ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2753/2010

Asupra recursului

penal de față;

Prin Încheierea din 8 iulie 2010 a Curții de

Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată

în Dosarul nr. 1397/109/2008, în baza art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului

Z.I.

S-a reținut în esență

că există indicii temeinice care conduc la prespunerea că inculpatul a săvârșit

faptele pentru care a fost trimis în judecată și că în cauză se regăsesc

condițiile cerute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. în ce privește existența

unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol

concret pentru ordinea publică.

S-a avut în vedere

astfel gravitatea faptelor reținute în sarcina sa, iar pe de altă parte

eventuala reacție a publicului că organele îndreptățite de lege nu ar acționa

suficient de ferm împotriva unor fapte dintre cele imputate inculpatului, dacă

inculpatul ar fi pus în libertate.

În legătură cu

perioada de timp petrecută de inculpat în arest, s-a apreciat că aceasta nu a

depășit o durată rezonabilă, ținând seama de complexitatea cauzei, în care sunt

trimiși în judecată, alături de apelant, alți 6 inculpați și există 7 părți

vătămate.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpatul Z.I., solicitând revocarea măsurii

arestării preventive, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la

luarea acestei măsuri.

Examinând încheierea

recurată prin prisma susținerilor inculpatului și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că inculpatul Z.I. este cercetat în stare de arest

preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (2) lit. a)

și art. 13 alin. (3) din Legea nr. 678/2001 și de art. 323 alin. (2) C. pen.,

constând în aceea că în perioada anilor 2005 - 2007 a racolat prin răpire și lipsire

de libertate 3 părți vătămate minore în scopul exploatării acestora prin

obligarea la practicarea prostituției și cerșetoriei, în scopul obținerii de

foloase materiale, de asemenea, împreună cu alte persoane, a recrutat o

persoană cu handicap și a transportat-o la Constanța în scopul exploatării lui

ca cerșetor.

Împotriva

inculpatului s-a dispus luarea măsurii arestării preventive începând cu 14

martie 2008, fiind incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., iar

prin Sentința penală nr. 3/MF din 9 martie 2010 a Tribunalului Argeș inculpatul

a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare.

Înalta Curte constată

că temeiurile de fapt și de drept care au fost avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive împotriva inculpatului subzistă și la acest

moment, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.

Astfel, presupunerea

rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat este susținută

în prezent de existența unei hotărâri de condamnare în primă instanță.

Pe de altă parte,

faptele pentru care inculpatul este cercetat sunt unele grave, săvârșite prin

violență, asupra unor părți vătămate minore sau care erau afectate de un

handicap, activitatea sa infracțională având un element de extraneitate și desfășurându-se

într-o perioadă mare de timp.

Toate aceste

circumstanțe au condus în mod întemeiat instanța de apel pe rolul căreia cauza

se află, la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un

pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură a afecta buna

desfășurare a procesului penal și a spori neîncrederea opiniei publice în actul

de justiție.

Pentru aceste motive,

Înalta Curte va respinge recursul inculpatului ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., obligându-l la plata cheltuielilor judiciare

către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul

Z.I. împotriva Încheierii din 8 iulie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr.

1397/109/2008.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 iulie 2010.