ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1515/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1515/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 515 din 22 octombrie 2009, pronunțată

de Tribunalul Botoșani, au fost condamnate inculpatele:

P.E.; B.(actualmente Z.)M. la pedepse de

2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

influență prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepselor pe durata

termenului de încercare de 4 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras

atenția asupra nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a

dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 257 alin. (2) raportat la

art. 256 alin. (2) C. pen. a confiscat de la inculpate în folosul statului câte

500 Euro.

Pentru a hotărî astfel, a

reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Botoșani din 6 octombrie 2008, inculpatele P.E. și

B.M. au fost trimise în judecată pentru săvârșirea infracțiunii

prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen.

S-a reținut prin actul de

trimitere în judecată în sarcina celor două inculpate că în urma

unei înțelegeri prealabile, numitul P.A. a predat acestora suma de 1.000 Euro,

în schimbul promisiunii de a interveni pe lângă M.I. - prim-procuror la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorgheni, județul Harghita,

să soluționeze în mod favorabil un dosar penal în care acesta era

învinuit.

Examinând actele și

lucrările dosarului prima instanță a reținut următoarea

situație de fapt:

Prin procesul-verbal încheiat la

data de 13 martie 2008, M.I., prim-procuror al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Gheorgheni a sesizat faptul că P.E. - grefier la

Judecătoria Gheorgheni și B.M. au primit de la numitul P.A. suma de

1.000 Euro, în schimbul promisiunii că vor interveni pe lângă ea,

să soluționeze în mod favorabil un dosar penal în care P.A. era

învinuit.

Numitul P.A. a fost cercetat de

Poliția municipiului Gheorgheni în dosarul nr. 24/P/2006, pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de

art. 77 alin. (1) și art. 77 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (f. 3 dosar

urmărire penală).

Din referatul și

declarația martorei M.I. (f. 72 dosar fond) rezultă că a fost

contactată telefonic de numita M.Z. consilier juridic la o unitate

bancară din Gheorgheni, care i-a relatat că aflându-se într-un

anturaj cu mai multe persoane, un cetățean numit P. a afirmat că

pentru soluționarea unui dosar penal aflat în cercetare, numitele P.E. și

B.M. s-ar fi oferit să-l ajute, în sensul de a interveni pe lângă

prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gheorgheni în

vederea soluționării favorabile a dosarului respectiv.

Prețul acestei intervenții

era de 1000 Euro, sumă pe care acesta i-ar fi dat-o numitei B. ca prin

intermediul lui P.E. să ajungă la aceasta.

Aspectele sesizate de

prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gheorgheni au

fost confirmate de martora M.Z. în declarațiile de urmărire

penală (f. 154 dosar urmărire penală) și de la

instanță (f. 104 dosar fond).

Din declarația numitului P.A.

(f. 5 dosar urmărire penală) rezultă că a relatat despre

faptul că este cercetat penal, într-un dosar referitor la

săvârșirea unor infracțiuni la regimul circulației, unor

persoane din anturajul său și unul dintre prietenii săi - fără

a-l nominaliza - i-a spus că prietena lui, numita B.M. cunoaște o

persoană „B." care l-ar putea ajuta. În urma discuției cu B.M.,

aceasta i-a spus că pentru suma de 1.000 Euro i se poate rezolva problema.

Inculpatele P.E. și B.M. s-au

întâlnit cu numitul P.A. la locuința inculpatei B.M., unde inculpata P.E. i-a

confirmat că este în relații bune cu doamna procuror M.I. și

astfel îi poate rezolva problema, cerându-i suma de 1000 Euro pe care acesta

i-a predat-o într-un plic, de față fiind și inculpata B.M.

Susținerile numitului P.A.,

referitoare la modul în care acesta a luat legătura cu inculpata B.M. sunt

confirmate de martorul S.L. în declarațiile de Ia urmărirea

penală (f. 11, 22, 141 dosar urmărire penală) și din

instanță (f. 74 dosar fond) în care arată că numitul P.A.

i-a confirmat faptul că s-a întâlnit cu inculpatele P.E. și B.M. în

locuința acesteia din urmă, ocazie cu care a predat suma de 1000 Euro

inculpatei P.E.

Numitul P.A. nu a fost audiat în

fața instanței de judecată deoarece pe parcursul urmăririi

penale a decedat în urma unui accident de circulație.

Pe parcursul urmăririi penale

și în instanță cele două inculpate au susținut că

au primit suma de 1.000 Euro pentru a-i angaja numitului P.A. un avocat

specificând pe numitul M.M.

Din declarațiile martorului M.M.

de la urmărirea penală (f. 79 dosar urmărire penală)

și din instanță (f. 105 dosar fond) rezultă că a fost

contactat telefonic de B.M., care i-a cerut să vină la sediul

Judecătoriei Gheorgheni, întrucât are de rezolvat o problemă.

Întâlnindu-se cu B.M., aceasta i-a

relatat că a fost invitată la Parchet împreună cu P.E., unde au

declarat că ar fi primit de la P.A. suma de 1000 Euro pe care ar fi urmat

să i-o dea Iui pentru a-l reprezenta în dosarul penal.

Martorul i-a explicat inculpatei B.M.

că nu poate face astfel de reprezentări, nefiind avocat, iar

inculpata B.M. a afirmat că nu este vinovată, că cea care a

sugerat această rezolvare a fost inculpata P.E.

Având în vedere cele de mai sus,

prima instanță a apreciat că faptele celor două inculpate

de a pretinde și primi de la numitul P.A. suma de 1.000 Euro, lăsând

impresia că au influență asupra primului-procuror al Parchetului

de pe lângă Judecătoria Gheorgheni pentru a-l determina să

soluționeze favorabil dosarul penal în care acesta era învinuit,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

influență prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen., urmând

să se aplice pedepse în limitele textului de lege pentru care au fost

trimise în judecată.

La individualizarea judiciară a

pedepselor aplicate prima instanță a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 81 C. pen., considerând că realizarea scopului

preventiv al pedepsei se poate realiza și fără privare de

libertate și a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepselor având în vedere persoanele inculpatelor care nu au mai

săvârșit infracțiuni și au avut o poziție

procesuală relativ sinceră.

În temeiul art. 257 alin. (2) rap.

la art. 256 alin. (2) C. pen., prima instanță a dispus confiscarea de

la inculpata P.E. și B.M. (actualmente Z.) în folosul statului a câte 500 Euro

fiecare.

Împotriva acestei sentințe

penale, în termenul legal au declarat apel inculpatele P.E. și Z.(fostă

B.)M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului declarat inculpata

P.E. a arătat în esență că în ceea ce o privește este

incidentă cauza de împiedicare a punerii în mișcare și a

exercitării acțiunii penale, prev. de art. 10 lit. d) C. proc. pen. (faptei

îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii),

practic faptei imputate lipsindu-i vinovăția; apărătorul

desemnat din oficiu pentru acesta a invocat în favoarea acestei inculpate

apelante și cazul de împiedicare a punerii în mișcare și a

exercitării acțiunii penale, prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta

nu există). A mai susținut aceeași apelantă inculpată

că în mod nelegal prima instanță a dispus confiscarea

specială a sumei de 1.000 de Euro.

În motivarea apelului declarat

inculpata Z.M. a arătat în esență că nu a comis nicio

infracțiune și implicit nu se poate reține vinovăția

ei; apărătorul desemnat din oficiu pentru această inculpată

a invocat în ceea ce o privește incidența cazurilor de împiedicare a

punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale, prev.

de art. 10 lit. a) și c) C. proc. pen. (fapta nu există, respectiv

fapta nu a fost săvârșită de către învinuit sau inculpat).

Analizând apelurile prin prisma

motivelor invocate, precum și cauza sub toate efectele de fapt și de

drept, conform dispozițiilor art. 371, art. 378 C. proc. pen., curtea a

constatat că aceste sunt nefondate, că în mod corect a reținut

prima instanță situația de fapt și încadrarea juridică

a infracțiunii pentru care au fost trimise în judecată inculpatele

apelante P.E. și Z.(fostă B.)M., acestea comițând fapta în

împrejurările reținute de prima instanță și

arătate pe larg în considerentele sentinței penale atacate.

Ca atare, prin decizia penală nr. 14

din 25 februarie 2010, apelurile formulate de inculpate au fost respinse ca

nefondate.

Nemulțumite și de această

hotărâre, în termen legal, inculpatele au atacat-o cu recurs.

Prin recursul formulat de inculpata P.E.,

hotărârile sunt criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta susține că dosarul a fost fabricat din dorința

magistratului procuror M.I., de răzbunare, aceasta prin exces de putere

l-a chemat pe P.A. cercetat pentru două infracțiuni la regimul

circulației pe drumurile publice și sub presiune procurorul l-a

determinat să declare lucruri neadevărate. Nu au fost administrate

toate probele pentru a se stabili adevărul, astfel în cursul

urmăririi penale a cerut să fie audiat martorul F.G., avocat, dar

procurorul a refuzat să administreze proba ca fiind irelevantă.

Instanța nu a procedat la confruntarea cu numitul P.A.

În fine, a susținut că hotărârea

nu cuprinde dovezi certe pe care se întemeiază condamnarea, iar

instanța de apel nu a analizat motivele sale de apel.

Inculpata Z. fostă B.M. a criticat

hotărârile susținând că nu a fost sancționat modul abuziv

în care a procedat magistratul procuror M.I., care a făcut acte de

cercetare deși nu era competentă să facă acest lucru, competența

aparținând Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita și în

plus ea era persoana în legătură cu care urma să se realizeze

infracțiunea trafic de influență.

Instanțele nu au stăruit în

aflarea adevărului, în lămurirea stării conflictuale dintre

magistratul procuror M.I. și inculpata P.E. nu a luat măsuri pentru

audierea cumpărătorului de influență P.A. și nici în

vederea audierii avocatului F.G. care urma să îi asigure apărarea

și pentru care era destinată suma de bani în discuție.

Recursurile sunt nefondate.

Din actele și lucrările aflate

la dosarul cauzei rezultă că prima instanță a reținut

o situație de fapt corectă în concordanță cu probele

administrate, a dat faptei încadrarea juridică legală și a

individualizat pedepsele cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 72 C.

pen.

Criticile aduse sentinței au

constituit apărări în cursul urmăririi și a cercetării

judecătorești, iar prin sentință s-a motivat convingător

activitatea infracțională a celor două inculpate.

Recurenta a mai susținut că

instanțele nu au luat în considerare apărările sale și

declarațiile martorilor audiați care au arătat în proces că

magistratul procuror M.I. este de rea credință, în acest fel nu a

beneficiat de un proces echitabil.

A arătat că nu se

consideră vinovată pentru că a ajutat un om să-și

angajeze avocat și că nu a făcut nici un fel de trafic de

influență.

Din cuprinsul sentinței și a

deciziei rezultă că toate probele administrate au fost analizate

și motivat au fost avute în vedere cele care reflectă adevărul

și tot astfel au fost înlăturate cele care sunt contrazise

parțial de chiar declarațiile inculpaților.

În încercarea lor de scăpare de

răspundere, inculpatele au declarat că banii au fost primiți de

la P.A. pentru ca să-i angajeze un avocat , în speță M.M.

Acest martor audiat nu numai că nu

confirmă apărările inculpatelor dar audiat nemijlocit în

primă instanță la 30 aprilie 2009 a arătat că a fost

contactat telefonic și pe un ton ultimativ, B.M. i-a cerut să

meargă la Judecătoria Gheorgheni - spunându-i că nu poate

să-i comunice la telefon care este problema pentru care îl cheamă.

În aceeași zi, 7 martie 2006, în

jurul orelor 13.30 - martorul a fost chemat telefonic de prim procuror M.I.

care l-a rugat să meargă la Judecătoria Gheorgheni, întrucât se

afla împreună cu vicepreședintele Tribunalului Harghita, A.I. și

dorește să poarte o discuție.

Martorul s-a întâlnit a doua zi cu

inculpata B. care i-a relatat că împreună cu numita P.E. a fost

chemată la parchet și că a declarat că, ea și P. au

luat de la P.A., care avea un dosar penal, suma de 1000 Euro, sumă pe care

ar fi urmat să i-o dea lui pentru a-l reprezenta în acel dosar.

Martorul mirat de cele auzite, i-a comunicat

inculpatei că nu poate face astfel de reprezentări nefiind avocat, la

care inculpata i-a spus că ea nu este vinovată și că cea

care i-a sugerat această rezolvare a fost inculpatul P.E. Tot atunci

inculpata i-a explicat că din cei 1000 Euro, 200 au rămas la P.E. iar

800 la ea, după care a plecat din localitate și când a revenit i-a

restituit lui P.

Coroborând această declarație

cu cele declarate de P.A. audiat de organele de poliție judiciară la

5 aprilie 2006 rezultă că în mod corect au reținut instanțele

că banii au fost pretinși pentru o intervenție pe lângă

magistratul procuror. Banii au fost dați inculpatei B., în casa

căreia se afla doamna „B.I.” –care lucra la tribunal sau judecătorie

(după cum a declarat P.A.), aceasta fiind inculpata P.E. Când B.M. a

primit banii, a discutat cu P. căruia i-a spus că prietena ei „B.I.”

este în relații apropiate cu procurorul I. de la Parchetul Gheorgheni

și poate interveni pe lângă aceasta pentru ca să-i rezolve

problema.

Faptul că P.A. dorea să-și

rezolve problemele de la procuratură unde era cercetat pentru

infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice a fost

confirmat și de martorul S.L. Acesta a declarat că a fost rugat de P.

să intervină pe lângă polițiști pentru a-i rezolva

favorabil dosarul dar l-a refuzat. Martorul a arătat că P.A. i-a spus

că a vorbit cu Z.M.(B.) în același scop și că le-a dat

inculpatelor B.(Z.)M. și P.E. 1000 Euro. Ulterior în cursul

cercetării judecătorești martorul a nuanțat declarația

în sensul că suma de 1000 de Euro primită de cele două inculpate

urma să fie folosită pentru angajarea unui avocat care să-l

asiste pe P.A. Acest aspect nu a fost confirmat ba dimpotrivă ținând

seama de declarația martorului M.M. - banii erau destinați pentru

realizarea „intervenției pe lângă procuror”.

În condițiile date în mod corect

instanța de apel a motivat că nu se poate vorbi despre incidența

cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de

art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există) cum tot la fel nu se poate

reține incidența cazurilor prev. de art. 10 lit. c) sau d) C. proc.

pen.

Față de cele de mai sus,

constatând că hotărârile supuse recursului de față sunt

legale și temeinice, Înalta Curte urmează ca în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să

respingă recursurile ca nefondate.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatele P.E. și Z.(fostă B.)M. împotriva deciziei

penale nr. 14 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentele inculpate la

plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de câte 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 20 aprilie 2010.