ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1455/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1455/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 106/P din 16
octombrie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale
cu minori și de familie, a hotărât următoarele:
În baza art. 257
alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pentru infracțiunea
de „trafic de influență”, cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen., a
condamnat pe inculpații:
- B.C.C.,
la
pedeapsa de 3 ani închisoare;
- N.J., la pedeapsa
de 2 ani închisoare.
În baza art. 86
1
C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare,
aplicată inculpatei, respectiv 2 ani închisoare aplicată inculpatului.
În baza art. 86
2
C. pen., a stabilit termenul de încercare de 5 ani pentru inculpata B.C.C. și
termenul de încercare de 4 ani pentru inculpatul N.J. (prin adăugare la
intervalul de 2 ani a cuantumului pedepsei aplicată fiecăruia).
În baza art. 86
3
C. pen., a obligat pe inculpați să respecte pe durata termenului de încercare
următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la
datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brăila;
- să anunțe în
prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele fiecăruia de existență;
Datele prevăzute în
alin. (1) lit. b), c) și d) s-au comunicat serviciului stabilit la lit. a).
Conform art. 359 C.
proc. pen., a atras atenția celor doi inculpați asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen. privind revocarea suspendării.
Conform art. 88 C.
pen., a dedus durata reținerii și arestului preventiv de la 9 februarie 2012 la
15 februarie 2012 pentru inculpata B.C.C.
Conform art. 350
alin. (1) cu referire la art. 143 C. proc. pen., a aplicat în continuare măsura
preventivă a obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 145
1
C.
proc. pen., luată față de cei doi inculpați prin încheierea din 7 martie 2012 a
Curții de Apel Galați.
În baza art. 71 alin.
(2) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii, pe durata executării pedepsei,
a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pentru aceștia pe durata
suspendării executării pedepsei închisorii.
În baza art. 6
1
alin. ultim din Legea nr. 78/2000, a obligat inculpații să restituie martorei denunțătoare
C.V. suma de 15.700 euro
.
A menținut măsura sechestrului asigurător aplicată asupra autoturismului
marca X., conform ordonanței D.N.A., Serviciul Teritorial
Galați
din 22 februarie 2012.
Conform art. 191 C. proc.
pen., a obligat cei doi inculpați la plata sumei de câte 2.000 RON fiecare cheltuieli
judiciare către stat.
În fapt s-a reținut că
inculpata B.C.C. este avocat în cadrul Baroului Brăila, anterior îndeplinind funcția
de secretar dactilograf la Spitalul Județean B. și de consilier juridic în cadrul
Casei Județene de Asigurări de Sănătate și a Direcției de Sănătate Publică Brăila.
Din anul 2000, inculpații
B.C.C. și N.J. sunt în concubinaj și au un copil minor.
În cursul anului 2008,
inculpații B.C.C. și N.J. i-au pretins martorei denunțătoare C.V., suma de 20.000
euro, din care au primit în mai multe rânduri suma de 18.000 euro, pretinzând și
lăsând-o să creadă că au influență pe lângă funcționarii Casei de Asigurări Sociale
de Sănătate Constanța, Direcției de Sănătate Publică Constanța, Colegiului Medicilor
Constanța, Inspectoratului de Poliție Sanitară și Medicină Preventivă (SANEPID)
Constanța urmând a interveni pe lângă aceștia ca fiica denunțătoarei, martora C.T.
să își deschidă un cabinet medical, cu specializarea medicină de familie, în municipiul
Constanța și să încheie un contract de prestări servicii medicale cu Casa de Asigurări
Sociale de Sănătate Constanța.
Acțiunile inculpaților
au fost de natură să o convingă pe martora denunțătoare și familia acesteia că ar
avea influență asupra funcționarilor din conducerea unităților sanitare cu
atribuții în aprobarea deschiderii cabinetelor medicilor de familia în municipiul
Constanța deoarece, pe lângă argumentele oferite de inculpatul N.J. martorei denunțătoare,
martorul C.I. și-a dat seama că o cunoștea de mai mult timp pe inculpata B.C.C.
și anume, când prin prisma atribuțiilor de serviciu (șef al Inspectoratului Județean
de Protecție Civilă Brăila în anul 2002), a întâlnit-o ca angajată secretară la
Spitalul Județean Brăila și apoi juristă la Casa Județeană de Asigurări de
Sănătate Brăila; în același sens, a fost și susținerea fiului familiei C., martorul
C.E. care a cunoscut-o și el pe inculpată din perioada în care aceasta lucra la
Spitalul Județean Brăila, unde fost sportiv de performanță mergea pentru controalele
medicale periodice.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A.,
Serviciul Teritorial Constanța.
S-a arătat că într-un
prim motiv de recurs, că în mod greșit instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor
art. 64 lit. c) C. pen. pentru inculpata B.C.C.
Al doilea motiv de recurs
circumscris dispozițiilor art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. vizează greșita
individualizare a pedepsei în ceea ce privește cuantumul termenului de încercare
stabilit, în raport cu prevederile art. 72 C. pen.
Criticile aduse nu sunt
fondate.
Reține Înalta Curte că
situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanța de fond care a realizat
o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în faza
urmăririi penale, încadrarea juridică dată faptei este justă și corespunde situației
de fapt, în mod corect apreciind instanța de fond că se impune tragerea la răspundere
penală a inculpaților pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență reținută
în sarcina acestora.
În ședința de judecată
din data de 26 septembrie 2012 ambii inculpați au recunoscut, în fața instanței
de fond în totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina lor în actul de sesizare
solicitând ca judecata să se facă potrivit dispozițiilor art. 320
1
C.
proc. pen. fără să se administreze alte probe în faza judecății, că aceasta să se
realizeze în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care inculpații
și le însușesc; cererea inculpaților de a li se aplica dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen. fiind admisă de prima instanță.
Astfel din probele administrate
în faza de urmărire penală însușite de inculpați, declarații olografe date de martora
denunțătoare C.V., procese-verbale de recunoaștere din planșele foto, declarațiile
martorilor C.I., C.T., B.O., G.P., M.L., F.V., înscrisurile olografe cu numele „N.I.A.”
și numărul de telefon al inculpatului N.J., contract de furnizare de servicii medicale
în asistență medical primară din 1 noiembrie 2008 și actele adiționale, contract
de închiriere autentificat din 6 ianuarie 2010, contract de vânzare-cumpărare autentificat
din 7 ianuarie 2010 și Anexa nr. 1, certificat de înregistrare pentru Cabinetul
Medical Individual C.T., certificat de înregistrare fiscală pentru Cabinetul
Medical Individual C.T., adresele din 5 ianuarie 2012, din 30 ianuarie 2012 ale
Direcției de Sănătate Publică Constanța, adresa din 26 ianuarie 2012 a Casei
Județeane de Asigurări de Sănătate Constanța, declarațiile inculpaților, rezultă
că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență
prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000,
reținută în sarcina inculpaților.
Referitor la pedepsele
aplicate inculpaților Înalta Curte apreciază că în cauză s-a procedat la o justă
individualizare a acestora în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute
de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite,
modalitatea concretă de comitere a faptei, limitele de pedeapsă stabilite de lege,
circumstanțele personale ale inculpaților (conduita procesuală de recunoaștere precum
și lipsa antecedentelor penale), aspecte ce au condus la stabilirea unor pedepse
care prin cuantum și modalitatea de executare sunt în măsură să asigure atingerea
scopului pedepsei astfel cum acesta este reglementat de art. 52 C. pen.
Potrivit dispozițiilor
art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare
a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.
Ca măsură de constrângere,
pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea
conținând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală
săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și
modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel încât inculpatul
să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite, pe viitor, săvârșirea
de fapte penale.
În speță, instanța de
fond a apreciat corect asupra gravității faptei, dar și a împrejurărilor în care
aceasta a fost comisă coroborate cu persoana inculpaților.
Astfel constatându-se
existența faptei penale săvârșită cu intenție de cei doi inculpați B.C.C. și N.J.,
prima instanță a procedat la condamnarea acestora pentru comiterea infracțiunii
de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art.
6 din Legea nr. 78/2000.
Pentru individualizarea
pedepselor instanța de fond a avut în vedere limitele rezultate în urma aplicării
dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen. respectiv criteriile prevăzute
de art. 72 C. pen., circumstanțele personale ale fiecăruia dintre inculpați, precum
și circumstanțele reale ale comiterii faptei.
Cu privire la modalitatea
de executare a pedepsei, avându-se în vedere circumstanțele personale ale inculpaților,
împrejurarea că nu au antecedente penale, că au în întreținere un copil minor, că
de la săvârșirea faptei au trecut 4 ani, interval de timp în care inculpații nu
au mai săvârșit alte fapte penale, aceștia desfășurând activități licite pentru
a-și asigura mijloacele de existență, inculpata fiind avocat iar inculpatul pensionar,
s-a apreciat în mod corect că reeducarea inculpaților se poate realiza fără executarea
pedepsei, fiind incidente dispozițiile art. 86
1
C. pen., referitoare
la suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Înalta Curte constată
că motivul de recurs formulat de parchet care se referă la greșita neaplicare a
dispozițiilor art. 64 lit. c) C. pen. pentru inculpata B.C.C., respectiv interdicția
în exercitarea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de
a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru
săvârșirea infracțiunii este nefondat întrucât inculpata în desfășurarea activității
infracționale nu s-a folosit de funcția avută, respectiv aceea de avocat în cadrul
Baroului Brăila.
Este de asemenea nefondat
și motivul de recurs vizând greșita stabilire a termenului de încercare pentru inculpații
B.C.C. (5 ani) și N.J. (4 ani), termenele de încercare fiind corect stabilite de
instanța de fond potrivit dispozițiilor art. 86
2
C. pen., în baza
art. 86
3
C. pen., pe durata termenului de încercare inculpații urmând
să se supună măsurilor de supraveghere: să se prezinte la datele fixate, la Serviciul
de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brăila; să anunțe în prealabil orice schimbare
de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum
și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență ale inculpaților.
Față de considerentele
arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385
15
alin. (1) pct. 1
lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de Parchetul de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Constanța
privind pe inculpații B.C.C. și N.J.
Onorariile parțiale
cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în sume de
câte 50 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
D.N.A., Serviciul Teritorial Constanța împotriva sentinței penale nr. 106/P din
16 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale
cu minori și de familie, privind pe inculpații B.C.C. și N.J.
Onorariile parțiale
cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în sume de
câte 50 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință
publică, azi 26 aprilie 2013.