ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3144/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3144/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Brăila, secția comercială și contencios administrativ, la data de

16 iulie 2008, sub nr. 1824/113/2008, reclamanta SC P.P. SRL Brăila a chemat în

judecată pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, solicitând obligarea

pârâtei la plata sumei de 164.340 RON reprezentând daune, a sumei de 9.614 RON

cu titlu de dobânzi de întârziere la plata daunelor, precum și suma de 4.726,3

RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 244/FCA,

pronunțată la data de 13 noiembrie 2009, Tribunalul Brăila, secția comercială și

contencios administrativ, a admis acțiunea comercială în pretenții formulată de

reclamanta SC P.P. SRL Brăila, prin reprezentanții săi legali, în

contradictoriu cu pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA Brăila și a obligat pârâta să

plătească reclamantei 140.470 RON cu titlu de despăgubiri, 8.217,49 RON cu

titlu de dobânzi și 4.726 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei

hotărâri, instanța de fond a reținut că, în cauză, sunt incidente temeiurile

răspunderii civile contractuale, reclamanta încheind un contract valabil de

asigurare pentru cultură grâu în anul 2006 - 2007 cu pârâta pentru riscul

asigurat - grindină. Riscul asigurat s-a produs, fiind recunoscut de pârâtă,

care a fost de față și a semnat procesul - verbal de constatare. Pârâta a

cunoscut, însă, și faptul că reclamanta a recoltat cultura, aspect dovedit cu

procesul - verbal depus la dosar, așa încât clauzele contractuale au fost

respectate.

Cu expertizele

tehnice și răspunsurile la obiecțiuni efectuate de expert contabil P.M. și

expert agricol R.A., s-a dovedit că reclamanta are dreptul la despăgubiri

pentru afectarea culturii de grâu pe o suprafață de 174 ha de grindină la 27

iunie 2007, că reclamanta a respectat întocmai procedurile de cultură și că

aceasta a obținut pe suprafața asigurată, dar neafectată de grindină, 4.535 kg

grâu la ha, iar pe suprafața afectată 2.691 kg grâu la ha, ceea ce reprezintă

pentru cele 174 ha calamitate 140.470 RON cuantumul despăgubirii. Tribunalul nu

a avut în vedere variantele expertizei II și III, deoarece, în condițiile în

care constatările comisiei de constatare a pagubelor sunt insuficiente, nu se

poate stabili cu precizie un grad de afectare a culturii din riscuri

neasigurate de 6%.

Cu privire la dobânda

legală, în baza dispozițiilor art. 43 C. com., în ref. la art. 2 – art. 3 din

O.G. nr. 9/2000, cu modificările ulterioare, pârâta a fost obligată la plata

sumei de 8.217,49 RON cu titlu dobândă (formula de calcul la dosar), dată fiind

neîndeplinirea obligației de plată a despăgubirilor.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel, în termen, pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila,

la data de 8 ianuarie 2010, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în

termen, la aceeași dată.

Prin decizia nr. 24,

pronunțată la data de 18 martie 2010, Curtea de Apel Galați, secția comercială,

maritimă și fluvială, a respins apelul declarat de pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala

Brăila, împotriva sentinței comerciale nr. 244/FCA din 13 noiembrie 2009,

pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr. 1824/113/2008, ca fiind

nefondat.

Pentru a se pronunța,

astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Din conținutul

clauzei cuprinse în art. 11.6 din contract, rezultă că scopul pentru care

părțile au prevăzut în contract acordul asigurătorului, pentru efectuarea

lucrărilor de recoltare, a fost acela de a se constata și evalua pagubele

înainte de a se trece la recoltare, scop care a fost îndeplinit.

Aceasta pentru că, în

cauză, constatarea și evaluarea pagubelor s-a efectuat la data de 6 iulie 2007,

așa cum rezultă din procesul - verbal întocmit de asigurător, prin care s-a

recomandat a se efectua recoltarea, ca măsură pentru salvarea culturilor rămase

după producerea evenimentului asigurat. Recomandând recoltarea, asigurătorul

și-a dat, practic, acordul pentru efectuarea lucrărilor de recoltare.

Pentru aceste motive,

în cauză nu poate fi aplicată sancțiunea pierderii dreptului la despăgubiri de

către asigurat, cuprinsă în dispozițiile art. 11.6 din contract.

Câtă vreme la data

încheierii contractului părțile s-au înțeles să asigure o producție medie de 5.000

kg la ha, iar primele de asigurare au fost plătite de asigurat la nivelul

acestei producții, rezultă că voința reală a părților a fost ca suma asigurată

să fie la nivelul celei menționate expres și neechivoc în contract, în raport

de care s-au plătit primele de asigurare.

Stabilirea sumei

asigurate la o producție medie de 2.972 kg la ha ar duce la ruperea echilibrului

valoric al prestațiilor contractuale, în condițiile în care asigurătorul nu s-a

oferit să restituie partea corespunzătoare din primele de asigurare plătite de

asigurat.

Mai mult,

despăgubirile s-au acordat la o cultură medie de 4.535 kg la ha, respectiv

producția medie obținută de asigurat pe suprafața asigurată, dar neafectată de

grindină în anul 2007, când s-a produs riscul asigurat, și nu de 5.000 kg la ha,

conform contractului.

În ceea ce privește

procentul de 6% grad de afectare din riscuri neasigurate (netratare a semințelor

și pierderi la recoltare, etc.), rezultă că acest procent este stabilit în mod

arbitrar de către expert, în totală contradicție cu constatările asiguratului

din procesul- verbal de constatare, unde, la rubrica denumită „Modul de

respectare a măsurilor agrotehnice până la data constatării preliminare: dacă

lucrările premergătoare înființării culturii s-au executat în bune condiții,

calitatea semințelor folosite, cantitatea de sămânță la hectar, mod de

însămânțare, îngrășăminte aplicate, etc” s-a menționat de către asigurător

faptul că s-a aplicat corect tehnologia. În aceste condiții, nu se poate

concluziona că a existat un grad de afectare a culturilor din riscuri

neasigurate.

În ceea ce privește

despăgubirea acordată pentru distrugerea culturii din riscuri asigurate în

cauză, suma cu acest titlu s-a stabilit prin raportare la producția medie de

grâu obținută în anul agricol în care s-a produs riscul asigurat, pe suprafața

asigurată și neafectată de grindină, în cantitate de 4.535 kg la ha, din care s-a

scăzut cantitatea de 1.844 kg la ha, obținută pe suprafața afectată de

grindină, rezultând că pierderea suferită este de 2.691 kg la ha pentru

suprafața calamitată de 174 ha, despăgubirea acordată pe kg de grâu fiind de

0,3 RON. Rezultă cu titlu de despăgubire o sumă de 140.470 RON, ce reprezintă

pierderea efectiv suferită de asigurat.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila,

solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în

sensul admiterii apelului, astfel cum a fost formulat, iar, în rejduecare, în

principal, respingerea acțiunii, ca nefondată, iar, în subsidiar, admiterea

până la limita sumei de 17.500 RON, cu titlu de despăgubiri.

În recursul său,

întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ.,

recurenta - pârâtă SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, a invocat, în esență,

următoarele motive:

interpretat greșit contractul de asigurare facultativă a culturilor agricole din

2006, schimbând astfel înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Ceea ce a omis

instanța de apel este să analizeze contractul de asigurare în întregul său,

coroborând toate clauzele inserate în acesta. Astfel, la art. 13.1.1 se prevăd

etapele de constatare și evaluare a pagubelor, care se efectuează în prezența

ambelor părți (asigurător și asigurat), pe baza anumitor lucrări.

Procesul - verbal

preliminar, prin care se consideră ca și-a dat acordul privind efectuarea

lucrărilor de recoltare, nu stabilește data începerii recoltării, așa cum

prevede art. 11.5 din contract, ci doar precizează măsurile ce urmează a fi

luate pentru salvarea culturilor ramase.

Față de aceste

aspecte, instanțele trebuiau sa respingă acțiunea, ca nefondată, prin aplicarea

sancțiunii pierderii dreptului la despăgubire.

adusă hotărârii recurate este aceea că instanța a aplicat greșit dispozițiile art.

969 C. civ., întrucât raportul obligațional trebuia reținut în funcție de

convenția părților, și nu prin depășirea cadrului contractual.

Art. 6.2 din contract

precizează că asigurarea nu validează pentru partea din suma asigurată ce

depășește limitele prevăzute la pct. 6.1, respectiv, media producției obținute

de asigurat în ultimii trei ani.

În privința ruperii

echilibrului valoric al prestațiilor contractuale, acesta nu se produce atâta

timp cât contractul prevede și această situație: art. 6.2, ultima frază,

„partea corespunzătoare din primele de asigurare plătite se restituie

integral”.

Gradul de distrugere

din riscuri asigurate a fost cel rezultat din procesul - verbal preliminar de

12% (număr plante distruse din riscuri asigurate împărțit la număr total

plante- 56 : 460), grad însușit de reclam anta- intimată prin semnarea

procesului - verbal. Acest grad este singurul care poate sta la baza

determinării corectă a despăgubirii, fiind în deplină concordanță cu convenția

părților.

Analizând recursul

pârâtei, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta

Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare:

1) Prin primul motiv

de recurs formulat, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 304 C.

proc. civ., recurenta - pârâtă SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, susține că

instanța de apel a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății

(contractul de asigurare facultativă a culturilor agricole din 2006), schimbând

astfel înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, motiv care nu este

fondat.

Textul art. 304 pct. 8

C. proc. civ. reglementează situația în care judecătorii fondului procedează la

interpretarea unui act juridic dedus judecății, cu toate că nu aveau dreptul să

o facă, clauzele stipulate fiind clare și precise.

Mai mult decât atât,

procedând la interpretarea actului în aceste condiții, instanța schimbă

„natura” actului sau „înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”,

prin nesocotirea sau aplicarea greșită a regulilor de interpretare a clauzelor

unei convenții, astfel cum sunt ele stipulate de art. 970 alin. (2), art. 978 –

art. 979 și art. 980 – art. 984 C. civ.

În general, se poate

reține o schimbare a naturii actului juridic atunci când acesta este calificat

de așa manieră încât este alterată în mod substanțial natura sa.

În speță, deși

recurenta- pârâtă invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile

formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la

interpretarea greșită a însuși actului juridic dedus judecății, ci la greșita

interpretare a probelor (procesul - verbal preliminar, procesul - verbal

definitiv), care nu constituie motiv de casare ori la modificare a deciziei.

Astfel, instanța de

apel a reținut că, în cauză, constatarea și evaluarea pagubelor s-a efectuat la

data de 6 iulie 2007, așa cum rezultă din procesul - verbal întocmit de

asigurător, prin care s-a recomandat a se efectua recoltarea, însă, faptul că a

considerat că, recomandând recoltarea, asigurătorul și-a dat practic acordul

pentru efectuarea lucrărilor de recoltare, nu înseamnă că instanța a schimbat natura

actului sau înțelesul lămurit al acestuia, ci doar că, din ansamblul probelor

administrate în cauză, reiese că, dându-și acordul asigurătorul, nu poate fi

aplicată sancțiunea pierderii dreptului la despăgubiri de către asigurat.

Contractul de asigurare,

de altfel, reprezintă însuși actul juridic dedus judecății, iar nu procesul-

verbal preliminar încheiat la data de 6 iulie 2007, care reprezintă doar un

înscris, ca oricare dintre celelalte înscrisuri administrate în cauză, în

cadrul probatoriilor, astfel încât critica recurentei- pârâte, în sensul că nu

stabilește data începerii recoltării, așa cum prevede art. 11.5 din contract,

nu poate fi primită, nefiind relativă la contractul de asigurare.

Mai mult,

interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică

invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus

judecății, respectiv, a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C.

proc. civ.

doilea motiv de recurs formulat, recurenta - pârâtă SC A.R.A.V.I.G. SA,

sucursala Brăila, critică hotărârea instanței de apel ca fiind dată cu

aplicarea greșită a legii, respectiv, a prevederilor art. 969 C. civ., în

sensul că raportul obligațional trebuia reținut în funcție de convenția

părților, și nu prin depășirea cadrului contractual.

Și acest motiv de

recurs este nefondat.

Pentru a deveni

incident motivul de modificare prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.,

instanța de recurs trebuie să constate că hotărârea a fost dată cu aplicarea

greșită a legii, ceea ce înseamnă că instanța a recurs la textele de lege

aplicabile speței, dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, fie le-a

aplicat greșit ori a aplicat o normă generală, nesocotind existența normei

speciale sau o normă care nu este incidentă în speță.

Examinând hotărârea

recurată sub acest aspect, se constată că instanța de apel nu a nesocotit

prevederile art. 969 C. civ. și nici nu a intervenit în voința părților,

aceasta reținând în mod corect că suma asigurată este la nivelul celei

menționate expres și neechivoc în contract, raportat la o producție medie de 5.000

kg la ha.

În realitate, conform

stării de fapt reținute de instanța de apel și conform clauzei înscrise în

contract, producția medie la ha asigurată este de 5.000 kg, iar nu media

producției obținute de asigurat în ultimii trei ani, prevederile înscrise la art.

6.1. din contract, de care se prevalează recurenta, fiind clare: „Suma la care

face asigurarea pe hectar se stabilește potrivit cererii Asiguratului, dar nu

poate depăși, în niciun caz, (...) suma obținută prin înmulțirea producției

medii prevăzută a se realiza pe hectar la cultura respectivă- declarată de

Asigurat (...). Producția medie declarată de Asigurat trebuie să reprezinte

media producției obținute de către acesta în ultimii trei ani, iar în cazul în

care nu există această posibilitate, se va lua în calcul producția medie a

ultimilor trei ani din zona respectivă”.

Se constată, așadar,

că, la stabilirea sumei asigurate, se are în vedere „producția medie prevăzută

a se realiza pe hectar la cultura respectivă”- producție care, în contract, a

fost stabilită la nivelul de 5.000 kg la ha-; numai în cazul în care producția

medie declarată nu ar reprezenta media producției obținute de către asigurat în

ultimii trei ani, s-ar lua în calcul producția medie a ultimilor trei ani din

zona respectivă, asigurătorul, de altfel, fiind de acord cu producția medie

stabilită.

Ca urmare, din moment

ce părțile au convenit astfel, iar convenția părților era în vigoare, în mod

justificat instanța de apel a reținut că acțiunea reclamantei este admisibilă,

în temeiul art. 969 C. civ., care consacră putere de lege convențiilor

încheiate de părți, prin raportare la contractul de asigurare, instanța de

recurs înlăturând susținerile recurentei- pârâte în acest sens.

Punându-se

contractele pe aceeași treaptă cu legea, textul alin. (1) al art. 969 C. civ.

dă justiției rolul de a veghea la respectarea obligațiilor contractuale în

același fel cum trebuie respectată însăși legea. Dacă o oarecare contestație le

aduce pe părțile contractante în fața instanței, aceasta va trebui să asigure

executarea riguroasă a obligațiilor rezultate din contract sau, când executarea

contractului nu mai e posibilă, să oblige la plata daunelor-interese de către

partea ce este în culpă. Niciuna dintre părțile contractante nu se poate

sustrage obligațiilor contractuale fără acordul celeilalte părți.

Instanțele sunt

obligate să aplice dispozițiile convenției părților ca și cum ar aplica legea,

neavând dreptul s-o modifice pe motive de echitate, deoarece dispozițiile art. 969

alin. (1) C. civ. privesc nu numai pe părțile contractante, ci și instanțele

judecătorești.

Cât privește, critica

recurentei - pârâte SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, referitoare la gradul

de distrugere din riscuri asigurate, Înalta Curte urmează a o înlătura, aceasta

neconstituindu-se într-o critică de nelegalitate, spre a face posibilă

analizarea sa în recurs, ci reprezintă o critică de netemeinicie, sub aspectul

aprecierii probatoriului administrat:- „procesul - verbal preliminar - dosar

fond”- o asemenea critică neputând forma obiectul analizei în recurs, cale

extraordinară de atac, deschisă exclusiv motivelor de nelegalitate.

Nefiind vorba,

așadar, de vreo interpretare greșită a actului juridic dedus judecății sau de

vreo aplicare greșită a legii de către instanța de apel, Înalta Curte constată

că recursul formulat de recurenta - pârâtă SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila,

este nefondat.

Pentru cele ce

preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a

respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Brăila, împotriva deciziei nr. 24 din

18 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială,

maritimă și fluvială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 octombrie 2010.