ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1515/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 515 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani, au fost condamnate inculpatele: P.E.; B.(actualmente Z.)M. la pedepse de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen. a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe durata termenului de încercare de 4 ani. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția asupra nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen.

s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii. În baza art. 257 alin. (2) raportat la art. 256 alin. (2) C. pen. a confiscat de la inculpate în folosul statului câte 500 Euro. Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din 6 octombrie 2008, inculpatele P.E. și B.M. au fost trimise în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. S-a reținut prin actul de trimitere în judecată în sarcina celor două inculpate că în urma unei înțelegeri prealabile, numitul P.A. a predat acestora suma de 1.000 Euro, în schimbul promisiunii de a interveni pe lângă M.I. - prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorgheni, județul Harghita, să soluționeze în mod favorabil un dosar penal în care acesta era învinuit.

Examinând actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Prin procesul-verbal încheiat la data de 13 martie 2008, M.I., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gheorgheni a sesizat faptul că P.E. - grefier la Judecătoria Gheorgheni și B.M. au primit de la numitul P.A. suma de 1.000 Euro, în schimbul promisiunii că vor interveni pe lângă ea, să soluționeze în mod favorabil un dosar penal în care P.A. era învinuit. Numitul P.A. a fost cercetat de Poliția municipiului Gheorgheni în dosarul nr. 24/P/2006, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 77 alin. (1) și art. 77 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (f. 3 dosar urmărire penală).

Din referatul și declarația martorei M.I. (f. 72 dosar fond) rezultă că a fost contactată telefonic de numita M.Z. consilier juridic la o unitate bancară din Gheorgheni, care i-a relatat că aflându-se într-un anturaj cu mai multe persoane, un cetățean numit P. a afirmat că pentru soluționarea unui dosar penal aflat în cercetare, numitele P.E. și B.M. s-ar fi oferit să-l ajute, în sensul de a interveni pe lângă prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gheorgheni în vederea soluționării favorabile a dosarului respectiv. Prețul acestei intervenții era de 1000 Euro, sumă pe care acesta i-ar fi dat-o numitei B. ca prin intermediul lui P.E. să ajungă la aceasta. Aspectele sesizate de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gheorgheni au fost confirmate de martora M.Z.

în declarațiile de urmărire penală (f. 154 dosar urmărire penală) și de la instanță (f. 104 dosar fond). Din declarația numitului P.A. (f. 5 dosar urmărire penală) rezultă că a relatat despre faptul că este cercetat penal, într-un dosar referitor la săvârșirea unor infracțiuni la regimul circulației, unor persoane din anturajul său și unul dintre prietenii săi - fără a-l nominaliza - i-a spus că prietena lui, numita B.M. cunoaște o persoană „B." care l-ar putea ajuta. În urma discuției cu B.M., aceasta i-a spus că pentru suma de 1.000 Euro i se poate rezolva problema. Inculpatele P.E. și B.M. s-au întâlnit cu numitul P.A. la locuința inculpatei B.M., unde inculpata P.E. i-a confirmat că este în relații bune cu doamna procuror M.I.

și astfel îi poate rezolva problema, cerându-i suma de 1000 Euro pe care acesta i-a predat-o într-un plic, de față fiind și inculpata B.M. Susținerile numitului P.A., referitoare la modul în care acesta a luat legătura cu inculpata B.M. sunt confirmate de martorul S.L. în declarațiile de Ia urmărirea penală (f. 11, 22, 141 dosar urmărire penală) și din instanță (f. 74 dosar fond) în care arată că numitul P.A. i-a confirmat faptul că s-a întâlnit cu inculpatele P.E. și B.M. în locuința acesteia din urmă, ocazie cu care a predat suma de 1000 Euro inculpatei P.E. Numitul P.A. nu a fost audiat în fața instanței de judecată deoarece pe parcursul urmăririi penale a decedat în urma unui accident de circulație.

Pe parcursul urmăririi penale și în instanță cele două inculpate au susținut că au primit suma de 1.000 Euro pentru a-i angaja numitului P.A. un avocat specificând pe numitul M.M. Din declarațiile martorului M.M. de la urmărirea penală (f. 79 dosar urmărire penală) și din instanță (f. 105 dosar fond) rezultă că a fost contactat telefonic de B.M., care i-a cerut să vină la sediul Judecătoriei Gheorgheni, întrucât are de rezolvat o problemă. Întâlnindu-se cu B.M., aceasta i-a relatat că a fost invitată la Parchet împreună cu P.E., unde au declarat că ar fi primit de la P.A. suma de 1000 Euro pe care ar fi urmat să i-o dea Iui pentru a-l reprezenta în dosarul penal. Martorul i-a explicat inculpatei B.M.

că nu poate face astfel de reprezentări, nefiind avocat, iar inculpata B.M. a afirmat că nu este vinovată, că cea care a sugerat această rezolvare a fost inculpata P.E. Având în vedere cele de mai sus, prima instanță a apreciat că faptele celor două inculpate de a pretinde și primi de la numitul P.A. suma de 1.000 Euro, lăsând impresia că au influență asupra primului-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gheorgheni pentru a-l determina să soluționeze favorabil dosarul penal în care acesta era învinuit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen., urmând să se aplice pedepse în limitele textului de lege pentru care au fost trimise în judecată.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., considerând că realizarea scopului preventiv al pedepsei se poate realiza și fără privare de libertate și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor având în vedere persoanele inculpatelor care nu au mai săvârșit infracțiuni și au avut o poziție procesuală relativ sinceră. În temeiul art. 257 alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) C. pen., prima instanță a dispus confiscarea de la inculpata P.E. și B.M. (actualmente Z.) în folosul statului a câte 500 Euro fiecare. Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal au declarat apel inculpatele P.E. și Z.(fostă B.)M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului declarat inculpata P.E. a arătat în esență că în ceea ce o privește este incidentă cauza de împiedicare a punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale, prev. de art. 10 lit. d) C. proc. pen. (faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii), practic faptei imputate lipsindu-i vinovăția; apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta a invocat în favoarea acestei inculpate apelante și cazul de împiedicare a punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale, prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există). A mai susținut aceeași apelantă inculpată că în mod nelegal prima instanță a dispus confiscarea specială a sumei de 1.000 de Euro.

În motivarea apelului declarat inculpata Z.M. a arătat în esență că nu a comis nicio infracțiune și implicit nu se poate reține vinovăția ei; apărătorul desemnat din oficiu pentru această inculpată a invocat în ceea ce o privește incidența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale, prev. de art. 10 lit. a) și c) C. proc. pen. (fapta nu există, respectiv fapta nu a fost săvârșită de către învinuit sau inculpat). Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate efectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371, art. 378 C. proc. pen., curtea a constatat că aceste sunt nefondate, că în mod corect a reținut prima instanță situația de fapt și încadrarea juridică a infracțiunii pentru care au fost trimise în judecată inculpatele apelante P.E.

și Z.(fostă B.)M., acestea comițând fapta în împrejurările reținute de prima instanță și arătate pe larg în considerentele sentinței penale atacate. Ca atare, prin decizia penală nr. 14 din 25 februarie 2010, apelurile formulate de inculpate au fost respinse ca nefondate. Nemulțumite și de această hotărâre, în termen legal, inculpatele au atacat-o cu recurs. Prin recursul formulat de inculpata P.E., hotărârile sunt criticate pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta susține că dosarul a fost fabricat din dorința magistratului procuror M.I., de răzbunare, aceasta prin exces de putere l-a chemat pe P.A. cercetat pentru două infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice și sub presiune procurorul l-a determinat să declare lucruri neadevărate.

Nu au fost administrate toate probele pentru a se stabili adevărul, astfel în cursul urmăririi penale a cerut să fie audiat martorul F.G., avocat, dar procurorul a refuzat să administreze proba ca fiind irelevantă. Instanța nu a procedat la confruntarea cu numitul P.A. În fine, a susținut că hotărârea nu cuprinde dovezi certe pe care se întemeiază condamnarea, iar instanța de apel nu a analizat motivele sale de apel. Inculpata Z. fostă B.M. a criticat hotărârile susținând că nu a fost sancționat modul abuziv în care a procedat magistratul procuror M.I., care a făcut acte de cercetare deși nu era competentă să facă acest lucru, competența aparținând Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita și în plus ea era persoana în legătură cu care urma să se realizeze infracțiunea trafic de influență.

Instanțele nu au stăruit în aflarea adevărului, în lămurirea stării conflictuale dintre magistratul procuror M.I. și inculpata P.E. nu a luat măsuri pentru audierea cumpărătorului de influență P.A. și nici în vederea audierii avocatului F.G. care urma să îi asigure apărarea și pentru care era destinată suma de bani în discuție. Recursurile sunt nefondate. Din actele și lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă în concordanță cu probele administrate, a dat faptei încadrarea juridică legală și a individualizat pedepsele cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 72 C. pen. Criticile aduse sentinței au constituit apărări în cursul urmăririi și a cercetării judecătorești, iar prin sentință s-a motivat convingător activitatea infracțională a celor două inculpate.

Recurenta a mai susținut că instanțele nu au luat în considerare apărările sale și declarațiile martorilor audiați care au arătat în proces că magistratul procuror M.I. este de rea credință, în acest fel nu a beneficiat de un proces echitabil. A arătat că nu se consideră vinovată pentru că a ajutat un om să-și angajeze avocat și că nu a făcut nici un fel de trafic de influență. Din cuprinsul sentinței și a deciziei rezultă că toate probele administrate au fost analizate și motivat au fost avute în vedere cele care reflectă adevărul și tot astfel au fost înlăturate cele care sunt contrazise parțial de chiar declarațiile inculpaților. În încercarea lor de scăpare de răspundere, inculpatele au declarat că banii au fost primiți de la P.A.

pentru ca să-i angajeze un avocat , în speță M.M. Acest martor audiat nu numai că nu confirmă apărările inculpatelor dar audiat nemijlocit în primă instanță la 30 aprilie 2009 a arătat că a fost contactat telefonic și pe un ton ultimativ, B.M. i-a cerut să meargă la Judecătoria Gheorgheni - spunându-i că nu poate să-i comunice la telefon care este problema pentru care îl cheamă. În aceeași zi, 7 martie 2006, în jurul orelor 13.30 - martorul a fost chemat telefonic de prim procuror M.I. care l-a rugat să meargă la Judecătoria Gheorgheni, întrucât se afla împreună cu vicepreședintele Tribunalului Harghita, A.I. și dorește să poarte o discuție. Martorul s-a întâlnit a doua zi cu inculpata B. care i-a relatat că împreună cu numita P.E.

a fost chemată la parchet și că a declarat că, ea și P. au luat de la P.A., care avea un dosar penal, suma de 1000 Euro, sumă pe care ar fi urmat să i-o dea lui pentru a-l reprezenta în acel dosar. Martorul mirat de cele auzite, i-a comunicat inculpatei că nu poate face astfel de reprezentări nefiind avocat, la care inculpata i-a spus că ea nu este vinovată și că cea care i-a sugerat această rezolvare a fost inculpatul P.E. Tot atunci inculpata i-a explicat că din cei 1000 Euro, 200 au rămas la P.E. iar 800 la ea, după care a plecat din localitate și când a revenit i-a restituit lui P. Coroborând această declarație cu cele declarate de P.A. audiat de organele de poliție judiciară la 5 aprilie 2006 rezultă că în mod corect au reținut instanțele că banii au fost pretinși pentru o intervenție pe lângă magistratul procuror.

Banii au fost dați inculpatei B., în casa căreia se afla doamna „B.I.” –care lucra la tribunal sau judecătorie (după cum a declarat P.A.), aceasta fiind inculpata P.E. Când B.M. a primit banii, a discutat cu P. căruia i-a spus că prietena ei „B.I.” este în relații apropiate cu procurorul I. de la Parchetul Gheorgheni și poate interveni pe lângă aceasta pentru ca să-i rezolve problema. Faptul că P.A. dorea să-și rezolve problemele de la procuratură unde era cercetat pentru infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice a fost confirmat și de martorul S.L. Acesta a declarat că a fost rugat de P. să intervină pe lângă polițiști pentru a-i rezolva favorabil dosarul dar l-a refuzat. Martorul a arătat că P.A.

i-a spus că a vorbit cu Z.M.(B.) în același scop și că le-a dat inculpatelor B.(Z.)M. și P.E. 1000 Euro. Ulterior în cursul cercetării judecătorești martorul a nuanțat declarația în sensul că suma de 1000 de Euro primită de cele două inculpate urma să fie folosită pentru angajarea unui avocat care să-l asiste pe P.A. Acest aspect nu a fost confirmat ba dimpotrivă ținând seama de declarația martorului M.M. - banii erau destinați pentru realizarea „intervenției pe lângă procuror”. În condițiile date în mod corect instanța de apel a motivat că nu se poate vorbi despre incidența cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există) cum tot la fel nu se poate reține incidența cazurilor prev. de art. 10 lit. c) sau d) C. proc.

pen. Față de cele de mai sus, constatând că hotărârile supuse recursului de față sunt legale și temeinice, Înalta Curte urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursurile ca nefondate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele P.E. și Z.(fostă B.)M. împotriva deciziei penale nr. 14 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentele inculpate la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 aprilie 2010.