Rugolo și alții împotriva Italiei

Publicat la 28 august 2023 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 10846/14 Domenico RUGOLO și alții împotriva Italiei depusă la 13 ianuarie 2014 a comunicat la 10 iulie 2023 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la confiscarea activelor reclamanților și la plasarea dlui Domenico Rugolo („primul reclamant”) sub supravegherea poliției speciale pentru o perioadă de cinci ani, ca măsură preventivă, în conformitate cu Legea nr. 575 din 31 mai 1965. În două seturi de proceduri penale, primul reclamant a fost condamnat că a participat la o organizație penală (art. 416 din Codul Penal, respectiv „CC”) până în 1968 și 1983. În 2009, în cadrul unui al treilea set de proceduri, el a fost condamnat în primă instanță pentru participarea la o organizație penală de tip mafie între 1991 și 2008 (art. 416 bis) CC); totuși, la 6 decembrie 2010, Curtea de Apel a anulat condamnarea și a achiziționat reclamantul.

Între timp, în cadrul procedurii de aplicare a măsurilor preventive, instanțele naționale au susținut că primul reclamant a fost suspectat de a fi membru al unei organizații criminale de tip mafie și, pe baza „periculozității sale speciale” (pericolosità Qualificata În plus, instanțele naționale au confiscat un număr de active aparținând primului reclamant, precum și active aparținând rudelor sale (aplicanți nu). 2-8), care au considerat că sunt la dispoziția primului reclamant; au declarat că aceste active sunt disproporționate față de venitul legal al familiei și că reclamanții nu au putut demonstra originea lor legală. Ambele măsuri preventive au devenit definitive cu hotărârea Curții de Casație nr. 39146 din 23 septembrie 2013. Primul reclamant invocă art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție, susținând caracterul disproporționat și durata excesivă a supravegherii speciale a poliției la care a fost supus.

În plus, toți reclamanții se plâng de o ingerință disproporționată cu drepturile lor de proprietate, în contravenție cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, având în vedere confiscarea activelor achiziționate cu mult timp înainte de comisionarea crimelor, în ciuda achitării anterioare din acuzațiile de participare la o organizație de tip mafie. În continuare, susține că instanțele au efectuat o evaluare eronată a proprietății și originea ilegală a activelor. În sfârșit, reclamanții se plâng, în temeiul articolului 6 din Convenție, de raționamentul insuficient al deciziilor naționale referitoare la aspectele menționate mai sus. QUESTIONS PRIVIND PARTELE A fost restricția asupra dreptului primului reclamant la libertate de circulație în conformitate cu cerințele articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție?

În special, ținând cont de faptul că el a fost achitat de participarea la o organizație penală de tip mafia și că condamnările sale anterioare pentru alte infracțiuni datează mai mult de ani, au fost constatarea pericultății primei reclamante și a locării sale în urma acesteia sub supraveghere specială timp de cinci ani, astfel cum este necesar la art. 2 § 3 din Protocolul nr. 4 la Convenția (a se vedea Labita v. Italia [GC], nr. 26772/95, § 196, ECHR 2000-IV și, mutatis mutandis Ivanov v. Ucraina , nr. 1507/02, § 96, 7 decembrie 2006)? confiscarea activelor reclamanților în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție?

A fost confiscarea necesară și proporțională, ținând seama în special de: (i) în cazul în care, având în vedere achitarea de la participarea la o organizație de tip mafie, constatările de periculositate specială și confiscarea ulterioară a activelor au fost justificate; (ii) dacă autoritățile interne au arătat că activele deținute oficial de solicitanți nr. 2-8 au aparținut de fapt primului reclamant într-o manieră motivată, pe baza unei evaluări obiective a probelor de fapt și fără să se bazeze pe o simplă suspiciune; (iii) dacă autoritățile interne au arătat că activele confiscate ar fi putut fi de origine neloială într-o manieră motivată, pe baza unei evaluări obiective a probei de fapt și fără să se bazeze pe o simplă suspiciune, de asemenea, în lumina datei achiziției lor (a se vedea Totorov și alții c. Bulgaria , nr. 50705/11 și altele 6, § 215, 13 iulie 2021); (iv) în cazul în care reclamanții au primit o oportunitate rezonabilă de a-și prezenta argumentele la instanțele interne și dacă acestea din urmă au examinat în mod corespunzător dovezile prezentate de solicitanți (a se vedea Telbis și Viziteu c. România , nr. 47911/15, § 78, 26 iunie 2018 și G.I.E.M.

S.R.L. și alții c. Italia [GC], nr. 1828/06 și altele , § 302, 28 iunie 2018)? Apendice nr. Nationalitate Locul de reședință Reprezentat de Domenico RUGOLO 1935 Italian Oppido Mamertina Mauro NETRINI Giuseppe GERACE 1970 Italian Gioia Tauro Natale GIUFFRE’ 1967 Italian Villa San Giovanni Carmela LUPPINO 1938 Italian Oppido Mamertina Antonina RUGOLO 1970 Italian Villa San Giovanni Grazia RUGOLO 1967 Italian Gioia Tauro Romina RUGOLO 1970 Italian Gioia Tauro Sonia RUGOLO 1972 Italian Gioia Tauro

Published on 28 August 2023

FIRST SECTION

Application no. 10846/14 Domenico RUGOLO and Others against Italy lodged on 13 January 2014 communicated on 10 July 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the confiscation of the applicants’ assets and the placement of Mr. Domenico Rugolo (“the first applicant”) under special police supervision for a period of five years, as a preventive measure, pursuant to Law no. 575 of 31 May 1965. In two sets of criminal proceedings the first applicant was convicted of participating in a criminal organisation (Article 416 of the Criminal Code, “CC”) until respectively 1968 and 1983. In 2009, in the framework of a third set of proceedings, he was convicted at first instance for participating in a mafia-type criminal organisation between 1991 and 2008 (Article 416 bis CC); however, on 6 December 2010 the Court of Appeal quashed the conviction and acquitted the applicant.

Meanwhile, in the framework of proceedings for the application of preventive measures, the national courts maintained that the first applicant was suspected of membership of a mafia-type criminal organisation and, based on his “special dangerousness” ( pericolosità qualificata ), placed him under special police supervision for five years. Additionally, the national courts confiscated a number of assets belonging to the first applicant, as well as assets belonging to his relatives (applicants nos. 2 to 8) which they considered to be at the first applicant’s disposal; they stated that such assets were disproportionate to the family’s lawful income and that the applicants were unable to demonstrate their lawful origin.

Both preventive measures became final with judgment of the Court of Cassation no. 39146 of 23 September 2013. The first applicant invokes Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention, alleging the disproportionate character and excessive duration of the special police supervision he was subjected to. Furthermore, all applicants complain of a disproportionate interference with their property rights, contrary to Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, on account of the confiscation of assets purchased long before the commission of crimes despite of the previous acquittal from the charges of participation in a mafia-type organization. The further submit that the courts made an erroneous assessment of the ownership and unlawful origin of the assets.

Lastly, the applicants complain, under Article 6 of the Convention of the insufficient reasoning of national decisions concerning the above-mentioned issues.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the restriction on the first applicant’s right to liberty of movement in accordance with the requirements of Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention? In particular, taking into account that he had been acquitted from participation in a mafia-type criminal organisation and that his prior convictions for other crimes date back several years, was the finding of the first applicant’s dangerousness and his consequent placement under special police supervision for five years necessary, as required by Article 2 § 3 of Protocol No. 4 to the Convention (see Labita v. Italy [GC], no. 26772/95, § 196, ECHR 2000-IV and, mutatis mutandis , Ivanov v. Ukraine , no. 15007/02, § 96, 7 December 2006)?