ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3318/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 221/ F din 4 iunie 2009, Tribunalul Ialomița a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei SC A.P. SRL în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, sucursala Ialomița. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, în data de 14 decembrie 2007, între SC A.P. SRL Fetești și SC A. SA, sucursala Ialomița s-au încheiat două contracte de asigurare pentru culturi agricole și anume: polița de asigurare seria AGR nr. 0012855 pentru suprafața de 2060 ha rapiță; polița de asigurare seria AGR nr. 0012856 pentru suprafața de 1105 ha grâu. Riscurile asigurate au fost grindină, furtună, ploi torențiale, incendiu din cauze naturale, alunecări de teren, îngheț târziu de primăvară, îngheț timpuriu de toamnă, iar suma asigurată a fost de 1400 lei pentru fiecare cultură.

La data de 19 iunie 2008 a avut loc o furtună însoțită de ploaie torențială în rafale de vânt și grindină. În urma înștiințării asiguratorului de către asigurat, s-a întocmit nota de constatare nr. 1348 din 24 iunie 2008 pentru cultura de rapiță și nr. 1357 din 25 iunie 2008 pentru cultura de grâu. Ulterior, între părți au avut loc mai multe întâlniri pentru soluționarea pe cale amiabilă a divergențelor apărute. Urmare a acestor întâlniri, la data de 16 octombrie 2008 părțile au convenit ca stabilirea despăgubirii să se calculeze la un procent de afectare de 75 % la răpită și 30 % la grâu. La data de 4 noiembrie 2008, M.V., reprezentant al SC A.P. SRL prin cererile de despăgubire nr. AA09IL/2008 și nr. AA10IL/2008 și declarațiile atașate a precizat că sumele de 1.080.113,90 lei și 199.222,50 lei reprezintă despăgubirea integrală pentru daune produse de riscul furtună și că prin primirea acestei sume nu mai are nicio pretenție acum sau în viitor față de SC A. SA.

Față de aceste declarații, care reprezintă acte unilaterale de voință și sunt irevocabile, tribunalul a constatat că suma pe care pârâta o datora reclamantei era de 1279336,4 lei, sumă achitată reclamantei prin ordinul de plată nr. 2124 din 2 martie 2009. Ca urmare, pretențiile reclamantei pentru suma de 558.805 lei, reprezentând diferența între suma asigurată de 1400 lei/ha și sumele de 1157,8 lei și 1170,3 lei stabilite de societatea de asigurare ca reprezentând cheltuielile dovedite pentru hectarul de rapiță și respectiv grâu, sunt neîntemeiate, din moment ce reclamanta, printr-un act unilateral de voință, a declarat că este de acord cu suma, chiar solicitând plata ei și a menționat că nu mai are niciun fel de pretenții față de SC A. Susținerile reclamantei că acest acord ar fi fost condiționat de plata de către pârâtă a sumelor până la sfârșitul anului 2008, nu au fost probate în niciun fel, declarațiile date și cererile de despăgubiri, aflate la dosar neavând nicio prevedere în acest sens.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, motivat și legal timbrat SC A.P. SRL, criticile vizând netemeinicia hotărârii atacate. Prin decizia nr. 177 din 11 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Nu se poate reține argumentul apelantei în sensul că nu a cunoscut valoarea cheltuielilor tehnologice stabilită de asigurător și nu i-a fost adusă la cunoștință, caz în care a fost în imposibilitatea de a prezenta alte documente în susținerea cheltuielilor.

În acest context, se reține de Curte că potrivit condițiilor generale pentru asigurarea culturilor, asiguratul trebuie să pună „deîndată” la dispoziția asigurătorului toate evidențele necesare pentru stabilirea cuantumului despăgubirii cuvenite [(art. 10 cap. VIII și art. 2 lit. d) Cap. X)]. Apelanta însăși precizează în apel, că s-a sprijinit asiguratorul „în special pe facturile existente la dosarele de daună, ignorând alte documente invocate și prezentate de asigurat”, fără să dovedească când a invocat și prezentat alte documente în dosarul de daune raportat și la înscrisurile depuse în fața instanței de fond, față de care pârâta intimată a răspuns punctual . Curtea reține că odată cu plata despăgubirii, rezultat al înțelegerii dintre părți, în limita acestei sume, s-a stins orice pretenție a asiguratului (așa cum acesta a declarat în cererile de despăgubire), situație în care hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

Cât privește alegația apelantei referitoare la semnarea cererilor de despăgubire sub condiția achitării despăgubirii în termenul de 30 de zile, Curtea reține că în documentele semnate de părțile în litigiu nu este prevăzută o asemenea condiție, aprecierea instanței de fond fiind corectă și din acest punct de vedere. Constatându-se corect modul de calcul al despăgubirii , Curtea reține că în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, apelul declarat de SC A.P. SRL este nefondat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A.P. SRL Fetești invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea intimatei la 478.805 lei, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele: - Instanța a apreciat greșit documentele depuse la dosarul de daună.

Societatea recurentă a transmis documente și un centralizator cu cheltuielile efectuate pe ha de rapiță în valoare de 1.408 lei, iar pe ha de grâu în valoare de 1.701 lei; - Atât instanța de fond cât și instanța de apel au respins cererea de efectuare a unei expertize pentru stabilirea valorii cheltuielilor efectuate de recurentă pe hectarul de rapiță și grâu, însă aceasta era utilă cauzei; - Instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății când a reținut că „ nu s-a putut aplica art. 9 lit. b) din Condițiile generale” cu toate că reprezentanții asiguratorului constatând că procentul de daună poate fi stabilit la prima evaluare, pe lângă notele de constatare au întocmit și câte un proces verbal de constatare și evaluare a daunei atât pentru cultura de rapiță cât și pentru cultura de grâu, întocmind totodată și dosarele de daună nr. AA09IL/2008 pentru cultura de rapiță și nr. AA10IL/2008 pentru cultura de grîu; - În ceea ce privește interpretarea dată de instanțe adresei nr. 746 din 4 august 2008 prin care societatea recurentă a calculat daunele s-a susținut că valoarea daunei din această adresă a fost calculată în baza proceselor verbale de constatare și evaluare a pagubei întocmite de reprezentanții asiguratorului.

La această adresă asiguratorul nu a răspuns, nu a adus niciun fel de obiecțiuni cu ocazia concilierilor directe și nici pe parcursul întocmirii și soluționării dosarului de daună; - Procentele de daună se aplică la valoarea daunei produse și notificată de recurentă prin adresa nr. 746 din 4 august 2008 în sumă de 1.953.326,5 lei, despăgubirea finală după aplicarea procentelor fiind în sumă de 1.758.141 lei; - Sumele din cererile de despăgubire au fost stabilite în urma unei erori de fapt (eroare de calcul). Această eroare de calcul are la bază tocmai folosirea de către asigurator în formula de calcul a despăgubirii a unei valori a cheltuielilor pe hectar mai mică decât cea asigurată și dovedită de societate, fapt ce a influențat în mod direct valoarea totală a despăgubirilor din cererile de despăgubire.

Intimata SC A. SA, sucursala Ialomița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă. Deși recurenta a invocat afectarea hotărârii atacate de existența motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticile concret formulate privesc reaprecierea situației de fapt prin reanalizarea probelor și a concludenței acestora, ce nu-și găsesc corespondent în ipotezele textelor legale invocate. Din acest punct de vedere criticile vizează aspecte legate de netemeinicia hotărârii recurate, situație în care hotărârea nu mai poate fi supusă controlului judiciar din acest punct de vedere.

Referirea la forța probantă ce trebuie acordată unor probe, modul de calcul nu sunt susceptibile de a fi încadrate în vreunul din cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Acestea se circumscriu aspectelor de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate, încât nu pot fi cenzurate în recurs.

Clauza art. 9 lit. b) și prevederile Capitolului VIII din convenția părților au fost aplicate și interpretate corect de instanța de apel raportat la starea de fapt necenzurabilă în recurs, reținându-se corect că atâta vreme cât nu s-a putut aplica art. 9 lit. b) din condițiile generale (asiguratorul nu a fost înștiințat de începerea recoltării pe solele afectate) sunt incidente art. 10 și 11 din Cap. VIII, art. 15 Cap. IX și art. 2 lit. d) din Cap. X, iar odată cu plata despăgubirii, rezultat al înțelegerii dintre părți în limita acestei sume, s-a stins orice pretenție a asiguratului, situație în care hotărârea este temeinică și legală. Referitor la expertiza solicitată în cauză se apreciază, așa cum corect a reținut și instanța de apel, că respingerea acestei probe nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, neputându-se cenzura aprecierea făcută de judecător cu privire la utilitatea, pertinența și concludența probei.

De altfel, instanța de fond a respins motivat proba, având în vedere că nu era necesară cunoașterea părerii unui specialist pentru lămurirea împrejurărilor de fapt în raport de întregul material probatoriu administrat. Pentru considerentele expuse se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., încât în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.P. SRL Fetești împotriva deciziei comerciale nr. 177 din 11 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.