ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2982/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 276 din 19 iunie 2009, Tribunalul Ialomița a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta SC A.P. SRL în contradictor cu pârâta SC A.Ț.A. SA și intervenienta B.R.D. G.S.G. SA, SUCURSALA JUDEȚEANĂ CĂLĂRAȘI, pârâta fiind obligată la plata sumei de 994.461 lei reprezentând despăgubiri în baza poliței de asigurare nr. 5487307 din 14 decembrie 2007. Prin aceeași sentință s-a respins cererea de intervenție și excepțiile ridicate de pârâtă.

Instanța de fond a reținut realitatea contractului de asigurare încheiat între reclamantă și pârâtă pentru suprafața de 2060 ha grâu toamnă, riscurile acoperite fiind furtună, ploi torențiale, îngheț târziu de primăvară, alunecări, surpare teren pentru suma de 2.884.000 lei în perioada 7 – 20 iulie 2008. Excepțiile lipsei calității procesual active și prematurității au fost respinse de instanța de fond față de împrejurarea că reclamanta este parte în contractul de asigurare și respectiv că face dovada realizării procedurii de conciliere, și, pe cale de consecință, și cererea de intervenție promovată în temeiul art. 57 și 58 C. proc. civ. Instanța de fond a mai reținut respectarea de către reclamant a condițiilor și obligațiilor contractuale și confirmând raportul de expertiză în varianta a doua a obligat-o pe pârâtă la acoperirea prejudiciului suferit de reclamantă în sumă de 994.461 lei.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 212 din 30 martie 2010, a respins apelul declarat de pârâtă ca nefondat . Criticile apelantei cu privire la calitatea procesual activă și proba îndeplinirii obligațiilor de către intimată au fost înlăturate de instanța de apel. În considerentele deciziei se arată că apelanta nu a făcut dovada încheierii contractului de cesiune potrivit art. 41 din condițiile privind asigurarea culturilor agricole dintre reclamantă și intervenienta B.R.D. iar plata primelor de asigurare a fost efectuată de către reclamantă aceasta fiind și cea care a încunoștiințat apelanta de producerea riscului asigurat. Oricum, intervenienta și-a exprimat acordul ca prima să fie plătită asiguratei reclamante, în fața instanței de fond.

Pe fond, instanța de apel a reținut că în cauză s-a făcut dovada încunoștiințării apelantei pârâte de către intimata - reclamantă asupra începerii recoltării, că expertul a verificat îndeplinirea tuturor condițiilor agreate de părți și, în ce privește gradul de daună, ca acesta a fost determinat conform inspecțiilor de risc înainte de producerea riscurilor. În contra deciziei menționate a declarat recurs pârâta SC A.Ț.A. SA . Recurenta pârâtă invocă motivele de recurs prevăzute de art. 304.8 C. proc. civ., sub care critică greșita respingere a excepției lipsei calității procesual active față de acordul părților conținut de contractul de asigurare în privința acordării indemnizației de asigurare către un terț și pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., sub care critică aprecierea probelor în dovedirea îndeplinirii de către reclamantă a obligației prevăzută de art. 23 lit. b) pct. d din contract, ca fiind concludente, respectiv proba cu desfășurătorul convorbirilor telefonice. Intimata SC A.P. SRL a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Cu privire la excepția calității procesual active arată intimata că terțul intervenient și-a dat acordul ca despăgubirea să fie plătită asiguratului iar cu privire la determinarea gradului de daună, valoarea definitivă a despăgubirii a fost determinată prin expertiză de prima instanță, iar aceasta i-a și fost achitată. Recursul nu este fondat . Criticile de nelegalitate ale recurentei, la a căror examinare este limitată instanța de recurs de prevederile art. 304 C. proc.

civ., partea introductivă se reduc la interpretarea clauzei art. 41 din Condițiile Generale de asigurare cu consecințe asupra soluționării excepției lipsei calității procesual active art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Criticile subsumate motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează temeinicia deciziei atacate, respectiv modul de apreciere a probelor de către instanță în dovedirea îndeplinirii obligațiilor contractuale și cum acestea exced controlului de legalitate la care s-a făcut referire, ele nu pot fi examinate.

În ce privește clauza art. 41 din Condițiile Generale de asigurare conform căreia „Pentru polițele cesionate în favoarea unei bănci sau unei alte părți despăgubirea nu va putea fi plătită până când unitatea în favoarea căreia este cesionată polița nu își va da acordul de plată, indicând dacă despăgubirea se va achita asiguratului sau celui în favoarea căruia este cesionată polița”, interpretarea dată de instanță și în consecință și soluția asupra excepției lipsei calității procesual active sunt corecte câtă vreme cesionarul B.R.D., sucursala Călărași, intervenientă în cauză a declarat prin adresa nr. 2313 din 4 martie 2009 că este de acord ca plata despăgubirii să se facă asiguratului, fiind astfel îndeplinită condiția convențional stabilită.

Așa fiind, față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A.Ț.A. SA împotriva deciziei nr. 212 din 30 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.