ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2153/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 13 mai 2010 pronunțată în Dosarul nr. 4696/109/2008,

Curtea de Apel Pitești, investită cu soluționarea apelurilor declarate de

D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Pitești și inculpați, printre care și al

inculpatului E.G. a dispus, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. menținerea stării de arest a inculpatului E.G.

Instanța a reținut că inculpatul E.G. a fost

trimis în judecată în stare de arest, împreună cu alți doi inculpați din

familia sa pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (2) lit.

a) și art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, constând în aceea că în

perioada septembrie 2005 – martie 2007 au racolat, cazat și exploatat prin

muncă și sexual mai multe părți vătămate, dintre care una minoră, profitând de

situația lor materială dificilă, cărora le-au făcut promisiuni mincinoase

privind găsirea unor locuri de muncă bine plătite în Spania, în timp ce, în

realitate, fie le-au exploatat munca, remițându-le sume mult inferioare celor

real achitate de patroni, fie prin amenințări și violențe au obligat persoanele

de sex feminin să se prostitueze, totul în scopul obținerii unor câștiguri

ilicite.

Față de inculpatul E.G. a fost luată măsura

arestării preventive la 7 noiembrie 2008.

Instanța a constatat că temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și că acestea

impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.

În motivarea măsurii, s-a arătat că

infracțiunile de săvârșirea cărora este bănuit inculpatul prezintă un ridicat

grad de pericol social, că acesta s-a sustras urmăririi penale, fugind din

țară, fiind necesară asigurarea desfășurării normale a procesului penal.

Asemenea, s-a constatat că persistă în

continuare pericolul concret pentru ordinea publică dacă inculpatul ar fi lăsat

în libertate și aceasta rezultă din natura faptei săvârșite, din valorile

sociale lezate și din amploarea deosebită a fenomenului traficului de persoane.

Încheierea sus-menționată a fost atacată cu

recurs de către inculpat, solicitând casarea acesteia și, în rejudecare,

revocarea arestării și punerea sa în libertate, părăsind țara pentru că avea

contract de muncă în Spania și că nu a intenționat să se sustragă urmăririi

penale.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor

și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu

este fondat.

Așa cum s-a reținut, inculpatul E.G. a fost

trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane,

prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) și, respectiv, art. 13 alin. (1), (3)

din Legea nr. 678/2001, fiind arestat preventiv la data de 7 noiembrie 2008.

Prin sentința penală nr. 6 din 6 octombrie

2009 Tribunalul Argeș l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa rezultantă de 8 ani

închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, fiind menținută măsura

arestării preventive.

Ulterior, legalitatea și temeinicia arestării

preventive au fost verificate periodic, în condițiile art. 160

b

C.

proc. pen., măsura fiind menținută.

Înalta Curte constată că și încheierea din 13

mai 2010 prin care a fost menținută arestarea preventivă, atacată prin recursul

de față, este legală și temeinică.

În cauză există indicii temeinice și, prin

pronunțarea unei hotărâri, chiar nedefinitive, și probe din care rezultă

presupunerea rezonabilă că inculpatul E.G., în participație cu alți doi

inculpați din familia sa – soție și tată – a traficat mai multe persoane majore

și o minoră în scopul exploatării acestora.

Fapta prezintă, evident, un ridicat grad de

pericol social, alături de toate celelalte fapte de aceeași natură care,

împreună, dau caracterizarea de fenomen al acestui gen de infracțiuni.

Desigur că gradul de pericol al faptei

săvârșite nu se confundă cu pericolul concret pentru ordinea publică ce ar

rezulta din lăsarea în libertate a inculpatului, însă nici nu este exclus de

acesta din urmă.

Pe de altă parte, în aprecierea pericolului

concret pentru ordinea publică ce ar exista în cazul lăsării în libertate a

inculpatului sunt relevante natura infracțiunii și a valorilor sociale lezate,

după cum și rezonanța în comunitate a faptelor, cu modificările pe care le

produce în starea de siguranță și liniște.

Toate aceste elemente de referință se regăsesc

în cauză, astfel încât temeiul arestării preventive a inculpatului E.G.,

respectiv cel prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., se menține și în

prezent.

Față de cele ce preced, constatând că

încheierea atacată este legală și temeinică, recursul inculpatului E.G. urmează

să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul E.G. împotriva încheierii din 13 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul

nr. 4696/109/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 1 iunie

2010.