ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1335/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 9 noiembrie 2006 reclamanta SC A.R.A. SA a solicitat obligarea pârâtei SC G.C. SA la plata sumei de 392.469,40 lei cu titlu de despăgubiri civile, precum și a dobânzii legale de la data de 24 ianuarie 2006 și până la plata efectivă a sumei datorate precum și cheltuieli de judecată. In susținerea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta mai multe contracte de asigurare pentru cultura de măr în suprafață de 20,11 ha și respectiv 19,8 ha pentru cultura de prun pe o suprafață de 10,80 ha și pentru cultura de viță de vie pe o suprafață de 20,63 ha.

Mai arată reclamanta că suma asigurată a fost stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (1) din contract, care prevăd că suma la care se face asigurarea pe ha se stabilește potrivit cererii asiguratului, dar nu poate depăși în niciun caz suma obținută prin înmulțirea producției medii prevăzută a se realiza la hectar la cultura respectivă (declarată de asigurat) cu prețul maxim pe kg stabilit de asigurător și prevăzut în contract. Totodată, producția medie declarată de asigurat trebuie să reprezinte media producției obținute de aceasta în ultimii trei ani, iar în cazul în care nu există această posibilitate, se va lua în calcul producția medie a ultimilor 3 ani din zona respectivă.

Pârâta a declarat la încheierea contractelor de asigurare o producție mai mare rezultând o majorare nejustificată a sumei asigurate cu 212.732 lei. Î n aceste condiții reclamanta susține că respectivele contracte sunt lovite de nulitate ca urmare a declarațiilor false date de pârâtă la încheierea acestora. Prin apărările făcute pârâta arată că după încheierea contractelor de asigurare, la data de 30 aprilie 2004, reprezentantul reclamantei a întocmit rapoartele inspecției de risc, în care la punctul 7 se specifică expres că „se poate menține asigurarea, fiind îndeplinite condițiile de asigurare; iar la rubrica „mențiuni speciale" se specifică „fără daune în anul anterior de asigurare". Î n baza dosarelor de daune întocmite după producerea riscului asigurat, i s-a achitat despăgubirile.

De asemenea pârâta precizează că pretențiile reclamantei nu au nicio legătură cu temeiurile de drept indicat respectiv plata nedatorată. Tribunalul comercial Mureș, prin sentința nr. 1750 din 21 decembrie 2007 a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că starea de fapt nu e contestată de niciuna din părți, litigiul purtând asupra temeiului juridic al pretențiilor reclamantei și asupra temeiniciei acestor pretenții. Deși a menționat în cuprinsul cererii de chemare în judecată că respectivele contracte de asigurare sunt nule, reclamanta nu a solicitat nulitatea acestor contracte cu consecința restabilirii situației anterioare, ci a pretins restituirea sumelor încasate nedatorate cu titlu de despăgubiri invocând dispozițiile art. 992-993 C. civ.

De asemenea instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul precitat întrucât reclamanta nu a făcut dovada că plata s-a făcut din eroare, să fie determinată și scuzabilă, din probatoriul administrat rezultând că reclamanta a plătit benevol pârâtei despăgubirile. Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanta care arată că în mod corect instanța de fond a calificat acțiunea ca fiind una întemeiată pe plată nedatorată, sens în care a stabilit și existența primelor două condiții, însă în mod eronat a considerat că cea din urmă condiție nu este îndeplinită, atâta timp cât potrivit art. 9.1 din contractele încheiate, clauza potrivit căreia producția medie declarată de asigurat trebuie să reprezinte media producției obținute de către acesta în ultimii trei ani, iar în cazul în care nu există această posibilitate urma să se ia în calcul producția medie a ultimilor trei ani din zonă.

Totodată, mai arată apelanta, asigurătorul nu are obligație de a verifica declarațiile asiguratului care se fac pe proprie răspundere, ci doar să solicite relații cu privire la împrejurările esențiale referitoare la risc. Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 72 din 22 septembrie 2008 a respins apelul ca nefondat. În fundamentarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că, calificarea corectă, din punct de vedere al temeiului juridic nu este plata nedatorată ci cel prevăzut de art. 953 C. civ., referitor la consimțământul nevalabil dat din eroare sau surprins prin doi. S-a reținut că instanța de fond a făcut o corectă constatare a stării de fapt, urmând a se examina pricina din perspectiva temeiului juridic indicat de apelanta-reclamantă respectiv art. 953 C. civ.

În acest sens, instanța de fond a apreciat că apelanta-reclamantă și-a recunoscut propria culpă după cum rezultă din procesul verbal de control prin care inspectorii din cadrul structurii centrale a reclamantei au reținut culpa reprezentanților sucursalei Reghin, care, la încheierea contractelor au supradimensionat producțiile medii din contractele de asigurare. Mai mult, chiar pe parcursul derulării contractelor, deci cu chiar câteva zile înainte de producerea evenimentului riscurilor asigurate pentru cele patru contracte reprezentanți ai apelantei-reclamante (inspectori de asigurare) au efectuat o inspecție pentru fiecare cultură asigurată consemnând, în rapoartele inspecției de risc, că suprafețele culturilor agricole inspectate corespund celor declarate în cererea de asigurare.

În aceste condiții, instanța de apel a reținut că la epoca încheierii contractelor, cât și pe parcursul derulării acestora apelanta-reclamantă a avut cunoștință în mod direct de producția medie la ha pentru fiecare contract în parte, astfel că nu se poate prevala de vreo eroare fie simplă fie provocată de intimată (respectiv doi) la data încheierii celor patru contracte. Prin petiția înregistrată la data de 26 noiembrie 2008 reclamanta a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel considerând-o nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Astfel se susține că instanța de apel nu are în vedere că prin acțiunea formulată nu s-a cerut restituirea întregii sume plătite cu titlu de despăgubiri, considerând necuvenit încasată diferența dintre producția declarată de asigurat și media producției obținute în ultimii 3 ani anteriori.

S-a arătat că asigurătorul nu are obligația de a verifica declarațiile asiguratului care se fac pe propria sa răspundere, ci doar să solicite relații cu privire la împrejurările esențiale referitoare la risc conform art. 6.6. pe care instanțele de judecată le-au interpretat greșit, în sensul că s-a acceptat și achitat contractele de asigurare la sumele declarate. De asemenea consideră că nejustificat a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 18.000 lei de către instanța de fond critică ignorată de instanța de apel. Recursul este nefondat. Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate solicita numai pentru motive de nelegalitate.

În speță recurenta nu face decât să reitereze starea de fapt în exprimarea nemulțumirilor privind modul în care aceasta a fost reținută. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. recurenta avea obligația să arate în mod concret în ce constă schimbarea naturii sau înțelesului actului juridic întrucât acest motiv de recurs are în vedere încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. În speță, instanțele nu au schimbat natura sau înțelesul contractului, acest motiv nefiind incident în cauză. Cu privire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se reține că în speță nu au fost încălcate sau interpretate în mod eronat dispozițiile art. 953 C. civ.

Actele dosarului și probele administrate cauzei au dus la convingerea că recurenta-reclamant și-a recunoscut propria culpă după cum rezultă din procesul verbal de control prin care inspectorii din cadrul structurii centrale au reținut culpa reprezentanților sucursalei Reghin, care, la încheierea contractelor, au supradimensionat producțiile medii din contractele de asigurare. În acest sens, adresa nr. 3885 din 3 februarie 2005 emisă de reclamanta confirmă lichidarea dosarelor de daună pe baza condițiilor de asigurare. Față de cele arătate nu se poate reține că nu s-a avut în vedere dispozițiile art. 6.6. din contract potrivit căruia asigurătorul nu are obligația de a verifica declarațiile asiguratului care se fac pe propria sa răspundere.

Din acest motiv, justificat instanța de apel nu a reținut niciunul din cele două vicii de consimțământ respectiv eroarea și dolul prevăzute de art. 953 C. civ. , astfel că din această perspectivă, recurenta nu poate invoca viciul de consimțământ ca motiv pentru nulitatea contractelor și acordarea despăgubirilor. Cum criticile formulate de recurentă nu pot fi reținute, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. coroborat cu art. 274 C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.R.A.V.I.G., sucursala Mureș Tg.Mureș împotriva deciziei nr. 72/A din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel Tg.Mureș, s ecția comercială contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta reclamantă la plata sumei de 6000 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC G.C. SA Reghin. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2009.