ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 121/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 68 din 31 ianuarie 2008 a Tribunalului Prahova, au fost condamnați inculpații: - B.I., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen.; - G.Ș.D., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen., exceptându-se de la interdicție dreptul de a alege. În temeiul dispozițiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni pentru inculpatul B.I.

și de 4 ani pentru inculpatul G.Ș.D. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor principale. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpaților asupra consecințelor încălcării dispozițiilor art. 83 C. pen. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpații au fost obligați la câte 350 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 26 aprilie 2007, inculpatul B.I., agent de poliție în cadrul I.P.J. Prahova, a pretins suma de 100 euro de la denunțătorul G.G.L., pe care l-a lăsat să creadă că are influență asupra martorei B.A., inspector în cadrul S.P.C.L.E.P.

Ploiești, pentru a o determina să-i elibereze mai repede cartea de identitate. Inculpatul a și primit suma de bani pretinsă pe data de 27 aprilie 2007. Inculpatul G.Ș.D. i-a înlesnit inculpatului B.I. primirea sumei de bani, intermediind și contactul între cei doi. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de consemnare a denunțului, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procese-verbale de consemnare a seriilor bancnotelor, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice, declarațiile denunțătorului, declarațiile martorilor G.C., S.M.F., B.M., F.E.A., B.A., P.V.S., C.M., listing-ul telefonic privind convorbirile telefonice, declarațiile inculpaților C.I., M.A., G.Ș.A., fișa postului inculpatului B.I., documentele dosarului întocmit pentru eliberarea cărții de identitate.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 102 din 2 iulie 2008, a admis apelul declarat de inculpatul G.Ș.D., a desființat în parte sentința și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., cu aplicarea art. 18 1 C. pen., a dispus achitarea acestuia pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. Inculpatului i s-a aplicat amendă administrativă în sumă de 500 lei, înlăturându-se dispozițiile art. 71, art. 64 C. pen. Celelalte dispoziții au fost menținute. S-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul B.I. Instanța de apel a apreciat că fapta comisă de inculpatul G.Ș.D. este în mod vădit lipsită de importanță prin atingerea minimă adusă valorilor apărate de lege.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. Parchetul a susținut că fapta comisă de inculpat prezintă pericolul social al infracțiunii, deoarece contribuția sa nu este deloc modică, el fiind cel care a determinat activitatea infracțională a inculpatului B.I. S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței instanței de fond. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 18 1 C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În alin. (2) al articolului sus-arătat se precizează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului. Înalta Curte constată că instanța de apel s-a conformat întru totul cerințelor textului de lege mai sus arătat, făcând o interpretare și o aplicare temeinică a dispozițiilor acestuia privind constatarea lipsei de pericol social al faptei. Activitatea infracțională a inculpatului G.Ș.D. s-a limitat la a-l contacta pe inculpatul B.I. și a-l ruga să-l ajute pe fratele său, G.G.L., să-și ridice mai repede cartea de identitate.

Inculpatul l-a îndemnat pe denunțător să-i ofere lui B.I. suma de 3.000.000 lei (ROL), pentru serviciul ce urma să i-l facă. Frații G. s-au deplasat la domiciliul inculpatului B.I., solicitându-i să intervină la S.E.I.P. Prahova pentru întocmirea cărții de identitate. Inculpatul G.Ș.D. s-a comportat diligent față de fratele său mai tânăr, G.G.L. și care, fiind stabilit în Italia, avea nevoie de eliberarea urgentă a unui nou act de identitate, cerându-i ajutorul. Intermedierea operată urmărea obținerea actului de identitate în 3 zile, în loc de 30 de zile. Contactarea inculpatului B.I. și discuțiile cu acesta au avut loc pe 26 aprilie 2007, iar pe 27 aprilie 2007, crezând că va fi înșelat, G.G.L.

a denunțat fapta de trafic de influență organelor de urmărire penală, antrenând, astfel, și răspunderea penală a fratelui său. Toate aceste împrejurări de fapt, grefate pe scopul și urmările faptei comise, precum și în raport de persoana inculpatului G.Ș.D. (persoană fără antecedente penale, administrator al unei societăți comerciale, căsătorit) și de relațiile de strânsă rudenie dintre denunțător și denunțat, îndreptățesc aprecierea instanței de apel în legătură cu lipsa vădită de importanță a faptei comise prin atingerea minimă adusă valorilor apărate de lege. Fapta săvârșită de inculpatul G.Ș.D. fiind lipsită de pericol social, Înalta Curte constată că nu este justificată condamnarea acestuia, soluția dispusă în apel fiind legală și temeinică.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești va fi respins ca nefondat. Văzând dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva deciziei penale nr. 102 din 2 iulie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, privind pe inculpatul G.Ș.D. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2009.