ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1780/2011

Asupra

recursului penal de față constată:

Prin încheierea de ședință de la din

14 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 2320/109/2009, s-a dispus,

printre altele, în conformitate cu prevederile art. 300/2 C. proc. pen. cu

referire la art. 160/b alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea stării de

arest a apelantului intimat inculpat I.N., trimis în judecată, alături de alți

21 de coinculpați, sub acuzația săvârșirii în concurs real a infracțiunilor

prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 279 alin. (1)

raportat la art. 248 combinat cu art. 244 pct. 5 lit. b) din Legea nr. 297/2004

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea inițială justifică în

continuare privarea de libertate, având în vedere natura, gravitatea și

modalitatea de săvârșire a faptelor reținute în sarcina sa.

Împotriva acestei încheieri, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul I.N., criticând dispoziția instanței de

apel sub aspectul greșitei aprecieri privind necesitatea menținerii sale în

arest preventiv.

Examinând încheierea atacată în raport

de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform

art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Din actele dosarului se reține că

recurentul - inculpat este acuzat că a aderat la grupul infracțional organizat

alcătuit din coinculpații C.G.F., V.F. și G.N.A. și, folosindu-se de acte de

identitate și procuri notariale false, a deschis conturi la mai multe bănci și

a ridicat în numerar suma de 720.048.200 lei, înșelând mai multe persoane prin

tranzacționarea acțiunilor acestora la Bursa de Valori București.

Depistarea inculpatului a avut loc pe

baza informațiilor obținute de lucrătorii de poliție specializați din cadrul

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Pitești și a activităților de investigație și

supraveghere ulterior desfășurate în vederea identificării persoanelor cu

privire la care existau respectivele informații.

Arestarea preventivă a fost dispusă la

21 iulie 2009, în lipsa inculpatului, pe temeiurile prevăzute de art. 148 lit.

a) și f) C. proc. pen., în considerarea existenței unor date că inculpatul se

sustrăgea de la urmărirea penală și a unor indicii serioase în sensul

vinovăției persoanei în cauză și a necesității protejării ordinii publice de

prejudiciile cauzate prin infracțiunile de care era acuzat inculpatul.

Punerea în executare a mandatului de

arestarea s-a realizat abia în timpul judecării cauzei în apel, la data de 4

aprilie 2011, ca urmare a predării inculpatului de către autoritățile judiciare

din Spania.

Ulterior, măsura preventivă a fost

menținută față de inculpat în cadrul procedurii din apel, prin încheierea ce

formează obiectul recursului de față.

Analizând temeiurile care au stat la

baza luării măsurii arestării preventive față de recurentul-inculpat, Înalta

Curte constată că temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. se menține

și justifică în continuare privarea de libertatea inculpatului I.N., așa cum în

mod întemeiat a apreciat și instanța de apel.

Infracțiunile reținute în sarcina

inculpatului se caracterizează printr-un grad deosebit de ridicat de pericol

social, particularizat prin amploarea activității infracționale desfășurate de

membrii grupului infracțional organizat, în cauză fiind cercetați nu mai puțin

de 22 de inculpați, alte persoane implicate în aceeași activitate infracțională

fiind cercetate în dosare disjunse, modalitatea de săvârșire - prin inducerea

în eroare a acționarilor și obținerea frauduloasă a datelor de stare civilă,

urmată de întocmirea unor procuri false folosite la tranzacționarea acțiunilor,

numărul foarte mare al persoanelor păgubite - 298, prejudiciul total cauzat

prin activitatea ilicită fiind de 1.851.559,91 lei și vătămarea gravă adusă

relațiilor sociale referitoare la autenticitatea actelor notariale și securitatea

procedurilor bancare și a celor de tranzacționare a acțiunilor derulate de

bursele de valori.

Din actele dosarului se reține că

inculpatul I.N., alături de ceilalți coinculpați, ar fi avut un rol bine

stabilit în cadrul grupului infracțional organizat și că prin manopere

dolosive, în urma obținerii datelor de stare civilă a mai multor persoane

deținătoare de acțiuni, folosindu-se de 24 de procuri false, ar fi deschis

conturi bancare la mai multe bănci, ridicând în numerar suma de 720.048,200

lei.

Natura și gravitatea deosebită a

infracțiunilor de care inculpatul este acuzat și împrejurările concrete în care

se reține că acesta a acționat demonstrează o periculozitate socială sporită și

justifică în continuare concluzia că prin lăsarea sa în libertate se pune în

pericol siguranța publică, având în vedere potențialul risc de reluare a

activității infracționale.

În plus, atitudinea inculpatului care

timp de doi ani s-a sustras cercetărilor efectuate împotriva sa, deși avea

cunoștință de existența unui mandat de arestare emis pe numele său și a unei

hotărâri de condamnare, potențează pericolul concret pentru ordinea publică pe

care l-ar prezenta cercetarea acestuia în stare de libertate.

În consecință, reținând că cercetarea

judecătorească nu a adus modificări asupra situației inițial reținute pentru a

repune în discuție temeiurile care au determinat arestarea inițială, temeiuri

care se mențin și în prezent pentru considerentele anterior expuse, Înalta

Curte constată că în mod corect instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor

art. 160/b alin. (3) C. proc. pen. menținând starea de arest a inculpatului,

circumstanțele favorabile inculpatului referitoare la lipsa antecedentelor

penale nefiind decisive în analiza ce privește valabilitatea continuării

prevenției.

Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct.

1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de re curentul-inculpat I.N. și va dispune obligarea sa la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.N. împotriva încheierii din 14 aprilie 2011 a Curții

de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 2320/109/2009.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 mai 2011.