ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1780/2011

Asupra recursului penal de față constată: Prin încheierea de ședință de la din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 2320/109/2009, s-a dispus, printre altele, în conformitate cu prevederile art. 300/2 C. proc. pen. cu referire la art. 160/b alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea stării de arest a apelantului intimat inculpat I.N., trimis în judecată, alături de alți 21 de coinculpați, sub acuzația săvârșirii în concurs real a infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 279 alin. (1) raportat la art. 248 combinat cu art. 244 pct. 5 lit. b) din Legea nr. 297/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea inițială justifică în continuare privarea de libertate, având în vedere natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a faptelor reținute în sarcina sa. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.N., criticând dispoziția instanței de apel sub aspectul greșitei aprecieri privind necesitatea menținerii sale în arest preventiv. Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează: Din actele dosarului se reține că recurentul - inculpat este acuzat că a aderat la grupul infracțional organizat alcătuit din coinculpații C.G.F., V.F.

și G.N.A. și, folosindu-se de acte de identitate și procuri notariale false, a deschis conturi la mai multe bănci și a ridicat în numerar suma de 720.048.200 lei, înșelând mai multe persoane prin tranzacționarea acțiunilor acestora la Bursa de Valori București. Depistarea inculpatului a avut loc pe baza informațiilor obținute de lucrătorii de poliție specializați din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești și a activităților de investigație și supraveghere ulterior desfășurate în vederea identificării persoanelor cu privire la care existau respectivele informații. Arestarea preventivă a fost dispusă la 21 iulie 2009, în lipsa inculpatului, pe temeiurile prevăzute de art. 148 lit. a) și f) C. proc.

pen., în considerarea existenței unor date că inculpatul se sustrăgea de la urmărirea penală și a unor indicii serioase în sensul vinovăției persoanei în cauză și a necesității protejării ordinii publice de prejudiciile cauzate prin infracțiunile de care era acuzat inculpatul. Punerea în executare a mandatului de arestarea s-a realizat abia în timpul judecării cauzei în apel, la data de 4 aprilie 2011, ca urmare a predării inculpatului de către autoritățile judiciare din Spania. Ulterior, măsura preventivă a fost menținută față de inculpat în cadrul procedurii din apel, prin încheierea ce formează obiectul recursului de față. Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de recurentul-inculpat, Înalta Curte constată că temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc.

pen. se menține și justifică în continuare privarea de libertatea inculpatului I.N., așa cum în mod întemeiat a apreciat și instanța de apel.

Infracțiunile reținute în sarcina inculpatului se caracterizează printr-un grad deosebit de ridicat de pericol social, particularizat prin amploarea activității infracționale desfășurate de membrii grupului infracțional organizat, în cauză fiind cercetați nu mai puțin de 22 de inculpați, alte persoane implicate în aceeași activitate infracțională fiind cercetate în dosare disjunse, modalitatea de săvârșire - prin inducerea în eroare a acționarilor și obținerea frauduloasă a datelor de stare civilă, urmată de întocmirea unor procuri false folosite la tranzacționarea acțiunilor, numărul foarte mare al persoanelor păgubite - 298, prejudiciul total cauzat prin activitatea ilicită fiind de 1.851.559,91 lei și vătămarea gravă adusă relațiilor sociale referitoare la autenticitatea actelor notariale și securitatea procedurilor bancare și a celor de tranzacționare a acțiunilor derulate de bursele de valori.

Din actele dosarului se reține că inculpatul I.N., alături de ceilalți coinculpați, ar fi avut un rol bine stabilit în cadrul grupului infracțional organizat și că prin manopere dolosive, în urma obținerii datelor de stare civilă a mai multor persoane deținătoare de acțiuni, folosindu-se de 24 de procuri false, ar fi deschis conturi bancare la mai multe bănci, ridicând în numerar suma de 720.048,200 lei. Natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor de care inculpatul este acuzat și împrejurările concrete în care se reține că acesta a acționat demonstrează o periculozitate socială sporită și justifică în continuare concluzia că prin lăsarea sa în libertate se pune în pericol siguranța publică, având în vedere potențialul risc de reluare a activității infracționale.

În plus, atitudinea inculpatului care timp de doi ani s-a sustras cercetărilor efectuate împotriva sa, deși avea cunoștință de existența unui mandat de arestare emis pe numele său și a unei hotărâri de condamnare, potențează pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta cercetarea acestuia în stare de libertate. În consecință, reținând că cercetarea judecătorească nu a adus modificări asupra situației inițial reținute pentru a repune în discuție temeiurile care au determinat arestarea inițială, temeiuri care se mențin și în prezent pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 160/b alin. (3) C. proc.

pen. menținând starea de arest a inculpatului, circumstanțele favorabile inculpatului referitoare la lipsa antecedentelor penale nefiind decisive în analiza ce privește valabilitatea continuării prevenției. Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de re curentul-inculpat I.N. și va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva încheierii din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 2320/109/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 mai 2011.