ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2153/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 13 mai 2010 pronunțată în Dosarul nr. 4696/109/2008, Curtea de Apel Pitești, investită cu soluționarea apelurilor declarate de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Pitești și inculpați, printre care și al inculpatului E.G. a dispus, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. menținerea stării de arest a inculpatului E.G. Instanța a reținut că inculpatul E.G.

a fost trimis în judecată în stare de arest, împreună cu alți doi inculpați din familia sa pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) și art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, constând în aceea că în perioada septembrie 2005 – martie 2007 au racolat, cazat și exploatat prin muncă și sexual mai multe părți vătămate, dintre care una minoră, profitând de situația lor materială dificilă, cărora le-au făcut promisiuni mincinoase privind găsirea unor locuri de muncă bine plătite în Spania, în timp ce, în realitate, fie le-au exploatat munca, remițându-le sume mult inferioare celor real achitate de patroni, fie prin amenințări și violențe au obligat persoanele de sex feminin să se prostitueze, totul în scopul obținerii unor câștiguri ilicite.

Față de inculpatul E.G. a fost luată măsura arestării preventive la 7 noiembrie 2008. Instanța a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. În motivarea măsurii, s-a arătat că infracțiunile de săvârșirea cărora este bănuit inculpatul prezintă un ridicat grad de pericol social, că acesta s-a sustras urmăririi penale, fugind din țară, fiind necesară asigurarea desfășurării normale a procesului penal. Asemenea, s-a constatat că persistă în continuare pericolul concret pentru ordinea publică dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate și aceasta rezultă din natura faptei săvârșite, din valorile sociale lezate și din amploarea deosebită a fenomenului traficului de persoane.

Încheierea sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, revocarea arestării și punerea sa în libertate, părăsind țara pentru că avea contract de muncă în Spania și că nu a intenționat să se sustragă urmăririi penale. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Așa cum s-a reținut, inculpatul E.G.

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) și, respectiv, art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, fiind arestat preventiv la data de 7 noiembrie 2008. Prin sentința penală nr. 6 din 6 octombrie 2009 Tribunalul Argeș l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, fiind menținută măsura arestării preventive. Ulterior, legalitatea și temeinicia arestării preventive au fost verificate periodic, în condițiile art. 160 b C. proc. pen., măsura fiind menținută. Înalta Curte constată că și încheierea din 13 mai 2010 prin care a fost menținută arestarea preventivă, atacată prin recursul de față, este legală și temeinică.

În cauză există indicii temeinice și, prin pronunțarea unei hotărâri, chiar nedefinitive, și probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul E.G., în participație cu alți doi inculpați din familia sa – soție și tată – a traficat mai multe persoane majore și o minoră în scopul exploatării acestora. Fapta prezintă, evident, un ridicat grad de pericol social, alături de toate celelalte fapte de aceeași natură care, împreună, dau caracterizarea de fenomen al acestui gen de infracțiuni. Desigur că gradul de pericol al faptei săvârșite nu se confundă cu pericolul concret pentru ordinea publică ce ar rezulta din lăsarea în libertate a inculpatului, însă nici nu este exclus de acesta din urmă.

Pe de altă parte, în aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică ce ar exista în cazul lăsării în libertate a inculpatului sunt relevante natura infracțiunii și a valorilor sociale lezate, după cum și rezonanța în comunitate a faptelor, cu modificările pe care le produce în starea de siguranță și liniște. Toate aceste elemente de referință se regăsesc în cauză, astfel încât temeiul arestării preventive a inculpatului E.G., respectiv cel prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., se menține și în prezent. Față de cele ce preced, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, recursul inculpatului E.G. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.G. împotriva încheierii din 13 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 4696/109/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 1 iunie 2010.