ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1363/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC P.B. SRL a chemat în judecată SC A.R.A. SA Mureș

și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța, pârâta să fie obligată la

plata sumei de 191.132 lei cu titlu de despăgubiri care i se cuvin în urma producerii

riscului asigurat și a dobânzii aferente începând cu data scadenței plății și

până la achitarea integrală a acestuia. Acțiunea a fost argumentată

invocându-se nerespectarea prevederilor contractului de asigurare nr. 0011994/2005

în ce privește calculul despăgubirii. În esență, reclamanta a arătat că pârâta

a invocat ca temei al calculului despăgubirilor prevederile art. 9.1 lit. a)

din contract, și că acest mod de determinare al sumei care i se cuvinte în urma

producerii riscului asigurat încalcă prevederile art. 969, art. 970, art. 1053 C.

civ., art. 2 din O.G. nr. 9/2000 și art. 43, art. 46 C. com.

Litigiul a fost soluționat de Tribunalul Comercial Mureș

care prin sentința nr. 1757 din 21 decembrie 2007 a respins ca nefondată

acțiunea reclamantei SC P.B. SRL. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că litigiul dintre părți a fost provocat de neînsușirea de către

reclamantă a cuantumului despăgubirilor achitate de asigurator în baza

contractului de asigurare facultativă a culturilor agricole nr. 0011994 din 31

mai 2005 , nemulțumirea vizând modul de evaluare a daunei de către asigurator,

ca urmare a producerii riscului asigurat. După administrarea probelor, în

raport de înscrisurile aflate la dosar și de concluziile raportului de

expertiză s-a stabilit că modul de calcul efectuat de asigurator nu poate fi

combătut de reclamantă întrucât aceasta nu a respectat procedura contractuală a

evaluării pagubei.

Cu toate că expertul a respins modul de calcul al

despăgubirilor, efectuat de asigurator opinând că acesta contravine clauzelor contractuale

datorită subiectivismului în determinare, susținerile reclamantei nu au fost

reținute de instanță pentru motivul că producția medie anuală declarată de

reclamantă la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare diferă de cea declarată

cu ocazia încheierii contractului de asigurare. În aceste condiții instanța a

stabilit că diferența de producție realizată, care se ia în calcul pentru

determinarea despăgubirilor în urma producerii riscului asigurat trebuie interpretată

în defavoarea reclamantei dat fiind faptul că potrivit principiilor generale în

materie, aceasta nu poate beneficia de propria sa culpă, constând în

supraevaluarea producției, așa încât, pretențiile pentru plata sumei solicitată

prin acțiune au fost respinse.

Împotriva sentinței fondului a declarat apel reclamanta SC P.B.

SRL care a susținut că tribunalul a stabilit în mod greșit faptul că nu s-a contestat

modalitatea în care a fost evaluată dauna și modul cum a fost stabilit riscul asigurat

conform contractului de asigurare. Apelanta reclamantă a arătat că a contestat

cuantumul despăgubirilor care au fost calculate de intimată cu nerespectarea

clauzelor cuprinse în art. 16 și urm. din contract. În continuare a arătat că

singurul scop al asiguratorului a fost acela de a diminua cuantumul despăgubirii

fără să țină seama de prima de asigurare achitată de către asigurat și că pentru

a-și justifica diminuarea despăgubirilor pârâta a susținut că producția

asigurată a fost supraevaluată , susțineri care nu corespund realității. Valoarea

producției, a mai susținut apelanta, a fost de 25 de tone la ha, acesta constituind

un element esențial la încheierea contractului de asigurare facultativă.

Analizând aceste critici și apărările intimatei, Curtea de

Apel Târgu Mureș prin decizia nr. 73 din 26 septembrie 2008 a admis apelul declarat

de SC P.B. SRL, a schimbat în tot sentința, și în urma admiterii acțiunii, a

obligat-o pe pârâta SC A.R.A. V.I.G. SA, sucursala Mureș, la plata sumei de

191.132,59 Ron daune la care a adăugat dobânda legală calculată de la data de

28 decembrie 2005 până la data plății, cu cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că pârâta

nu a ținut seama de prevederile art.16 din contractul de asigurare și că a

aplicat greșit art. 9 pct. 1 lit. a) din același contract pe considerentul că

producția declarată și asigurată a fost supraevaluată.

Curtea de Apel a mai reținut că aceste susțineri ale pârâtei

intimate sunt combătute de probele administrate în cauză, respectiv raportul de

expertiză prin care s-a stabilit că potențialul productiv al parcelelor

asigurate este peste valoarea producției asigurate de 25 t/ha, dar și de

rapoartele inspectorilor pârâtei care în procesele verbale întocmite cu ocazia cercetării

la fața locului au precizat că potențialul producției pentru parcelele

asigurate este mai mare decât cel asigurat. În considerarea acestor probe,

instanța de apel a stabilit că în mod greșit pârâta a determinat despăgubirile prin

aplicarea clauzelor cuprinse în art.9 din contractul de asigurare. Urmare

acestei analize, Curtea a mai stabilit că reclamantei i se cuvine suma

solicitată prin acțiune cu titlu de diferență rezultată din calculul

despăgubirilor cât și dobânda comercială în conformitate cu art. 43 C. com.

Împotriva deciziei nr. 73 din 26 septembrie 2008, pronunțată

de Curtea de Apel Târgu Mureș a declarat recurs, pârâta SC A.R.A. V.I.G. SA, sucursala

Mureș, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Recurenta a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și

9 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora a susținut că a fost obligată în mod

greșit la plata diferenței de despăgubire în sumă de 191.132,59 Ron și la plata

dobânzii începând cu data de 28 decembrie 2005

Potrivit recurentei, prin contractul de asigurare

facultativă a culturilor agricole pentru ferma nr.1 în suprafață de 100 ha și o

producție asigurată de 25 tone mere/ha, s-a stabilit modul de evaluare al

pagubei în sensul că evaluarea și stabilirea despăgubirilor se face de către

reprezentanții sau împuterniciții asigurătorului în prezența asiguratului sau a

împuternicitului acestuia și că în cazul în care asiguratul nu este de acord cu

modul de evaluare al daunei, poate solicita o nouă evaluare menționând acest lucru

în protocol. Întrucât a fost avizată de producerea riscului asigurat, recurenta

a arătat că a efectuat inspecții de risc verificând situația faptică pe teren,

în urma căreia a constatat că producția declarată de asigurat nu avea fundament

legal așa încât a aplicat la stabilirea despăgubirii, prevederile art. 9 alin. (1)

lit. a) din contractul de asigurare, achitându-i intimatei suma de 89.499,41

Ron.

În măsura în care asiguratul era nemulțumit de modul de

calcul, potrivit art.15 din contract putea să ceară o nouă evaluare aducând dovezi

în legătură cu producția efectivă a parcelelor calamitate. A mai criticat

recurenta și faptul că intimatul a cerut despăgubirile având în vedere potențialul

productiv al culturilor pomicole din zonă și nu producția medie obținută în

ultimii 3 ani anteriori . Recurenta a criticat și faptul că instanța de apel a

reținut constatările expertului H.C. pentru motivul că se bazează pe situații

declarative și nu pe verificarea documentelor primare care să evidențieze

direct producția obținută. A mai criticat recurenta și aplicarea procentului de

9% de nerealizare a producției din riscuri nerealizate constând în temperaturi

scăzute în timpul înfloritului și legatul fructului, ploi abundente etc. Acest procent,

a arătat autoarea recursului, s-a stabilit pentru alte ferme așa încât nu se

justifica aplicarea lui. În consecință, a solicitat ca recursul său să fie

admis, să fie desființată decizia nr. 73 din 29 septembrie 2008 a Curții de

Apel și, în fond, să se mențină sentința nr. 1751 din 21 septembrie 2007.

Recursul este nefondat.

Prima chestiune care se impune să fie precizată vizează

conținutul recursului, care așa cum rezultă din expunerea de mai sus, nu

respectă cerințele legale pentru promovarea acestei căi extraordinare de atac.

Deși recurenta a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. nu le-a argumentat și dezvoltat în fapt și în drept, arătând distinct care

sunt dispozițiile legale încălcate de instanța de apel prin soluția pronunțată.

Recurenta s-a limitat la simpla relatare a faptelor

procesului, or, acest procedeu nu poate fi folosit în cazul unei căi de atac

extraordinare, care nu are caracter devolutiv. Recursul nu-și propune o

rejudecare a fondului, o reapreciere a probelor ci doar un examen de legalitate

a soluției criticate.

Având în vedere precizările de mai sus, Înalta Curte

constată că prin motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta

putea să pună în discuție interpretarea greșită a actului dedus judecății prin

schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Din perspectiva acestui motiv se examinează puterea de lege a convenției încheiată

de părțile în proces, consacrată principial de dispozițiile art. 969 alin. (1) C.

proc. Civ. În contextul arătat, instanța de apel a procedat la examinarea

contractului de asigurare facultativă, a clauzelor acestuia, și a stabilit că

pentru determinarea cuantumului despăgubirilor sunt aplicabile prevederile art.

16 pct. 2, și nu prevederile art.9 avute în vedere de recurentă. Prin urmare

criticile privind greșita aplicare a clauzelor contractului sunt nefondate

întrucât instanta de apel a analizat contractul în întregul său și a dat

clauzelor interpretarea care rezultă din voința exteriorizată în înscrisul pe

care l-au încheiat, prin care, recurenta în calitate de asigurator, a acceptat

să încaseze prima de asigurare calculată în raport de producția declarată.

Riscul asigurat s-a produs în perioada de derulare a contractului astfel că nu se

poate reține nici faptul că , în cauză, erau aplicabile prevederile art. 9 din

contract care vizează situația supraevaluării producției. Toate susținerile la

care se referă asigurătorul în legătură cu constatarea și evaluarea pagubei, au

fost corect înlăturate în condițiile în care voința părților înscrisă în clauza

(16.2) din contract nu a fost modificată, iar asupra acesteia nu se poate

impune o conduită unilaterală a unei părți din convenție, care să vizeze

criteriul de determinare al despăgubirilor. Nu va fi reținută nici critica în

legătură cu interpretarea și aplicarea greșită a art. 15 din contract câtă

vreme ceea ce a determinat reclamanta să solicite diferența de sumă

reprezentând despăgubiri, vizează modul de aplicare al dispozițiilor

contractuale. Procedura stabilită prin contract în legătură cu despăgubirile

care se cuvin asiguratului, respectiv posibilitatea de a cere o nouă evaluare

direct asiguratorului, nu-i îngrădește asiguratului dreptul de a se adresa

instanței cu acțiune în pretenții fundamentată pe contractul de asigurare.

În consecință, motivul analizat așa cum a fost sintetizat de

Înalta Curte , este vădit nefondat.

Celelalte chestiuni puse în discuție de recurentă în

legătură cu modalitatea în sine a calculului cu aplicarea unor procente,

vizează chestiuni de netemeinicie și nu vor fi examinate. De asemenea nici

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu se impune să fie examinat

întrucât nu rezultă din niciun argument al recurentei care sunt dispozițiile legale

greșit aplicate.

Față de cele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ.,

recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.R.A.

V.I.G. SA, SUCURSALA MUREȘ, împotriva deciziei nr. 73/A din 26 septembrie 2008

a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2009.