ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3636/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3636/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 14 din 18 ianuarie

2011 a Tribunalului Tulcea inculpatul P.V. a fost condamnat la pedepsele de

câte 2 ani și 6 luni închisoare și, respectiv, de 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea a două infracțiuni de trafic de influență prevăzute și pedepsite de

art. 6 din Legea nr. 78/2011 cu referire la art. 257 C. pen. precum și la două

pedepse complementare, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani

și respectiv 3 ani.

În temeiul

prevederilor art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C.

pen. pedepsele aplicate inculpatului P.V. au fost contopite în pedeapsa cea mai

grea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

Conform prevederilor

art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

lit. b) și c) C. pen.

Făcându-se aplicarea

prevederilor art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub

supraveghere pe timp de 5 ani a executării pedepsei.

Pe durata termenului

de încercare inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere

prevăzute de art. 83

1

alin. (1) lit. a) - d) C. pen., și anume să se

prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Tulcea, desemnat cu supravegherea inculpatului; să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului

de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele

sale de existență.

Inculpatului i s-a

atras atenția asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Conform prevederilor

art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii pe

durata termenului de încercare. Măsura obligării inculpatului de a nu părăsi

localitatea de domiciliu a fost revocată și s-a constatat că inculpatul a fost

reținut și arestat preventiv în perioada 10 septembrie 2010 - 12 octombrie

2010.

S-a mai constatat că

inculpatul a restituit denunțătorului suma de 600 RON.

În temeiul preved.

art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească

statului cheltuieli judiciare în sumă de 3.000 RON.

Cererea inculpatului

de schimbare a încadrării juridice a faptelor a fost respinsă ca nefondată.

Pentru a dispune în

acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

În data de 10

septembrie 2010, numitul N.I. a formulat un denunț, înregistrat la

Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, arătând că, în calitate de

administrator statutar al SC D.I. SRL Tulcea, societate aflată în insolvență,

la data de 06 mai 2010, s-a deplasat la sediul lichidatorului judiciar R.N.

I.P.U.R.L. Tulcea, reprezentat de inculpatul P.V., în scopul predării actelor

contabile ale societății sale pe care le deținea și care-i fuseseră solicitate

anterior de către acesta.

Cu privire la

situația juridică a firmei administrate de către denunțătorul N.I. se impun

următoarele precizări:

În data de 07

octombrie 2009, R.N. I.P.U.R.L. Tulcea, reprezentată legal de practicianul în

insolvență, P.V., a solicitat Tribunalului Tulcea deschiderea procedurii

simplificate de insolvență a SC D.I. SRL Tulcea.

Prin Sentința civilă

nr. 2096 din 30 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția civilă,

comercială și contencios administrativ, în Dosarul nr. 2401/88/2009 a fost

admisă cererea formulată de R.N. I.P.U.R.L. Tulcea, în calitate de lichidator

al SC D.I. SRL Tulcea, și s-a dispus deschiderea procedurii de insolventă în

formă simplificată a debitoarei.

Prin aceeași

sentință, R.N. I.P.U.R.L. Tulcea a fost desemnată în calitate de lichidator,

stabilindu-se pentru aceasta și o remunerație fixă în cuantum de 2.000 RON

pentru activitatea premergătoare efectuării lichidării și o remunerație în

procent de 7% din fondurile obținute din lichidarea bunurilor ce compun averea

debitoarei și din recuperarea de creanțe.

Prin cererea

formulată la data de 20 aprilie 2010 de către R.N. I.P.U.R.L. Tulcea s-a

solicitat Tribunalului Tulcea ca, pe calea ordonanței președințiale, să oblige

administratorul SC D.I. SRL Tulcea să predea întreaga arhivă lichidatorului

judiciar, cerere admisă de instanță prin Sentința civilă nr. 1173 din 23

aprilie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 1280/88/2010.

La data de 23 martie

2010, R.N. I.P.U.R.L. Tulcea reprezentată de inculpatul P.V., a formulat o

plângere penală împotriva denunțătorului N.l. pentru comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 147 din Legea nr. 85/2006 întrucât, acesta, în calitate de

administrator al SC D.I. SRL Tulcea nu a predat arhiva lichidatorului desemnat

de către instanța de judecată.

În data de 17 mai

2010, R.N. I.P.U.R.L. Tulcea reprezentată de inculpatul P.V., a solicitat

Tribunalului Tulcea atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator

- denunțătorul N.I.

Prin Sentința civilă

nr. 1697 din 18 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția civilă,

comercială și contencios administrativ, în Dosarul nr. 1572/88/2010 cererea

sus-menționată a fost respinsă ca nefondată.

Revenind la denunțul

formulat de numitul N.I., acesta a arătat faptul că, în luna mai 2010, a fost

invitat la sediul Inspectoratului Poliție al Județului Tulcea unde a luat

cunoștință că împotriva sa se formulase o plângere penală de către inculpatul

P.V., în calitate de lichidator al SC D.I. SRL Tulcea, ca urmare a nepredării

arhivei.

În aceeași zi

denunțătorul s-a prezentat la sediul R.N. I.P.U.R.L. Tulcea unde i-a înmânat

inculpatului P.V. toate documentele societății încheind și un proces-verbal de

predare-primire.

Denunțătorul arată că

apoi, împreună cu inculpatul P.V., a părăsit biroul lichidatorului iar acesta,

pe holul clădirii, i-a solicitat suma de 1.000 RON, spunându-i că aceasta este

necesară pentru a interveni pe lângă judecătorul-sindic care soluționa

procedura de lichidare a SC D.I. SRL Tulcea, pentru ca acesta să pronunțe o

hotărâre favorabilă denunțătorului în dosarul de lichidare judiciară.

Denunțătorul i-a

înmânat inculpatului P.V. suma de 600 RON, promițându-i că restul de 400 RON îl

va remite ulterior, lucru care nu s-a mai întâmplat.

Denunțătorul a

precizat că, prin atitudinea pe care a avut-o în timpul conversației și prin

funcția sa de lichidator judiciar desemnat în cauză, inculpatul P.V. i-a creat

convingerea că are influență asupra judecătorului-sindic invocat.

Această faptă este

probată atât cu denunțul și cu declarațiile ulterioare ale numitului N.I. cât

și cu conținutul procesului-verbal din data de 11 septembrie 2010 de

transcriere a conținutului dialogului ambiental purtat în data de 10 septembrie

2010 de către denunțătorul N.I. cu inculpatul P.V.

Relevantă este

afirmația făcută de inculpat în cursul dialogului pe care îl are cu N.I. în

ziua de 10 septembrie 2010: „eu de câștigat de la tine am ăia 4 milioane care

mi i-ai dat atunci când mi i-ai dat la ușă".

Relevantă este și

continuarea dialogului dintre cei doi: N.I.: - Eu știu că atunci v-am dat 4

milioane. Adică trebuia 10, cât mi-ați cerut, da n-aveam 6 v-am dat, de fapt,

nu 4 ! P.V.: - 4 mi-ai dat.

N.I.: - Cum 4 ? Deci

mi-ați cerut 10 și v-am dat 6 ! P.V.: - Aaa, .. 6. N.I.: - Da, 6 ! P.V.: - Și

mai trebuiau 4.

N.I.: - Și trebuia 4

milioane și v-am spus, „domle vă trimit; de m-ați sunat pe mine a doua zi și

mi-ați spus că nu puteți să îmi rezolvați cu judecătorul-sindic sau nu știu ce.

P-V.: - Așa era situația atunci".

Discuția expusă

anterior, purtată în data de 10 septembrie 2010, face referire la prima faptă

de trafic de influență comisă de inculpatul P.V. în data de 06 mai 2010 după

prezentarea denunțătorului N.I. la sediul R.N. I.P.U.R.L. Tulcea.

Conversația despre

suma de 1.000 RON se poartă după ce, în prima parte inculpatul P.V. îi

solicitase denunțătorului suma de 4.000 RON pentru a interveni, din nou, pe

lângă judecătorul-sindic  și cuprinde o recunoaștere totală a inculpatului

privind suma pretinsă (1.000 RON), suma primită efectiv (600 RON - după o

dispută asupra sumei reale, inculpatul susținând inițial că era vorba de 400

RON), restul de plată (400 RON) și destinația sumei - influențarea

judecătorului-sindic - care rezultă cu claritate din următoarele fraze: N.I.: -

Și mai trebuia 4 milioane (..) da m-ați sunat pe mine a doua zi și mi-ați spus

că nu puteți să îmi rezolvați cu judecătorul-sindic sau nu știu ce..P.V.: - Așa

era situația atunci".

Reiese cu certitudine

faptul că inculpatul P.V. conștientiza că era în discuție influența pe care

și-o traficase asupra judecătorului-sindic, în luna mai 2010, la precedenta sa

întâlnire cu denunțătorul N.I.

Din denunțul formulat

de N.I., aflat la dosar UP, rezultă că în perioada 7 - 10 septembrie 2010,

acesta a fost contactat telefonic de mai multe ori de către inculpat care i-a

solicitat suma de 40 RON mare, dându-i de înțeles că se referea la suma de 4000

RON, precizându-i că trebuie să-i dea banii deoarece este pe cale să rezolve

problema în dosarul de lichidare, bani care trebuiau aduși cât mai repede

posibil. Denunțătorul și-a explicat în finalul denunțului că inculpatul insistă

ca N.I. să-i dea o sumă mare de bani pentru a nu declara recurs împotriva

hotărârii pronunțate de judecătorul-sindic (prin sentința civilă nr. 1697 din

18 iunie 2010, comunicată denunțătorului la data de 6 septembrie 2010,

judecătorul-sindic respinsese ca nefondată cererea pentru atragerea răspunderii

patrimoniale a fostului administrator N.I.

Prin Ordonanța nr.

106/P/23010 din data de 10 septembrie 2010 a Direcției Naționale Anticorupție -

Serviciul Teritorial Constanța, s-a dispus, cu titlu provizoriu, interceptarea

convorbirilor telefonice purtate de denunțătorul N.I. și de inculpatul P.V.

precum și interceptarea înregistrărilor audio și video în mediu ambiental a

comunicărilor dintre cei doi, pe o durată de 48 de ore, cu începere de la 10

septembrie 2010, ora 16:00 până la 12 septembrie 2010, ora 16:00.

În conformitate cu

procesul-verbal din data de 10 septembrie 2010, s-a procedat la inscripționarea

cu creion galben - verzui a cuvântului „MITĂ" pe 8 (opt) bancnote a câte

500 RON fiecare, inscripția fiind vizibilă la lumina lămpii cu ultraviolete.

Bancnotele astfel

pregătite au fost înmânate denunțătorului N.I. în vederea desfășurării

activităților de surprindere în flagrant a inculpatului P.V.

De asemenea, potrivit

procesului-verbal din data de 10 septembrie 2010, la sediul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Tulcea, denunțătorului i-a fost înmânat reportofonul digital

marca O., seria W, aparținând Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul

Teritorial Constanța pentru a fi utilizat la înregistrarea discuției în mediu

ambiental pe care urma să o poarte cu inculpatul P.V.

Susținerile

denunțătorului conform cărora, în perioada 07 septembrie - 10 septembrie 2010,

a fost apelat de mai multe ori de către inculpatul P.V. sunt confirmate de

procesul-verbal din data de 29 septembrie 2010, cuprinzând lista comunicărilor

telefonice dintre inculpatul P.V. (de la postul telefonic mobil cu nr. 000) și

denunțătorul N.I. (de la postul telefonic mobil cu nr. 000), din care rezultă

că, în perioada sus-menționată, cei doi au purtat un număr de 9 (nouă)

convorbiri telefonice, 6 (șase) fiind inițiate de către inculpatul P.V. și 3

(trei) de către denunțătorul N.I.

De asemenea, se

confirmă și schimbul de mesaje tip SMS indicat de către denunțător. Astfel, în

denunț, numitul N.I. a arătat că, în data de 09 septembrie 2010, a transmis

inculpatului un mesaj pe telefonul mobil, în care îi preciza că nu a făcut rost

de bani și că va reveni în ziua următoare, de la numărul acestuia recepționând

un mesaj-text cu următorul conținut: „Voi aduce la cunoștință domnului director

poziția dvs.".

Din conținutul

procesului-verbal din data de 29 septembrie 2010, rezultă faptul că, în ziua de

09 septembrie 2010, orele 14:00:58 și 15:30:05, denunțătorul N.I. i-a transmis

inculpatului P.V. mesaje tip SMS, iar inculpatul P.V. i-a răspuns, tot prin

SMS, în aceeași dată, la ora 15:34:06.

Astfel cum rezultă

din declarația denunțătorului N.I. din data de 11 septembrie 2010, la 10

septembrie 2010 s-a deplasat la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului

Tulcea pentru a formula un denunț împotriva numitului P.V., moment în care a

fost din nou apelat de către acesta, la ora 11:57, fiind întrebat: „Ce faci

domle, când vii, că trebuie să intru la judecătorie?", aspect de asemenea

confirmat de lista convorbirilor dintre inculpat și denunțător. Denunțătorul

i-a spus inculpatului că se află încă în Municipiul Constanța unde urmează a

intra în posesia banilor după care se va deplasa spre Municipiul Tulcea.

De asemenea,

denunțătorul a arătat faptul că, în data de 10 septembrie 2010, în jurul orelor

13:00, în timp ce se afla la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea,

fiind presat telefonic de inculpatul P.V. să-i dea banii, i-a trimis acestuia

un SMS cu conținutul : „O să-mi trimită cineva bani din Spania și cel târziu la

ora 19 sunt la Tulcea și să-mi spuneți unde ne vedem", lucru confirmat de

lista telefoanelor dintre cei doi, dar și de fotografia telefonului aparținând

inculpatului P.V. efectuată cu ocazia surprinderii sale în flagrant din care

reiese că recepționase acest SMS pe telefonul personal.

Ulterior, în jurul

orelor 19:00, denunțătorul l-a apelat telefonic pe inculpatul P.V., spunându-i

că se află în autoturismul său în orașul Babadag, urmând a ajunge în scurt timp

în Municipiul Tulcea, inculpatul stabilind ca punct de întâlnire stația de

carburanți L., situată în Municipiul Tulcea.

În jurul orelor

19:30, numitul N.I. l-a anunțat telefonic pe inculpat că se afla la intrarea în

Municipiul Tulcea în parcarea magazinului P., aflat în apropierea benzinăriei

L., inculpatul spunându-i că îl așteaptă în incinta stației.

Toate susținerile

denunțătorului N.I., expuse anterior, sunt confirmate de transcrierile

convorbirilor telefonice interceptate și redate în procesul-verbal încheiat la

data de 05 octombrie 2010.

Astfel din

convorbirile telefonice dintre denunțător și inculpat rezultă interesul

manifestat de inculpat pentru întâlnirea cu denunțătorul precum și unele măsuri

de prevedere pe care acesta și le lua, respectiv arogarea inițiativei în

stabilirea de către el a locului de întâlnire și interesul ca denunțătorul să

vină neînsoțit la întâlnire.

La data 10 septembrie

2010, inculpatul P.V., aflat la postul telefonic nr. 000, a purtat mai multe

conversații de la cu numitul N.I. aflat la postul telefonic nr. 000, urmând ca

aceștia să se întâlnească la benzinăria L. de la intrarea în Tulcea.

Denunțătorul N.I., a

pătruns în incinta benzinăriei L. și a oprit în parcarea situată în partea

dreaptă a magazinului stației. L-a observat pe inculpatul P.V. care stătea în

picioare în fața magazinului L. și se uita la fiecare autoturism care intra în

benzinărie și care a venit spre denunțător când l-a observat pe acesta.

Denunțătorul și-a

părăsit autoturismul și s-a întâlnit cu inculpatul purtând o discuție despre

situația dosarului de lichidare judiciară al SC D.I. SRL Tulcea, la un moment

dat denunțătorul întrebând: „Spuneți-mi domnule, cum o rezolvăm, ați mai vorbit

cu judecătorul-sindic?", inculpatul răspunzându-i că toată treaba este

rezolvată, confirmând că a vorbit cu acesta.

Apoi, inculpatul P.V.

l-a invitat pe denunțătorul N.I. în autoturismul său (aceeași marcă D.C.) aflat

în parcarea din partea stângă a magazinului L., inculpatul așezându-se pe

scaunul șoferului în timp ce denunțătorul a luat loc, la indicația inculpatului,

pe bancheta din dreapta spate, întrucât scaunul din dreapta șoferului era

ocupat cu o sacoșă și o borsetă aparținând inculpatului.

Denunțătorul a scos

din buzunar suma de 4.000 RON spunând: „Numărați-i, sunt 40 de milioane",

iar inculpatul i-a indicat să-i pună în sacoșa aflată pe scaunul din

dreapta-față, precizând că nu-i numără, întrucât are încredere, numitul N.I.

conformându-se.

După remiterea

banilor, denunțătorul l-a întrebat pe inculpat dacă dosarul de lichidare se va

soluționa în favoarea sa, acesta din urmă asigurându-l că poate sta liniștit,

că nu mai are nicio problemă și că își asumă personal toată responsabilitatea.

În cuprinsul

declarațiilor date în cursul urmăririi penale, numitul N.I. a mai precizat

faptul că era imposibil ca inculpatul P.V. să nu observe momentul în care a pus

banii în sacoșa indicată de acesta, întrucât, din poziția în care se afla,

respectiv pe locul din dreapta al banchetei din spate, a fost nevoit să

introducă mâna în care ținea suma de bani prin spațiul dintre cele două scaune

din față, practic sub privirea inculpatului.

Potrivit depozițiilor

martorului N.I., acesta a dat suma de 4.000 RON ce-i fusese solicitată de către

inculpat, întrucât acesta reușise să-i formeze convingerea fermă că are

influență asupra judecătorului-sindic și că, prin aceasta, va determina o

soluționare a dosarului de lichidare judiciară a SC D.I. SRL Tulcea într-o

manieră favorabilă denunțătorului.

Referitor la

semnificația remiterii sumei de 4.000 RON inculpatului P.V. în circumstanțele

prezentate, denunțătorul a arătat că nu a împrumutat niciodată bani de la

acesta din urmă și că nici nu trebuia să-i plătească vreo sumă pentru

activitatea sa de lichidator judiciar, întrucât era desemnat în această

calitate de către instanță, având stabilit un onorariu ce nu se afla în sarcina

administratorului statutar al societății aflate în lichidare. Acest aspect se

coroborează cu dispozițiile Sentinței civile nr. 2096 din 30 octombrie 2009

pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția civilă, comercială și contencios

administrativ, din care rezultă că lichidatorul a avut stabilită o remunerație

fixă de 2.000 RON pentru activitatea premergătoare lichidării și una

procentuală de 7% din fondurile obținute în urma lichidării bunurilor ce compun

averea debitoarei și din recuperarea de creanțe.

Totodată,

denunțătorul a precizat că inculpatul nu i-a eliberat vreo chitanță pentru

sumele pe care i le-a pretins și pe care le-a primit, respectiv 600 RON la 06

mai 2010 și 4.000 RON în data de 10 septembrie 2010.

Modalitatea concretă

în care s-a desfășurat discuția dintre inculpat și denunțător în incinta

benzinăriei L., expusă anterior pe baza declarației numitului N.I., rezultă și

din procesul-verbal de redare în formă scrisă a conținutului dialogului

ambiental purtat de cei doi la data de 10 septembrie 2010, după cum urmează:

(N.I. - N.I., P.V. -

P.V.) N.I.: Tu-i mama măsii, că de-abia am reușit să ajung aicea.. P.V.:

Cine-i.. din mașină.. cine-i..

N.I.: Cumnatul meu,

de la K. O să mă duc după aia la el, înapoi.

P.V.: Nu, că mi-era

să nu.. N.I.: Păi oricum mă duc înapoi la el. P.V.: .. Să vii cu vreo.. N.I.:

Cu ce?

N.I.: Coadă după

mine, ce-am înnebunit?.. țigări.. aicea se fumează sau.. e vreun bar aicea

înăuntru sau nu? P.V.: Ce?

N.I.: E bar sau nu?

P.V.: E, da-i închis,

că eu de-aia am zis că.. N.I.: Aaa.. și nu se fumează, sau.. P.V.: Ba se

fumează, da..

N.I.: Hai că stăm

aicea. Nu mi-am luat țigări și.. P.V.: E închis, e.. N.I.: E închis, da.

Da.. ia spuneți-mi,

ce-ați discutat, cum ați făcut, cum ați asta sau.. că.. P.V.: Păi.. eu..

N.I.: E vorba și de..

acuma, fie vorba între noi, e vorba și de 40 de milioane, nu e vorba de doi

RON, de trei RON și de nu știu ce.. Adică și să nu mă trezesc că ați spus că

ați luat o amânare pentru luni, nu? (Referirea la suma de 40 de milioane indică

faptul că se discuta de 4.000 RON iar cea la „amânare pentru luni" arată

că se discuta despre o procedură judiciară.) P.V.: Nu. Nu m-ai înțeles, deci..

N.I.: Sau ce.. să nu

mă trezesc luni că „dom-le mai îmi trebuie 40 de milioane" că și așa am

înnebunit..(Cuvintele subliniate - „dom-le mai îmi trebuie 40 de milioane"

- arată că inculpatul pretinsese anterior suma de 4.000 RON.) P.V.: Băi,

pronunțarea.. N.I.: Cu banii și cu ..

P.V.: ..

Pronunțarea.. adică hârtia am s-o iau luni. Deci nu-ți faci nici un fel de

probleme.. (Referirea la pronunțare indică în opinia instanței faptul că

inculpatul se angaja ca, în schimbul banilor, să obțină o pronunțare favorabilă

denunțătorului.) N.I.: Păi, .. pronunțarea la ce?

P.V.: .. Nu sunt

jigodie.. N.I.: .. Nu, la ce? Pronunțarea? P.V.: La.. la situația ta, adică se

dă că nu.. N.I.: Adică ați vorbit cu liderul.. P.V.: Da, dom-le!

N.I.: .. Cu

judecătorul-sindic.. (Referirea la judecătorul-sindic indică faptul că

obținerea hotărârii favorabile și înmânarea sumei de 4.000 RON sunt în legătură

cu o intervenție la judecătorul-sindic afirmată de inculpat.) P.V.: Da, dom-le,

da! N.I.: Am înțeles. P.V.: Da.

N.I.: Și luni e

pronunțarea. P.V.: Da, dom-le! Este făcută deja, da nu..

N.I.: Da nu.. știți

ce, că o să mă trezesc luni că „dom-le că mai trebuie..".

P.V.: Băi, tu dacă..

da eu nu sunt jigodie, mă omule.. N.I.: Nu, da știți de ce?

P.V.: Du-te de

întreabă pe băieții din K. despre mine și ai să vezi ce spun.. (Invocarea altor

persoane pe care inculpatul le-ar fi ajutat indică faptul că acesta încerca

să-l încredințeze pe denunțător de seriozitatea sa în privința a ceea ce va

face; totodată, având în vedere conjunctura în care se discută, rezultă că

inculpatul îi indica denunțătorului cazuri similare pe care le poate verifica

și se poate edifica asupra seriozității inculpatului.) N.I.: Și să nu..vezi

dom-le că mai trebuie alți bani, alte nu știu ce.. că și-așa m-am săturat, dă-o

dracu de firmă, că eu și așa nu am făcut nimic cu ea.

P.V.: Eu încă o dată

îți spun, îți vezi de treaba ta.. N.I.: Da, da..

P.V.: ..Dacă vrei,

bine, dacă nu.. eu nu.. mie nu-mi este greu, eu.. renunț și eu și terminăm

povestea.. eu.. eu de câștigat de la tine am ăia 4 milioane care mi i-ai dat

atunci când mi i-ai dat la ușă. (Inculpatul confirmă primirea a 600 RON de la

denunțător tot în legătură cu falimentul judiciar și se înțelege faptul că

inculpatul nu va beneficia de cei 4.000 RON ci îi va da altei persoane.) N.I.:

Eu știu că atunci v-am dat 4 milioane. Adică trebuia 10, cât mi-ați cerut, da

n-aveam.. 6 v-am dat, de fapt, nu 4! P.V.: 4 mi-ai dat..

N.I.: Cum 4? Deci

mi-ați cerut 10 și v-am dat 6! P.V.: Aaa,.. 6. N.I.: Da, 6! P.V.: Și mai

trebuiau 4.

N.I.: Și trebuia 4

milioane și v-am spus „dom-le vă trimit", da m-ați sunat pe mine a doua zi

și mi-ați spus că nu puteți să îmi rezolvați cu judecătorul-sindic sau nu știu

ce..

P.V.: Așa era

situația atunci.

N.I.: Așa, da..și ce

pot să zic, am lăsat-o așa. Și acum dacă spuneți că o rezolvați..

P.V.: Da, dom-le, păi

nu mai cer expertiză contabilă, nu mai cer nimica și se termină povestea!

N.I.: Deci nu știu

care e procedura, dracu s-o ia cu firma asta că..

P.V.: Tu pe cine

cunoști, p-alde C.S. îi cunoști în K.?

N.I.: îi știu așa..

bine, nu-i știu așa bine, bine, că..

P.V.: Da pe G., pe

I., îi știi?

N.I.: ..G., I...

P.V.: Pe cine mai

știi? P-alde A... Du-te și întreabă-i, că eu când am..

N.I.: Da, da, da.

P.V.: .. Am discutat

o vorbă, vorbă a rămas.

N.I.: Am înțeles.

P.V.: La mine nu se

pune problema, că..

N.I.: Nu, da ce mă

interesează, zic, ați vorbit cu judecătorul-sindic? Adică toată treaba, adică,

e vorbită să nu..

P.V.: Băi, i-am..

i-am zis și Iu M., că M... Io.. Mie mi s-a paradit telefonul, am pierdut că mi

s-a paradit placa, „băi", zic, „dă-mi telefonul lui N.I., să vorbesc cu

el", că nu știam de unde să te găsesc și M. a sunat-o pe nevastă-sa,

nevastă-sa mi-a dat numărul tău de telefon și eu m-am dus și am vorbit cu cine

trebuie, adică e.. treaba este.. drumul este bătătorit, nu se mai pune

problema!

N.I.: Nu, da ce vă

întreb, da luni se încheie? Sau iar mai trebuie sau ce rahat e acolo..

P.V.: Băi, tu n-ai..

tu nu înțelegi, tu nu mai ai nicio treaba!

N.I.: îhî.. da.. cum

spuneți, dar nu vreau să mă trezesc iar să nu știu ce, iar să..

P.V.: Nu te trezești

cu nimica! Dacă..

N.I.: Adică nu să-mi

spuneți să.. alți bani, altă distracție, altă nu știu ce..

P.V.: Dom-le, nu te

treze..nu te trezești cu nimic. Tu stai de vorbă numai cu mine. Ăăă..nu..nu

stăm aici, hai să mergem undeva, unde Dumnezeu să mergem..că aici e lume

multă..

N.I.: Ce lume? Hai

veniți încoace în spate!

P.V.: Nu, nu, nu..

N.I.: în mașină.

P.V.: Hai la mine în

mașină. Las-o pe a ta aici. Ce? Acum te ocupi cu cerealele?

N.I.: Nu eu,

cumnată-miu, are el agricultură, mai car în port.. am început la floare, la

asta și..mai dă acolo că.. ăștia aicea..vin și-ți ia, da de regulă îți ia cu

bani puțini.

P.V.: E bun în

port..Ăăă, intră în spate că în față am..

N.I.: Da, da, da,da.

P.V.: l-am..

N.I.: Daaaa.. da-ți

puțin scaunul mai în față sau..

P.V.: Da, da, da.

N.I. .. N-am loc

aicea, nu..

P.V.: Nu, că.. ia

împinge..că soacră-mea și-a rupt piciorul și am dus-o la spital.

N.I.: Aoleu..

P.V.: Da..Cui i-am

aranjat eu în port mă, i-am aranjat Iu ăsta.. Iu.. cum îl cheamă, de laT...

N.I.: De la T...nu,

nu-i știu pe ăia de la T., nu-i știu.. deci.. numărați-i, 40 de milioane..

(Referirea la numărarea banilor indică oferirea lor către inculpat.)

P.V.: Pune-i mă,

aicea! (Indicarea de către inculpat a unui anume loc unde denunțătorul să pună

banii indică primirea acestora de către inculpat.)

N.I.: ..Cum ați spus..

P.V.: Eu nu-i număr..

N.I.: Mda.

P.V.: Da..

N.I.: Acuma..

P.V.: Acuma tu stai

liniștit.. eu am toată responsabilitatea da?

N.I.: Am înțeles, da.

Deci spuneți că luni se rezolvă nu?

P.V.: Da, dom-le, se

rezolvă, vezi-ți de treabă! Ți-am zis că se rezolvă, orice s-ar întâmpla,

de-acum încolo răspund eu, fără probleme!

N.I.: Da. Ok.

P.V.: Da.

N.I.: Sănătate!

P.V.: Orice problemă

ai, mă suni pe mine, da?

N.I.: Da, da, da, da.

Imediat după ce

denunțătorul N.I. a părăsit autoturismul inculpatului, ofițerii de poliție

judiciară ai D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța, însoțiți de procurori, au

procedat la blocarea acestuia, și-au declinat calitatea și scopul sosirii și au

efectuat activități specifice de constatare în flagrant a infracțiunii de

corupție comise de către inculpatul P.V., fiind încheiat în acest sens

procesul-verbal din data de 10 septembrie 2010, ora 19:50.

Din conținutul

procesului-verbal menționat, rezultă că inculpatul a fost identificat în

autoturismul marca D.C. cu nr. înmatriculare XX, aflat în incinta stației de

alimentare cu combustibili L. Tulcea, în prezența martorilor asistenți M.V.S.

și G.M.A. aducându-i-se la cunoștință fapta ce i se impută și solicitându-i-se

prezentarea tuturor sumelor de bani pe care le deține asupra sa.

Inculpatul a

prezentat sumele de 1.201 RON aflată în buzunarele pantalonilor și 1.400 RON

aflată într-o borsetă, însă, în urma comparării seriilor și numerelor

bancnotelor prezentate acestea cu cele înscrise în procesul-verbal de marcare a

banilor întocmit la sediul D.N.A. Serviciul Teritorial Constanța, a rezultat că

sumele respective aparțin inculpatului, motiv pentru care i-au fost restituite.

În habitatul

autoturismului proprietatea inculpatului P.V. a fost observată, pe scaunul din

dreapta față, o sacoșă din plastic de culoare albă, având inscripționat cu

culoare roșie cuvântul „K.", inculpatul prezentând conținutul acesteia la

solicitarea organelor de urmărire penală. Cu această ocazie, s-a constatat

existența mai multor articole de îmbrăcăminte, precum și a unui număr de 8

(opt) bancnote a câte 500 RON fiecare.

Întrebat fiind despre

proveniența banilor, inculpatul P.V. a susținut că nu are cunoștință despre

existența acestora, precizând totodată că, înainte de surprinderea sa în

flagrant, a purtat discuții în autoturismul său cu numitul N.I.

În prezența

martorilor asistenți sus-menționați, cele 8 (opt) bancnote au fost verificate

cu lampa cu ultraviolete, constatându-se că pe fiecare dintre ele este

inscripționat cuvântul „MITĂ", consemnat cu creion galben fluorescent.

De asemenea,

confruntându-se seriile și numerele celor 8 bancnote cu cele înscrise în

procesul-verbal de marcare, a rezultat că acestea coincid, în sensul că banii

identificați în sacoșa aparținând inculpatului P.V. sunt cei înmânați

denunțătorului de către organele de urmărire penală potrivit procesului-verbal

din data de 10 septembrie 2010.

Toate aspectele

constatate cu ocazia surprinderii în flagrant a inculpatului au fost percepute

nemijlocit de către martorii M.V.S. și G.M.A. și redate cu ocazia audierii în

ambele faze ale procesului, cei doi asistând ulterior și la întocmirea

procesului-verbal de constatare, pe care l-au semnat fără obiecțiuni.

După conducerea

inculpatului la sediul D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța în vederea

continuării cercetărilor, s-a procedat la verificarea datelor stocate în

memoria telefonului marca N. aparținând acestuia, ocazie cu care au fost

identificate 14 mesaje tip SMS recepționate, dintre acestea un număr de 3

(trei) provenind de la denunțătorul N.I. și având următorul conținut:

- în data de 09

septembrie 2010, ora 14:00, „Vă sun eu" și, la ora 15:30, „Nu am rezolvat

astăzi cu banii, mâine la 12 sunt la Tulcea";

- în data de 10

septembrie 2010, ora 13:18, „O să-mi trimită cineva bani din Spania și cel

târziu la ora 19 sunt la Tulcea și să-mi spuneți unde ne vedem".

Aceste constatări au

fost redate în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 11 septembrie

2010, ora 04:15.

Audiat fiind în

cursul urmăririi penale, inculpatul P.V. a negat comiterea infracțiunilor de

trafic de influență, susținând că nu a nu a pretins și nu a primit nicio sumă

de bani de la numitul N.I. pentru a interveni pe lângă judecătorul-sindic, în

scopul ca acesta să pronunțe o hotărâre favorabilă administratorului statutar

în procedura de lichidare judiciară a firmei sale și că suma de 4.000 RON

identificată de organele de urmărire penală în sacoșa ce-i aparținea a fost

pusă de către denunțător fără știrea sa.

S-a reținut că în

cursul cercetării judecătorești, inculpatul nu a dorit să declare prevalându-se

astfel, de dreptul său la tăcere, de dreptul său de a nu contribui la propria

sa acuzare și nici nu a administrat vreo probă care să combată probele de

vinovăție prezentate de procuror.

Revenind la

declarația dată de inculpat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a

observat că acesta nu a dat nicio explicație cu privire la anumite afirmații și

expresii folosite în cursul conversației purtate cu denunțătorul, dialog

ambiental redat în paragrafele anterioare. Inculpatul nu a explicat referirea

pe care o face cu privire la „coada" cu care ar fi putut veni N.I.

Instanța interpretează această exprimare a inculpatului ca pe o temere pe care

acesta a avut-o ca nu cumva N.I. să vină însoțit la întâlnire. Această teamă ce

răzbate din cuvintele folosite de inculpat, denotă și faptul că P.V. era

conștient că putea fi urmărit sau supravegheat de către organele judiciare,

astfel că acționa cu prudență.

Expresia „nu sunt

jigodie" folosită la un moment dat de P.V., denotă încercarea inculpatului

de a-l convinge pe denunțător că poate avea încredere că, odată înmânați banii,

nu va formula recurs împotriva hotărârii judecătorului-sindic. De asemenea,

expresia „drum bătătorit" ca și afirmația „am vorbit cu cine

trebuie", evidențiază intenția inculpatului de a-l convinge pe denunțător

că are influență", că poate interveni pe lângă judecătorul-sindic.

În declarația

olografă de la dosar UP, inculpatul a afirmat că nu știe cine a pus banii în

mașina pe care o conducea. Afirmația nu este credibilă, din moment ce în

dialogul purtat în mașina sa cu N.I. (dialog redat în rechizitoriu) la îndemnul

denunțătorului „numărați-i, 40 de milioane", inculpatul i-a răspuns

„Pune-i, mă, aicea! Eu nu-i număr", iar spre finalul conversației a

adăugat „Ți-am zis că se rezolvă, orice s-ar întâmpla, de-acum încolo răspund

eu, fără probleme!".

În aceste condiții,

instanța de fond a apreciat ca nesinceră singura declarație dată de inculpat,

declarația fiind contrazisă de celelalte probe administrate.

S-a constatat că

autorizarea provizorie a interceptării convorbirilor și înregistrării

audio-video în mediu ambiental a comunicărilor dintre P.V. și N.I., precum și

certificarea, iar apoi confirmarea legalității și temeiniciei procurorului de

autorizare provizorie s-au făcut în condiții de deplină legalitate, cu

respectarea dispozițiilor și termenelor stabilite în art. 91

2

, 91

3

alin. (2), 91

4

și 91

5

C. proc. pen. Este adevărat că

autorizarea, confirmarea ordonanței procurorului a fost dispusă de același

judecător care a soluționat propunerea de arestare preventivă, confirmarea

fiind dispusă în calitatea sa de vicepreședinte al Tribunalului Constanța,

desemnat de președintele instanței prin Decizia nr. 4 din 14 ianuarie 2010 să

soluționeze cererile privind interceptările și înregistrările audio sau video

(art. 91

1

) și urm. C. proc. pen.).

De asemenea, s-a

constatat că procedurile de obținere a probelor au fost loiale, neexistând

suspiciuni că denunțătorul l-ar fi determinat sau incitat pe inculpat să comită

faptele. Dimpotrivă, probatoriul administrat a scos în evidență că inculpatul a

fost cel care a avut inițiativa infracțională, solicitându-i denunțătorului

sume de bani în lunile mai și septembrie 2010. În conversația purtată cu N.I.

la benzinărie, inculpatul recunoaște că l-a căutat: l-am zis lui M. „dă-mi

telefonul lui N.I., să vorbesc cu el", că nu știam de unde să te găsesc și

Mircea a sunat-o pe nevastă-sa, nevastă-sa mi-a dat numărul tău de telefon și

eu m-am dus și am vorbit cu cine trebuie".

Relativ la încadrarea

juridică reținută în actul de sesizare, la termenul de judecată din 7 decembrie

2010, inculpatul, prin apărătorul său, a solicitat schimbarea acestei încadrări

juridice din două infracțiuni de trafic de influență într-o infracțiune de

înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1) cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen., întrucât din probe a rezultat că nu s-a pronunțat în

niciun fel numele judecătorului a cărui influență trebuia cumpărată, iar

denunțătorul a declarat că nu știa ce înseamnă un judecător-sindic până atunci.

A mai arătat inculpatul că acțiunile sale au urmărit un singur rezultat, având

la bază o unică formă de vinovăție, scurtele întreruperi în desfășurarea

activității infracționale fiind determinate de natura infracțiunii, că

activitățile desfășurate de inculpat alcătuiesc o singură acțiune, astfel că se

impune schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni într-o singură

infracțiune de trafic de influență. A mai arătat inculpatul că din probele

administrate nu rezultă că a pretins sau a primit vreo sumă de bani, pretinzând

că intervine să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile de serviciu

ale judecătorului-sindic, nearătându-se actul pe care trebuia să-l

îndeplinească judecătorul-sindic; că denunțătorul nu cunoștea ce reprezintă un

judecător-sindic, crezând că este o firmă de lichidare, acceptând să facă

flagrantul atunci când a aflat că soluția luată de judecătorul-sindic putea fi

schimbată în calea recursului, inculpatul fiind singurul care avea dreptul să

declare recurs, aspecte ce evidențiază întrunirea elementelor constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) C. pen.

Instanța de fond a

apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat nu

este întemeiată cu următoarea argumentare juridică:

Infracțiunea de

trafic de influență se deosebește de cea de înșelăciune prin obiectul ei

juridic care este alcătuit din relații sociale, din categoria acelora de

serviciu sau în legătură cu serviciul, în timp ce înșelăciunea vizează,

exclusiv, patrimoniul. În speță, este indiscutabil că faptele săvârșite de

inculpat au legătură cu activitatea sa de practician în insolvență, cu

procedura judiciară pe care o presupune intrarea în insolvență a unei societăți

comerciale, procedură în care judecătorul-sindic are un rol important.

În cazul infracțiunii

de înșelăciune, persoana care dă banii este de bună-credință, fiind indusă în

eroare de către inculpat, pe când în cazul traficului de influență cel care dă

banii este de rea-credință și urmărește ca inculpatul să determine pe un

funcționar să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de

serviciu. În speță, denunțătorul s-a dovedit a fi de rea-credință, încercând pe

căi oculte, să-și rezolve problemele legate de societatea sa falimentară.

Împrejurarea că

denunțătorul nu știa ce este un judecător-sindic, astfel cum a declarat și în

fața instanței nu este determinantă pentru reținerea traficului de influență.

Obiectul acestei infracțiuni îl constituie prestigiul de care trebuie să se

bucure funcționarul în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, legea

necerând nominalizarea funcționarului asupra căruia urmează să se exercite

influența, după cum nu pretinde nici ca influența traficantului să fie reală.

Esențial pentru existența acestei infracțiuni este referirea la un funcționar

chiar nenominalizat, dintr-un serviciu în competența căruia intră rezolvarea

solicitării beneficiarului traficului. Din probatoriul administrat, rezultă,

indubitabil, că inculpatul a făcut referiri clare la judecătorul-sindic de care

depindea derularea procedurii insolvenței, lăsându-i denunțătorului impresia

că, prin natura raporturilor dintre lichidator și judecătorul-sindic, are o

influență reală asupra acestuia din urmă. Procedând astfel, inculpatul a lezat

prestigiul funcției de judecător-sindic, un argument în plus ce pledează pentru

păstrarea încadrării juridice dată de procuror faptelor descrise în

rechizitoriu.

Referirea pe care a

făcut-o inculpatul la sprijinul judecătorului-sindic, îndeosebi la a doua

faptă, este evidentă, acesta afirmând în cursul convorbirilor cu N.I. că este

la judecătorie, că a vorbit cu cine trebuia, că drumul e bătătorit, că i-a

comunicat „domnului director" (prudent, inculpatul nu divulgă calitatea

reală a persoanei vizate, poziția sa).

Este de necontestat

că inculpatul a pretins și primit sume de bani, în fiecare dintre cele două

cazuri inculpatul fiind cel care a avut inițiativa infracțională.

Invocarea lipsei de

competență a judecătorului-sindic în soluționarea recursului nu are importanță,

din moment ce, prin afirmațiile sale, inculpatul a făcut credibilă influența pe

care pretindea că o are în orice problemă pe lângă judecătorul-sindic, creând

aparența pentru denunțător, că îi poate rezolva orice problemă, chiar dacă în realitate

nu era așa.

Așadar, instanța de

fond a apreciat că încadrarea juridică dată faptelor prin actul de inculpare

este corectă.

Relativ la teza

subsidiară, susținută în cererea de schimbare a încadrării juridice, instanța

de fond a apreciat că nu se poate reține o rezoluție infracțională unică numai

pentru că cele două acte de trafic de influență au fost comise față de aceeași

persoană, atâta vreme cât actele de trafic au fost săvârșite în împrejurări

diferite, în locuri diferite, după trecerea unui interval de timp (3 luni).

Chiar dacă modul de operare a fost oarecum asemănător în ambele situații,

inculpatul cerând și primind banii, nu se poate conchide că a existat o

intenție unică. Particularitățile legate de timpul, locul, motivele pentru care

s-au solicitat banii de la denunțător în luna mai și apoi în luna septembrie

2010, duc la concluzia că infracțiunea de trafic de influență a fost consumată

în întregime, în fiecare caz în parte.

Așa fiind, în drept,

s-a apreciat că fapta inculpatului, lichidator judiciar al SC D.I. SRL Tulcea

care la data de 6 mai 2010 a pretins suma de 1000 RON, din care a primit

efectiv suma de 600 RON, de la numitul N.I., administratorul societății

debitoare, promițând în schimb că va interveni pe lângă judecătorul-sindic pentru

soluționarea cauzei într-o manieră favorabilă denunțătorului, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de

art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 257 C. pen. Fapta aceluiași

inculpat care, în perioada 7 - 10 septembrie 2010, în mod repetat, a pretins

insistent de la același N.I. suma de 4000 RON, sumă pe care a primit-o la data

de 10 septembrie 2010, de asemenea, în schimbul promisiunii că va interveni pe

lângă judecătorul-sindic (asupra căruia a lăsat să se înțeleagă că are

influență, exemplificând în acest sens cazurile mai multor persoane din județul

Tulcea, pe care le-ar fi ajutat într-o manieră similară), pentru soluționarea

aceluiași dosar de lichidare într-un mod favorabil denunțătorului, constituie

aceeași infracțiune de trafic de influență prevăzută de art. 6 din Legea nr.

78/2000 cu referire la art. 257 C. pen., cele două infracțiuni fiind comise în

concurs real. Dispozițiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea,

descoperirea și sancționarea faptelor de corupție sunt aplicabile, această lege

aplicându-se, printre alte categorii, și persoanelor care îndeplinesc,

permanent sau temporar, potrivit legii, o funcție sau o însărcinare, în măsura

în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, în cadrul

serviciilor publice, societăților comerciale (...). Cum inculpatul îndeplinea,

la data săvârșirii faptelor, profesia de practician în insolvență, desemnat în

calitate de lichidator judiciar al societății comerciale administrate de denunțător,

infracțiunile comise de el sunt infracțiuni de corupție, dintre cele prevăzute

de art. 6 din Legea nr. 78/2000.

La individualizarea

judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen., îndeosebi gradul ridicat de pericol social al faptelor de

corupție săvârșite, persoana inculpatului aflat la primul conflict cu legea

penală, care a avut o atitudine nesinceră și care are o sănătate precară,

mărturie stând numeroasele acte medicale depuse la dosarul cauzei.

Instanța de fond a

considerat că este necesară și aplicarea pedepsei complementare, deși nu este

obligatorie, natura și gravitatea celor două infracțiuni de corupție comise,

calitatea de lichidator judiciar a inculpatului reclamând aplicarea pedepsei

complementare a interzicerii dreptului de a fi ales, a dreptului de a ocupa o

funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o

funcție sau de a exercita o profesie ori a desfășura o activitate de natura

aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, și

anume, aceea de lichidator judiciar, practician în insolvență.

Deși infracțiunile

comise sunt grave, instanța de fond a optat pentru o modalitate de executare

neprivativă de libertate, problemele reale, grave de sănătate demonstrate de

inculpat pe parcursul procesului convingând instanța că executarea efectivă a

pedepsei rezultante ar agrava și mai mult afecțiunile cronice de care suferă

inculpatul. Astfel, inculpatul suferă de rinichi multichistici, hipertensiune arterială,

afecțiuni cardiace care necesită o cardio stimulare permanentă, afecțiuni care,

deși ar putea fi tratate în rețeaua A.N.P., cu concursul administrației locului

de detenție, în contextul dispozițiilor art. 139

1

C. proc. pen. se

pot agrava datorită stresului inerent pe care îl implică detenția propriu-zisă.

Pe de altă parte, a apreciat că în speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 86 alin. (2) și de alin. (1) lit. b) și c) ale aceluiași articol:

pedeapsa aplicată este de 3 ani închisoare, inculpatul este infractor primar

și, ținând seama de vârsta inculpatului (62 de ani), de experiența pozitivă de

viață de până acum, de conduita adoptată după comiterea faptei, în sensul

prezentării la toate termenele de judecată, se poate aprecia că pronunțarea

condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea

pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni.

În temeiul art. 350

alin. (1) teza finală C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii obligării de

a nu părăsi localitatea, măsură dispusă prin Decizia penală nr. 634/P din 12

octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, revocarea acestei măsuri

impunându-se în condițiile în care, cercetarea judecătorească s-a finalizat,

iar problemele de sănătate ale inculpatului reclamă dese deplasări la unități

spitalicești din municipiul București. S-a constatat că, în perioada 10

septembrie 2010 - 12 octombrie 2010, inculpatul s-a aflat în stare de reținere

și arest preventiv și că inculpatul a făcut dovada că a restituit denunțătorului

suma de 600 RON, primită de inculpat în luna mai 2010.

Împotriva Sentinței

penale nr. 14 din 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Tulcea inculpatul P.V. a

declarat apel, în termen, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în

privința neaplicării prevederilor art. 334 C. proc. pen. și a individualizării

pedepsei. Inculpatul a solicitat să se facă aplicarea preved. art. 334 C. proc.

pen. și să se schimbe încadrarea juridică a faptelor într-o singură infracțiune

în formă continuată și, totodată, din infracțiunea de trafic de influență în

aceea de înșelăciune. Totodată, a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante

conform prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) C. pen. și

reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia sub

limita minimă prevăzută de lege.

Prin Decizia penală

nr. 71/P din 30 mai 2011 Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie în temeiul art. 397 alin. (2) lit. a) C.

proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul P.V., a desființat, în parte,

sentința apelată și, rejudecând, a dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen.

schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului în

actul de sesizare a instanței, din două infracțiuni de trafic de influență,

prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 257 C. pen., în

infracțiunea de trafic de influență, în formă continuată, prevăzută de art. 6

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

A respins cealaltă

cerere de schimbare a încadrării juridice, cu privire la infracțiunea prevăzută

de art. 215 C. pen.

În temeiul art. 345

alin 2 C. proc. pen. a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de influență, în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr.

78/2000 cu referire la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

la pedeapsa de 3 ani închisoare.

A înlăturat din

sentință dispozițiile contrare deciziei pronunțate și a menținut celelalte

dispoziții, respectiv cele privind aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen., art. 71

C. pen., art. 86

1

și urm C. pen., art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

și art. 191 C. proc. pen.

Pentru a dispune în

acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Astfel, a constatat

instanța de apel că din conținutul denunțului și a declarațiilor denunțătorului

N.I. coroborate cu conținutul procesului-verbal din 11 septembrie 2010, de

transcriere a dialogului ambiental purtate în data de 10 septembrie 2010 între

inculpatul P.V. și denunțătorul N.I. se reține că, în luna mai 2010, inculpatul

P.V. i-a solicitat suma de 1000 lei (RON) denunțătorului, în scopul declarat de

a interveni pe lângă judecătorul-sindic, pentru ca acesta din urmă să pronunțe

o hotărâre favorabilă denunțătorului, în dosarul de lichidare judiciară a SC

D.I. SRL Tulcea.

Luând anterior

cunoștință despre faptul că inculpatul P.V., în calitate de lichidator

judiciar, formulase împotriva sa o plângere penală pentru refuz de predare a

arhivei SC D.I. SRL Tulcea, denunțătorul N.I. i-a înmânat inculpatului suma de

600 lei ( RON ), promițându-i că restul de 400 lei (RON ) îi va remite

ulterior.

În cadrul procedurii

de lichidare judiciară a SC D.I. SRL Tulcea, inculpatul P.V., în calitate de

lichidator judiciar, a formulat, la data de 17 mai 2010 cerere de antrenare a

răspunderii patrimoniale a fostului administrator al societății menționate, în

persoana denunțătorului N.I., iar prin Sentința civilă nr. 1697 din 18 iunie

2010 Tribunalul Tulcea a respins ca nefondată respectiva cerere.

Din declarațiile

denunțătorului rezultă că, acesta, având în vedere calitatea de lichidator a

inculpatului P.V. și faptul că fusese desemnat de instanță să se ocupe de

lichidarea societății al cărei administrator fusese, a avut reprezentarea că

inculpatul este în măsură să influențeze pe judecătorul-sindic să-i dea o

hotărâre favorabilă în dosarul de lichidare judiciară.

În perioada 7 - 10

septembrie 2010 denunțătorul N.I. a fost apelat în șase rânduri de inculpatul

P.V. pentru a-i cere remiterea sumei de 4000 RON, întrucât era pe cale să-i

rezolve problema în dosarul de lichidare, problemă care în reprezentarea

denunțătorului consta în fapta inculpatului de a nu declara recurs împotriva

Sentinței civile nr. 1697 din 18 iunie 2010 a Tribunalului Tulcea și care-i

fusese comunicată la 6 septembrie 2010.

Aspectele reținute

anterior rezultă din denunțul și declarațiile denunțătorului N.I., lista

convorbirilor telefonice dintre acesta și inculpatul P.V., consemnate în

procesul-verbal din 29 septembrie 2010, ca și conținutul schimbului de mesaje

tip SMS, precum și transcrierile convorbirilor telefonice interceptate și

redate în procesul-verbal încheiat la data de 5 octombrie 2010.

Instanța de apel a

constatat că inculpatul P.V. a promis denunțătorului N.I. exercitarea

influenței sale, în calitate de lichidator judiciar, pe lângă

judecătorul-sindic, în scopul rezolvării favorabile pentru denunțător a

dosarului de lichidare judiciară a SC D.I. SRL Tulcea. Astfel, instanța de apel

a apreciat că inculpatul P.V. a acționat în baza unei rezoluții unice,

respectiv traficarea influenței sale asupra judecătorului-sindic, în vederea

rezolvării favorabile denunțătorului a dosarului de lichidare judiciară a SC

D.I. SRL Tulcea, în schimbul unor sume de bani.

Astfel a apreciat

instanța de apel că în condițiile în care inculpatul nu i-a precizat

denunțătorului în ce vor consta actele de influențare a judecătorului-sindic

sau care va fi acea soluție favorabilă denunțătorului, nu se poate susține

întemeiat că, există două rezoluții distincte, raportat la cele două momente în

care au fost solicitate sumele de bani (1000 RON și 4000 RON), din probele

administrate rezultând în mod clar faptul promiterii rezolvării (s.n. sub toate

asp