ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4505/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4505/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

penal de față;

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 noiembrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, în Dosarul nr. 1397/109/2008, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) din C. proc. pen. s-a

constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului

Z.I., menținând în continuare această măsură.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut că prin Sentința penală nr. 3/MF

din 9 martie 2010 a Tribunalului Argeș, inculpatul Z.I. a fost condamnat la

pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut în

sarcina inculpatului că împreună cu alți inculpați, în perioada 2005 - 2008, a

creat o rețea ce avea drept scop traficarea unor persoane de sex feminin în

vederea exploatării sexuale, precum și a unor persoane de sex masculin, cu

handicap în vederea obligării lor la activități de cerșetorie.

Prin Încheierea din

14 martie 2008 a Tribunalului Argeș s-a dispus arestarea preventivă a

inculpatului, în temeiul art. 146, 149

1

, 148 lit. f) și 151 C. proc.

pen.

Cu ocazia verificării

legalității și temeiniciei arestării preventive în conformitate cu prevederile

art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc.

pen., Curtea a constatat că măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor

legale și se impune menținerea ei întrucât subzistă temeiurile care au fost

avute în vedere la luarea acesteia.

S-a reținut că

pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost

trimis în judecată este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate

prezintă pericol pentru ordinea publică, pericolul pentru ordinea publică fiind

apreciat nu numai în raport de persoana inculpatului, ci și de gravitatea

faptelor comise, caracterul organizat al activității infracționale, părțile

vătămate minore implicate și reacția cetățenilor cu privire la săvârșirea unor

astfel de fapte.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării

preventive și judecarea în stare de libertate întrucât este arestat de aproape

trei ani și are în întreținere patru copii minori.

Recursul declarat nu

este fondat.

Inculpatul Z.I. a

fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/32001 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. la pedepsele de 9 ani închisoare și respectiv 12 ani

închisoare, urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.

La data de 14 martie

2008 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului în baza Mandatului de

arestare preventivă nr. 1057/109/2008 emis de Tribunalul Argeș, reținându-se ca

temeiuri ale arestări preventive dispozițiile art. 146, 149

1

, 151 și

148 lit. f) C. proc. pen.

Potrivit art. 148

lit. f) C. proc. pen., arestarea inculpatului se poate dispune atunci când

„inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa

detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe

că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică", iar potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., „

când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării

preventive."

În cauza de față,

inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat la pedeapsa rezultantă de 12

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută art. 13 alin. (1) și

(3) din Legea nr. 678/32001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în

aceea că împreună cu alți inculpați, membri ai aceleiași familii, în perioada

2005 - 2008, a creat o rețea ce avea drept scop traficarea unor persoane de sex

feminin în vederea exploatării sexuale, precum și a unor persoane de sex

masculin, cu handicap, în vederea obligării lor la activități de cerșetorie.

Față de gradul de

pericol social deosebit al infracțiunilor comise, de modalitatea de săvârșire a

acestora și de împrejurarea că față de inculpat a fost pronunțată o hotărâre de

condamnare, chiar nedefinitivă, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă

pericol concret pentru ordinea publică, iar temeiurile care au fost avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și în prezent.

Apreciind că

temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu

s-au schimbat și impun în continuare menținerea acesteia măsuri, instanța de

apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și cu respectarea dispozițiilor

Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale Constituției României

referitoare la libertatea individuală, care prevăd că măsura lipsirii de

libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există indicii temeinice

că s-a săvârșit o infracțiune, din necesitatea de a împiedica să se săvârșească

o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a

drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a

procesului penal.

Față de aceste considerente,

recursul inculpatului este nefondat, iar în temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul-inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul Z.I. împotriva Încheierii din 25 noiembrie

2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în Dosarul nr. 1397/109/2008.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 13 decembrie 2010.