ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3448/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Vâlcea, secția penală, prin sentința penală nr. 101/ F din 2 iulie 2008, l-a condamnat pe inculpatul F.V. (fiul lui G. și A.) la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen. raportat la art. 1 lit. a), c) și art. 6 din Legea nr. 18/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 81 și art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 C. pen. a interzis drepturile accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

și, conform art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii. În baza art. 6 1 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, modificată, l-a obligat pe inculpat, în solidar cu P.S.D., să restituie denunțătorului C.G. suma de 13.000 lei. Inculpatul a fost obligat să plătească 3.500 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că învinuitul F.V. deține funcția de secretar executiv a P.S.D. - Filiala Județeană Satu Mare. Conform statutului P.S.D., secretarul executiv face parte din Delegația Permanentă, acesta fiind al doilea semnatar, alături de președintele organizației, al tuturor documentelor emanate de P.S.D. - Filiala Satu Mare, atât spre Consiliul Național cât și către celelalte organizații.

Conform Hotărârii Biroului Executiv Județean al P.S.D. Satu Mare, învinuitul F.V. a avut în responsabilitate nemijlocită organizațiile teritoriale din localitățile Orașu Nou, Vama și Certeze, având față de acestea, dar și față de restul organizațiilor teritoriale, competența generală conferită de atribuțiile funcției sale. În perioada 1992-1997, învinuitul F.V. a deținut funcția de inspector șef al Inspectoratului Județean de Poliție Satu Mare, ocupând de-a lungul timpului și alte funcții de conducere în poliție, atât în cadrul I.P.J. Satu Mare, cât și în cadrul I.P.J. Maramureș. În perioada 2001-2004, învinuitul F.V. a deținut funcția de șef al corpului de control din cadrul Prefecturii Satu Mare, iar din anul 2005 și până în prezent a ocupat funcția de șef al biroului senatorial - senator S.S., fiind în același timp, așa cum s-a arătat, și secretar executiv al P.S.D.

- Organizația Județean Satu Mare. Deținând de-a lungul timpului aceste funcții de conducere, învinuitul F.V. și-a creat și întreținut imaginea unui om puternic și influent, fiind perceput astfel și de către opinia publică. În cursul lunii decembrie 2004, martorul C.G. a denunțat la D.N.A. - Biroul Satu Mare că, în cursul anului 2004, a dat o importantă sumă de bani învinuitului F.V., pentru ca acesta, în baza influenței pe care o are asupra unor funcționari cu funcții de conducere din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice și a Gărzii Financiare Satu Mare, să intervină pentru a influența controalele care se desfășurau la SC M. SRL Certeze, societate comercială administrată de denunțător.

Întrucât denunțătorul C.G. a ezitat în a depune un denunț scris și nu a dorit să dea multe amănunte despre starea de fapt reclamată, s-a decis înregistrarea unui dosar penal și solicitarea de autorizații de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de către învinuitul F.V. și denunțătorul C.G. Astfel, în urma administrării probelor, s-a stabilit că denunțătorul C.G. este administrator la SC M. SRL Certeze, societate specializată în prestarea de servicii în construcții. Ca urmare a sesizării Gărzii Financiare Satu Mare, precum și cea a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, privind tranzacțiile suspecte efectuate de SC M. SRL Certeze în perioada 13 octombrie 1999 - 20 octombrie 2003, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare a înregistrat Dosarul penal nr. 458/P/2004, - având ca obiect cercetarea numitului C.G.

- administrator la SC M. SRL Certeze, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de bani. În concret, s-a reținut că administratorul SC M. SRL - Certeze ar fi cauzat un prejudiciu bugetului de stat de 13.415.573.255 lei, prin majorarea fictivă a cheltuielilor societății. În acest context, în cursul anului 2004, denunțătorul C.G. a căutat diverse modalități de a interveni, fie direct, fie prin persoane interpuse, pe lângă funcționarii publici din cadrul Gărzii Financiare și a Direcției Generale a Finanțelor Publice Satu Mare, în scopul încetării sau tergiversării controalelor și obținerea unui raport de control favorabil, care să nu atragă răspunderea penală.

Conform procesului verbal din 3 octombrie 2003, D.G.F.P.Satu Mare - Direcția Controlului Fiscal a stabilit, în urma unui control efectuat la SC M. SRL Certeze, existența a numeroase obligații fiscale neachitate, precum și a altor sume de bani datorate de această societate comercială bugetului de stat. Ca urmare a acestui control fiscal, denunțătorul C.G. a început să caute soluții pentru a scăpa de consecințele controlului. În aceste împrejurări, în cursul lunii ianuarie 2004, denunțătorul C.G. a fost prezentat de către martorul D.G. (consătean al denunțătorului) învinuitului F.V., la acea dată șef al corpului de control P.S.D. - Filiala Satu Mare, direct răspunzător de Organizația Certeze P.S.D.

Conform actelor de la dosar, denunțătorul C.G. a semnat, la cererea învinuitului F.V., în data de 6 ianuarie 2004, o cerere de primire în partid (adeziune), fără a deveni însă și membru de partid, conform prevederilor statutului P.S.D., care impunea că adeziunea să fie urmată de o Hotărâre a Biroului organizației locale P.S.D. Certeze. Cu toate că, pe fișa de primire în partid exista o mențiune care se referă la o astfel de hotărâre, aceasta nu corespunde adevărului, întrucât la nivelul Organizației Certeze a P.S.D. - Filiala Satu Mare nu s-a luat o astfel de hotărâre. De altfel, solicitându-se de la P.S.D. - Filiala Certeze o listă cu toți membrii statuari din cadrul Organizației Certeze, s-a constatat că denunțătorul C.G.

(fiul lui I. și M.) nu figurează ca membru. Așa cum declară denunțătorul C.G., „acesta a semnat adeziunea, după ce mi-am format convingerea, în baza discuțiilor avute cu învinuitul F.V., că acesta poate să intervină la funcționarii din sistemul M.F., astfel încât SC M. SRL Certeze să nu mai aibă probleme cu organele fiscale”. Declarația denunțătorului C.G. în care arată că „din discuțiile purtate cu acesta (n.n., F.V.) am dedus că învinutiul F.V. era în relații bune cu persoane din conducerea D.G.F.P. Satu Mare, relații care aveau la bază apartenența la același partid” se coroborează cu declarația învinuitului F.V., în care acesta recunoaște că „i-am spus denunțătorului C.G. că suntem colegi de partid ” (n.n., cu L.G., director la D.G.F.P.

Satu Mare). În acest context, denunțătorul C.G. a fost de acord ca, la solicitarea învinuitului F.V., să-i dea acestuia suma de 3.000 lei, sumă care, conform chitanței din 7 ianuarie 2004 a fost depusă de către învinuitul F.V. la sediul P.S.D. - Filiala Satu Mare, la martora M.C., care a și eliberat chitanța sus-menționată. Aceasta declară că nu-l cunoaște pe denunțătorul C.G., deși este angajată de P.S.D. - Filiala Satu Mare, și locul ei de muncă este la secretariatul partidului, însă, la cererea învinuitului F.V. a menționat în chitanță că suma provine de la C.G., cu titlu de cotizație de partid. Urmare dării acestei sume (3.000 lei), denunțătorul C.G. declară că „am simțit că SC M. SRL Certeze se bucura de o oarecare protecție, în sensul că nu s-a mai insistat cu controale de către funcționarii din sistemul finanțelor”.

Acest lucru se coroborează cu actele de control făcute de D.G.F.P. Satu Mare și Garda Financiară Satu Mare la SC M. SRL Certeze. Astfel, din punct de vedere cronologic, de la data de 3 octombrie 2003 (dată la care D.G.F.P. Satu Mare a stabilit sume importante de bani datorate bugetului de stat de SC M. SRL Certeze) societatea nu a mai fost controlată decât în data de 20 iulie 2004 de Garda Financiară Satu Mare, ca urmare a unei sesizări venite din partea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, care solicita un control la SC M. SRL Certeze. Nota de constatare nr. 6825 din 30 septembrie 2004 întocmită de Garda Financiară Satu Mare a concluzionat că denunțătorul C.G. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de spălare de bani și evaziune fiscală, motiv pentru care, la 5 octombrie 2004, a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și D.G.F.P.

Satu Mare pentru definitivarea controlului și stabilirea tuturor implicațiilor de natură penală. Ulterior datei de 5 octombrie 2004, controalele la SC M. SRL Certeze s-au intensificat, astfel că denunțătorul C.G. a devenit îngrijorat și a luat legătura cu martorul C.G., președinte al P.S.D. - Filiala Satu Mare, care însă l-a îndrumat să-l contacteze pe învinuitul F.V. Ca urmare a intervențiilor făcute de învinuitul F.V. și făptuitorul C.G. la factori de decizie din cadrul D.G.F.P. Satu Mare și Garda Financiară, mai precis chiar la conducătorii acestor instituții, cele două instituții au fost de acord cu amânarea controalelor la SC M. SRL Certeze pentru o perioadă de 30 de zile. Astfel, în data de 18 octombrie 2004, denunțătorul C.G.

a depus la D.G.F.P. Satu Mare o cerere de amânare a controlului la SC M. SRL Certeze, cerere aprobată de martora V.E. - director executiv adjunct în cadrul D.G.F.P. Satu Mare, motivul fiind acela că soția denunțătorului ar fi fost bolnavă și necesita tratament. Percepând această amânare ca o stopare a controalelor și având promisiuni de la învinuitul F.V. că se va interveni și cu alte ocazii, dacă va fi necesar, în după amiaza aceleiași date de 18 octombrie 2004, după ce s-a aprobat amânarea controalelor, denunțătorul C.G. s-a întâlnit cu învinuitul F.V. în fața sediului P.S.D. - Filiala Satu Mare și i-a dat acestuia suma de 10.000. Această sumă, învinuitul F.V. a predat-o martorei M.C. - casieria P.S.D.

- Filiala Satu Mare care, fără să-l întâlnească pe denunțătorul C.G., a consemnat că suma de 100.000.000 lei a fost depusă cu titlu de cotizație de către organizația P.S.D. Certeze, prin C.G. După expirarea perioadei de amânare, controalele la SC M. SRL Certeze au fost reluate, așa cum rezultă din probele administrate, denunțătorul C.G. fiind invitat în repetate rânduri la sediul D.G.F.P. Satu Mare sau chiar căutat la domiciliu. Crezând că suma de 100.000.000 lei pe care i-a dat-o învinuitul F.V. pentru că și-a folosit influența la funcționarii cu putere de decizie din cadrul D.G.F.P. Satu Mare nu este suficientă, denunțătorul C.G. l-a căutat pe învinuit la sediul Prefecturii Satu Mare, unde i-a mai dat suma de 1000 dolar SUA.

Din probele administrate rezultă că această sumă nu a mai fost depusă la casieria P.S.D. - Filiala Satu Mare, fiind însușită de către învinuitul F.V. În perioada decembrie 2004 - februarie 2005, denunțătorul C.G. a luat legătura de mai multe ori cu învinuitul F.V. solicitându-i insistent să-și exercite influența asupra funcționarilor din D.G.F.P. Satu Mare pentru stoparea controlului. Realizând că învinuitul F.V. nu-l va mai ajuta așa cum îi promisese, denunțătorul C.G. a început să-l amenințe pe acesta și pe făptuitorul C.G. și chiar să le aducă reproșuri. Învinuitul F.V. recunoaște, indirect, în discuția purtată cu denunțătorul C.G., din data de 07 februarie 2005, ora 11,02, primirea banilor, dar și faptul că, așa cum a promis, și-a exercitat influența asupra funcționarilor din sistemul financiar, pentru stoparea controlului.

Învinuitul F.V. nu recunoaște învinuirea care i se aduce, însă recunoaște parțial starea de fapt. Astfel, învinuitul F.V. recunoaște primirea sumei de 3.000 RON+10.000 RON, în cursul anului 2004, de la denunțătorul C.G., însă neagă că această sumă ar fi avut vreo legătură cu promisiunea că va interveni la D.G.F.P. Satu Mare și Garda Financiară Satu Mare pentru stoparea sau tergiversarea controlului la SC M. SRL Certeze. Învinuitul F.V. susține că această sumă a fost dată de denunțătorul C.G. de bunăvoie și din proprie inițiativă la P.S.D. - Filiala Satu Mare, cu titlu de cotizație, din partea organizației Certeze a P.S.D. De asemenea, învinuitul F.V. recunoaște și că, în toamna anului 2004, mai precis în perioada campaniei electorale, după ce a aflat că denunțătorul C.G.

are probleme cu organele fiscale, din proprie inițiativă a luat legătura cu martorul L.G., director general la D.G.F.P. Satu Mare, dar că s-a interesat doar dacă societatea administrată de denunțătorul C.G., face sau nu obiectul unui control fiscal. Învinuitul F.V. își motivează gestul prin aceea că „am vrut să aflu dacă acesta (n.n., C.G.) chiar are probleme de natură financiară sau este doar un motiv pentru a se înscrie în alt partid”, suspectându-l pe denunțător că ar face un joc politic dublul, atât pentru P.S.D. cât și pentru Alianța D.A. Interpretând probele administrate în cauză, respectiv interceptarea convorbirilor telefonice și declarațiile martorilor audiați, prima instanță a concluzionat că, în opinia publică inculpatul era „privit” ca „Șef al Corpului de Control de pe lângă Prefectura Satu Mare fiind nu numai prieten cu Directorul General al D.G.F.P.

Satu Mare, ci implica și o anumită autoritate față de ceilalți funcționari publici, cum ar fi finanțele publice sau Garda Financiară. Conform declarațiilor martorilor audiați în cauză, „lăsa să se creadă că are influență asupra celorlalți funcționari publici”, fiind și coleg de partid cu aceștia, fapt ce a determinat pe cumpărătorul de influență, denunțătorul C.G., să apeleze la serviciile acestuia, fie pentru a tergiversa controlul asupra activității SC M. SRL Certeze, al cărei administrator este, fie obținerea unui raport favorabil, pentru a se constata că această societate nu are datorii către stat sau că-și desfășoară activitatea conform „bunelor practici ale activității de comerț”.

Prima instanță a motivat că sub aspectul laturii obiective infracțiunea de trafic de influență, s-a realizat prin una dintre cele trei acțiuni posibile și anume, prin acceptarea de promisiuni de către inculpat, din partea cumpărătorului de influență, respectiv a depune de către acesta din urmă sume mari de bani „cu orice titlu”, la casieria P.S.D. Satu Mare. Cele două depuneri a sumelor de bani nu au fost acte benevole conform legii sponsorizării partidelor politice sau cotizații de partid, rolul acestor sume de bani fiind acela de stopare a controalelor efectuate asupra societății a cărei administrator era cumpărătorul de influență, denunțătorul C.G. Împotriva sentinței au declarat apel D.N.A.

- Serviciul Teritorial Pitești, inculpatul F.V. și P.S.D. Prin apelul procurorului hotărârea a fost criticată ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece: - în raport de gradul de pericol social concret, ridicat al faptei săvârșite de inculpat, împrejurările în care a fost săvârșită și poziția personală nesinceră a inculpatului se impunea aplicarea unei pedepse privative de libertate; - greșit a fost introdus în cauză, în calitate de deținător al sumelor date inculpatului, P.S.D. ca de altfel și greșita obligare în solidar cu inculpatul la restituirea sumei de 13.000 lei către denunțător; - greșit instanța nu a reținut că inculpatul a mai primit de la denunțător și suma de 1.000 dolar SUA, bani pe care inculpatul trebuia să fie obligat să-i restituie denunțătorului.

P.S.D. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât, în mod greșit s-a dispus obligarea în solidar cu inculpatul la restituirea sumelor date de denunțător. Inculpatul a criticat sentința ca fiind nelegală și netemeinică susținând, în esență, că printr-o greșită interpretare a probelor, prima instanță l-a condamnat pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o. A susținut că interceptarea convorbirilor telefonice s-a realizat în mod nelegal și că nu există probe certe și sigure de vinovăție. Prin Decizia nr. 45/ A din 22 mai 2009 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile formulate de inculpat și P.S.D. A desființat în totalitate sentința și, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) combinat cu art. 10 lit. d) C. proc.

pen., l-a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 1 lit. a), c) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A respins, ca nefondat, apelul declarat de D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești. S-a motivat că infracțiunea de trafic de influență există numai în situația în care făptuitorul acceptă ori primește foloase necuvenite pentru sine sau pentru altul cu scopul expres declarat sau implicit existent de a determina pe un funcționar asupra căruia are sau pretinde că are influență să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. În concret, trebuie să se demonstreze prin probele administrate, că folosul necuvenit a fost acceptat de către făptuitor cu scopul de a determina pe un funcționar public să-și exercite sau nu atribuțiile de serviciu.

Sub aspectul laturii subiective infracțiunea de trafic de influență constă în intenția directă în scopul special de a interveni pe lângă un funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Prin urmare, nu este necesar ca acest scop să fie și efectiv realizat, dar este obligatoriu sub aspectul reținerii laturii subiective a infracțiunii ca făptuitorul să-l fi urmărit sau acceptat în momentul primirii sau pretinderii folosului ori în momentul acceptării promisiunii ori a darului. Curtea a motivat că incontestabil în cauză există probe, la care tribunalul a făcut referire, că inculpatul F.V. a primit de la denunțător sumele de bani la care se face referire în actul de sesizare.

De asemenea, din probele administrate, rezultă că inculpatul a încercat să intervină sau chiar a intervenit în diferite moduri pe lângă funcționarii publici nominalizați pentru a crea denunțătorului o situație favorabilă. Cu toate acestea, în cauză, nu există nici o probă din care să rezulte că inculpatul a primit sumele de bani cu scopul, respectiv intenția directă de a trafica influența sa pe lângă un funcționar public. Împotriva deciziei a declarat recurs D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești care a criticat-o ca fiind netemeinică și nelegală. S-a motivat că instanța de fond a aplicat o pedeapsă greșit individualizată și a făcut o greșită aplicare a legii, cazuri de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 17 1 C. proc.

pen., iar instanța de apel a comis o gravă eroare de fapt având consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare, caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Dezvoltând motivele de recurs a reluat criticile din apel, iar cu privire la soluția de achitare pronunțată de instanța de apel, a susținut în esență că: - la stabilirea situației de fapt au fost avute în vedere declarațiile inculpatului, a martorilor M.V., D.G., M.E., L.G., H.R., V.E. care au confirmat că inculpatul s-a interesat de stadiul controalelor la firma denunțătorului, solicitându-le amânarea acestora. Nereținând ca mijloace de probă declarațiile martorului denunțător C.G. și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, printre care în cea din 07 februarie 2005 la reproșul denunțătorului „eu am fost de folos și am ajutat în campanie și v-am dat tot felul”, că nu au fost stopate în totalitate controalele și a fost sesizat D.I.I.C.O.T.

București, inculpatul îi spune denunțătorului: „ce s-a putut, adică de mine de exemplu, eu am făcut”, instanța de apel a făcut abstracție de prevederile art. 63 alin. (2) C. proc. pen. la pronunțarea soluției de achitare. - în mod greșit a fost introdus în cauză P.S.D. în calitate de deținător al bunului (suma de 13.000 RON) consecința fiind greșita obligare a P.S.D. în solidar cu inculpatul la restituirea sumei către denunțător. - în cauză se impune obligarea inculpatului și la restituirea către denunțător a sumei de 1.300 dolar SUA sau a c/v în lei, pe care inculpatul a primit-o ca urmare a traficării influenței sale. Recursul este fondat. Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă și a dat faptei săvârșite de inculpat încadrarea juridică corectă.

Printr-o analiză completă a probelor administrate, declarațiile martorilor D.G., M.V., V.E., H.G., M.C., coroborate cu actele din dosar potrivit cărora denunțătorul C.G. nu figurează pe lista membrilor P.S.D. din județul Satu Mare - mai exact a organizației din comuna Certeze cum și cu convorbirile telefonice dintre inculpat și denunțător, tribunalul a înlăturat motivat apărările inculpatului. Prin decizia supusă recursului de față, starea de fapt reținută de prima instanță, rămâne neschimbată. Astfel, curtea a motivat că incontestabil, în cauză există probe la care prima instanță a făcut referire, că inculpatul a primit de la denunțător banii și, de asemenea, din probele existente, rezultă că inculpatul a încercat să intervină sau chiar a intervenit în diferite moduri, pe lângă funcționarii publici nominalizați pentru a crea denunțătorului o situație de fapt favorabilă.

Cu toate acestea, motivează instanța de apel, în speță nu există nici o probă din care să rezulte că inculpatul a primit sumele de bani cu scopul, respectiv, intenția directă de a trafica influența sa pe lângă un funcționar public și, deci, lipsește latura subiectivă a infracțiunii de trafic de influență, respectiv intenția directă a inculpatului de a primi foloase materiale pentru a trafica influență pe lângă un funcționar public. Că inculpatul s-a interesat și a intervenit pe lângă funcționari pentru a-l ajuta pe denunțător în problemele pe care societatea acestuia o avea cu Garda Financiară este de necontestat. Cerințele laturii subiective a infracțiunii prevăzute de art. 257 C. pen. sunt întrunite numai dacă activitatea infracțională este săvârșită cu intenție directă și calificată prin scopul în vederea căruia făptuitorul a acționat.

Or, din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice la 7 februarie 2005 între inculpat și denunțător la reproșul denunțătorului, „eu am fost de folos și am ajutat în campanie și v-am dat tot felul”, că nu au fost stopate controalele și a fost sesizată D.I.I.C.O.T., inculpatul îi răspunde „ce s-a putut, adică de mine de exemplu, ce a depins, eu am făcut”. Această justificare vine după ce în convorbirea telefonică din 15 decembrie 2004, la întrebarea adresată de denunțător „ce mai se aude”, inculpatul răspunde „Ce să se audă? Am vorbit ieri cu omul nostru”. Coroborând această justificare a inculpatului cu celelalte probe care indică interesul manifestat de inculpat față de controalele financiare cum și pentru amânarea acestora justificată sau nu, rezultă că există atât intenția directă cât și scopul special.

Nu este necesar ca acest scop să fie efectiv realizat, este suficient ca făptuitorul să-l fi urmărit sau acceptat în momentul primirii folosului ori în momentul acceptării promisiunii. Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța de apel a comis o eroare gravă de fapt, apreciind că lipsește latura subiectivă având drept consecință achitarea inculpatului. Este de asemenea fondată și critica privind greșita introducere în cauză a P.S.D. în calitate de deținător al sumei de 13.000 lei dată de denunțător inculpatului, depusă de acesta cu titlu de cotizație. Conform art. 1003 C. civ., când fapta ilicită este imputabilă mai multor persoane, acestea sunt ținute solidar pentru repararea întregii pagube, or o asemenea situație nu se regăsește în speța dedusă judecății.

Sub acest aspect este greșită obligarea dispusă de prima instanță a P.S.D. la restituirea în solidar cu inculpatul a sumei deținute de prima. Motivul de recurs privind greșita individualizare a pedepsei - caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. este nefondat. Prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei apreciind justificat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului prin suspendarea condiționată a executării pedepsei. Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte urmează să admită recursul, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să caseze decizia și, rejudecând cauza, va menține sentința penală nr. 101/ F din 2 iulie 2008 a Tribunalului Vâlcea, în ceea ce privește pedeapsa principală, pedeapsa accesorie și modalitatea de executare.

Va fi înlăturată din sentință dispoziția de obligare a P.S.D. în solidar cu inculpatul la restituirea sumei de 13.000 lei către denunțătorul C.G., restituirea sumei urmând să fie făcută de inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești împotriva Deciziei penale nr. 45/ A din 22 mai 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat F.V. Casează, în totalitate decizia penală atacată și, rejudecând: Menține dispozițiile sentinței penale nr. 101/ F din 2 iulie 2008 a Tribunalului Vâlcea referitoare la pedeapsa principală, pedeapsa accesorie și modalitatea de executare. Înlătură obligarea în solidar cu inculpatul a P.S.D. la restituirea sumei de 13.000 lei, către denunțătorul C.G. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale sus-menționate.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 octombrie 2009.