ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 332/2011

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 2494/109/2007 a fost menținută starea de arest a inculpatului O.C. (fiul lui I. și al D.L.). Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 6/MF din 25 martie 2010, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2004, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/200, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, împreună cu alte persoane condamnate în cauză, în perioada noiembrie 2003 - august 2007 a racolat și cazat, prin răpire și înșelăciune 8 părți vătămate din care 5 minore în scopul exploatării sexuale și le-a determinat pe acestea să se prostitueze în scopul obținerii de beneficii materiale și a considerat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul O.C., care a susținut că măsura arestării preventive nu mai este justificată ea depășind o durată rezonabilă și a solicitat revocarea acestei măsuri și judecarea în stare de libertate.

Recursul declarat nu este întemeiat. În conformitate cu dispozițiile art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat instanța este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160 b alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța prin încheiere motivată dispune menținerea stării de arest. Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, s-a statuat că o persoană poate fi lipsită de libertate dacă este reținută legal, în baza condamnării pronunțate de un tribunal competent.

Din examinarea actelor dosarului se constată că, în sarcina inculpatului O.C. s-a dispus la 14 august 2007, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând motive temeinice de a bănui că a comis infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în perioada noiembrie 2003 - august 2007, inculpatul și alte persoane s-au constituit într-un grup infracțional organizat, au racolat și cazat prin răpire și înșelăciune un număr de 8 tinere dintre care 5 minore, în scopul exploatării sexuale și le-au determinat să se prostitueze în scopul obținerii de beneficii materiale.

Având în vedere probele de vinovăție administrate, Tribunalul Argeș a dispus condamnarea inculpatului O.C. la pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare. Ținând seama de probatoriul cauzei și de soluția de condamnare pronunțată, Curtea constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menținerea acesteia de către Curtea de Apel Pitești, sesizată cu apelul inculpatului este pe deplin justificată și conformă cu dispozițiile legale evocate și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică derivat din natura, gravitatea și rezonanța în comunitate a faptelor și din împrejurările comiterii lor.

Referitor la susținerea din recurs, referitoare la durata arestării se constată de către Curte, că, în raport cu gradul de complexitate al cauzei, cu numărul mare de inculpați și numărul mare de părți vătămate, durata privării de libertate a avut un caracter rezonabil și că instanțele au luat măsuri pentru derularea cu eficiență a procedurilor. În consecință, criticile formulate de recurentul inculpat nu sunt întemeiate. Față de considerentele arătate Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul O.C., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul parțial, în sumă de 25 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales să fie avansat din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.C. împotriva încheierii din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 2494/109/2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2011.