ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3318/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 221/ F

din 4 iunie 2009, Tribunalul Ialomița a respins, ca neîntemeiată, cererea

reclamantei SC A.P. SRL în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, sucursala

Ialomița.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut că, în data de 14 decembrie 2007, între SC A.P. SRL

Fetești și SC A. SA, sucursala Ialomița s-au încheiat două contracte de

asigurare pentru culturi agricole și anume: polița de asigurare seria AGR nr. 0012855

pentru suprafața de 2060 ha rapiță; polița de asigurare seria AGR nr. 0012856

pentru suprafața de 1105 ha grâu.

Riscurile asigurate au fost

grindină, furtună, ploi torențiale, incendiu din cauze naturale, alunecări de

teren, îngheț târziu de primăvară, îngheț timpuriu de toamnă, iar suma

asigurată a fost de 1400 lei pentru fiecare cultură.

La data de 19 iunie 2008 a avut loc

o furtună însoțită de ploaie torențială în rafale de vânt și grindină.

În urma

înștiințării asiguratorului de către asigurat, s-a întocmit nota

de constatare nr. 1348 din 24 iunie

2008 pentru cultura de rapiță și nr. 1357 din 25 iunie 2008 pentru cultura de

grâu.

Ulterior, între părți au avut loc

mai multe întâlniri pentru soluționarea pe cale amiabilă a divergențelor

apărute. Urmare a acestor întâlniri, la data de 16 octombrie 2008 părțile au

convenit ca stabilirea despăgubirii să se calculeze la un procent de afectare

de 75 % la răpită și 30 % la grâu.

La data de 4 noiembrie 2008, M.V.,

reprezentant al SC A.P. SRL prin cererile de despăgubire nr. AA09IL/2008 și nr.

AA10IL/2008 și declarațiile atașate a precizat că sumele de 1.080.113,90 lei și

199.222,50 lei reprezintă despăgubirea integrală pentru daune produse de riscul

furtună și că prin primirea acestei sume nu mai are nicio pretenție acum sau în

viitor față de SC A. SA.

Față de aceste declarații, care reprezintă

acte unilaterale de voință și sunt irevocabile, tribunalul a constatat că suma

pe care pârâta o datora

reclamantei era de

1279336,4 lei, sumă achitată reclamantei prin ordinul de plată

nr. 2124

din 2 martie 2009.

Ca urmare, pretențiile reclamantei

pentru suma de 558.805 lei, reprezentând diferența între suma asigurată de 1400

lei/ha și sumele de 1157,8 lei și 1170,3 lei stabilite de societatea de

asigurare ca reprezentând cheltuielile dovedite pentru hectarul de rapiță și

respectiv grâu, sunt neîntemeiate, din moment ce reclamanta, printr-un act

unilateral de voință, a declarat că este de acord cu suma, chiar solicitând

plata ei și a menționat că nu mai are niciun fel de pretenții față de SC A.

Susținerile reclamantei că acest

acord ar fi fost condiționat de plata de către pârâtă a sumelor până la

sfârșitul anului 2008, nu au fost probate în niciun fel, declarațiile date și

cererile de despăgubiri, aflate la dosar neavând nicio prevedere în acest sens.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel în termen, motivat și legal timbrat SC A.P. SRL, criticile vizând

netemeinicia hotărârii atacate.

Prin decizia nr. 177 din 11 martie

2010, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca nefondat,

apelul reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut următoarele:

Nu se poate reține argumentul

apelantei în sensul că nu a cunoscut valoarea cheltuielilor tehnologice

stabilită de asigurător și nu i-a fost adusă la cunoștință, caz în care a fost

în imposibilitatea de a prezenta alte documente în susținerea cheltuielilor.

În acest context, se reține de Curte

că potrivit condițiilor generale pentru asigurarea culturilor, asiguratul

trebuie să pună „deîndată” la dispoziția asigurătorului toate evidențele

necesare pentru stabilirea cuantumului despăgubirii cuvenite [(art. 10 cap.

VIII și art. 2 lit. d) Cap. X)].

Apelanta însăși precizează în apel,

că s-a sprijinit asiguratorul „în special pe facturile existente la dosarele de

daună, ignorând alte documente invocate și prezentate de asigurat”, fără să

dovedească când a invocat și prezentat alte documente în dosarul de daune

raportat și la înscrisurile

depuse în fața

instanței de fond, față de care pârâta intimată a răspuns punctual

.

Curtea reține

că odată cu plata despăgubirii, rezultat al

înțelegerii dintre părți, în limita acestei sume, s-a stins

orice pretenție a asiguratului (așa cum acesta a declarat în cererile de

despăgubire), situație în care hotărârea instanței de fond este temeinică și

legală.

Cât privește alegația apelantei referitoare

la semnarea cererilor de despăgubire sub condiția achitării despăgubirii în

termenul de 30 de zile, Curtea reține că în documentele semnate de părțile în

litigiu nu este prevăzută o asemenea condiție, aprecierea instanței de fond

fiind corectă și din acest punct de vedere.

Constatându-se corect modul de

calcul al despăgubirii

, Curtea

reține

că în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie,

apelul declarat de SC A.P. SRL este nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta SC A.P. SRL Fetești invocând motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat

admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei în sensul admiterii cererii

de chemare în judecată și obligarea intimatei la 478.805 lei, cu cheltuieli de

judecată.

În dezvoltarea în fapt a recursului,

recurenta a susținut, în esență, următoarele:

- Instanța a apreciat greșit

documentele depuse la dosarul de daună. Societatea recurentă a transmis

documente și un centralizator cu cheltuielile efectuate pe ha de rapiță în

valoare de 1.408 lei, iar pe ha de grâu în valoare de 1.701 lei;

- Atât instanța de fond cât și

instanța de apel au respins cererea de efectuare a unei expertize pentru

stabilirea valorii cheltuielilor efectuate de recurentă pe hectarul de rapiță

și grâu, însă aceasta era utilă cauzei;

- Instanța de apel a interpretat

greșit actul dedus judecății când a reținut că „

nu s-a putut aplica art. 9 lit. b) din Condițiile

generale” cu toate că reprezentanții asiguratorului constatând că procentul de

daună poate fi stabilit la prima evaluare, pe lângă notele de constatare au

întocmit și câte un proces verbal de constatare și evaluare a daunei atât

pentru cultura de rapiță cât și pentru cultura de grâu, întocmind totodată și

dosarele de daună nr. AA09IL/2008 pentru cultura de rapiță și nr. AA10IL/2008

pentru cultura de grîu;

- În ceea ce privește interpretarea

dată de instanțe

adresei

nr. 746 din 4 august 2008 prin care societatea recurentă a calculat daunele s-a

susținut că valoarea daunei din această adresă a fost calculată în baza

proceselor verbale de constatare și evaluare a pagubei întocmite de

reprezentanții asiguratorului. La această adresă asiguratorul nu a răspuns, nu

a adus niciun fel de obiecțiuni cu ocazia concilierilor directe și nici pe

parcursul întocmirii și soluționării dosarului de daună;

- Procentele de daună se aplică la

valoarea daunei produse și notificată de recurentă prin adresa nr. 746 din 4

august 2008 în sumă de 1.953.326,5 lei, despăgubirea finală după aplicarea

procentelor fiind în sumă de 1.758.141 lei;

- Sumele din cererile de despăgubire

au fost stabilite în urma unei erori de fapt (eroare de calcul). Această eroare

de calcul are la bază tocmai folosirea de către asigurator în formula de calcul

a despăgubirii a unei valori a cheltuielilor pe hectar mai mică decât cea

asigurată și dovedită de societate, fapt ce a influențat în mod direct valoarea

totală a despăgubirilor din cererile de despăgubire.

Intimata SC A. SA, sucursala

Ialomița

a formulat întâmpinare prin care a

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar

prin prisma motivelor de recurs se apreciază că instanța de apel a pronunțat o

hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat

de reclamantă.

Deși recurenta a invocat afectarea

hotărârii atacate de existența motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ., criticile concret formulate privesc reaprecierea

situației de fapt prin reanalizarea probelor și a concludenței acestora, ce

nu-și găsesc corespondent în ipotezele textelor legale invocate.

Din acest punct de vedere criticile

vizează aspecte legate de netemeinicia hotărârii recurate, situație în care

hotărârea nu mai poate fi supusă controlului judiciar din acest punct de

vedere.

Referirea la forța probantă ce

trebuie acordată unor probe, modul de calcul nu sunt susceptibile de a fi

încadrate în vreunul din cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art.

304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Acestea se circumscriu aspectelor de

netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate, încât nu pot fi

cenzurate în recurs.

Clauza art. 9 lit. b) și prevederile

Capitolului VIII din convenția părților au fost aplicate și interpretate corect

de instanța de apel raportat la starea de fapt necenzurabilă în recurs,

reținându-se corect că atâta vreme cât nu s-a putut aplica art. 9 lit. b) din

condițiile generale (asiguratorul nu a fost înștiințat de începerea recoltării

pe solele afectate) sunt incidente art. 10 și 11 din Cap. VIII, art. 15 Cap. IX

și art. 2 lit. d) din Cap. X, iar odată cu plata despăgubirii, rezultat al

înțelegerii dintre părți în limita acestei sume, s-a stins orice pretenție a

asiguratului, situație în care hotărârea este temeinică și legală.

Referitor la expertiza solicitată în

cauză se apreciază, așa cum corect a reținut și instanța de apel, că

respingerea acestei probe nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii

atacate, neputându-se cenzura aprecierea făcută de judecător cu privire la

utilitatea, pertinența și concludența probei. De altfel, instanța de fond a

respins motivat proba, având în vedere că nu era necesară cunoașterea părerii

unui specialist pentru lămurirea împrejurărilor de fapt în raport de întregul

material probatoriu administrat.

Pentru considerentele expuse se

apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., încât în temeiul prevederilor art. 312 C.

proc. civ., se va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC A.P. SRL Fetești împotriva deciziei comerciale nr. 177 din 11

martie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 octombrie 2010.