ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2753/2010

Asupra recursului penal de față; Prin Încheierea din 8 iulie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1397/109/2008, în baza art. 300 2 rap. la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului Z.I. S-a reținut în esență că există indicii temeinice care conduc la prespunerea că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată și că în cauză se regăsesc condițiile cerute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. în ce privește existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. S-a avut în vedere astfel gravitatea faptelor reținute în sarcina sa, iar pe de altă parte eventuala reacție a publicului că organele îndreptățite de lege nu ar acționa suficient de ferm împotriva unor fapte dintre cele imputate inculpatului, dacă inculpatul ar fi pus în libertate.

În legătură cu perioada de timp petrecută de inculpat în arest, s-a apreciat că aceasta nu a depășit o durată rezonabilă, ținând seama de complexitatea cauzei, în care sunt trimiși în judecată, alături de apelant, alți 6 inculpați și există 7 părți vătămate. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul Z.I., solicitând revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. Examinând încheierea recurată prin prisma susținerilor inculpatului și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul Z.I.

este cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) și art. 13 alin. (3) din Legea nr. 678/2001 și de art. 323 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în perioada anilor 2005 - 2007 a racolat prin răpire și lipsire de libertate 3 părți vătămate minore în scopul exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituției și cerșetoriei, în scopul obținerii de foloase materiale, de asemenea, împreună cu alte persoane, a recrutat o persoană cu handicap și a transportat-o la Constanța în scopul exploatării lui ca cerșetor. Împotriva inculpatului s-a dispus luarea măsurii arestării preventive începând cu 14 martie 2008, fiind incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., iar prin Sentința penală nr. 3/MF din 9 martie 2010 a Tribunalului Argeș inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare. Înalta Curte constată că temeiurile de fapt și de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului subzistă și la acest moment, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia. Astfel, presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat este susținută în prezent de existența unei hotărâri de condamnare în primă instanță. Pe de altă parte, faptele pentru care inculpatul este cercetat sunt unele grave, săvârșite prin violență, asupra unor părți vătămate minore sau care erau afectate de un handicap, activitatea sa infracțională având un element de extraneitate și desfășurându-se într-o perioadă mare de timp.

Toate aceste circumstanțe au condus în mod întemeiat instanța de apel pe rolul căreia cauza se află, la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură a afecta buna desfășurare a procesului penal și a spori neîncrederea opiniei publice în actul de justiție. Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge recursul inculpatului ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Z.I. împotriva Încheierii din 8 iulie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1397/109/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 iulie 2010.