sus analizate, valabile,

producătoare de efecte juridice și chiar executate de toate părțile.

În ceea ce privește cerința

existenței unui contract de închiriere în derulare se constată că la data

formulării de către reclamantă a solicitării în temeiul Legii nr. 346/2004

exista un contract de închiriere în vigoare.

Contractul de închiriere a

încetat așa cum corect a reținut și instanța de apel exclusiv din culpa

pârâtelor care în aplicarea art. 12 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 346/2004

au prelungit contractul pe o perioadă de 60 de zile, însă insuficientă

finalizării demersurilor necesare pentru încheierea contractului de vânzare –

cumpărare/leasing imobiliar.

Procedura prevăzută de Legea

nr. 346/2004 a început în condițiile existenței unui contract valabil, a

parcurs toate etapele legale, toate actele și demersurile au fost efectuate cu

aprobarea tuturor părților implicate conform legii, iar finalitatea nu a fost

atinsă din culpa pârâtelor care după ce au prelungit pentru o perioadă

insuficientă contractul de închiriere, ulterior au refuzat pregătirea actelor

în vederea transformării contractului, cât și prelungirea contractului de

închiriere până la finalizarea acestor demersuri, încât sub acest aspect

apărările recurentei A.V.A.S. sunt neîntemeiate, și contrare propriilor acte și

fapte anterioare.

În cauză s-a făcut dovada că

valoarea activelor solicitate este de numai 2% din valoarea totală a activelor SC

B. SA, încât critica este neîntemeiată.

În ceea ce privește situația

activelor disponibile instanța de apel a avut în vedere în mod legal că

obligația întocmirii listei cu activele disponibile și a publicării acesteia

revenea pârâtelor, iar nepublicarea acestora nu poate fi imputată reclamantei.

Susținerile recurentei

reclamante privind respingerea în mod nelegal ca prematur formulate a ultimelor

două capete de cerere nu sunt întemeiate întrucât așa cum corect a reținut și

instanța de apel sunt acte subsecvente operațiunii de față care nu pot fi

analizate decât la momentul când se produc.

Susținerea privind

încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție nu poate fi

primită pentru aceleași argumente menționate mai sus.

Pentru considerentele expuse

se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. încât în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ. se vor respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

suspendare formulată de intimata – pârâtă SC B. SA Voluntari, prin

administrator judiciar SC G.G.E. SRL București.

Respinge recursurile

declarate de reclamanta SC M.D. SRL București și pârâta A.V.A.S. București

împotriva deciziei comerciale nr. 158 din 25 martie 2009 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 ianuarie 2010.