ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 121/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 68

din 31 ianuarie 2008 a Tribunalului Prahova, au fost condamnați inculpații:

- B.I., la pedeapsa de 2 ani

și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență,

prevăzută de art. 257 C. pen.;

- G.Ș.D.,

la pedeapsa de 2 ani

închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de

influență, prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și 64 lit. a), b) și c) C. pen., exceptându-se de la interdicție dreptul de a

alege.

În temeiul dispozițiilor art.

81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata

unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni pentru inculpatul B.I. și de 4 ani

pentru inculpatul G.Ș.D.

În temeiul art. 71 alin. (5)

C. pen., a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata

suspendării condiționate a executării pedepselor principale.

În baza art. 359 C. proc.

pen., s-a atras atenția inculpaților asupra consecințelor încălcării

dispozițiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., inculpații au fost obligați la câte 350 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 26 aprilie 2007,

inculpatul B.I., agent de poliție în cadrul I.P.J. Prahova, a pretins suma de

100 euro de la denunțătorul G.G.L., pe care l-a lăsat să creadă că are

influență asupra martorei B.A., inspector în cadrul S.P.C.L.E.P. Ploiești,

pentru a o determina să-i elibereze mai repede cartea de identitate. Inculpatul

a și primit suma de bani pretinsă pe data de 27 aprilie 2007.

Inculpatul G.Ș.D. i-a

înlesnit inculpatului B.I. primirea sumei de bani, intermediind și contactul

între cei doi.

Situația de fapt și

vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: proces-verbal de consemnare a denunțului, proces-verbal

de constatare a infracțiunii flagrante, procese-verbale de consemnare a

seriilor bancnotelor, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice,

declarațiile denunțătorului, declarațiile martorilor G.C., S.M.F., B.M., F.E.A.,

B.A., P.V.S., C.M., listing-ul telefonic privind convorbirile telefonice,

declarațiile inculpaților C.I., M.A., G.Ș.A., fișa postului inculpatului B.I.,

documentele dosarului întocmit pentru eliberarea cărții de identitate.

Curtea de Apel Ploiești,

prin decizia penală nr. 102 din 2 iulie 2008, a admis apelul declarat de

inculpatul G.Ș.D., a desființat în parte sentința și, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., cu aplicarea art. 18

1

C. pen., a dispus achitarea acestuia pentru comiterea infracțiunii prevăzută de

art. 26 raportat la art. 257 C. pen.

Inculpatului i s-a aplicat

amendă administrativă în sumă de 500 lei, înlăturându-se dispozițiile art. 71, art.

64 C. pen.

Celelalte dispoziții au fost

menținute.

S-a luat act de retragerea

recursului declarat de inculpatul B.I.

Instanța de apel a apreciat

că fapta comisă de inculpatul G.Ș.D. este în mod vădit lipsită de importanță

prin atingerea minimă adusă valorilor apărate de lege.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin prisma cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Parchetul a susținut că

fapta comisă de inculpat prezintă pericolul social al infracțiunii, deoarece

contribuția sa nu este deloc modică, el fiind cel care a determinat activitatea

infracțională a inculpatului B.I.

S-a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței instanței de fond.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 18

1

C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin

atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei

concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de

pericol social al unei infracțiuni.

În alin. (2) al articolului

sus-arătat se precizează că la stabilirea în concret a gradului de pericol

social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul

urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau

care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Înalta Curte constată că

instanța de apel s-a conformat întru totul cerințelor textului de lege mai sus

arătat, făcând o interpretare și o aplicare temeinică a dispozițiilor acestuia

privind constatarea lipsei de pericol social al faptei.

Activitatea infracțională a

inculpatului G.Ș.D. s-a limitat la a-l contacta pe inculpatul B.I. și a-l ruga

să-l ajute pe fratele său, G.G.L., să-și ridice mai repede cartea de

identitate.

Inculpatul l-a îndemnat pe

denunțător să-i ofere lui B.I. suma de 3.000.000 lei (ROL), pentru serviciul ce

urma să i-l facă.

Frații G. s-au deplasat la

domiciliul inculpatului B.I., solicitându-i să intervină la S.E.I.P. Prahova

pentru întocmirea cărții de identitate.

Inculpatul G.Ș.D. s-a

comportat diligent față de fratele său mai tânăr, G.G.L. și care, fiind

stabilit în Italia, avea nevoie de eliberarea urgentă a unui nou act de

identitate, cerându-i ajutorul.

Intermedierea operată

urmărea obținerea actului de identitate în 3 zile, în loc de 30 de zile.

Contactarea inculpatului B.I.

și discuțiile cu acesta au avut loc pe 26 aprilie 2007, iar pe 27 aprilie 2007,

crezând că va fi înșelat, G.G.L. a denunțat fapta de trafic de influență

organelor de urmărire penală, antrenând, astfel, și răspunderea penală a

fratelui său.

Toate aceste împrejurări de

fapt, grefate pe scopul și urmările faptei comise, precum și în raport de

persoana inculpatului G.Ș.D. (persoană fără antecedente penale, administrator

al unei societăți comerciale, căsătorit) și de relațiile de strânsă rudenie

dintre denunțător și denunțat, îndreptățesc aprecierea instanței de apel în

legătură cu lipsa vădită de importanță a faptei comise prin atingerea minimă

adusă valorilor apărate de lege.

Fapta săvârșită de inculpatul

G.Ș.D. fiind lipsită de pericol social, Înalta Curte constată că nu este

justificată condamnarea acestuia, soluția dispusă în apel fiind legală și

temeinică.

Pentru aceste considerente,

în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești va fi respins ca

nefondat.

Văzând dispozițiile art. 192

alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva

deciziei penale nr. 102 din 2 iulie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și familie, privind pe inculpatul G.Ș.D.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 ianuarie 2009.