ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3448/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3448/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

Vâlcea, secția penală, prin sentința penală nr. 101/ F din 2 iulie 2008, l-a

condamnat pe inculpatul F.V. (fiul lui G. și A.) la pedeapsa de 3 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, faptă

prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen. raportat la art. 1 lit. a), c) și art.

6 din Legea nr. 18/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de

încercare de 5 ani.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.

83 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis drepturile

accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și, conform art. 71 alin.

(5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 6

1

alin. (4) din Legea nr. 78/2000,

modificată, l-a obligat pe inculpat, în solidar cu P.S.D., să restituie

denunțătorului C.G. suma de 13.000 lei.

Inculpatul a fost obligat să plătească 3.500 lei

cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a

reținut că învinuitul F.V. deține funcția de secretar executiv a P.S.D. -

Filiala Județeană Satu Mare. Conform statutului P.S.D., secretarul executiv

face parte din Delegația Permanentă, acesta fiind al doilea semnatar, alături

de președintele organizației, al tuturor documentelor emanate de P.S.D. -

Filiala Satu Mare, atât spre Consiliul Național cât și către celelalte

organizații.

Conform Hotărârii Biroului Executiv Județean al P.S.D.

Satu Mare, învinuitul F.V. a avut în responsabilitate nemijlocită organizațiile

teritoriale din localitățile Orașu Nou, Vama și Certeze, având față de acestea,

dar și față de restul organizațiilor teritoriale, competența generală conferită

de atribuțiile funcției sale.

În perioada 1992-1997, învinuitul F.V. a deținut

funcția de inspector șef al Inspectoratului Județean de Poliție Satu Mare,

ocupând de-a lungul timpului și alte funcții de conducere în poliție, atât în

cadrul I.P.J. Satu Mare, cât și în cadrul I.P.J. Maramureș.

În perioada 2001-2004, învinuitul F.V. a deținut

funcția de șef al corpului de control din cadrul Prefecturii Satu Mare, iar din

anul 2005 și până în prezent a ocupat funcția de șef al biroului senatorial -

senator S.S., fiind în același timp, așa cum s-a arătat, și secretar executiv

al P.S.D. - Organizația Județean Satu Mare.

Deținând de-a lungul timpului aceste funcții de

conducere, învinuitul F.V. și-a creat și întreținut imaginea unui om puternic

și influent, fiind perceput astfel și de către opinia publică.

În cursul lunii decembrie 2004, martorul C.G. a

denunțat la D.N.A. - Biroul Satu Mare că, în cursul anului 2004, a dat o importantă sumă de bani învinuitului F.V., pentru ca acesta, în baza influenței pe care

o are asupra unor funcționari cu funcții de conducere din cadrul Direcției

Generale a Finanțelor Publice și a Gărzii Financiare Satu Mare, să intervină

pentru a influența controalele care se desfășurau la SC M. SRL Certeze, societate comercială administrată de denunțător.

Întrucât denunțătorul C.G. a ezitat în a depune un

denunț scris și nu a dorit să dea multe amănunte despre starea de fapt

reclamată, s-a decis înregistrarea unui dosar penal și solicitarea de

autorizații de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de către

învinuitul F.V. și denunțătorul C.G.

Astfel, în urma administrării probelor, s-a stabilit

că denunțătorul C.G. este administrator la SC M. SRL Certeze, societate specializată în prestarea de servicii în construcții.

Ca urmare a sesizării Gărzii Financiare Satu Mare,

precum și cea a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării

Banilor, privind tranzacțiile suspecte efectuate de SC M. SRL Certeze în

perioada 13 octombrie 1999 - 20 octombrie 2003, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Satu Mare a înregistrat Dosarul penal nr. 458/P/2004, - având ca

obiect cercetarea numitului C.G. - administrator la SC M. SRL Certeze, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de

bani. În concret, s-a reținut că administratorul SC M. SRL - Certeze ar fi

cauzat un prejudiciu bugetului de stat de 13.415.573.255 lei, prin majorarea

fictivă a cheltuielilor societății.

În acest context, în cursul anului 2004, denunțătorul

C.G. a căutat diverse modalități de a interveni, fie direct, fie prin persoane

interpuse, pe lângă funcționarii publici din cadrul Gărzii Financiare și a

Direcției Generale a Finanțelor Publice Satu Mare, în scopul încetării sau

tergiversării controalelor și obținerea unui raport de control favorabil, care

să nu atragă răspunderea penală.

Conform procesului verbal din 3 octombrie 2003, D.G.F.P.Satu

Mare - Direcția Controlului Fiscal a stabilit, în urma unui control efectuat la

SC M. SRL Certeze, existența a numeroase obligații fiscale neachitate, precum

și a altor sume de bani datorate de această societate comercială bugetului de

stat.

Ca urmare a acestui control fiscal, denunțătorul C.G. a

început să caute soluții pentru a scăpa de consecințele controlului. În aceste

împrejurări, în cursul lunii ianuarie 2004, denunțătorul C.G. a fost prezentat

de către martorul D.G. (consătean al denunțătorului) învinuitului F.V., la acea

dată șef al corpului de control P.S.D. - Filiala Satu Mare, direct răspunzător

de Organizația Certeze P.S.D.

Conform actelor de la dosar, denunțătorul C.G. a

semnat, la cererea învinuitului F.V., în data de 6 ianuarie 2004, o cerere de

primire în partid (adeziune), fără a deveni însă și membru de partid, conform

prevederilor statutului P.S.D., care impunea că adeziunea să fie urmată de o

Hotărâre a Biroului organizației locale P.S.D. Certeze. Cu toate că, pe fișa de

primire în partid exista o mențiune care se referă la o astfel de hotărâre,

aceasta nu corespunde adevărului, întrucât la nivelul Organizației Certeze a

P.S.D. - Filiala Satu Mare nu s-a luat o astfel de hotărâre. De altfel,

solicitându-se de la P.S.D. - Filiala Certeze o listă cu toți membrii statuari

din cadrul Organizației Certeze, s-a constatat că denunțătorul C.G. (fiul lui I.

și M.) nu figurează ca membru.

Așa cum declară denunțătorul C.G., „acesta a semnat

adeziunea, după ce mi-am format convingerea, în baza discuțiilor avute cu

învinuitul F.V., că acesta poate să intervină la funcționarii din sistemul M.F.,

astfel încât SC M. SRL Certeze să nu mai aibă probleme cu organele fiscale”.

Declarația denunțătorului C.G. în care arată că „din

discuțiile purtate cu acesta (n.n., F.V.) am dedus că învinutiul F.V. era în

relații bune cu persoane din conducerea D.G.F.P. Satu Mare, relații care aveau

la bază apartenența la același partid” se coroborează cu declarația

învinuitului F.V., în care acesta recunoaște că „i-am spus denunțătorului C.G.

că suntem colegi de partid

”

(n.n.,

cu L.G., director la D.G.F.P. Satu Mare).

În acest context, denunțătorul C.G. a fost de acord

ca, la solicitarea învinuitului F.V., să-i dea acestuia suma de 3.000 lei, sumă

care, conform chitanței din 7 ianuarie 2004 a fost depusă de către învinuitul F.V.

la sediul P.S.D. - Filiala Satu Mare, la martora M.C., care a și eliberat

chitanța sus-menționată. Aceasta declară că nu-l cunoaște pe denunțătorul C.G.,

deși este angajată de P.S.D. - Filiala Satu Mare, și locul ei de muncă este la

secretariatul partidului, însă, la cererea învinuitului F.V. a menționat în

chitanță că suma provine de la C.G., cu titlu de cotizație de partid.

Urmare dării acestei sume (3.000 lei), denunțătorul C.G.

declară că „am simțit că SC M. SRL Certeze se bucura de o oarecare protecție,

în sensul că nu s-a mai insistat cu controale de către funcționarii din

sistemul finanțelor”. Acest lucru se coroborează cu actele de control făcute de

D.G.F.P. Satu Mare și Garda Financiară Satu Mare la SC M. SRL Certeze.

Astfel, din punct de vedere cronologic, de la data de

3 octombrie 2003 (dată la care D.G.F.P. Satu Mare a stabilit sume importante de

bani datorate bugetului de stat de SC M. SRL Certeze) societatea nu a mai fost

controlată decât în data de 20 iulie 2004 de Garda Financiară Satu Mare, ca

urmare a unei sesizări venite din partea Oficiului Național de Prevenire și

Combatere a Spălării Banilor, care solicita un control la SC M. SRL Certeze.

Nota de constatare nr. 6825 din 30 septembrie 2004

întocmită de Garda Financiară Satu Mare a concluzionat că denunțătorul C.G. se

face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de spălare de bani și evaziune

fiscală, motiv pentru care, la 5 octombrie 2004, a sesizat Parchetul de pe

lângă Tribunalul Satu Mare și D.G.F.P. Satu Mare pentru definitivarea

controlului și stabilirea tuturor implicațiilor de natură penală.

Ulterior datei de 5 octombrie  2004, controalele la SC

M. SRL Certeze s-au intensificat, astfel că denunțătorul C.G. a devenit

îngrijorat și a luat legătura cu martorul C.G., președinte al P.S.D. - Filiala

Satu Mare, care însă l-a îndrumat să-l contacteze pe învinuitul F.V.

Ca urmare a intervențiilor făcute de învinuitul F.V. și

făptuitorul C.G. la factori de decizie din cadrul D.G.F.P. Satu Mare și Garda

Financiară, mai precis chiar la conducătorii acestor instituții, cele două

instituții au fost de acord cu amânarea controalelor la SC M. SRL Certeze pentru o perioadă de 30 de zile. Astfel, în data de 18 octombrie 2004,

denunțătorul C.G. a depus la D.G.F.P. Satu Mare o cerere de amânare a

controlului la SC M. SRL Certeze, cerere aprobată de martora V.E. - director

executiv adjunct în cadrul D.G.F.P. Satu Mare, motivul fiind acela că soția

denunțătorului ar fi fost bolnavă și necesita tratament.

Percepând această amânare ca o stopare a controalelor

și având promisiuni de la învinuitul F.V. că se va interveni și cu alte ocazii,

dacă va fi necesar, în după amiaza aceleiași date de 18 octombrie 2004, după ce

s-a aprobat amânarea controalelor, denunțătorul C.G. s-a întâlnit cu învinuitul

F.V. în fața sediului P.S.D. - Filiala Satu Mare și i-a dat acestuia suma de 10.000.

Această sumă, învinuitul F.V. a predat-o martorei M.C.

- casieria P.S.D. - Filiala Satu Mare care, fără să-l întâlnească pe denunțătorul

C.G., a consemnat că suma de 100.000.000 lei a fost depusă cu titlu de

cotizație de către organizația P.S.D. Certeze, prin C.G.

După expirarea perioadei de amânare, controalele la SC M. SRL Certeze au fost reluate, așa cum rezultă din probele administrate, denunțătorul C.G.

fiind invitat în repetate rânduri la sediul D.G.F.P. Satu Mare sau chiar căutat

la domiciliu. Crezând că suma de 100.000.000 lei pe care i-a dat-o învinuitul F.V.

pentru că și-a folosit influența la funcționarii cu putere de decizie din

cadrul D.G.F.P. Satu Mare nu este suficientă, denunțătorul C.G. l-a căutat pe

învinuit la sediul Prefecturii Satu Mare, unde i-a mai dat suma de 1000 dolar SUA.

Din probele administrate rezultă că această sumă nu a mai fost depusă la

casieria P.S.D. - Filiala Satu Mare, fiind însușită de către învinuitul F.V.

În perioada decembrie 2004 - februarie 2005,

denunțătorul C.G. a luat legătura de mai multe ori cu învinuitul F.V. solicitându-i

insistent să-și exercite influența asupra funcționarilor din D.G.F.P. Satu Mare

pentru stoparea controlului. Realizând că învinuitul F.V. nu-l va mai ajuta așa

cum îi promisese, denunțătorul C.G. a început să-l amenințe pe acesta și pe

făptuitorul C.G. și chiar să le aducă reproșuri.

Învinuitul F.V. recunoaște, indirect, în discuția

purtată cu denunțătorul C.G., din data de 07 februarie 2005, ora 11,02,

primirea banilor, dar și faptul că, așa cum a promis, și-a exercitat influența

asupra funcționarilor din sistemul financiar, pentru stoparea controlului.

Învinuitul F.V. nu recunoaște învinuirea care i se

aduce, însă recunoaște parțial starea de fapt. Astfel, învinuitul F.V. recunoaște

primirea sumei de 3.000 RON+10.000 RON, în cursul anului 2004, de la

denunțătorul C.G., însă neagă că această sumă ar fi avut vreo legătură cu

promisiunea că va interveni la D.G.F.P. Satu Mare și Garda Financiară Satu Mare

pentru stoparea sau tergiversarea controlului la SC M. SRL Certeze. Învinuitul F.V. susține că această sumă a fost dată de denunțătorul C.G. de bunăvoie și din

proprie inițiativă la P.S.D. - Filiala Satu Mare, cu titlu de cotizație, din

partea organizației Certeze a P.S.D.

De asemenea, învinuitul F.V. recunoaște și că, în

toamna anului 2004, mai precis în perioada campaniei electorale, după ce a

aflat că denunțătorul C.G. are probleme cu organele fiscale, din proprie

inițiativă a luat legătura cu martorul L.G., director general la D.G.F.P. Satu Mare, dar că s-a interesat doar dacă societatea administrată de denunțătorul C.G.,

face sau nu obiectul unui control fiscal.

Învinuitul F.V. își motivează gestul prin aceea că „am

vrut să aflu dacă acesta (n.n., C.G.) chiar are probleme de natură financiară

sau este doar un motiv pentru a se înscrie în alt partid”, suspectându-l pe

denunțător că ar face un joc politic dublul, atât pentru P.S.D. cât și pentru

Alianța D.A.

Interpretând probele administrate în cauză, respectiv

interceptarea convorbirilor telefonice și declarațiile martorilor audiați, prima

instanță a concluzionat că, în opinia publică inculpatul era „privit” ca „Șef

al Corpului de Control de pe lângă Prefectura Satu Mare fiind nu numai prieten

cu Directorul General al D.G.F.P. Satu Mare, ci implica și o anumită autoritate

față de ceilalți funcționari publici, cum ar fi finanțele publice sau Garda

Financiară.

Conform declarațiilor martorilor audiați în cauză,

„lăsa să se creadă că are influență asupra celorlalți funcționari publici”,

fiind și coleg de partid cu aceștia, fapt ce a determinat pe cumpărătorul de

influență, denunțătorul C.G., să apeleze la serviciile acestuia, fie pentru a

tergiversa controlul asupra activității SC M. SRL Certeze, al cărei

administrator este, fie obținerea unui raport favorabil, pentru a se constata

că această societate nu are datorii către stat sau că-și desfășoară activitatea

conform „bunelor practici ale activității de comerț”.

Prima instanță a motivat că sub aspectul laturii

obiective infracțiunea de trafic de influență, s-a realizat prin una dintre

cele trei acțiuni posibile și anume, prin acceptarea de promisiuni de către

inculpat, din partea cumpărătorului de influență, respectiv a depune de către

acesta din urmă sume mari de bani „cu orice titlu”, la casieria P.S.D. Satu

Mare.

Cele două depuneri a sumelor de bani nu au fost acte

benevole conform legii sponsorizării partidelor politice sau cotizații de

partid, rolul acestor sume de bani fiind acela de stopare a controalelor

efectuate asupra societății a cărei administrator era cumpărătorul de

influență, denunțătorul C.G.

Împotriva sentinței au declarat apel D.N.A. -

Serviciul Teritorial Pitești, inculpatul F.V. și P.S.D.

Prin apelul procurorului hotărârea a fost criticată ca

fiind nelegală și netemeinică, deoarece:

- în raport de gradul de pericol social concret,

ridicat al faptei săvârșite de inculpat, împrejurările în care a fost săvârșită

și poziția personală nesinceră a inculpatului se impunea aplicarea unei pedepse

privative de libertate;

- greșit a fost introdus în cauză, în calitate de

deținător al sumelor date inculpatului, P.S.D. ca de altfel și greșita obligare

în solidar cu inculpatul la restituirea sumei de 13.000 lei către denunțător;

- greșit instanța nu a reținut că inculpatul a mai

primit de la denunțător și suma de 1.000 dolar SUA, bani pe care inculpatul

trebuia să fie obligat să-i restituie denunțătorului.

P.S.D. a criticat sentința pentru nelegalitate și

netemeinicie, întrucât, în mod greșit s-a dispus obligarea în solidar cu

inculpatul la restituirea sumelor date de denunțător.

Inculpatul a criticat sentința ca fiind nelegală și

netemeinică susținând, în esență, că printr-o greșită interpretare a probelor,

prima instanță l-a condamnat pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o. A susținut

că interceptarea convorbirilor telefonice s-a realizat în mod nelegal și că nu

există probe certe și sigure de vinovăție.

Prin Decizia nr. 45/ A din 22 mai 2009 Curtea de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis

apelurile formulate de inculpat și P.S.D. A desființat în totalitate sentința

și, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

l-a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență

prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 1 lit. a), c) și art. 6 din

Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de D.N.A. -

Serviciul Teritorial Pitești.

S-a motivat că infracțiunea de trafic de influență

există numai în situația în care făptuitorul acceptă ori primește foloase necuvenite

pentru sine sau pentru altul cu scopul expres declarat sau implicit existent de

a determina pe un funcționar asupra căruia are sau pretinde că are influență să

facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

În concret, trebuie să se demonstreze prin probele

administrate, că folosul necuvenit a fost acceptat de către făptuitor cu scopul

de a determina pe un funcționar public să-și exercite sau nu atribuțiile de

serviciu. Sub aspectul laturii subiective infracțiunea de trafic de influență

constă în intenția directă în scopul special de a interveni pe lângă un

funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în

atribuțiile sale de serviciu.

Prin urmare, nu este necesar ca acest scop să fie și

efectiv realizat, dar este obligatoriu sub aspectul reținerii laturii

subiective a infracțiunii ca făptuitorul să-l fi urmărit sau acceptat în

momentul primirii sau pretinderii folosului ori în momentul acceptării

promisiunii ori a darului.

Curtea a motivat că incontestabil în cauză există

probe, la care tribunalul a făcut referire, că inculpatul F.V. a primit de la

denunțător sumele de bani la care se face referire în actul de sesizare. De

asemenea, din probele administrate, rezultă că inculpatul a încercat să

intervină sau chiar a intervenit în diferite moduri pe lângă funcționarii

publici nominalizați pentru a crea denunțătorului o situație favorabilă. Cu

toate acestea, în cauză, nu există nici o probă din care să rezulte că

inculpatul a primit sumele de bani cu scopul, respectiv intenția directă de a

trafica influența sa pe lângă un funcționar public.

Împotriva deciziei a declarat recurs D.N.A. -

Serviciul Teritorial Pitești care a criticat-o ca fiind netemeinică și

nelegală. S-a motivat că instanța de fond a aplicat o pedeapsă greșit

individualizată și a făcut o greșită aplicare a legii, cazuri de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 17

1

C. proc. pen., iar

instanța de apel a comis o gravă eroare de fapt având consecință pronunțarea

unei hotărâri greșite de achitare, caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Dezvoltând motivele de recurs a reluat criticile din

apel, iar cu privire la soluția de achitare pronunțată de instanța de apel, a

susținut în esență că:

- la stabilirea situației de fapt au fost avute în

vedere declarațiile inculpatului, a martorilor M.V., D.G., M.E., L.G., H.R., V.E.

care au confirmat că inculpatul s-a interesat de stadiul controalelor la firma

denunțătorului, solicitându-le amânarea acestora.

Nereținând ca mijloace de probă declarațiile

martorului denunțător C.G. și procesele-verbale de redare a convorbirilor

telefonice, printre care în cea din 07 februarie 2005 la reproșul

denunțătorului „eu am fost de folos și am ajutat în campanie și v-am dat tot

felul”, că nu au fost stopate în totalitate controalele și a fost sesizat

D.I.I.C.O.T. București, inculpatul îi spune denunțătorului: „ce s-a putut,

adică de mine de exemplu, eu am făcut”, instanța de apel a făcut abstracție de

prevederile art. 63 alin. (2) C. proc. pen. la pronunțarea soluției de

achitare.

- în mod greșit a fost introdus în cauză P.S.D. în

calitate de deținător al bunului (suma de 13.000 RON) consecința fiind greșita

obligare a P.S.D. în solidar cu inculpatul la restituirea sumei către

denunțător.

- în cauză se impune obligarea inculpatului și la

restituirea către denunțător a sumei de 1.300 dolar SUA sau a c/v în lei, pe

care inculpatul a primit-o ca urmare a traficării influenței sale.

Recursul este fondat.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul

cauzei, rezultă că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă și a dat

faptei săvârșite de inculpat încadrarea juridică corectă.

Printr-o analiză completă a probelor administrate,

declarațiile martorilor D.G., M.V., V.E., H.G., M.C., coroborate cu actele din

dosar potrivit cărora denunțătorul C.G. nu figurează pe lista membrilor P.S.D.

din județul Satu Mare - mai exact a organizației din comuna Certeze cum și cu

convorbirile telefonice dintre inculpat și denunțător, tribunalul a înlăturat

motivat apărările inculpatului.

Prin decizia supusă recursului de față, starea de fapt

reținută de prima instanță, rămâne neschimbată. Astfel, curtea a motivat că

incontestabil, în cauză există probe la care prima instanță a făcut referire,

că inculpatul a primit de la denunțător banii și, de asemenea, din probele

existente, rezultă că inculpatul a încercat să intervină sau chiar a intervenit

în diferite moduri, pe lângă funcționarii publici nominalizați pentru a crea

denunțătorului o situație de fapt favorabilă.

Cu toate acestea, motivează instanța de apel, în speță

nu există nici o probă din care să rezulte că inculpatul a primit sumele de

bani cu scopul, respectiv, intenția directă de a trafica influența sa pe lângă

un funcționar public și, deci, lipsește latura subiectivă a infracțiunii de

trafic de influență, respectiv intenția directă a inculpatului de a primi

foloase materiale pentru a trafica influență pe lângă un funcționar public.

Că inculpatul s-a interesat și a intervenit pe lângă

funcționari pentru a-l ajuta pe denunțător în problemele pe care societatea

acestuia o avea cu Garda Financiară este de necontestat.

Cerințele laturii subiective a infracțiunii prevăzute

de art. 257 C. pen. sunt întrunite numai dacă activitatea infracțională este

săvârșită cu intenție directă și calificată prin scopul în vederea căruia

făptuitorul a acționat. Or, din procesele verbale de redare a convorbirilor

telefonice la 7 februarie 2005 între inculpat și denunțător la reproșul

denunțătorului, „eu am fost de folos și am ajutat în campanie și v-am dat tot

felul”, că nu au fost stopate controalele și a fost sesizată D.I.I.C.O.T.,

inculpatul îi răspunde „ce s-a putut, adică de mine de exemplu, ce a depins, eu

am făcut”. Această justificare vine după ce în convorbirea telefonică din 15

decembrie 2004, la întrebarea adresată de denunțător „ce mai se aude”,

inculpatul răspunde „Ce să se audă? Am vorbit ieri cu omul nostru”.

Coroborând această justificare a inculpatului cu

celelalte probe care indică interesul manifestat de inculpat față de controalele

financiare cum și pentru amânarea acestora justificată sau nu, rezultă că

există atât intenția directă cât și scopul special. Nu este necesar ca acest

scop să fie efectiv realizat, este suficient ca făptuitorul să-l fi urmărit sau

acceptat în momentul primirii folosului ori în momentul acceptării promisiunii.

Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța de apel a

comis o eroare gravă de fapt, apreciind că lipsește latura subiectivă având

drept consecință achitarea inculpatului.

Este de asemenea fondată și critica privind greșita

introducere în cauză a P.S.D. în calitate de deținător al sumei de 13.000 lei

dată de denunțător inculpatului, depusă de acesta cu titlu de cotizație.

Conform art. 1003 C. civ., când fapta ilicită este

imputabilă mai multor persoane, acestea sunt ținute solidar pentru repararea

întregii pagube, or o asemenea situație nu se regăsește în speța dedusă

judecății. Sub acest aspect este greșită obligarea dispusă de prima instanță a

P.S.D. la restituirea în solidar cu inculpatul a sumei deținute de prima.

Motivul de recurs privind greșita individualizare a pedepsei

- caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. este

nefondat. Prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei apreciind

justificat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a

inculpatului prin suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte urmează

să admită recursul, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., să caseze decizia și, rejudecând cauza, va menține sentința penală nr. 101/

F din 2 iulie 2008 a Tribunalului Vâlcea, în ceea ce privește pedeapsa

principală, pedeapsa accesorie și modalitatea de executare.

Va fi înlăturată din sentință dispoziția de obligare a

P.S.D. în solidar cu inculpatul la restituirea sumei de 13.000 lei către

denunțătorul C.G., restituirea sumei urmând să fie făcută de inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești

împotriva Deciziei penale nr. 45/ A din 22 mai 2009 a Curții de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat F.V.

Casează, în totalitate decizia penală atacată și,

rejudecând:

Menține dispozițiile sentinței penale nr. 101/ F din 2

iulie 2008 a Tribunalului Vâlcea referitoare la pedeapsa principală, pedeapsa

accesorie și modalitatea de executare.

Înlătură obligarea în solidar cu inculpatul a P.S.D. la

restituirea sumei de 13.000 lei, către denunțătorul C.G.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale

sus-menționate.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 27 octombrie 2009.