ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4505/2010

Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 25 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 1397/109/2008, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) din C. proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului Z.I., menținând în continuare această măsură. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că prin Sentința penală nr. 3/MF din 9 martie 2010 a Tribunalului Argeș, inculpatul Z.I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatului că împreună cu alți inculpați, în perioada 2005 - 2008, a creat o rețea ce avea drept scop traficarea unor persoane de sex feminin în vederea exploatării sexuale, precum și a unor persoane de sex masculin, cu handicap în vederea obligării lor la activități de cerșetorie. Prin Încheierea din 14 martie 2008 a Tribunalului Argeș s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în temeiul art. 146, 149 1 , 148 lit. f) și 151 C. proc. pen. Cu ocazia verificării legalității și temeiniciei arestării preventive în conformitate cu prevederile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., Curtea a constatat că măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și se impune menținerea ei întrucât subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia.

S-a reținut că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericolul pentru ordinea publică fiind apreciat nu numai în raport de persoana inculpatului, ci și de gravitatea faptelor comise, caracterul organizat al activității infracționale, părțile vătămate minore implicate și reacția cetățenilor cu privire la săvârșirea unor astfel de fapte. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate întrucât este arestat de aproape trei ani și are în întreținere patru copii minori.

Recursul declarat nu este fondat. Inculpatul Z.I. a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/32001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedepsele de 9 ani închisoare și respectiv 12 ani închisoare, urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare. La data de 14 martie 2008 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 1057/109/2008 emis de Tribunalul Argeș, reținându-se ca temeiuri ale arestări preventive dispozițiile art. 146, 149 1 , 151 și 148 lit. f) C. proc.

pen. Potrivit art. 148 lit. f) C. proc. pen., arestarea inculpatului se poate dispune atunci când „inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică", iar potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc.

pen., „ când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive." În cauza de față, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/32001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că împreună cu alți inculpați, membri ai aceleiași familii, în perioada 2005 - 2008, a creat o rețea ce avea drept scop traficarea unor persoane de sex feminin în vederea exploatării sexuale, precum și a unor persoane de sex masculin, cu handicap, în vederea obligării lor la activități de cerșetorie.

Față de gradul de pericol social deosebit al infracțiunilor comise, de modalitatea de săvârșire a acestora și de împrejurarea că față de inculpat a fost pronunțată o hotărâre de condamnare, chiar nedefinitivă, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și în prezent.

Apreciind că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare menținerea acesteia măsuri, instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și cu respectarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale Constituției României referitoare la libertatea individuală, care prevăd că măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există indicii temeinice că s-a săvârșit o infracțiune, din necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Față de aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat, iar în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Z.I. împotriva Încheierii din 25 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 1397/109/2008. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 13 decembrie 2010.