ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1454/2008

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 3228 din 28 decembrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 825/2006 Tribunalul Comercial Mureș a respins excepția privind nulitatea absolută a contractului de asigurare nr. 065519/2004, a admis cererea de chemare în judecată înaintată de reclamantul M.V. împotriva pârâtei SC A.R.A. SA, sucursala A. SA Mureș și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 128.784 lei. La această sumă urmând să se calculeze dobânzile legale aferente începând cu data de 30 decembrie 2005 și până la achitarea integrală a sumei. Pârâta a fost obligată de asemenea la plata sumei de 4328 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit contractului de asigurare facultativă seria CA nr. 065519 încheiat la data de 30 aprilie 2004, între părțile litigante, reclamantul și-a asigurat o producție pomicolă medie la hectar de 20.000 kg, pe o suprafață de teren de 10 ha. Conform consemnărilor din contract, perioada de acoperire a asigurării era cuprinsă între 5 mai 2004 și 30 decembrie 2004. La data de 5 mai 2004, reclamantul a adus la cunoștința asiguratorului despre producerea riscului asigurat și în baza clauzelor din contract asiguratorul a calculat și a achitat reclamantului asigurat suma de 25.200 lei cu titlu de despăgubiri.

Pentru anul 2005, între aceleași părți s-a încheiat contractul de asigurare facultativă seria CA nr.0011993 din 30 mai 2005 și conform acestui contract producția pomicolă medie asigurată a fost de 30.000 kg/ha obținută pe o suprafață de 14,52 ha, perioada asigurată fiind 4 iunie 2005-31 octombrie 2005. La data de 6 iunie 2005, reclamantul a anunțat producerea la data de 5 iunie 2005 a riscului asigurat și a fost întocmit dosarul pentru daune, cuantumul despăgubirilor fiind stabilit la suma de 40.632 lei. La stabilirea cuantumului despăgubirilor, asiguratul a avut în vedere o producție medie de 18.333 kg la hectar iar din suma cuvenită a scăzut suma de 25.000 lei plătită pentru anul 2004, pe motiv că această sumă nu i se cuvenea reclamantului întrucât riscul asigurat s-a produs în afara perioadei asigurate.

Reclamantul prin acțiunea dedusă judecății a contestat compensarea iar prima instanță a apreciat că aceasta s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 36/1995 întrucât compensarea este posibilă numai între despăgubirile datorate în baza unor contracte aflate în executare și nu în baza unui contract încetat. Iar, în situația în care, pârâta a apreciat că suma de 25.000 lei achitată reclamantului reprezintă o plată nedatorată, avea deschisă calea unei acțiuni în restituire și în nici un caz nu putea să procedeze la compensare.

În ceea ce privește modalitatea de stabilire a despăgubirilor aferente anului 2005, tribunalul a constatat că reclamantul contestă producția medie la hectar avută în vedere de către pârâtă, iar producția de mere declarată ca fiind realizată în anul 2004, a fost de 18.333 kg, însă producția a fost afectată de calamități și în această situație se impunea ca la modalitatea de calcul a despăgubirilor să se aibă în vedere producția de mere realizată în zonă. Aceste susțineri ale reclamantului au fost însușite și de către prima instanță, care a apreciat că în cauză se impunea aplicarea clauzei cuprinsă la pct. 9 teza II din contract, în sensul că se impunea ca despăgubirile ce i se cuvin reclamantului să fie calculate în raport de producția medie de mere realizată în anul 2004 în zona în care deținea livadă și reclamantul, având în vedere că în acea zonă producția a fost afectată de calamități.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor solicitate de către reclamant, prima instanță a mai reținut și faptul că evenimentele asigurate de către reclamant prin contractul de asigurare s-au produs și aceste evenimente au influențat negativ producția de mere obținută de către reclamant. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC A.R.A. SA, sucursala A. SA Târgu Mureș, solicitând schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamantului. Prin decizia nr. 46/A din 29 iunie 2007 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul pârâtei, cu 1500 lei cheltuieli de judecată în apel către intimatul M.V.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut în considerentele deciziei, în esență, că în cauză au fost depășite limitele compensării prevăzute de art. 18 din Legea nr. 136/1995, fără a fi întrunite condițiile înscrise în art. 1144 C. civ. vizând compensarea legală, motiv pentru care corect tribunalul a eliminat compensarea, cu obligarea reclamantului la plata integrală a sumei calculată cu titlu de despăgubiri conform contractului de asigurare; în ceea ce privește modalitatea de stabilire a despăgubirilor, în baza contractului de asigurare nr. C.A. 001 1993/2005, instanța de apel a constatat că prima instanță a făcut o corectă interpretare a cauzei înscrisă în contract la pct. 9 teza a II-a și cum reclamantul nu a făcut dovada calcului real al producției medii de mere, ce ar fi putut-o obține în ultimii 3 ani, s-a luat în calcul ca producția medie obținută să fie raportată la cea realizată în livezile din acea zonă și neafectată de calamități.

Au fost înlăturate, ca nedovedite, susținerile pârâtei în sensul că reclamantul a dat dovadă de neglijență în întreținerea fermei pomicole. În contra celei din urmă hotărâri pârâta a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe fond admiterea acțiunii reclamantului, invocând ca temei de casare pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. În motivarea recursului, recurenta susține, în esență, că nu s-au avut în vedere clauzele înscrise în contractul de asigurare, art. 9.1 și art. 9.2, în cauză nu operează compensarea prevăzută de art. 1144, C. civ., că instanța trebuia să constate rezilierea contractului de asigurare, situație în care nu datorează suma de 25.200 lei; mențiunea făcută pe contract privind perioada asigurată 5 mai 2004-30 octombrie 2004 este o greșeală materială și în contradicție cu prevederile art. 7.1 din Contract.

Recurenta a mai susținut că instanța de apel nu a avut în vedere procentul de realizare a producției din risc neasigurat, determinat de neluarea măsurilor de combatere a efectelor produse de grindină pentru cicatrizarea rănilor provocate fructelor cât și a lucrărilor de întreținere a solului și însușit de reclamant prin semnarea procesului-verbal, aspecte dovedite cu înscrisuri și fotografiile depuse la dosar. În atare situație, valoarea despăgubirilor datorate în temeiul contractului de asigurare poate fi de 75.522,44 lei și nu de 103.584 lei, cât a solicitat reclamantul. Și, în sfârșit, recurenta arată că greșit a fost obligată la plata dobânzilor legale de la data de 30 decembrie 2005 până la achitarea integrală a sumei, întrucât acestea nu au fost cuantificate și nu s-a achitat taxă judiciară de timbru aferentă.

Recursul este nefondat potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare: Potrivit art. 1144 C. civ. compensația operează de drept, în puterea legii, și chiar când debitorii n-ar ști nimic despre aceasta; cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților lor respective, iar dispozițiile înserate în art. 969 din același cod prevăd că, convențiile legal făcute de părți au putere de lege. Iar prin art. 18 din Legea nr. 136/1995 asiguratorul are dreptul la a compensa primele ce i datorează până la sfârșitul anului de asigurare în temeiul oricărui contract, orice indemnizație cuvenită asiguratului sau beneficiarului, astfel că limitele compensării pot opera între prima de asigurare ce i se datorează asiguratorului cu indemnizațiile cuvenite asiguratului.

Coroborând textele de lege enunțate, corect s-a constatat de către celelalte instanțe că pârâta nu a respectat această limită de compensare și a procedat la o compensare între o plată nedatorată și indemnizațiile ce i se cuveneau reclamantului, în baza contractului de asigurare încheiat pentru producția de mere aferentă anului 2005. De asemenea, va fi înlăturată și critica vizând compensarea prevăzută de art. 1144 C. civ., întrucât așa cum rezultă din actele dosarului, nu operează condițiile compensării, creanța invocată de pârâtă nefiind certă.

În mod corect instanța de apel a apreciat că prin compensarea efectuată de către asigurator, în speță pârâta, prin reținerea sumei de 25200 RON, acordată în baza contractului a încetat în anul 2004, s-a avut în vedere cuantumul indemnizației de asigurare stabilite, în temeiul contractului de asigurare în ființă în anul 2005; procedând în acest fel, reclamanta a încălcat prevederile art. 18 din Legea nr. 136/1995, situație ce a determinat modificarea unilaterală a clauzelor contractului de asigurare aferent anului 2005. Astfel, pârâta a procedat la compensarea așa zise plăți nedatorate în cuantum de 25.200 lei cu indemnizația ce i se cuvenea reclamantului, în temeiul contractului de asigurare nr. 0011993/2005, cu depășirea limitelor compensării prevăzută de art. 18 din Legea nr. 136/1995 și fără să fie întrunite condițiile compensării prevăzută de art. 1144 C. civ., situație stabilită corect de instanțe, care au înlăturat această compensare, întrucât au fost încălcate clauzele contractuale, consfințite de părți conform art. 969 C. civ., pe de o parte, iar pe de altă parte nu îndeplinea condițiile înserate în art. 1144C.

civ., coroborate cu art. 18 din Legea nr. 136/1995; din cele expuse a rezultat că pârâta a compensat indemnizația achitată în temeiul unui contract a cărei executare a încetat cu indemnizația în temeiul altui contract, așa încât pârâtei nu i se cuvin contravaloarea despăgubirilor în sumă de 25.200 RON, aferente anului 2005. Trebuie de precizat cu privire la acest tip de compensare că pot fi compensate doar creanțele certe, cuprinse într-un titlu executoriu recunoscut și opozabil părților. În ceea ce privește susținerea recurentei că, contractul de asigurare nr. 005519/2004 intra în vigoare la data de 6 mai 2005, după 5 zile de la data când s-a plătit asiguratorului prima de asigurare, va fi înlăturată ca nefondată, întrucât nerespectarea cauzelor contractuale s-a datorat în exclusivitate de culpa pârâtei.

Astfel, conform acestui contract în art. 7.1 s-a statuat că asigurările intră în vigoare după 5 zile de la expirarea zilei în care s-au îndeplinit cumulativ următoarele condiții: s-au plătit asiguratorului primele de asigurare în numerar, sau, după caz, prima rată a acestora, s-a încheiat contractul de asigurare și s-a efectuat inspecția de risc. Urmare a acestor clauze, asiguratorul a apreciat că la data producerii riscului asigurat, 5 mai 2005, contractul de asigurare nu-și producea efectele întrucât la art. 7.1. din acest act perioada asigurată începea la 6 mai 2005, și, în consecință pârâta a procedat la aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 136/1995, compensând suma de 25.200 lei, acordată în baza contractului de asigurare ce a încetat în anul 2004 cu suma de 40.632 lei datorată în temeiul contractului de asigurare în ființă în anul 2005, contravaloarea despăgubirii datorate în dosarul de daune aferent.

Susținerea recurentei că în momentul producerii riscului contractul de asigurare pe anul 2005 era reziliat de drept, nu poate fi primită, întrucât eroarea materială de care face vorbire era consemnată, precizată pe polița de asigurare, 5 mai 2004-30 octombrie 2004, situație în care, legal a apreciat instanța că în cazul unei plăți nedatorate, pârâta avea îndemână o acțiune în justiție întemeiată de art. 992 C. civ., or, aceasta nu a făcut decât să invoce anumite nereguli, care în fapt au determinat încălcarea clauzelor contractuale.

De asemenea, instanțele au făcut o interpretare corectă în aplicarea prevederilor art. 9.1 teza a II-a din contract și, prin urmare cuantumul despăgubirilor datorate în baza contractului de asigurare de către asigurător trebuia să se raporteze la valoarea producției asigurate de 30 to/ha și gradul de distrugere aferent riscurilor asigurate fără să se diminueze cu riscurile neasigurate, astfel încât diferența de despăgubiri solicitată a fost de 103.584 lei, cum legal au stabilit celelalte instanțe.

În ceea ce privește critica referitoare la dobânzi, urmează să fie respinse, ca nefondate, întrucât în mod legal au fost constatate ca daune moratorii pentru prejudiciul suportat de către reclamant ca urmare a executării necorespunzătoare a obligațiilor asumate de recurenta-pârâtă prin contractul de asigurare nr. 005519/2004 precum și reținerea nejustificată a contravalorii despăgubirii achitate de către aceasta în baza contractului nr. 005519/2004 din despăgubirea stabilită pentru contractul nr. 0011993/2005. Acestea au fost stabilite la plata sume de 128.748 lei, de la data scadenței și exigibilității plății acestei sume, respectiv de la data de 30 decembrie 2005 și până la achitarea integrală.

În consecință, Înalta Curte constată motivele de nelegalitate invocate de recurentă nu sunt incidente în cauză, situație în care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul pârâtei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC A.R.A. SA, sucursala Mureș, împotriva deciziei nr. 46/A din 29 iunie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2008 .