ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 299/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 299/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 137 din 22

mai 2012, pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. 2338/40/2012 a fost

condamnată inculpata R.M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

influență în formă continuată, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplic. art.

41 alin. (2), art. 42 C. pen., cu aplic, art. 320

1

alin. (1) și (7) C.

proc. pen., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86

1

și art.

71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor principale

și accesorii aplicate sub supraveghere, pe timp de 4 ani, care constituie

termen de încercare, ce se va calcula de la data rămânerii definitive a

hotărârii.

În temeiul art. 86

3

alin.

(1) C. pen., a fost obligată condamnata ca, pe durata termenului de încercare,

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, trimestrial, la

datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani;

-

să anunțe serviciul, în prealabil, despre orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea;

- să comunice serviciului și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice serviciului informații

de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția inculpatei asupra

dispozițiilor art. 864 alin. (2) C. pen. rap. la art. 83, 84 C. pen., respectiv

că neîndeplinirea, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de

lege și a obligațiilor stabilite de instanță atrage revocarea suspendării

executării sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata

arestării preventive de la 20 iulie 2010 la 22 iulie 2010.

În temeiul art. 257 alin. (2) raportat

la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei

de 9.650 lei, diferența de 350 lei fiind restituită denunțătoarei G.G.S. în

cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 169 alin. (1) C. proc.

pen., s-a dispus restituirea către inculpata R.M. a sumei de 470 lei,

proprietatea acesteia.

A fost obligată inculpata să plătească

statului suma de 5.000 lei, cheltuieli judiciare, în care s-au inclus și

onorariile de avocat oficiu urmărire penală și judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 581/P/2010 din

22 martie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatei R.M., pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2), art. 42 C. pen.

În fapt, s-a reținut că, în cursul

lunii iulie 2010, inculpata R.M., absolventă a Grupului Școlar Postliceal Prof.

Dr. Docent E.L. - Filiala Botoșani, a pretins și primit de la un număr de 29 de

colegi câte 350 lei, pretinzând că va interveni la membrii comisiei de

examinare, în vederea susținerii și promovării examenelor de absolvire.

În prezența apărătorului desemnat din

oficiu, inculpata a arătat că recunoaște fapta reținută în actul de sesizare a

instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, pe care și le însușește, cererea sa fiind admisă.

Examinând actele și lucrările

dosarului de urmărire penală, instanța de fond a reținut ca fiind temeinic

dovedită următoarea situație de fapt:

Din anul 1996, în municipiul Botoșani

funcționează Grupul Școlar Postliceal Prof. Dr. Doc. E.L. - Filiala Botoșani,

mai întâi pe baza unei autorizații provizorii și din data de 18 octombrie 2010,

acreditată de către Ministerul Educației, pe Ordinul nr. 5478 din 18 octombrie 2010.

Până în anul școlar 2010 - 2011,

unitatea a funcționat cu două specialități: „asistent medical generalist” și „asistent

medical farmacie

”

.

În anul școlar 2009 - 2010, în cadrul

unității au absolvit o clasă de asistenți medicali de farmacie și două clase de

asistenți medicali generaliști, respectiv un număr de 37 persoane, în cea de-a

doua specialitate. Cursurile s-au desfășurat în incinta Colegiului Național „A.T.L.

”

din municipiul Botoșani și s-au

finalizat la data de 13 iulie 2010, cu un colocviu de practică.

Până la data de 22 iulie 2010,

absolvenții urmau să depună la secretariatul școlii dosarele de înscriere, în

vederea susținerii examenului de absolvire, care avea loc la data de 02 august 2010,

la sediul Filialei din municipiul Suceava.

Inculpata, care era șefa celor două

clase de asistent medical generalist, a declarat că, în timp ce se afla în anul

II, s-a interesat de la absolvenții anilor anteriori cu ce sumă de bani au

contribuit pentru organizarea de protocoale și oferirea unor foloase materiale

și bănești membrilor comisiei de susținere a examenelor. A afirmat că în anul

2009 contribuția pentru fiecare absolvent a fost de câte 600 lei. Inculpata s-a

consultat cu colegii de clasă, hotărând să contribuie fiecare cu suma de 350

lei, banii urmând a fi adunați de către aceasta.

R.M. a

susținut că nu cunoștea numele vreunui membru al comisiei de examinare, dar

știa că orice legătură era luată prin intermediul directorului Filialei

Suceava, iar banii adunați urmau a fi dați membrilor comisiei de examinare,

cărora urma să li se suplimenteze și protocolul.

La data de 19 iulie 2010, G.G.S. -

absolventă de asistentă medicală generalistă - a fost contactată telefonic de

către martora S.V., care i-a transmis din partea lui R.M. să se prezinte într-o

sală de cursuri din incinta Colegiului Național „A.T.L.” Botoșani, cu suma de

350 lei.

În aceste

împrejurări, G.G.S. a sesizat organele Direcției Generale de Anticorupție -

Serviciul Județean Botoșani și Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani,

formulând denunț, cu privire la suma de bani ce era constrânsă să o ofere.

S-a procedat la audierea lui G.G.S. și

s-a întocmit un proces - verbal de marcare chimică și criminalistică a sumei de

350 lei, pusă la dispoziție de către martoră, sumă de bani compusă din două

bancnote, a câte 100 lei fiecare, precum și trei bancnote în cupiură a câte 50

lei fiecare:, pe care s-a inscripționat cu un creion invizibil, mențiunile „Mită”

și data de „19 iulie 2010”, pe reversul bancnotelor, acestea au fost tratate cu

pulbere de culoare galbenă - fluorescentă.

Suma de bani tratată a fost înaintată

denunțătoarei G.G.S. la data de 19 iulie 2010, orele 12:10.

La data de 19 iulie 2010, orele 12:20,

s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante. În momentul în care s-a

intrat într-o sală de clasă a Colegiului Național „A.T.L.” Botoșani, la

pupitrul unei catedre au fost identificate patru persoane, respectiv inculpata R.M.,

denunțătoarea G.G.S. și martorele H.I. și S.V., ambele colege de clasă.

In continuare s-a procedat la

inventarierea bunurilor valorilor și înscrisurilor aflate asupra inculpatei R.M.,

rezultând următoarele:

- suma de 10.470 lei, compusă din 11

bancnote în cupiură a câte 200 lei, 53 bancnote în cupiură a câte 100 lei

fiecare, 55 bancnote în cupiură a câte 50 lei fiecare, 18 bancnote în cupiură

de câte 10 lei fiecare, 7 bancnote în cupiură de câte 5 lei fiecare și 5

bancnote în cupiură de câte 1 lei fiecare.

Suma de 10.470 lei a fost ridicată în

vederea continuării cercetărilor.

În geanta inculpatei R.M. a fost

identificat un carnet, cu coperte de culoare neagră, având inscripția „P.A.”,

conținând 45 de file, iar la fila nr. 37 consemnată mențiunea „Examen”, fiind

menționate numele mai multor colegi de la care inculpata afirmă că a primit

sume de bani destinate a fi oferite membrilor comisiei de examinare.

Astfel, a fost primită suma de 200 lei

de la J.C. și câte 350 lei, de la A.D., A.L.C., B.S., B.A., B.F., B.G.I., B.C.,

C.D.C., C. (F.) V., C.C.L., C.A.M., C.M.C., C.A.I., C.M.L., D.D., D.M., B.(F.) M.,

G.G.S., H.I., H.D.E., I.G., L.C.G., M.I., M.I.M., T.L., T.A.M., U.G.V. și V.A.,

conform mențiunilor făcute în agendă.

Separat, la fila 38 - agendă, au fost

consemnate numele persoanelor ce au contribuit cu sume de bani „pentru benzină”

și numele colegilor care au contribuit cu sume de bani „pentru Dna. Dirigintă”.

Printre bancnotele identificate în

geanta inculpatei s-au regăsit și cele cinci bancnote folosite la organizarea

flagrantului, aparținând denunțătoarei G.G.S., respectiv: două bancnote, a câte

100 lei fiecare, cu seriile … și …, precum și trei bancnote în cupiură a câte

50 lei fiecare, cu seriile: …, … și …, pe care s-au evidențiat inscripționate

cu un creion invizibil, mențiunile „Mită” și data de „19 iulie 2010”, iar pe

reversul bancnotelor au fost evidențiate pulbere de culoare galbenă -

fluorescentă.

Bancnotele tratate chimic au fost

predate cu adresa nr. 581/P/2010 din 20 iulie 2010 către C.E.C. Bank SA -

Sucursala Botoșani, fiind preschimbate, iar suma de 350 lei restituită

denunțătoarei G.G.S., pe baza procesului - verbal de predare/ primire, din 20

iulie 2010.

Suma rezultată, de 10.120 lei,

identificată asupra inculpatei a fost depusă la C.E.C. Bank SA - Sucursala

Botoșani cu chitanțele seria X din 23 iulie 2010 și seria Y, originalul acestora

fiind predate la Tribunalul Botoșani, pe bază de adresă, la camera de valori.

Situația de fapt descrisă mai sus, a

reținut tribunalul, a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: sesizarea

denunțătoarei G.G.S.; proces - verbal de marcare chimică și criminalistică,

împreună cu planșele foto; proces - verbal de constatare a infracțiunii

flagrante și planșa foto; adresă către C.E.C. Bank SA Botoșani și chitanțele de

consemnare a sumelor de bani; proces - verbal de declasificare, ordonanță de

autorizare provizorie a interceptării și înregistrarea convorbirilor

ambientale, transcrierea acestora, referat de confirmare a ordonanței

provizorii și încheierea nr. 142 din 21 iulie 2010, de confirmare a ordonanței

provizorii; fotocopii ale agendei personale; dovadă de restituire; declarațiile

martorilor S.V., H.I., B.C.D., B.S., A.I., A.L.C., F. (fostă C.) V., B. (fostă

C.) E., C.A.M., C.A.I., C.M.C., C.D., C.M.L., D.M., D.D., I.G., H.D.E., M.I., H.M.L.,

J.C., A.D., R.F., M.M., T.L., T.M., U.G.V. și U.T., coroborate cu declarațiile

inculpatei de recunoaștere a faptei.

La individualizarea pedepsei au fost

avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

dispozițiile părții generale în ce privește aplic. art. 41 alin. (2), 42 C.

pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse cu o treime, ca urmare a

aplicării disp. art. 320

1

C. proc. pen., gradul de pericol social

ridicat al faptei săvârșite, persoana inculpatei și împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța de fond a apreciat că o

pedeapsă orientată spre minim, de un an și șase luni închisoare, cu suspendarea

sub supraveghere, în conformitate cu disp. art. 86

1

C. pen., este în

măsură să asigure reeducarea inculpatei, existând convingerea că sancțiunea aplicată

și obligațiile stabilite în sarcina acesteia pe parcursul termenului de

încercare vor constitui un avertisment serios care o vor împiedica să mai

săvârșească infracțiuni.

Împotriva sentinței Tribunalului

Botoșani a declarat apel inculpata R.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie. în motivare, a susținut că pedeapsa aplicată și durata termenului

de încercare sunt excesive în raport cu conduita sinceră în proces ce impune

reținerea de circumstanțe atenuante judiciare.

Prin decizia penală nr. 88 din 26

septembrie 2012, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de inculpata R.M.,

împotriva sentinței penale nr. 137 din data de 22 mai 2012 pronunțată de

Tribunalul Botoșani în Dosar nr. 2338/40/2012.

A desființat în parte sentința și în

rejudecare:

Au fost reduse cheltuielile judiciare

la care inculpata a fost obligată a le achita către stat de la suma de 5.000

lei la suma de 4.000 lei.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței care nu au fost contrare deciziei.

S-a reținut în esență că prima

instanță a stabilit corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o

justă interpretare probatoriului administrat în cauză.

Inculpata apelantă a comis fapta (pe

care de altfel a recunoscut-o total și necondiționat, beneficiind de prevederile

art. 320

1

C. proc. pen.) în împrejurările reținute și expuse în

considerentele hotărârii atacate.

Astfel, în cursul lunii iulie 2010,

inculpata R.M., absolventă a Grupului Școlar Postliceal Prof. Dr. Docent E.L. -

Filiala Botoșani, a pretins și primit de la un număr de 29 de colegi câte 350

lei, pretinzând că va interveni la membrii comisiei de examinare, în vederea

susținerii și promovării examenelor de absolvire.

Reținând vinovăția inculpatei, prima

instanță a condamnat-o la o pedeapsă cu închisoarea, individualizată în

conformitate cu disp. art. 72 C. pen., cu suspendarea sub supraveghere a

sancțiunii aplicate, în condițiile art. 86

1

și urm. C. pen.

A arătat inculpata că pedeapsa

aplicată a fost într-un cuantum prea ridicat, având în vedere atitudinea sa

procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptei comise. Or, aceste

susțineri nu au fost primite.

Lipsa antecedentelor penale și

conduita procesuală corectă nu se justifică, având în vedere împrejurările

comiterii faptei, (incluzându-se și numărul mare de acte materiale), a fi

reținute ca și circumstanțe atenuante judiciare, aceste aspecte fiind însă

avute în vedere de către prima instanță la individualizarea judiciară a

cuantumului pedepsei aplicate. De asemenea, prin prisma circumstanțelor reale

și personale, tribunalul a apreciat că pronunțarea unei hotărâri de condamnare,

chiar și fără executarea efectivă a pedepsei, este suficientă pentru a

constitui un avertisment pentru inculpată și a o împiedica să comită noi

infracțiuni.

În plus, temeinic s-a apreciat că

obligațiile impuse, pe perioada termenului de încercare, vor contribui la

conștientizarea consecințelor pe care astfel de fapte le produc în rândul

comunității din care inculpata face parte.

Modalitatea de individualizare a

executării pedepsei stabilită de către prima instanță și cuantumul aplicat sunt

de natură a determina atingerea scopului lor educativ - preventiv și a produce

o schimbare a comportamentului inculpatei, începând cu atitudinea sa față de

valorile sociale și morale. Relativ la cuantumul cheltuielilor judiciare la a

căror plată inculpata a fost obligată a le achita către stat, a constatat

Curtea că, cele care provin din faza de urmărire penală (3.446 lei) au fost

justificate prin fișa de cheltuieli anexată rechizitoriului, neimpunându-se o

diminuare a acestora.

Cele stabilite cu acest titlu de către

prima instanță, a apreciat Curtea, pot fi reduse la suma de 554 lei, avându-se

în vedere că dosarul a fost soluționat la al doilea termen de judecată, în baza

disp. art. 320

1

C. proc. pen., deci fără efectuarea unui probatoriu

nemijlocit.

Împotriva deciziei penale nr. 88 din

26 septembrie 2012 a Curții de Apel Suceava a declarat recurs inculpata R.M.,

solicitând suspendarea condiționată a executării pedepsei sau reducerea

termenului de încercare de 4 ani stabilit de prima instanță, cu eșalonarea

plății cheltuielilor judiciare în rate lunare, fiind în imposibilitate de a le

achita integral.

Examinând motivele de recurs invocate,

cât și din oficiu ambele

hotărâri, conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că recursul inculpatei R.M. este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Procedura

simplificată a judecării în cazul recunoașterii vinovăției - art. 320

1

C. proc. pen. are la bază o pledoarie de vinovăție și poate fi aplicată dacă

inculpatul declară personal sau prin înscris autentic înainte de citirea

actului de sesizare a instanței că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în

rechizitoriu, solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza

de urmărire penală și nu este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pentru care

legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață.

Odată cu manifestarea de voință a

inculpatului, în sensul recunoașterii faptei sale și însușirii probelor de la

urmărire penală, acesta nu mai poate reveni pe parcursul procesului asupra

opțiunii sale de a fi judecat potrivit procedurii simplificate.

Legiuitorul nu a prevăzut o astfel de

posibilitate, pentru că altfel ar fi stipulat-o expres, cum a înțeles să o facă

spre exemplu în situația renunțării la apel sau recurs (art. 367 C. proc. pen.,

art. 385

4

C. proc. pen.).

Așadar, judecata în cazul

recunoașterii vinovăției are loc urmare a cererii inculpatului de a i se aplica

o asemenea procedură și atunci când, din probele administrate în faza de

urmărire penală rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt

suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea

unei pedepse.

În cauza dedusă judecății, pe baza

probelor administrate la urmărirea penală, s-a stabilit că în cursul lunii

iulie 2010, inculpata R.M., absolventă a Grupului școlar postliceal Prof. Dr. Docent

E.L. - Filiala Botoșani a pretins și primit de la un număr de 29 de colegi câte

350 lei, promițând că va interveni pe lângă membrii comisiei de examinare în

vederea promovării examenelor de absolvire.

La judecata în primă instanță,

inculpata R.M., în prezența apărătorului, a declarat până la începerea

cercetării judecătorești că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de

sesizare a instanței, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

Instanța de fond a apreciat corect că

este aplicabilă procedura simplificată, pentru că există declarația inculpatei

făcută în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

alin. (2) C. proc.

pen., iar din probele administrate la urmărirea penală fapta inculpatei a fost

stabilită și existau suficiente date cu privire la persoana sa pentru a i se

stabili o pedeapsă. Prin urmare, a dispus condamnarea inculpatei pentru trafic

de influență, aplicându-i o pedeapsă în conformitate cu prevederile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În recurs, inculpata R.M. a invocat

cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.,

solicitând aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a

executării pedepsei sau reducerea termenului de încercare de 4 ani stabilit de

prima instanță, cu eșalonarea plății cheltuielilor judiciare în rate lunare,

fiind în imposibilitate de a achita integral cheltuielile judiciare la care a

fost obligată.

Înalta Curte, constată că la

individualizarea pedepsei aplicată inculpatei R.M. pentru fapta săvârșită au

fost avute în vedere corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, reduse cu o treime,

prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., natura și

gravitatea faptei comise, infracțiune în legătură cu serviciul, cu un grad

ridicat de pericol social, prin care s-a adus atingere relațiilor sociale

referitoare la activitatea de serviciu, de natură a-i știrbi prestigiul și

perturba normala desfășurare, împrejurările comiterii faptei și circumstanțele

personale ale inculpatei, necunoscută cu antecedente penale.

Fiind stabilită o pedeapsă într-un

cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, s-a avut în vedere

într-o măsură suficientă atât datele care circumstanțiază persoana inculpatei

(vârsta, antecedentele penale), cât și pericolul social concret al faptei, pus

în evidență de împrejurările și modalitatea în care a acționat, lăsând să se

creadă că are influență asupra membrilor comisiei de examinare pentru

promovarea examenelor de absolvire de către cei 29 de martori.

În raport cu criteriile enunțate,

aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. - suspendarea condiționată a executării

pedepsei sau reducerea termenului de încercare de 4 ani nu se justifică.

Pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani, cu instituirea

măsurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) lit. a),

b), c) și d) C. pen. este în acord cu dispozițiile art. 72 C. pen. și în măsură

să asigure reeducarea inculpatei și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Cât privește

cererea recurentei - eșalonarea plății cheltuielilor judiciare în rate lunare -

nu se circumscrie vreunui caz de casare dintre cele enumerate în art. 385

9

C. proc. pen., ci reprezintă o chestiune legată de executarea hotărârilor

penale. Dispozițiile art. 425 alin. (2) C. proc. pen., prevăd că, dacă cel

condamnat se găsește în imposibilitate de a achita integral amenda în termenul

prevăzut de art. 425 alin. (1) C. proc. pen. - 3 luni de la rămânerea

definitivă a hotărârii - instanța de executare, la cererea condamnatului, poate

dispune eșalonarea plății amenzii, pe cel mult 2 ani în rate lunare; legea

neprevăzând posibilitatea eșalonării plății cheltuielilor judiciare.

Constatând că decizia atacată este

legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpata R.M. împotriva deciziei penale nr. 88 din 26

septembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu

minori, iar în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va

dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpata R.M. împotriva deciziei penale nr. 88

din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă

recurenta-inculpată la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi, 29 ianuarie 2013.