ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3027/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 105 din 30 ianuarie 2008 a Tribunalului Comercial Mureș s-a admis acțiunea reclamantei SC S.M. SRL REGHIN, formulată în contradictoriu cu pârâta SC A.R.A. SA, SUCURSALA MUREȘ, a fost obligată pârâta la plata sumei de 955.710 lei primă de asigurare diminuată cu 10% franșiză, potrivit contractului seria CA nr. 005529 din 9 decembrie 2004, a sumei de 281.925 lei primă de asigurare diminuată cu 10% franșiză, potrivit contractului seria CA nr. 005530 din 9 decembrie 2004, cu cheltuieli de judecată.

În considerentele hotărârii atacate s-a apreciat că pârâta este în culpă contractuală, fiind obligată la plata daunelor cauzate de producerea evenimentelor asigurate – ploi torențiale însoțite de grindină în perioada 6 mai 2005 – 8 mai 2005. S-a reținut că pârâta a opus reclamantei excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de data producerii evenimentului asigurat – 28 aprilie 2005 – și cel al sesizării instanței – 28 decembrie 2007 – însă această excepție a fost respinsă prin încheierea din 25 ianuarie 2008, întrucât s-a apreciat că dreptul la acțiunea s-a născut la data comunicării de către pârâtă a refuzului de plată a despăgubirilor – la 28 decembrie 2005. Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal pârâta SC A.R.A.

SA, SUCURSALA MUREȘ, și prin decizia nr. 103/A din 8 decembrie 2008 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul formulat de SC A.R.A. VIENNA I.G. SA, SUCURSALA MUREȘ, împotriva sentinței nr. 105 din 30 ianuarie 2008 și a încheierii de ședință din 25 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr. 4/1371/2008, a schimbat în tot încheierea și sentința în sensul că, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC A.R.A. SA, SUCURSALA MUREȘ, și pe cale de consecință a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC S.M. SRL, împotriva pârâtei; a respins cererea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de apelantă, ca rămasă fără obiect, a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 25.000 lei achitată de apelantă la C.E.C.

B., sucursala Târgu-Mureș, cu recipisa de consemnare nr. 479356/1 din 4 decembrie 2008, a obligat intimata SC S.M. SRL REGHIN la plata către apelantă a cheltuielilor de judecată în cuantum 7.781.435 lei. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că potrivit art. 3 alin. (2) din Decretul-lege nr. 167/1958, în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de doi ani și curge de la data când se naște dreptul la acțiune; că în ceea ce privește nașterea dreptului la acțiune, dispozițiile art. 9 din Legea nr. 136/1995 nu sunt înlăturate de clauzele contractuale, pentru că, și părțile de comun acord au stabilit că răspunderea asigurătorului intervine cu prilejul producerii riscului.

În consecință, Curtea a constatat că excepția invocată de pârâtă este întemeiată, motiv pentru care a admis apelul, a modificat sentința și încheierea atacate în sensul că a respins acțiunea introductivă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC S.M. SRL REGHIN invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru judecarea apelului pe fond la Curtea de Apel Târgu Mureș.

În dezvoltarea în fapt a recursului recurenta a susținut, în esență, că în mod corect prima instanță a reținut că dreptul la acțiune s-a născut la 28 decembrie 2005, data refuzului de plată din partea A.; că acest refuz s-a exprimat în scris prin adresa nr. 13973 din 28 decembrie 2005 pe considerentul că la 28 aprilie 2005 s-ar fi produs un risc neasigurat, respectiv al înghețului târziu de primăvară; că în fața primei instanțe, pentru a-și argumenta excepția prescripției pârâta a susținut că dreptul la acțiune s-a născut la 28 aprilie 2005 data producerii riscului asigurat, dar pârâta a refuzat plata la 28 decembrie 2005 pe considerentul că riscul produs a fost unul neasigurat; că pârâta este de vină întrucât nu a respectat contractul, invocându-și propria culpă în apărare; că recurenta și-a îndeplinit integral și la termen obligațiile contractuale asumate atât în ce privește plata primelor de asigurare cât și notificarea asigurătorului imediat după calamitatea culturilor de pomi fructiferi asigurate ca efect al ploii torențiale cu căderi de grindină din 28 aprilie 2005; că a anunțat la 29 aprilie 2005 asigurătorul că evenimentul s-a produs la 28 aprilie 2005 și a solicitat plata despăgubirilor, primind răspuns la 28 decembrie 2005; că există o procedură obligatorie conform contractului ce trebuia respectată; că s-a întocmit dosarul de daună nr. AG 001/05 de către asigurator;

că a pus la dispoziție toate documentele solicitate așteptând ca asigurătorul să se pronunțe; că la data de 28 decembrie 2005 a primit un răspuns de la pârâtă în sensul că se refuză acordarea de despăgubiri întrucât din constatările efectuate în dosarul de daună rezultă că nu s-a produs riscul asigurat și deci dreptul la acțiune s-a născut la momentul refuzului de plată. Intimata SC A.R.A. SA, SUCURSALA MUREȘ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recurenta SC S.M. SRL REGHIN a depus concluzii scrise solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului pe fond. Înalta Curte, analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta.

Excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei invocată de pârâtă a fost soluționată de instanța de apel cu încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (2) coroborat cu art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958, art. 969 C. civ., art. 9 din Legea nr. 136/1995 și a prevederilor contractuale. Instanța de apel a apreciat excepția din perspectiva dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 136/1995, nesocotind convenția părților. Dispozițiile art. 9 din Legea nr. 136/1995 nu pot înlătura clauzele contractuale în ce privește obligațiile asiguratului și asigurătorului în ceea ce privește cazurile de daune. Analizând contractele încheiate de părți se reține că acestea prevăd o procedură obligatorie pentru înștiințarea cazurilor de pagube, constatarea producerii evenimentului asigurat, evaluarea pagubelor și stabilirea despăgubirilor.

În speță se constată că o asemenea procedură a fost urmată de părți, pârâta comunicând la 28 decembrie 2005 modul de soluționare a daunelor în sensul refuzului acordării de despăgubiri întrucât din constatările efectuate în dosarul de daună a rezultat că s-a produs un risc neasigurat. Ca atare, dreptul la acțiune s-a născut la data de 28 decembrie 2005, ce reprezintă data comunicării în condițiile contractuale agreate de părți a refuzului de plată a despăgubirilor pe motivul neproducerii riscului asigurat. Față de data introducerii acțiunii 28 decembrie 2007, instanța de recurs apreciază că se impune respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei. Constatând că hotărârea este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 și că instanța de apel s-a pronunțat pe excepție în temeiul art. 312 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantă, va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecarea apelului pe fond.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC S.M. SRL REGHIN împotriva deciziei nr. 103/A din 8 decembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ fiscal, casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecarea apelului pe fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2009.