Frarovi S.A.S. di Rovinelli Thomas & împotriva Italiei și alte 3 cereri

Publicat la 9 octombrie 2023 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 973/21 FRAROVI S.A.S. DI ROVINELLI THOMAS & C. împotriva Italiei și a altor 3 cereri (a se vedea lista adăugată) comunicată la 18 septembrie 2023 OBIECTUL CAUZEI Cerințele se referă la confiscarea activelor reclamanților, ordonate de instanțe interne în temeiul articolului 24 din Decretul legislativ nr. 159 din 6 septembrie 2011 ( Codice delle leggi antimafia e delle misere di prevenzione, „Decretul nr. 159/2011”). Reclamanții sunt membri ai familiei G.R. și o societate administrată și deținută de acestea. G.R. a fost declarat social periculos în temeiul articolului 1 § 1 litera (b) din Decretul nr. 159/2011 (pericolosità generica sau „periculositate ordinară”, deoarece a comis mai multe crime care, în general, implică îmbogățire nedreaptă (cum ar fi fraudă, furturi și manipularea bunurilor furate).

Instanțele interne au considerat că activele confiscate sunt deținute oficial de solicitanți, dar de fapt aparțin G.R. (intestazione aptizia) În plus, au considerat că aceste active sunt disproporționate în raport cu veniturile legale ale G.R. și ale reclamanților și că originea lor legală nu a fost demonstrată. În baza articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plâng de presupusa încălcare a dreptului lor la bucurarea pașnică a bunurilor, susținând că măsura nu a fost în conformitate cu principiul lucrării, în ceea ce privește Convenția, și nu a fost proporțională cu obiectivul urmărit. În ceea ce privește baza juridică, ei susțin că nu a permis să determine într-un mod previzibil sensul expresiei „origine legală” a activelor.

În special, ei susțin că nu era clar în jurisprudența dacă terți în cadrul procedurilor preventive ar putea se baza, pentru a demonstra că activele deținute și „revenuele legale” ale acestora sunt proporționale, pe veniturile care au fost obținute legal, dar care nu au fost declarate autorității fiscale. Reclamanții susțin, de asemenea, că măsura nu a fost proporțională cu obiectivul urmărit și, în opinia acestora, au suferit o sarcină excesivă din cauza revizuirii sarcinii dovezii în detrimentul lor, deoarece: (i) nu toate infracțiunile pe care au fost declarate periculoase sociale ale G.R. s-a fondat suficient de grav și a implicat o îmbogățire nedreaptă; (ii) autoritățile interne se bazează doar pe suspiciuni și argumente stereotipate pentru a concluziona că activele lor aparțin la G.R.; și (iii) nu au fost oferite, din mai multe motive, o oportunitate rezonabilă de a-și prezenta argumentele în fața instanțelor interne pentru a-și elibera sarcina de probă.

Reclamanții se plâng în continuare în conformitate cu art. 6 din Convenția privind o încălcare a dreptului la un proces echitabil, susținând că principiul adversar și egalitatea armelor au fost încălcate și că au fost puse într-o situație de dezavantaj substanțial față de procurorul public. A fost interferența cu bucuria pașnică a reclamanților de bunuri în conformitate cu cerințele articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? În special: (a) a fost interferența în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, conform articolului 1 din Protocolul nr. 1, adică, în conformitate cu o lege care a fost accesibilă reclamanților, previzibilă în aplicarea și consecințele sale și compatibilă cu statul de drept?

În răspunsul la întrebare, părțile sunt invitate să se refere, printre altele, la următoarele puncte: (i) dacă noțiunea de „revenu legal” a fost suficient de clară și previzibilă, în ceea ce privește un venit derivat de activități comerciale sau profesionale legale care nu au fost declarate autorităților fiscale competente (a se vedea, mutatis mutandis, Dimitrovi c. Bulgaria , nr. 12655/09, § 47, 3 martie 2015); și (ii) dacă cadrul juridic aplicabil prevedea un statut de limitare pentru instituirea procedurilor preventive (Dimitrovi , citat mai sus § 46 și, mutatis mutandis, Camelia Bogdan c. România , nr. 36889/18, § 38, 20 octombrie 2020); (b) Returnarea sarcinii dobânzii cu privire la originea legală a activelor impune unei sarcini excesive reclamanților?

În răspunsul la întrebare, părțile sunt solicitate să se refere, printre altele, la următoarele puncte: (i) dacă natura și severitatea infracțiunilor pe care declarația de periculositate socială a G.R.

a fost justificată presupunerea că activele reclamanților au fost rezultate din activități ilegale (compară Bongiorno și alții c. Italia , nr. 4514/07 , § 45, 5 ianuarie 2010, Gogitidze și alții c. Georgia , nr. 36862/05 , § 107, 12 mai 2015, Telbis și Viziteu c. România , nr. 47911/15, §§ 74 și 77, 26 iunie 2018, și Balsamo c. San Marino , nr. 20319/17 și 21414/17, § 91, 8 octombrie 2019); (ii) dacă autoritățile naționale au arătat că activele confiscate aparțin G.R într-un mod motivat, pe baza unei evaluări obiective a probei de fapt și fără să se bazeze pe o simplă suspiciune sau argumente stereotipate (a se vedea Gogitidze și alții , citat mai sus , § 122 și Balsamo , citat mai sus § 91 ; (iii) dacă reclamanții au avut o oportunitate rezonabilă de a-și prezenta argumentele la instanțele interne și dacă acesta a examinat în mod corespunzător dovezile prezentate de solicitanți ( Telbis și Viziteu v. România , nr. 47911/15 , § 78, 26 iunie 2018), având în vedere, printre altele , că: în temeiul articolului 23 § 2 din Decretul nr. 159/2011, reclamanții, în calitate de terți, ar putea interveni în cadrul procedurii exclusiv după ce activele lor au fost deja confiscate; că reclamanții ar trebui să dovedească originea legală a activelor lor de mulți ani după ce achiziționarea lor a avut loc; și că reclamanții nu ar putea invoca, pentru a demonstra originea legală a activelor lor,

veniturile lor care se presupune că derivă din activități legale pe care nu le-au declarat Autorității Fiscale. Reclamantul a avut un proces echitabil, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, au avut ocazia lor de a-și prezenta cazul în condiții care nu le-au pus într-un dezavantaj față de adversarul lor? Instanțele interne au luat în considerare în mod corespunzător argumentele reclamantului și au fost hotărârile lor suficient de motivate? Apendice nr. Denumirea nr. de caz Lodged on Solicitant Anul nașterii/Registruirea Locației de Rezidenție Reprezentat de 973/21 Frarovi S.a.s. di Rovinelli Thomas & C. c. Italia 04/12/2020 FRAROVI S.A.S.

DI ROVINELLI THOMAS & C. Senigallia Italian Carlo ZACCAGNINI 1001/21 Rovinelli c. Italia 04/12/2020 Thomas ROVINELLI 1970 Senigallia Italian Carlo ZACCAGNINI 1227/21 Rovinelli c. Italia 04/12/2020 Monica ROVINELLI 1966 Senigallia Italian Carlo ZACCAGNINI 1260/21 Sanchioni c. Italia 04/12/2020 Giuliana SANCHIONI 1942 Senigallia Italian Carlo ZACCAGNINI

Published on 9 October 2023

FIRST SECTION

Application no. 973/21 FRAROVI S.A.S. DI ROVINELLI THOMAS & C. against Italy and 3 other applications (see list appended) communicated on 18 September 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applications concern the confiscation of the applicants’ assets, ordered by the domestic courts pursuant to Article 24 of Legislative Decree no. 159 of 6 September 2011 ( Codice delle leggi antimafia e delle misure di prevenzione, “Decree no. 159/2011”). The applicants are family members of G.R., and a company administered and owned by them. G.R. was declared socially dangerous pursuant to Article 1 § 1 (b) of Decree no. 159/2011 ( pericolosità generica or “ordinary dangerousness”), as he had committed several crimes which generally entail unjust enrichment (such as frauds, thefts, and handling stolen goods). The domestic courts considered that the confiscated assets were formally owned by the applicants, but actually belonged to G.R.

( intestazione fittizia or “fictitious ownership”). They further considered that such assets were disproportionate to G.R.’s and the applicants’ lawful incomes and that their lawful origin had not been demonstrated. Relying on Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, the applicants complain of the alleged violation of their right to the peaceful enjoyment of possessions. They argue that the measure was not in accordance with the principle of lawfulness, in terms of the Convention, and was not proportionate to the aim pursued. With regard to the legal basis, they argue that it did not allow to determine in a foreseeable way the meaning of the expression “lawful origin” of the assets.

In particular, they argue that it was not clear in the case-law whether third parties in preventive proceedings could rely, in order to demonstrate that the owned assets and their “lawful income” were commensurate, on revenues which had been allegedly legally obtained but which had not been declared to the Tax Authority. The applicants further argue that the measure was not proportionate to the aim pursued. In their view, they suffered an excessive burden on account of the reversal of the burden of proof to their detriment, as: (i) not all the crimes on which the declaration of social dangerousness of G.R.

has been grounded were sufficiently serious and entailed an unjust enrichment; (ii) the domestic authorities merely relied on suspicions and stereotyped arguments in order to conclude that their assets belonged to G.R.; and (iii) they were not afforded, for several reasons, a reasonable opportunity of putting their arguments before the domestic courts in order to discharge their burden of proof. The applicants further complain under Article 6 of the Convention of a violation of the right to a fair trial. They argue that the adversarial principle and the equality of arms have been violated and that they were put in a situation of substantial disadvantage vis-à-vis the public prosecutor.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the interference with the applicants’ peaceful enjoyment of possessions in accordance with the requirements of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention? In particular: (a) was the interference in accordance with the conditions provided for by law, as required by Article 1 of Protocol No. 1, that is to say, in accordance with a law which was accessible to the applicants, foreseeable in its application and consequences, and compatible with the rule of law?

In answering the question, the parties are requested to refer, inter alia , to the following points: (i) whether the notion of “lawful income” was sufficiently clear and foreseeable, with regard to an income deriving from lawful business or professional activities that have not been declared to the competent tax authorities (see, mutatis mutandis , Dimitrovi v. Bulgaria , no. 12655/09, § 47, 3 March 2015); and (ii) whether the applicable legal framework provided a statute of limitation for instituting preventive proceedings ( Dimitrovi , cited above, § 46, and, mutatis mutandis , Camelia Bogdan v. Romania , no. 36889/18, § 38, 20 October 2020); (b) did the reversal of the burden of proof as to the lawful origin of the assets impose an excessive burden on the applicants?

In answering the question, the parties are requested to refer, inter alia , to the following points: (i) whether the nature and severity of the crimes on which the declaration of social dangerousness of G.R. has been grounded justified the presumption that the applicants’ assets were proceeds of unlawful activities (compare Bongiorno and Others v. Italy , no. 4514/07, § 45, 5 January 2010, Gogitidze and Others v. Georgia , no. 36862/05, § 107, 12 May 2015, Telbis and Viziteu v. Romania , no. 47911/15, §§ 74 and 77, 26 June 2018, and Balsamo v. San Marino , nos.

20319/17 and 21414/17, § 91, 8 October 2019); (ii) whether domestic authorities showed that the confiscated assets belonged to G.R in a reasoned manner, on the basis of an objective assessment of the factual evidence and without relying on a mere suspicion or stereotyped arguments (see Gogitidze and Others , cited above, § 122, and Balsamo , cited above § 91); (iii) whether the applicants were afforded a reasonable opportunity of putting their arguments before the domestic courts and whether the latter duly examined the evidence submitted by the applicants ( Telbis and Viziteu v. Romania , no. 47911/15, § 78, 26 June 2018), considering, inter alia , that: pursuant to Article 23 § 2 of Decree no. 159/2011, the applicants, as third parties, could intervene in the proceedings exclusively once their assets had been already seized; that the applicants were to prove the lawful origin of their assets many years after their acquisition had taken place; and that the applicants could not invoke, in order to demonstrate the lawful origin of their assets, their income allegedly deriving from lawful activities that they had not declared to the Tax Authority.

2. Did the applicant have a fair trial, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, were they afforded a reasonable opportunity to present their case under conditions that did not place them at a disadvantage vis-à-vis their opponent? Did the domestic courts duly take into account the applicant’s arguments and were their judgments sufficiently reasoned? APPENDIX No. Application no. Case name Lodged on Applicant Year of Birth/Registration Place of Residence Nationality Represented by 1. 973/21 Frarovi S.a.s. di Rovinelli Thomas & C. v. Italy 04/12/2020

FRAROVI S.A.S. DI ROVINELLI THOMAS & C.

Senigallia Italian Carlo ZACCAGNINI 2. 1001/21 Rovinelli v. Italy 04/12/2020 Thomas ROVINELLI 1970 Senigallia Italian Carlo ZACCAGNINI 3. 1227/21 Rovinelli v. Italy 04/12/2020 Monica ROVINELLI 1966 Senigallia Italian Carlo ZACCAGNINI 4. 1260/21 Sanchioni v. Italy 04/12/2020 Giuliana SANCHIONI 1942 Senigallia Italian Carlo ZACCAGNINI