ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1335/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1335/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 9
noiembrie 2006 reclamanta SC A.R.A. SA a solicitat obligarea pârâtei SC G.C. SA
la plata sumei de 392.469,40 lei cu titlu de despăgubiri civile, precum și a
dobânzii legale de la data de 24 ianuarie 2006 și până la plata efectivă a sumei
datorate precum și cheltuieli de judecată.
In
susținerea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta mai multe
contracte
de asigurare pentru cultura de măr în suprafață de 20,11 ha și
respectiv 19,8 ha pentru cultura de prun pe o
suprafață de 10,80 ha și pentru
cultura de viță de vie pe o suprafață de
20,63 ha.
Mai
arată reclamanta că suma asigurată a fost stabilită în conformitate cu
dispozițiile
art. 9 alin. (1) din contract, care prevăd că suma la care se face
asigurarea pe ha se stabilește potrivit cererii
asiguratului, dar nu poate depăși în niciun caz suma obținută prin înmulțirea
producției medii prevăzută a se realiza
la hectar la cultura respectivă (declarată de asigurat) cu prețul maxim
pe kg
stabilit de asigurător și prevăzut în contract.
Totodată, producția medie
declarată de asigurat trebuie să reprezinte
media
producției obținute de aceasta în ultimii trei ani, iar în cazul în care nu
există această posibilitate, se va lua în calcul producția medie a ultimilor 3
ani
din zona respectivă.
Pârâta
a declarat la încheierea contractelor de asigurare o producție mai
mare rezultând o majorare nejustificată a sumei
asigurate cu 212.732 lei.
Î
n aceste condiții reclamanta susține că respectivele contracte sunt
lovite
de nulitate ca urmare a
declarațiilor false date de pârâtă la încheierea acestora.
Prin apărările făcute pârâta
arată că după încheierea contractelor de
asigurare,
la data de 30 aprilie 2004, reprezentantul reclamantei a întocmit
rapoartele
inspecției de risc, în care la punctul 7 se specifică expres că „se
poate menține asigurarea, fiind îndeplinite
condițiile de asigurare; iar la rubrica
„mențiuni speciale" se specifică „fără daune în anul anterior de
asigurare".
Î
n baza dosarelor de daune întocmite după producerea riscului asigurat,
i
s-a achitat despăgubirile.
De
asemenea pârâta precizează că pretențiile reclamantei nu au nicio
legătură cu temeiurile de drept indicat respectiv
plata nedatorată.
Tribunalul
comercial Mureș, prin sentința nr. 1750 din 21 decembrie 2007
a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a
se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că starea de fapt nu
e contestată de niciuna
din părți, litigiul purtând asupra temeiului juridic al
pretențiilor reclamantei și
asupra temeiniciei acestor pretenții.
Deși a menționat în
cuprinsul cererii de chemare în judecată că
respectivele
contracte de asigurare sunt nule, reclamanta nu a solicitat nulitatea
acestor contracte cu consecința restabilirii
situației anterioare, ci a pretins
restituirea sumelor încasate nedatorate
cu titlu de despăgubiri invocând dispozițiile art. 992-993 C. civ.
De
asemenea instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute
de textul precitat întrucât reclamanta nu a făcut dovada că plata s-a făcut din
eroare, să fie determinată și scuzabilă, din probatoriul administrat
rezultând că reclamanta
a plătit benevol pârâtei despăgubirile.
Împotriva
acestei soluții a promovat apel reclamanta care arată că în mod
corect instanța de fond
a calificat acțiunea ca fiind una întemeiată pe plată
nedatorată, sens în care a stabilit și existența
primelor două condiții, însă în
mod eronat
a considerat că cea din urmă condiție nu este îndeplinită, atâta timp
cât
potrivit art. 9.1 din contractele încheiate, clauza potrivit căreia producția
medie declarată de asigurat trebuie să reprezinte
media producției obținute de către acesta în ultimii trei ani, iar în cazul în
care nu există această posibilitate urma să se ia în calcul producția medie a
ultimilor trei ani din zonă. Totodată,
mai arată apelanta, asigurătorul
nu are obligație de a verifica declarațiile asiguratului care se fac pe proprie
răspundere, ci doar să solicite relații cu privire la împrejurările esențiale
referitoare la risc.
Curtea de
Apel Târgu-Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin
decizia nr. 72 din 22 septembrie 2008 a respins apelul ca nefondat.
În
fundamentarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că, calificarea
corectă, din punct de vedere al temeiului juridic nu este plata
nedatorată ci cel prevăzut de art. 953 C. civ.,
referitor la consimțământul
nevalabil dat din eroare sau surprins prin
doi.
S-a
reținut că instanța de fond a făcut o corectă constatare a stării de fapt,
urmând a se examina
pricina din perspectiva temeiului juridic indicat de
apelanta-reclamantă respectiv art. 953 C. civ.
În acest
sens, instanța de fond a apreciat că apelanta-reclamantă și-a
recunoscut propria
culpă după cum rezultă din procesul verbal de control prin care inspectorii din
cadrul structurii centrale a reclamantei au reținut culpa
reprezentanților sucursalei Reghin, care, la
încheierea contractelor au
supradimensionat
producțiile medii din contractele de asigurare.
Mai mult,
chiar pe parcursul derulării contractelor, deci cu chiar câteva
zile înainte de
producerea evenimentului riscurilor asigurate pentru cele patru
contracte reprezentanți
ai apelantei-reclamante (inspectori de asigurare) au
efectuat o inspecție pentru
fiecare cultură asigurată consemnând, în rapoartele inspecției de risc, că
suprafețele culturilor agricole inspectate corespund celor
declarate în cererea de asigurare.
În aceste condiții, instanța de
apel a reținut că la epoca încheierii contractelor, cât și pe parcursul
derulării acestora apelanta-reclamantă a avut cunoștință în mod direct de
producția medie la ha pentru fiecare contract în
parte, astfel că nu se poate prevala de vreo eroare fie simplă fie
provocată de
intimată (respectiv doi)
la data încheierii celor patru contracte.
Prin petiția înregistrată la
data de 26 noiembrie 2008 reclamanta a
declarat
recurs împotriva soluției instanței de apel considerând-o nelegală,
invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.
proc. civ.
Astfel se
susține că instanța de apel nu are în vedere că prin acțiunea
formulată nu s-a cerut
restituirea întregii sume plătite cu titlu de despăgubiri,
considerând necuvenit
încasată diferența dintre producția declarată de asigurat
și media producției obținute în ultimii 3 ani
anteriori.
S-a arătat că asigurătorul nu
are obligația de a verifica declarațiile
asiguratului
care se fac pe propria sa răspundere, ci doar să solicite relații cu privire la
împrejurările esențiale referitoare la risc conform art. 6.6. pe care
instanțele de judecată le-au interpretat greșit,
în sensul că s-a acceptat și achitat
contractele de asigurare la sumele
declarate.
De
asemenea consideră că nejustificat a fost obligată la plata cheltuielilor
de judecată
reprezentând onorariu de avocat în sumă de 18.000 lei de către
instanța de fond critică ignorată de instanța
de apel.
Recursul
este nefondat.
Potrivit
art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei
hotărâri se poate
solicita numai pentru motive de nelegalitate.
În
speță recurenta nu face decât să reitereze starea de fapt în exprimarea
nemulțumirilor privind
modul în care aceasta a fost reținută.
Invocând
dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. recurenta avea
obligația să arate în mod
concret în ce constă schimbarea naturii sau înțelesului
actului juridic întrucât acest motiv de recurs are în
vedere încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. (1) C. proc. civ.
potrivit căruia
convențiile legal făcute au
putere de lege între părțile contractante.
În
speță, instanțele nu au schimbat natura sau înțelesul contractului, acest
motiv nefiind incident în cauză.
Cu
privire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se reține că în speță nu
au fost încălcate sau
interpretate în mod eronat dispozițiile art. 953 C. civ.
Actele
dosarului și probele administrate cauzei au dus la convingerea că
recurenta-reclamant și-a recunoscut propria
culpă după cum rezultă din
procesul verbal
de control prin care inspectorii din cadrul structurii centrale au
reținut
culpa reprezentanților sucursalei Reghin, care, la încheierea contractelor, au
supradimensionat producțiile medii din contractele de asigurare.
În acest
sens, adresa nr. 3885 din 3 februarie 2005 emisă de reclamanta confirmă
lichidarea dosarelor de daună pe baza condițiilor de asigurare.
Față de
cele arătate nu se poate reține că nu s-a avut în vedere dispozițiile
art. 6.6. din contract
potrivit căruia asigurătorul nu are obligația de a verifica
declarațiile
asiguratului care se fac pe propria sa răspundere.
Din acest
motiv, justificat instanța de apel nu a reținut niciunul din cele
două vicii de
consimțământ respectiv eroarea și dolul prevăzute de art. 953 C. civ.
, astfel că din această
perspectivă, recurenta nu poate invoca viciul de
consimțământ ca motiv pentru nulitatea contractelor
și acordarea despăgubirilor.
Cum
criticile formulate de recurentă nu pot fi reținute, văzând dispozițiile
art. 312 C. proc. civ.
coroborat cu art. 274 C. proc. civ.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D
E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta
SC A.R.A.V.I.G., sucursala Mureș Tg.Mureș împotriva deciziei nr. 72/A din 22
septembrie 2008 a Curții de Apel Tg.Mureș, s
ecția
comercială contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta reclamantă la plata
sumei de 6000 lei cheltuieli de
judecată
către intimata pârâtă SC G.C. SA Reghin.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7
mai 2009.