ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2517/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15

decembrie 2006, la Tribunalul Comercial Mureș, reclamanta SC A.R.A. SA sucursala

Mureș, prin reprezentant legal, a solicitat obligarea pârâtei SC S. SRL la

plata sumei de 474.547,50 lei cu titlu de despăgubiri și a dobânzii legale

conform art. 3 din O.G.R. nr. 9/2000, de la data convocării la conciliere și

până la plata efectivă a sumei datorate și a sumei de 7.937 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii

s-a arătat că între părți s-a încheiat contractul de asigurare pentru perioada

19 mai 2004 - 30 octombrie 2004, suprafața asigurată fiind de 150,66 ha,

cultură măr.

La data de 12 iulie

2007 pârâta a înființat-o pe reclamantă că în urma fenomenului de grindină din

data de 10 iulie 2004 a fost afectată întreaga suprafață asigurată,

întocmindu-se Dosarul de daună nr. AG/007/2004, fiind plătite despăgubiri în

sumă de 474.547,50 lei.

Întrucât cultura a

fost afectată de grindină la data de 05 mai 2004, anterior datei de intrare în

vigoare a contractului de asigurare, reclamanta a arătat că s-au acordat

necuvenit despăgubirile menționate mai sus solicitând, în temeiul dispozițiilor

Legii nr. 136/1995 și ale art. 942, 948 și 953 C. civ., restituirea acestei

sume.

Prin sentința

comercială nr. 857 din 15 mai 2007 a Tribunalului Comercial Mureș s-a respins

ca prescrisă acțiunea introdusă de SC A.R.A. SA - Sucursala Mureș împotriva SC

S. SRL Reghin, cu motivarea că în cazul contractului de asigurare, termenul de

prescripție este de 2 ani, iar dreptul la acțiune s-a născut la data producerii

riscului asigurat, adică la data de 10 iulie 2004, față de care introducerea

acțiunii la data de 15 decembrie 2006 este prescrisă.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat apel reclamanta invocând nelegalitatea acesteia deoarece

față de obiectul litigiului, termenul de prescripție aplicabil în speță este

cel general, de trei ani, conform art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

Curtea de Apel Târgu

Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr.

16/A din 14 februarie 2008 a admis apelul, a desființat hotărârea și a trimis

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a se pronunța

această hotărâre a reținut, pe de o parte, că, în cauză, nu este incident

termenul de prescripție special de doi ani, prevăzut de art. 3 alin. (2) din

Decretul nr. 167/1958 ci, termenul general de prescripție de trei ani, prevăzut

de art. 3 alin. (1) din decret, acțiunea în pretenții pentru plata nedatorată

fiind o acțiune patrimonială, dreptul la acțiune născându-se la momentul

efectuării pretinsei plăți nedatorate, dar, pe de altă parte și dacă s-ar

admite că este incident art. 3 alin. (2) din decret, acțiunea reclamantei tot

este în termen față de data de la care a început să curgă termenul de 2 ani,

care nu este aceea a producerii riscului asigurat ci, a efectuării pretinsei

plăți nedatorate.

Astfel, în cauză,

plata necontestată a avut loc în perioada 28 - 30 decembrie 2004, încât,

acțiunea introdusă la 15 decembrie 2006 este în termen.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs pârâta, în termenul legal, pentru motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat modificarea acesteia

în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă, ca nefondat.

A susținut, în

esență, că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece plata își

are izvorul în raportul contractual de asigurare, temei pe care și-a

fundamentat și reclamanta acțiunea, susținerea din răspunsul la întâmpinare că

este o plată nedatorată neputând fi primită față de exigențele impuse de art. 132

C. proc. civ.

În acest cadru

procesual, sunt incidente dispozițiile speciale aplicabile contractului de

asigurare, respectiv art. 3 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, privind

prescripția extinctivă de 2 ani, iar potrivit art. 7 alin. (3) din același

decret și art. 947 alin. (2) C. civ., dreptul la acțiune al reclamantei s-a

născut în momentul producerii evenimentului pentru înlăturarea căruia s-a făcut

asigurarea și nu la data plății cum, nelegal, a reținut instanța de apel.

Dând o altă

interpretare ar însemna să se ignore natura contractului de asigurare care este

un contract aleatoriu, afectat de condiția suspensivă a producerii riscului

asigurat, singura care determină nașterea dreptului la acțiune.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 3 alin.

(2) din Decretul nr. 167/1958, termenul special de prescripție de doi ani este

aplicabil în materia asigurărilor în legătură cu apărarea dreptului subiectiv

al asiguratului de a primi despăgubiri civile, în cazul realizării riscului

asigurat, termen care, evident, începe să curgă de la data producerii

evenimentului.

În cauză, chiar dacă

reclamanta a invocat contractul de asigurare prin acțiunea introductivă,

aceasta are ca obiect restituirea sumelor achitate asiguratului pentru

realizarea evenimentului asigurat, anterior intrării în valabilitate a

contractului de asigurare, deci, fără titlu, astfel că nu se poate susține că

s-ar fi nesocotit art. 132 C. proc. civ.

În aceste limite ale

investirii, instanța de apel a concluzionat că, în cauză, sunt incidente

dispozițiile art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 care prevăd termenul

general de prescripție de trei ani, excepțiile fiind de strictă aplicare.

Acest termen curge de

la data nașterii dreptului la acțiune, în restituirea plății nedatorate neavând

relevanță data producerii evenimentului asigurat - 5 mai 2004 -, ci data la

care s-a produs prejudiciul, care nu poate fi anterioară plății.

Cum plata s-a făcut

la 28 - 30 decembrie 2004, iar acțiunea s-a promovat la 15 decembrie 2006,

soluția instanței de apel este, deci, la adăpost de toate criticile aduse,

fiind legală încât în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi

respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

pârâta SC S. SRL Reghin împotriva Deciziei nr. 16/A din 14 februarie 2008 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 septembrie 2008.