ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3144/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția comercială și contencios administrativ, la data de 16 iulie 2008, sub nr. 1824/113/2008, reclamanta SC P.P. SRL Brăila a chemat în judecată pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 164.340 RON reprezentând daune, a sumei de 9.614 RON cu titlu de dobânzi de întârziere la plata daunelor, precum și suma de 4.726,3 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Prin sentința nr. 244/FCA, pronunțată la data de 13 noiembrie 2009, Tribunalul Brăila, secția comercială și contencios administrativ, a admis acțiunea comercială în pretenții formulată de reclamanta SC P.P.

SRL Brăila, prin reprezentanții săi legali, în contradictoriu cu pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA Brăila și a obligat pârâta să plătească reclamantei 140.470 RON cu titlu de despăgubiri, 8.217,49 RON cu titlu de dobânzi și 4.726 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că, în cauză, sunt incidente temeiurile răspunderii civile contractuale, reclamanta încheind un contract valabil de asigurare pentru cultură grâu în anul 2006 - 2007 cu pârâta pentru riscul asigurat - grindină. Riscul asigurat s-a produs, fiind recunoscut de pârâtă, care a fost de față și a semnat procesul - verbal de constatare. Pârâta a cunoscut, însă, și faptul că reclamanta a recoltat cultura, aspect dovedit cu procesul - verbal depus la dosar, așa încât clauzele contractuale au fost respectate.

Cu expertizele tehnice și răspunsurile la obiecțiuni efectuate de expert contabil P.M. și expert agricol R.A., s-a dovedit că reclamanta are dreptul la despăgubiri pentru afectarea culturii de grâu pe o suprafață de 174 ha de grindină la 27 iunie 2007, că reclamanta a respectat întocmai procedurile de cultură și că aceasta a obținut pe suprafața asigurată, dar neafectată de grindină, 4.535 kg grâu la ha, iar pe suprafața afectată 2.691 kg grâu la ha, ceea ce reprezintă pentru cele 174 ha calamitate 140.470 RON cuantumul despăgubirii. Tribunalul nu a avut în vedere variantele expertizei II și III, deoarece, în condițiile în care constatările comisiei de constatare a pagubelor sunt insuficiente, nu se poate stabili cu precizie un grad de afectare a culturii din riscuri neasigurate de 6%.

Cu privire la dobânda legală, în baza dispozițiilor art. 43 C. com., în ref. la art. 2 – art. 3 din O.G. nr. 9/2000, cu modificările ulterioare, pârâta a fost obligată la plata sumei de 8.217,49 RON cu titlu dobândă (formula de calcul la dosar), dată fiind neîndeplinirea obligației de plată a despăgubirilor. Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen, pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, la data de 8 ianuarie 2010, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeași dată. Prin decizia nr. 24, pronunțată la data de 18 martie 2010, Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a respins apelul declarat de pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, împotriva sentinței comerciale nr. 244/FCA din 13 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr. 1824/113/2008, ca fiind nefondat.

Pentru a se pronunța, astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele aspecte: Din conținutul clauzei cuprinse în art. 11.6 din contract, rezultă că scopul pentru care părțile au prevăzut în contract acordul asigurătorului, pentru efectuarea lucrărilor de recoltare, a fost acela de a se constata și evalua pagubele înainte de a se trece la recoltare, scop care a fost îndeplinit. Aceasta pentru că, în cauză, constatarea și evaluarea pagubelor s-a efectuat la data de 6 iulie 2007, așa cum rezultă din procesul - verbal întocmit de asigurător, prin care s-a recomandat a se efectua recoltarea, ca măsură pentru salvarea culturilor rămase după producerea evenimentului asigurat.

Recomandând recoltarea, asigurătorul și-a dat, practic, acordul pentru efectuarea lucrărilor de recoltare. Pentru aceste motive, în cauză nu poate fi aplicată sancțiunea pierderii dreptului la despăgubiri de către asigurat, cuprinsă în dispozițiile art. 11.6 din contract. Câtă vreme la data încheierii contractului părțile s-au înțeles să asigure o producție medie de 5.000 kg la ha, iar primele de asigurare au fost plătite de asigurat la nivelul acestei producții, rezultă că voința reală a părților a fost ca suma asigurată să fie la nivelul celei menționate expres și neechivoc în contract, în raport de care s-au plătit primele de asigurare. Stabilirea sumei asigurate la o producție medie de 2.972 kg la ha ar duce la ruperea echilibrului valoric al prestațiilor contractuale, în condițiile în care asigurătorul nu s-a oferit să restituie partea corespunzătoare din primele de asigurare plătite de asigurat.

Mai mult, despăgubirile s-au acordat la o cultură medie de 4.535 kg la ha, respectiv producția medie obținută de asigurat pe suprafața asigurată, dar neafectată de grindină în anul 2007, când s-a produs riscul asigurat, și nu de 5.000 kg la ha, conform contractului. În ceea ce privește procentul de 6% grad de afectare din riscuri neasigurate (netratare a semințelor și pierderi la recoltare, etc.), rezultă că acest procent este stabilit în mod arbitrar de către expert, în totală contradicție cu constatările asiguratului din procesul- verbal de constatare, unde, la rubrica denumită „Modul de respectare a măsurilor agrotehnice până la data constatării preliminare: dacă lucrările premergătoare înființării culturii s-au executat în bune condiții, calitatea semințelor folosite, cantitatea de sămânță la hectar, mod de însămânțare, îngrășăminte aplicate, etc” s-a menționat de către asigurător faptul că s-a aplicat corect tehnologia.

În aceste condiții, nu se poate concluziona că a existat un grad de afectare a culturilor din riscuri neasigurate. În ceea ce privește despăgubirea acordată pentru distrugerea culturii din riscuri asigurate în cauză, suma cu acest titlu s-a stabilit prin raportare la producția medie de grâu obținută în anul agricol în care s-a produs riscul asigurat, pe suprafața asigurată și neafectată de grindină, în cantitate de 4.535 kg la ha, din care s-a scăzut cantitatea de 1.844 kg la ha, obținută pe suprafața afectată de grindină, rezultând că pierderea suferită este de 2.691 kg la ha pentru suprafața calamitată de 174 ha, despăgubirea acordată pe kg de grâu fiind de 0,3 RON. Rezultă cu titlu de despăgubire o sumă de 140.470 RON, ce reprezintă pierderea efectiv suferită de asigurat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, astfel cum a fost formulat, iar, în rejduecare, în principal, respingerea acțiunii, ca nefondată, iar, în subsidiar, admiterea până la limita sumei de 17.500 RON, cu titlu de despăgubiri. În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., recurenta - pârâtă SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, a invocat, în esență, următoarele motive: 1. Instanța a interpretat greșit contractul de asigurare facultativă a culturilor agricole din 2006, schimbând astfel înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Ceea ce a omis instanța de apel este să analizeze contractul de asigurare în întregul său, coroborând toate clauzele inserate în acesta. Astfel, la art. 13.1.1 se prevăd etapele de constatare și evaluare a pagubelor, care se efectuează în prezența ambelor părți (asigurător și asigurat), pe baza anumitor lucrări. Procesul - verbal preliminar, prin care se consideră ca și-a dat acordul privind efectuarea lucrărilor de recoltare, nu stabilește data începerii recoltării, așa cum prevede art. 11.5 din contract, ci doar precizează măsurile ce urmează a fi luate pentru salvarea culturilor ramase. Față de aceste aspecte, instanțele trebuiau sa respingă acțiunea, ca nefondată, prin aplicarea sancțiunii pierderii dreptului la despăgubire.

2. O altă critică adusă hotărârii recurate este aceea că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 969 C. civ., întrucât raportul obligațional trebuia reținut în funcție de convenția părților, și nu prin depășirea cadrului contractual. Art. 6.2 din contract precizează că asigurarea nu validează pentru partea din suma asigurată ce depășește limitele prevăzute la pct. 6.1, respectiv, media producției obținute de asigurat în ultimii trei ani. În privința ruperii echilibrului valoric al prestațiilor contractuale, acesta nu se produce atâta timp cât contractul prevede și această situație: art. 6.2, ultima frază, „partea corespunzătoare din primele de asigurare plătite se restituie integral”. Gradul de distrugere din riscuri asigurate a fost cel rezultat din procesul - verbal preliminar de 12% (număr plante distruse din riscuri asigurate împărțit la număr total plante- 56 : 460), grad însușit de reclam anta- intimată prin semnarea procesului - verbal.

Acest grad este singurul care poate sta la baza determinării corectă a despăgubirii, fiind în deplină concordanță cu convenția părților. Analizând recursul pârâtei, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: 1) Prin primul motiv de recurs formulat, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., recurenta - pârâtă SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, susține că instanța de apel a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății (contractul de asigurare facultativă a culturilor agricole din 2006), schimbând astfel înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, motiv care nu este fondat.

Textul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. reglementează situația în care judecătorii fondului procedează la interpretarea unui act juridic dedus judecății, cu toate că nu aveau dreptul să o facă, clauzele stipulate fiind clare și precise. Mai mult decât atât, procedând la interpretarea actului în aceste condiții, instanța schimbă „natura” actului sau „înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”, prin nesocotirea sau aplicarea greșită a regulilor de interpretare a clauzelor unei convenții, astfel cum sunt ele stipulate de art. 970 alin. (2), art. 978 – art. 979 și art. 980 – art. 984 C. civ. În general, se poate reține o schimbare a naturii actului juridic atunci când acesta este calificat de așa manieră încât este alterată în mod substanțial natura sa.

În speță, deși recurenta- pârâtă invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greșită a însuși actului juridic dedus judecății, ci la greșita interpretare a probelor (procesul - verbal preliminar, procesul - verbal definitiv), care nu constituie motiv de casare ori la modificare a deciziei.

Astfel, instanța de apel a reținut că, în cauză, constatarea și evaluarea pagubelor s-a efectuat la data de 6 iulie 2007, așa cum rezultă din procesul - verbal întocmit de asigurător, prin care s-a recomandat a se efectua recoltarea, însă, faptul că a considerat că, recomandând recoltarea, asigurătorul și-a dat practic acordul pentru efectuarea lucrărilor de recoltare, nu înseamnă că instanța a schimbat natura actului sau înțelesul lămurit al acestuia, ci doar că, din ansamblul probelor administrate în cauză, reiese că, dându-și acordul asigurătorul, nu poate fi aplicată sancțiunea pierderii dreptului la despăgubiri de către asigurat.

Contractul de asigurare, de altfel, reprezintă însuși actul juridic dedus judecății, iar nu procesul- verbal preliminar încheiat la data de 6 iulie 2007, care reprezintă doar un înscris, ca oricare dintre celelalte înscrisuri administrate în cauză, în cadrul probatoriilor, astfel încât critica recurentei- pârâte, în sensul că nu stabilește data începerii recoltării, așa cum prevede art. 11.5 din contract, nu poate fi primită, nefiind relativă la contractul de asigurare. Mai mult, interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății, respectiv, a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. 2. Prin cel de-al doilea motiv de recurs formulat, recurenta - pârâtă SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, critică hotărârea instanței de apel ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv, a prevederilor art. 969 C. civ., în sensul că raportul obligațional trebuia reținut în funcție de convenția părților, și nu prin depășirea cadrului contractual. Și acest motiv de recurs este nefondat. Pentru a deveni incident motivul de modificare prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., instanța de recurs trebuie să constate că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, ceea ce înseamnă că instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței, dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit ori a aplicat o normă generală, nesocotind existența normei speciale sau o normă care nu este incidentă în speță.

Examinând hotărârea recurată sub acest aspect, se constată că instanța de apel nu a nesocotit prevederile art. 969 C. civ. și nici nu a intervenit în voința părților, aceasta reținând în mod corect că suma asigurată este la nivelul celei menționate expres și neechivoc în contract, raportat la o producție medie de 5.000 kg la ha. În realitate, conform stării de fapt reținute de instanța de apel și conform clauzei înscrise în contract, producția medie la ha asigurată este de 5.000 kg, iar nu media producției obținute de asigurat în ultimii trei ani, prevederile înscrise la art. 6.1. din contract, de care se prevalează recurenta, fiind clare: „Suma la care face asigurarea pe hectar se stabilește potrivit cererii Asiguratului, dar nu poate depăși, în niciun caz, (...) suma obținută prin înmulțirea producției medii prevăzută a se realiza pe hectar la cultura respectivă- declarată de Asigurat (...).

Producția medie declarată de Asigurat trebuie să reprezinte media producției obținute de către acesta în ultimii trei ani, iar în cazul în care nu există această posibilitate, se va lua în calcul producția medie a ultimilor trei ani din zona respectivă”. Se constată, așadar, că, la stabilirea sumei asigurate, se are în vedere „producția medie prevăzută a se realiza pe hectar la cultura respectivă”- producție care, în contract, a fost stabilită la nivelul de 5.000 kg la ha-; numai în cazul în care producția medie declarată nu ar reprezenta media producției obținute de către asigurat în ultimii trei ani, s-ar lua în calcul producția medie a ultimilor trei ani din zona respectivă, asigurătorul, de altfel, fiind de acord cu producția medie stabilită.

Ca urmare, din moment ce părțile au convenit astfel, iar convenția părților era în vigoare, în mod justificat instanța de apel a reținut că acțiunea reclamantei este admisibilă, în temeiul art. 969 C. civ., care consacră putere de lege convențiilor încheiate de părți, prin raportare la contractul de asigurare, instanța de recurs înlăturând susținerile recurentei- pârâte în acest sens. Punându-se contractele pe aceeași treaptă cu legea, textul alin. (1) al art. 969 C. civ. dă justiției rolul de a veghea la respectarea obligațiilor contractuale în același fel cum trebuie respectată însăși legea. Dacă o oarecare contestație le aduce pe părțile contractante în fața instanței, aceasta va trebui să asigure executarea riguroasă a obligațiilor rezultate din contract sau, când executarea contractului nu mai e posibilă, să oblige la plata daunelor-interese de către partea ce este în culpă.

Niciuna dintre părțile contractante nu se poate sustrage obligațiilor contractuale fără acordul celeilalte părți. Instanțele sunt obligate să aplice dispozițiile convenției părților ca și cum ar aplica legea, neavând dreptul s-o modifice pe motive de echitate, deoarece dispozițiile art. 969 alin. (1) C. civ. privesc nu numai pe părțile contractante, ci și instanțele judecătorești. Cât privește, critica recurentei - pârâte SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, referitoare la gradul de distrugere din riscuri asigurate, Înalta Curte urmează a o înlătura, aceasta neconstituindu-se într-o critică de nelegalitate, spre a face posibilă analizarea sa în recurs, ci reprezintă o critică de netemeinicie, sub aspectul aprecierii probatoriului administrat:- „procesul - verbal preliminar - dosar fond”- o asemenea critică neputând forma obiectul analizei în recurs, cale extraordinară de atac, deschisă exclusiv motivelor de nelegalitate.

Nefiind vorba, așadar, de vreo interpretare greșită a actului juridic dedus judecății sau de vreo aplicare greșită a legii de către instanța de apel, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurenta - pârâtă SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, este nefondat. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, împotriva deciziei nr. 24 din 18 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2010.