ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 204/2010

Asupra recursului penal de față; Prin încheierea din 5 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosar nr. 2181/109/2008, în baza art. 300 2 comb. cu art. 160 7b C. proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților C.G. și C.A. S-a reținut în esență că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării se mențin și în prezent.în sensul disp.art. 148 lit. f) C. proc. pen. În privința pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, instanța a reținut că nu se poate face abstrație de gravitatea faptei, de reacția publică la comiterea faptelor, de posibilitatea săvârșirii,chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane.în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ce autori ai unor asemenea fapte.

De asemenea,au fost avute în vedere și împrejurările comiterii faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată,gradul de pericol social al acestora, lăsarea lor în libertate fiind de natură să creeze un sentiment de insecuritate la nivelul comunității. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.G., solicitând revocarea măsurii arestării preventive, întrucât au fost administrate toate probele în cauză, faptele nu sunt dovedite cert,iar inculpatul este arestat de 2 ani. Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul C.G.

a fost trimis în judecată (iar ulterior și condamnat în primă instanță) pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, reținându-se în esență că a recrutat prin violență o parte vătămată minoră în scopul exploatării sexuale a acesteia. Înalta Curte reține că temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului se mențin și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia.

Asttfel, în cauză există mai mult decât o presupunere rezonabilă în sensul că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat (în condițiile în care împotriva sa a fost pronunțată o hotărâre de condamnare, chiar nedefinitivă), natura acesteia, împrejurările în care a fost comisă (prin violență, afectând libertatea de mișcare și sexuală a unei minore) justificând aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât se înregistrează o recrudescență a fenomenului de trafic de persoane. Susținerile inculpatului în sensul inexistenței probelor de vinovăție, nu pot fi cenzurate în acest cadru procesual, instanța fiind chemată să se pronunțe doar asupra temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive, iar nu asupra fondului cauzei.

De asemenea, Curtea constată că privarea de libertate a inculpatului nu a depășit o limită rezonabilă, în condițiile în care acesta este arestat de 1 an și 8 luni, iar în prezent cauza se află în apel, cale de atac promovată de către inculpat împotriva hotărârii de condamnare pronunțată de prima instanță. În consecință, recursul declarat de către inculpat este nefondat și va fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva încheierii din 5 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosar nr. 2181/109/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică,azi 21 ianuarie 2010.