ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3636/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 14 din 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Tulcea inculpatul P.V. a fost condamnat la pedepsele de câte 2 ani și 6 luni închisoare și, respectiv, de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de influență prevăzute și pedepsite de art. 6 din Legea nr. 78/2011 cu referire la art. 257 C. pen. precum și la două pedepse complementare, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani și respectiv 3 ani. În temeiul prevederilor art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen.

pedepsele aplicate inculpatului P.V. au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. Conform prevederilor art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. Făcându-se aplicarea prevederilor art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe timp de 5 ani a executării pedepsei.

Pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 83 1 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., și anume să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea, desemnat cu supravegherea inculpatului; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. Inculpatului i s-a atras atenția asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86 4 C. pen. Conform prevederilor art. 71 alin. (5) C. pen.

a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare. Măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu a fost revocată și s-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 10 septembrie 2010 - 12 octombrie 2010. S-a mai constatat că inculpatul a restituit denunțătorului suma de 600 RON. În temeiul preved. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 3.000 RON. Cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptelor a fost respinsă ca nefondată. Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele: În data de 10 septembrie 2010, numitul N.I.

a formulat un denunț, înregistrat la Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, arătând că, în calitate de administrator statutar al SC D.I. SRL Tulcea, societate aflată în insolvență, la data de 06 mai 2010, s-a deplasat la sediul lichidatorului judiciar R.N. I.P.U.R.L. Tulcea, reprezentat de inculpatul P.V., în scopul predării actelor contabile ale societății sale pe care le deținea și care-i fuseseră solicitate anterior de către acesta. Cu privire la situația juridică a firmei administrate de către denunțătorul N.I. se impun următoarele precizări: În data de 07 octombrie 2009, R.N. I.P.U.R.L. Tulcea, reprezentată legal de practicianul în insolvență, P.V., a solicitat Tribunalului Tulcea deschiderea procedurii simplificate de insolvență a SC D.I.

SRL Tulcea. Prin Sentința civilă nr. 2096 din 30 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția civilă, comercială și contencios administrativ, în Dosarul nr. 2401/88/2009 a fost admisă cererea formulată de R.N. I.P.U.R.L. Tulcea, în calitate de lichidator al SC D.I. SRL Tulcea, și s-a dispus deschiderea procedurii de insolventă în formă simplificată a debitoarei. Prin aceeași sentință, R.N. I.P.U.R.L. Tulcea a fost desemnată în calitate de lichidator, stabilindu-se pentru aceasta și o remunerație fixă în cuantum de 2.000 RON pentru activitatea premergătoare efectuării lichidării și o remunerație în procent de 7% din fondurile obținute din lichidarea bunurilor ce compun averea debitoarei și din recuperarea de creanțe.

Prin cererea formulată la data de 20 aprilie 2010 de către R.N. I.P.U.R.L. Tulcea s-a solicitat Tribunalului Tulcea ca, pe calea ordonanței președințiale, să oblige administratorul SC D.I. SRL Tulcea să predea întreaga arhivă lichidatorului judiciar, cerere admisă de instanță prin Sentința civilă nr. 1173 din 23 aprilie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 1280/88/2010. La data de 23 martie 2010, R.N. I.P.U.R.L. Tulcea reprezentată de inculpatul P.V., a formulat o plângere penală împotriva denunțătorului N.l. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 147 din Legea nr. 85/2006 întrucât, acesta, în calitate de administrator al SC D.I. SRL Tulcea nu a predat arhiva lichidatorului desemnat de către instanța de judecată.

În data de 17 mai 2010, R.N. I.P.U.R.L. Tulcea reprezentată de inculpatul P.V., a solicitat Tribunalului Tulcea atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator - denunțătorul N.I. Prin Sentința civilă nr. 1697 din 18 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția civilă, comercială și contencios administrativ, în Dosarul nr. 1572/88/2010 cererea sus-menționată a fost respinsă ca nefondată. Revenind la denunțul formulat de numitul N.I., acesta a arătat faptul că, în luna mai 2010, a fost invitat la sediul Inspectoratului Poliție al Județului Tulcea unde a luat cunoștință că împotriva sa se formulase o plângere penală de către inculpatul P.V., în calitate de lichidator al SC D.I.

SRL Tulcea, ca urmare a nepredării arhivei. În aceeași zi denunțătorul s-a prezentat la sediul R.N. I.P.U.R.L. Tulcea unde i-a înmânat inculpatului P.V. toate documentele societății încheind și un proces-verbal de predare-primire. Denunțătorul arată că apoi, împreună cu inculpatul P.V., a părăsit biroul lichidatorului iar acesta, pe holul clădirii, i-a solicitat suma de 1.000 RON, spunându-i că aceasta este necesară pentru a interveni pe lângă judecătorul-sindic care soluționa procedura de lichidare a SC D.I. SRL Tulcea, pentru ca acesta să pronunțe o hotărâre favorabilă denunțătorului în dosarul de lichidare judiciară. Denunțătorul i-a înmânat inculpatului P.V. suma de 600 RON, promițându-i că restul de 400 RON îl va remite ulterior, lucru care nu s-a mai întâmplat.

Denunțătorul a precizat că, prin atitudinea pe care a avut-o în timpul conversației și prin funcția sa de lichidator judiciar desemnat în cauză, inculpatul P.V. i-a creat convingerea că are influență asupra judecătorului-sindic invocat. Această faptă este probată atât cu denunțul și cu declarațiile ulterioare ale numitului N.I. cât și cu conținutul procesului-verbal din data de 11 septembrie 2010 de transcriere a conținutului dialogului ambiental purtat în data de 10 septembrie 2010 de către denunțătorul N.I. cu inculpatul P.V. Relevantă este afirmația făcută de inculpat în cursul dialogului pe care îl are cu N.I. în ziua de 10 septembrie 2010: „eu de câștigat de la tine am ăia 4 milioane care mi i-ai dat atunci când mi i-ai dat la ușă". Relevantă este și continuarea dialogului dintre cei doi: N.I.: - Eu știu că atunci v-am dat 4 milioane.

Adică trebuia 10, cât mi-ați cerut, da n-aveam 6 v-am dat, de fapt, nu 4 ! P.V.: - 4 mi-ai dat. N.I.: - Cum 4 ? Deci mi-ați cerut 10 și v-am dat 6 ! P.V.: - Aaa, .. 6. N.I.: - Da, 6 ! P.V.: - Și mai trebuiau 4. N.I.: - Și trebuia 4 milioane și v-am spus, „domle vă trimit; de m-ați sunat pe mine a doua zi și mi-ați spus că nu puteți să îmi rezolvați cu judecătorul-sindic sau nu știu ce. P-V.: - Așa era situația atunci". Discuția expusă anterior, purtată în data de 10 septembrie 2010, face referire la prima faptă de trafic de influență comisă de inculpatul P.V. în data de 06 mai 2010 după prezentarea denunțătorului N.I. la sediul R.N. I.P.U.R.L. Tulcea. Conversația despre suma de 1.000 RON se poartă după ce, în prima parte inculpatul P.V.

îi solicitase denunțătorului suma de 4.000 RON pentru a interveni, din nou, pe lângă judecătorul-sindic și cuprinde o recunoaștere totală a inculpatului privind suma pretinsă (1.000 RON), suma primită efectiv (600 RON - după o dispută asupra sumei reale, inculpatul susținând inițial că era vorba de 400 RON), restul de plată (400 RON) și destinația sumei - influențarea judecătorului-sindic - care rezultă cu claritate din următoarele fraze: N.I.: - Și mai trebuia 4 milioane (..) da m-ați sunat pe mine a doua zi și mi-ați spus că nu puteți să îmi rezolvați cu judecătorul-sindic sau nu știu ce..P.V.: - Așa era situația atunci". Reiese cu certitudine faptul că inculpatul P.V. conștientiza că era în discuție influența pe care și-o traficase asupra judecătorului-sindic, în luna mai 2010, la precedenta sa întâlnire cu denunțătorul N.I.

Din denunțul formulat de N.I., aflat la dosar UP, rezultă că în perioada 7 - 10 septembrie 2010, acesta a fost contactat telefonic de mai multe ori de către inculpat care i-a solicitat suma de 40 RON mare, dându-i de înțeles că se referea la suma de 4000 RON, precizându-i că trebuie să-i dea banii deoarece este pe cale să rezolve problema în dosarul de lichidare, bani care trebuiau aduși cât mai repede posibil. Denunțătorul și-a explicat în finalul denunțului că inculpatul insistă ca N.I. să-i dea o sumă mare de bani pentru a nu declara recurs împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul-sindic (prin sentința civilă nr. 1697 din 18 iunie 2010, comunicată denunțătorului la data de 6 septembrie 2010, judecătorul-sindic respinsese ca nefondată cererea pentru atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator N.I.

Prin Ordonanța nr. 106/P/23010 din data de 10 septembrie 2010 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, s-a dispus, cu titlu provizoriu, interceptarea convorbirilor telefonice purtate de denunțătorul N.I. și de inculpatul P.V. precum și interceptarea înregistrărilor audio și video în mediu ambiental a comunicărilor dintre cei doi, pe o durată de 48 de ore, cu începere de la 10 septembrie 2010, ora 16:00 până la 12 septembrie 2010, ora 16:00. În conformitate cu procesul-verbal din data de 10 septembrie 2010, s-a procedat la inscripționarea cu creion galben - verzui a cuvântului „MITĂ" pe 8 (opt) bancnote a câte 500 RON fiecare, inscripția fiind vizibilă la lumina lămpii cu ultraviolete.

Bancnotele astfel pregătite au fost înmânate denunțătorului N.I. în vederea desfășurării activităților de surprindere în flagrant a inculpatului P.V. De asemenea, potrivit procesului-verbal din data de 10 septembrie 2010, la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, denunțătorului i-a fost înmânat reportofonul digital marca O., seria W, aparținând Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța pentru a fi utilizat la înregistrarea discuției în mediu ambiental pe care urma să o poarte cu inculpatul P.V. Susținerile denunțătorului conform cărora, în perioada 07 septembrie - 10 septembrie 2010, a fost apelat de mai multe ori de către inculpatul P.V. sunt confirmate de procesul-verbal din data de 29 septembrie 2010, cuprinzând lista comunicărilor telefonice dintre inculpatul P.V.

(de la postul telefonic mobil cu nr. 000) și denunțătorul N.I. (de la postul telefonic mobil cu nr. 000), din care rezultă că, în perioada sus-menționată, cei doi au purtat un număr de 9 (nouă) convorbiri telefonice, 6 (șase) fiind inițiate de către inculpatul P.V. și 3 (trei) de către denunțătorul N.I. De asemenea, se confirmă și schimbul de mesaje tip SMS indicat de către denunțător. Astfel, în denunț, numitul N.I. a arătat că, în data de 09 septembrie 2010, a transmis inculpatului un mesaj pe telefonul mobil, în care îi preciza că nu a făcut rost de bani și că va reveni în ziua următoare, de la numărul acestuia recepționând un mesaj-text cu următorul conținut: „Voi aduce la cunoștință domnului director poziția dvs.". Din conținutul procesului-verbal din data de 29 septembrie 2010, rezultă faptul că, în ziua de 09 septembrie 2010, orele 14:00:58 și 15:30:05, denunțătorul N.I.

i-a transmis inculpatului P.V. mesaje tip SMS, iar inculpatul P.V. i-a răspuns, tot prin SMS, în aceeași dată, la ora 15:34:06. Astfel cum rezultă din declarația denunțătorului N.I. din data de 11 septembrie 2010, la 10 septembrie 2010 s-a deplasat la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului Tulcea pentru a formula un denunț împotriva numitului P.V., moment în care a fost din nou apelat de către acesta, la ora 11:57, fiind întrebat: „Ce faci domle, când vii, că trebuie să intru la judecătorie?", aspect de asemenea confirmat de lista convorbirilor dintre inculpat și denunțător. Denunțătorul i-a spus inculpatului că se află încă în Municipiul Constanța unde urmează a intra în posesia banilor după care se va deplasa spre Municipiul Tulcea.

De asemenea, denunțătorul a arătat faptul că, în data de 10 septembrie 2010, în jurul orelor 13:00, în timp ce se afla la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, fiind presat telefonic de inculpatul P.V. să-i dea banii, i-a trimis acestuia un SMS cu conținutul : „O să-mi trimită cineva bani din Spania și cel târziu la ora 19 sunt la Tulcea și să-mi spuneți unde ne vedem", lucru confirmat de lista telefoanelor dintre cei doi, dar și de fotografia telefonului aparținând inculpatului P.V. efectuată cu ocazia surprinderii sale în flagrant din care reiese că recepționase acest SMS pe telefonul personal. Ulterior, în jurul orelor 19:00, denunțătorul l-a apelat telefonic pe inculpatul P.V., spunându-i că se află în autoturismul său în orașul Babadag, urmând a ajunge în scurt timp în Municipiul Tulcea, inculpatul stabilind ca punct de întâlnire stația de carburanți L., situată în Municipiul Tulcea.

În jurul orelor 19:30, numitul N.I. l-a anunțat telefonic pe inculpat că se afla la intrarea în Municipiul Tulcea în parcarea magazinului P., aflat în apropierea benzinăriei L., inculpatul spunându-i că îl așteaptă în incinta stației. Toate susținerile denunțătorului N.I., expuse anterior, sunt confirmate de transcrierile convorbirilor telefonice interceptate și redate în procesul-verbal încheiat la data de 05 octombrie 2010. Astfel din convorbirile telefonice dintre denunțător și inculpat rezultă interesul manifestat de inculpat pentru întâlnirea cu denunțătorul precum și unele măsuri de prevedere pe care acesta și le lua, respectiv arogarea inițiativei în stabilirea de către el a locului de întâlnire și interesul ca denunțătorul să vină neînsoțit la întâlnire.

La data 10 septembrie 2010, inculpatul P.V., aflat la postul telefonic nr. 000, a purtat mai multe conversații de la cu numitul N.I. aflat la postul telefonic nr. 000, urmând ca aceștia să se întâlnească la benzinăria L. de la intrarea în Tulcea. Denunțătorul N.I., a pătruns în incinta benzinăriei L. și a oprit în parcarea situată în partea dreaptă a magazinului stației. L-a observat pe inculpatul P.V. care stătea în picioare în fața magazinului L. și se uita la fiecare autoturism care intra în benzinărie și care a venit spre denunțător când l-a observat pe acesta. Denunțătorul și-a părăsit autoturismul și s-a întâlnit cu inculpatul purtând o discuție despre situația dosarului de lichidare judiciară al SC D.I.

SRL Tulcea, la un moment dat denunțătorul întrebând: „Spuneți-mi domnule, cum o rezolvăm, ați mai vorbit cu judecătorul-sindic?", inculpatul răspunzându-i că toată treaba este rezolvată, confirmând că a vorbit cu acesta. Apoi, inculpatul P.V. l-a invitat pe denunțătorul N.I. în autoturismul său (aceeași marcă D.C.) aflat în parcarea din partea stângă a magazinului L., inculpatul așezându-se pe scaunul șoferului în timp ce denunțătorul a luat loc, la indicația inculpatului, pe bancheta din dreapta spate, întrucât scaunul din dreapta șoferului era ocupat cu o sacoșă și o borsetă aparținând inculpatului. Denunțătorul a scos din buzunar suma de 4.000 RON spunând: „Numărați-i, sunt 40 de milioane", iar inculpatul i-a indicat să-i pună în sacoșa aflată pe scaunul din dreapta-față, precizând că nu-i numără, întrucât are încredere, numitul N.I.

conformându-se. După remiterea banilor, denunțătorul l-a întrebat pe inculpat dacă dosarul de lichidare se va soluționa în favoarea sa, acesta din urmă asigurându-l că poate sta liniștit, că nu mai are nicio problemă și că își asumă personal toată responsabilitatea. În cuprinsul declarațiilor date în cursul urmăririi penale, numitul N.I. a mai precizat faptul că era imposibil ca inculpatul P.V. să nu observe momentul în care a pus banii în sacoșa indicată de acesta, întrucât, din poziția în care se afla, respectiv pe locul din dreapta al banchetei din spate, a fost nevoit să introducă mâna în care ținea suma de bani prin spațiul dintre cele două scaune din față, practic sub privirea inculpatului.

Potrivit depozițiilor martorului N.I., acesta a dat suma de 4.000 RON ce-i fusese solicitată de către inculpat, întrucât acesta reușise să-i formeze convingerea fermă că are influență asupra judecătorului-sindic și că, prin aceasta, va determina o soluționare a dosarului de lichidare judiciară a SC D.I. SRL Tulcea într-o manieră favorabilă denunțătorului. Referitor la semnificația remiterii sumei de 4.000 RON inculpatului P.V. în circumstanțele prezentate, denunțătorul a arătat că nu a împrumutat niciodată bani de la acesta din urmă și că nici nu trebuia să-i plătească vreo sumă pentru activitatea sa de lichidator judiciar, întrucât era desemnat în această calitate de către instanță, având stabilit un onorariu ce nu se afla în sarcina administratorului statutar al societății aflate în lichidare.

Acest aspect se coroborează cu dispozițiile Sentinței civile nr. 2096 din 30 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția civilă, comercială și contencios administrativ, din care rezultă că lichidatorul a avut stabilită o remunerație fixă de 2.000 RON pentru activitatea premergătoare lichidării și una procentuală de 7% din fondurile obținute în urma lichidării bunurilor ce compun averea debitoarei și din recuperarea de creanțe.

Totodată, denunțătorul a precizat că inculpatul nu i-a eliberat vreo chitanță pentru sumele pe care i le-a pretins și pe care le-a primit, respectiv 600 RON la 06 mai 2010 și 4.000 RON în data de 10 septembrie 2010. Modalitatea concretă în care s-a desfășurat discuția dintre inculpat și denunțător în incinta benzinăriei L., expusă anterior pe baza declarației numitului N.I., rezultă și din procesul-verbal de redare în formă scrisă a conținutului dialogului ambiental purtat de cei doi la data de 10 septembrie 2010, după cum urmează: (N.I. - N.I., P.V. - P.V.) N.I.: Tu-i mama măsii, că de-abia am reușit să ajung aicea.. P.V.: Cine-i.. din mașină.. cine-i.. N.I.: Cumnatul meu, de la K. O să mă duc după aia la el, înapoi.

P.V.: Nu, că mi-era să nu.. N.I.: Păi oricum mă duc înapoi la el. P.V.: .. Să vii cu vreo.. N.I.: Cu ce? N.I.: Coadă după mine, ce-am înnebunit?.. țigări.. aicea se fumează sau.. e vreun bar aicea înăuntru sau nu? P.V.: Ce? N.I.: E bar sau nu? P.V.: E, da-i închis, că eu de-aia am zis că.. N.I.: Aaa.. și nu se fumează, sau.. P.V.: Ba se fumează, da.. N.I.: Hai că stăm aicea. Nu mi-am luat țigări și.. P.V.: E închis, e.. N.I.: E închis, da. Da.. ia spuneți-mi, ce-ați discutat, cum ați făcut, cum ați asta sau.. că.. P.V.: Păi.. eu.. N.I.: E vorba și de.. acuma, fie vorba între noi, e vorba și de 40 de milioane, nu e vorba de doi RON, de trei RON și de nu știu ce.. Adică și să nu mă trezesc că ați spus că ați luat o amânare pentru luni, nu?

(Referirea la suma de 40 de milioane indică faptul că se discuta de 4.000 RON iar cea la „amânare pentru luni" arată că se discuta despre o procedură judiciară.) P.V.: Nu. Nu m-ai înțeles, deci.. N.I.: Sau ce.. să nu mă trezesc luni că „dom-le mai îmi trebuie 40 de milioane" că și așa am înnebunit..(Cuvintele subliniate - „dom-le mai îmi trebuie 40 de milioane" - arată că inculpatul pretinsese anterior suma de 4.000 RON.) P.V.: Băi, pronunțarea.. N.I.: Cu banii și cu .. P.V.: .. Pronunțarea.. adică hârtia am s-o iau luni. Deci nu-ți faci nici un fel de probleme.. (Referirea la pronunțare indică în opinia instanței faptul că inculpatul se angaja ca, în schimbul banilor, să obțină o pronunțare favorabilă denunțătorului.) N.I.: Păi, .. pronunțarea la ce?

P.V.: .. Nu sunt jigodie.. N.I.: .. Nu, la ce? Pronunțarea? P.V.: La.. la situația ta, adică se dă că nu.. N.I.: Adică ați vorbit cu liderul.. P.V.: Da, dom-le! N.I.: .. Cu judecătorul-sindic.. (Referirea la judecătorul-sindic indică faptul că obținerea hotărârii favorabile și înmânarea sumei de 4.000 RON sunt în legătură cu o intervenție la judecătorul-sindic afirmată de inculpat.) P.V.: Da, dom-le, da! N.I.: Am înțeles. P.V.: Da. N.I.: Și luni e pronunțarea. P.V.: Da, dom-le! Este făcută deja, da nu.. N.I.: Da nu.. știți ce, că o să mă trezesc luni că „dom-le că mai trebuie..". P.V.: Băi, tu dacă.. da eu nu sunt jigodie, mă omule.. N.I.: Nu, da știți de ce? P.V.: Du-te de întreabă pe băieții din K. despre mine și ai să vezi ce spun..

(Invocarea altor persoane pe care inculpatul le-ar fi ajutat indică faptul că acesta încerca să-l încredințeze pe denunțător de seriozitatea sa în privința a ceea ce va face; totodată, având în vedere conjunctura în care se discută, rezultă că inculpatul îi indica denunțătorului cazuri similare pe care le poate verifica și se poate edifica asupra seriozității inculpatului.) N.I.: Și să nu..vezi dom-le că mai trebuie alți bani, alte nu știu ce.. că și-așa m-am săturat, dă-o dracu de firmă, că eu și așa nu am făcut nimic cu ea. P.V.: Eu încă o dată îți spun, îți vezi de treaba ta.. N.I.: Da, da.. P.V.: ..Dacă vrei, bine, dacă nu.. eu nu.. mie nu-mi este greu, eu.. renunț și eu și terminăm povestea..

eu.. eu de câștigat de la tine am ăia 4 milioane care mi i-ai dat atunci când mi i-ai dat la ușă. (Inculpatul confirmă primirea a 600 RON de la denunțător tot în legătură cu falimentul judiciar și se înțelege faptul că inculpatul nu va beneficia de cei 4.000 RON ci îi va da altei persoane.) N.I.: Eu știu că atunci v-am dat 4 milioane. Adică trebuia 10, cât mi-ați cerut, da n-aveam.. 6 v-am dat, de fapt, nu 4! P.V.: 4 mi-ai dat.. N.I.: Cum 4? Deci mi-ați cerut 10 și v-am dat 6! P.V.: Aaa,.. 6. N.I.: Da, 6! P.V.: Și mai trebuiau 4. N.I.: Și trebuia 4 milioane și v-am spus „dom-le vă trimit", da m-ați sunat pe mine a doua zi și mi-ați spus că nu puteți să îmi rezolvați cu judecătorul-sindic sau nu știu ce..

P.V.: Așa era situația atunci. N.I.: Așa, da..și ce pot să zic, am lăsat-o așa. Și acum dacă spuneți că o rezolvați.. P.V.: Da, dom-le, păi nu mai cer expertiză contabilă, nu mai cer nimica și se termină povestea! N.I.: Deci nu știu care e procedura, dracu s-o ia cu firma asta că.. P.V.: Tu pe cine cunoști, p-alde C.S. îi cunoști în K.? N.I.: îi știu așa.. bine, nu-i știu așa bine, bine, că.. P.V.: Da pe G., pe I., îi știi? N.I.: ..G., I... P.V.: Pe cine mai știi? P-alde A... Du-te și întreabă-i, că eu când am.. N.I.: Da, da, da. P.V.: .. Am discutat o vorbă, vorbă a rămas. N.I.: Am înțeles. P.V.: La mine nu se pune problema, că.. N.I.: Nu, da ce mă interesează, zic, ați vorbit cu judecătorul-sindic?

Adică toată treaba, adică, e vorbită să nu.. P.V.: Băi, i-am.. i-am zis și Iu M., că M... Io.. Mie mi s-a paradit telefonul, am pierdut că mi s-a paradit placa, „băi", zic, „dă-mi telefonul lui N.I., să vorbesc cu el", că nu știam de unde să te găsesc și M. a sunat-o pe nevastă-sa, nevastă-sa mi-a dat numărul tău de telefon și eu m-am dus și am vorbit cu cine trebuie, adică e.. treaba este.. drumul este bătătorit, nu se mai pune problema! N.I.: Nu, da ce vă întreb, da luni se încheie? Sau iar mai trebuie sau ce rahat e acolo.. P.V.: Băi, tu n-ai.. tu nu înțelegi, tu nu mai ai nicio treaba! N.I.: îhî.. da.. cum spuneți, dar nu vreau să mă trezesc iar să nu știu ce, iar să.. P.V.: Nu te trezești cu nimica!

Dacă.. N.I.: Adică nu să-mi spuneți să.. alți bani, altă distracție, altă nu știu ce.. P.V.: Dom-le, nu te treze..nu te trezești cu nimic. Tu stai de vorbă numai cu mine. Ăăă..nu..nu stăm aici, hai să mergem undeva, unde Dumnezeu să mergem..că aici e lume multă.. N.I.: Ce lume? Hai veniți încoace în spate! P.V.: Nu, nu, nu.. N.I.: în mașină. P.V.: Hai la mine în mașină. Las-o pe a ta aici. Ce? Acum te ocupi cu cerealele? N.I.: Nu eu, cumnată-miu, are el agricultură, mai car în port.. am început la floare, la asta și..mai dă acolo că.. ăștia aicea..vin și-ți ia, da de regulă îți ia cu bani puțini. P.V.: E bun în port..Ăăă, intră în spate că în față am.. N.I.: Da, da, da,da. P.V.: l-am.. N.I.: Daaaa..

da-ți puțin scaunul mai în față sau.. P.V.: Da, da, da. N.I. .. N-am loc aicea, nu.. P.V.: Nu, că.. ia împinge..că soacră-mea și-a rupt piciorul și am dus-o la spital. N.I.: Aoleu.. P.V.: Da..Cui i-am aranjat eu în port mă, i-am aranjat Iu ăsta.. Iu.. cum îl cheamă, de laT... N.I.: De la T...nu, nu-i știu pe ăia de la T., nu-i știu.. deci.. numărați-i, 40 de milioane.. (Referirea la numărarea banilor indică oferirea lor către inculpat.) P.V.: Pune-i mă, aicea! (Indicarea de către inculpat a unui anume loc unde denunțătorul să pună banii indică primirea acestora de către inculpat.) N.I.: ..Cum ați spus.. P.V.: Eu nu-i număr.. N.I.: Mda. P.V.: Da.. N.I.: Acuma.. P.V.: Acuma tu stai liniștit.. eu am toată responsabilitatea da?

N.I.: Am înțeles, da. Deci spuneți că luni se rezolvă nu? P.V.: Da, dom-le, se rezolvă, vezi-ți de treabă! Ți-am zis că se rezolvă, orice s-ar întâmpla, de-acum încolo răspund eu, fără probleme! N.I.: Da. Ok. P.V.: Da. N.I.: Sănătate! P.V.: Orice problemă ai, mă suni pe mine, da? N.I.: Da, da, da, da. Imediat după ce denunțătorul N.I. a părăsit autoturismul inculpatului, ofițerii de poliție judiciară ai D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța, însoțiți de procurori, au procedat la blocarea acestuia, și-au declinat calitatea și scopul sosirii și au efectuat activități specifice de constatare în flagrant a infracțiunii de corupție comise de către inculpatul P.V., fiind încheiat în acest sens procesul-verbal din data de 10 septembrie 2010, ora 19:50.

Din conținutul procesului-verbal menționat, rezultă că inculpatul a fost identificat în autoturismul marca D.C. cu nr. înmatriculare XX, aflat în incinta stației de alimentare cu combustibili L. Tulcea, în prezența martorilor asistenți M.V.S. și G.M.A. aducându-i-se la cunoștință fapta ce i se impută și solicitându-i-se prezentarea tuturor sumelor de bani pe care le deține asupra sa. Inculpatul a prezentat sumele de 1.201 RON aflată în buzunarele pantalonilor și 1.400 RON aflată într-o borsetă, însă, în urma comparării seriilor și numerelor bancnotelor prezentate acestea cu cele înscrise în procesul-verbal de marcare a banilor întocmit la sediul D.N.A. Serviciul Teritorial Constanța, a rezultat că sumele respective aparțin inculpatului, motiv pentru care i-au fost restituite.

În habitatul autoturismului proprietatea inculpatului P.V. a fost observată, pe scaunul din dreapta față, o sacoșă din plastic de culoare albă, având inscripționat cu culoare roșie cuvântul „K.", inculpatul prezentând conținutul acesteia la solicitarea organelor de urmărire penală. Cu această ocazie, s-a constatat existența mai multor articole de îmbrăcăminte, precum și a unui număr de 8 (opt) bancnote a câte 500 RON fiecare. Întrebat fiind despre proveniența banilor, inculpatul P.V. a susținut că nu are cunoștință despre existența acestora, precizând totodată că, înainte de surprinderea sa în flagrant, a purtat discuții în autoturismul său cu numitul N.I. În prezența martorilor asistenți sus-menționați, cele 8 (opt) bancnote au fost verificate cu lampa cu ultraviolete, constatându-se că pe fiecare dintre ele este inscripționat cuvântul „MITĂ", consemnat cu creion galben fluorescent.

De asemenea, confruntându-se seriile și numerele celor 8 bancnote cu cele înscrise în procesul-verbal de marcare, a rezultat că acestea coincid, în sensul că banii identificați în sacoșa aparținând inculpatului P.V. sunt cei înmânați denunțătorului de către organele de urmărire penală potrivit procesului-verbal din data de 10 septembrie 2010. Toate aspectele constatate cu ocazia surprinderii în flagrant a inculpatului au fost percepute nemijlocit de către martorii M.V.S. și G.M.A. și redate cu ocazia audierii în ambele faze ale procesului, cei doi asistând ulterior și la întocmirea procesului-verbal de constatare, pe care l-au semnat fără obiecțiuni. După conducerea inculpatului la sediul D.N.A.

- Serviciul Teritorial Constanța în vederea continuării cercetărilor, s-a procedat la verificarea datelor stocate în memoria telefonului marca N. aparținând acestuia, ocazie cu care au fost identificate 14 mesaje tip SMS recepționate, dintre acestea un număr de 3 (trei) provenind de la denunțătorul N.I. și având următorul conținut: - în data de 09 septembrie 2010, ora 14:00, „Vă sun eu" și, la ora 15:30, „Nu am rezolvat astăzi cu banii, mâine la 12 sunt la Tulcea"; - în data de 10 septembrie 2010, ora 13:18, „O să-mi trimită cineva bani din Spania și cel târziu la ora 19 sunt la Tulcea și să-mi spuneți unde ne vedem". Aceste constatări au fost redate în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 11 septembrie 2010, ora 04:15.

Audiat fiind în cursul urmăririi penale, inculpatul P.V. a negat comiterea infracțiunilor de trafic de influență, susținând că nu a nu a pretins și nu a primit nicio sumă de bani de la numitul N.I. pentru a interveni pe lângă judecătorul-sindic, în scopul ca acesta să pronunțe o hotărâre favorabilă administratorului statutar în procedura de lichidare judiciară a firmei sale și că suma de 4.000 RON identificată de organele de urmărire penală în sacoșa ce-i aparținea a fost pusă de către denunțător fără știrea sa. S-a reținut că în cursul cercetării judecătorești, inculpatul nu a dorit să declare prevalându-se astfel, de dreptul său la tăcere, de dreptul său de a nu contribui la propria sa acuzare și nici nu a administrat vreo probă care să combată probele de vinovăție prezentate de procuror.

Revenind la declarația dată de inculpat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a observat că acesta nu a dat nicio explicație cu privire la anumite afirmații și expresii folosite în cursul conversației purtate cu denunțătorul, dialog ambiental redat în paragrafele anterioare. Inculpatul nu a explicat referirea pe care o face cu privire la „coada" cu care ar fi putut veni N.I. Instanța interpretează această exprimare a inculpatului ca pe o temere pe care acesta a avut-o ca nu cumva N.I. să vină însoțit la întâlnire. Această teamă ce răzbate din cuvintele folosite de inculpat, denotă și faptul că P.V. era conștient că putea fi urmărit sau supravegheat de către organele judiciare, astfel că acționa cu prudență.

Expresia „nu sunt jigodie" folosită la un moment dat de P.V., denotă încercarea inculpatului de a-l convinge pe denunțător că poate avea încredere că, odată înmânați banii, nu va formula recurs împotriva hotărârii judecătorului-sindic. De asemenea, expresia „drum bătătorit" ca și afirmația „am vorbit cu cine trebuie", evidențiază intenția inculpatului de a-l convinge pe denunțător că are influență", că poate interveni pe lângă judecătorul-sindic. În declarația olografă de la dosar UP, inculpatul a afirmat că nu știe cine a pus banii în mașina pe care o conducea. Afirmația nu este credibilă, din moment ce în dialogul purtat în mașina sa cu N.I. (dialog redat în rechizitoriu) la îndemnul denunțătorului „numărați-i, 40 de milioane", inculpatul i-a răspuns „Pune-i, mă, aicea!

Eu nu-i număr", iar spre finalul conversației a adăugat „Ți-am zis că se rezolvă, orice s-ar întâmpla, de-acum încolo răspund eu, fără probleme!". În aceste condiții, instanța de fond a apreciat ca nesinceră singura declarație dată de inculpat, declarația fiind contrazisă de celelalte probe administrate. S-a constatat că autorizarea provizorie a interceptării convorbirilor și înregistrării audio-video în mediu ambiental a comunicărilor dintre P.V. și N.I., precum și certificarea, iar apoi confirmarea legalității și temeiniciei procurorului de autorizare provizorie s-au făcut în condiții de deplină legalitate, cu respectarea dispozițiilor și termenelor stabilite în art. 91 2 , 91 3 alin. (2), 91 4 și 91 5 C. proc.

pen. Este adevărat că autorizarea, confirmarea ordonanței procurorului a fost dispusă de același judecător care a soluționat propunerea de arestare preventivă, confirmarea fiind dispusă în calitatea sa de vicepreședinte al Tribunalului Constanța, desemnat de președintele instanței prin Decizia nr. 4 din 14 ianuarie 2010 să soluționeze cererile privind interceptările și înregistrările audio sau video (art. 91 1 ) și urm. C. proc. pen.). De asemenea, s-a constatat că procedurile de obținere a probelor au fost loiale, neexistând suspiciuni că denunțătorul l-ar fi determinat sau incitat pe inculpat să comită faptele. Dimpotrivă, probatoriul administrat a scos în evidență că inculpatul a fost cel care a avut inițiativa infracțională, solicitându-i denunțătorului sume de bani în lunile mai și septembrie 2010. În conversația purtată cu N.I.

la benzinărie, inculpatul recunoaște că l-a căutat: l-am zis lui M. „dă-mi telefonul lui N.I., să vorbesc cu el", că nu știam de unde să te găsesc și Mircea a sunat-o pe nevastă-sa, nevastă-sa mi-a dat numărul tău de telefon și eu m-am dus și am vorbit cu cine trebuie". Relativ la încadrarea juridică reținută în actul de sesizare, la termenul de judecată din 7 decembrie 2010, inculpatul, prin apărătorul său, a solicitat schimbarea acestei încadrări juridice din două infracțiuni de trafic de influență într-o infracțiune de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât din probe a rezultat că nu s-a pronunțat în niciun fel numele judecătorului a cărui influență trebuia cumpărată, iar denunțătorul a declarat că nu știa ce înseamnă un judecător-sindic până atunci.

A mai arătat inculpatul că acțiunile sale au urmărit un singur rezultat, având la bază o unică formă de vinovăție, scurtele întreruperi în desfășurarea activității infracționale fiind determinate de natura infracțiunii, că activitățile desfășurate de inculpat alcătuiesc o singură acțiune, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni într-o singură infracțiune de trafic de influență.

A mai arătat inculpatul că din probele administrate nu rezultă că a pretins sau a primit vreo sumă de bani, pretinzând că intervine să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile de serviciu ale judecătorului-sindic, nearătându-se actul pe care trebuia să-l îndeplinească judecătorul-sindic; că denunțătorul nu cunoștea ce reprezintă un judecător-sindic, crezând că este o firmă de lichidare, acceptând să facă flagrantul atunci când a aflat că soluția luată de judecătorul-sindic putea fi schimbată în calea recursului, inculpatul fiind singurul care avea dreptul să declare recurs, aspecte ce evidențiază întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) C. pen.

Instanța de fond a apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat nu este întemeiată cu următoarea argumentare juridică: Infracțiunea de trafic de influență se deosebește de cea de înșelăciune prin obiectul ei juridic care este alcătuit din relații sociale, din categoria acelora de serviciu sau în legătură cu serviciul, în timp ce înșelăciunea vizează, exclusiv, patrimoniul. În speță, este indiscutabil că faptele săvârșite de inculpat au legătură cu activitatea sa de practician în insolvență, cu procedura judiciară pe care o presupune intrarea în insolvență a unei societăți comerciale, procedură în care judecătorul-sindic are un rol important.

În cazul infracțiunii de înșelăciune, persoana care dă banii este de bună-credință, fiind indusă în eroare de către inculpat, pe când în cazul traficului de influență cel care dă banii este de rea-credință și urmărește ca inculpatul să determine pe un funcționar să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. În speță, denunțătorul s-a dovedit a fi de rea-credință, încercând pe căi oculte, să-și rezolve problemele legate de societatea sa falimentară. Împrejurarea că denunțătorul nu știa ce este un judecător-sindic, astfel cum a declarat și în fața instanței nu este determinantă pentru reținerea traficului de influență. Obiectul acestei infracțiuni îl constituie prestigiul de care trebuie să se bucure funcționarul în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, legea necerând nominalizarea funcționarului asupra căruia urmează să se exercite influența, după cum nu pretinde nici ca influența traficantului să fie reală.

Esențial pentru existența acestei infracțiuni este referirea la un funcționar chiar nenominalizat, dintr-un serviciu în competența căruia intră rezolvarea solicitării beneficiarului traficului. Din probatoriul administrat, rezultă, indubitabil, că inculpatul a făcut referiri clare la judecătorul-sindic de care depindea derularea procedurii insolvenței, lăsându-i denunțătorului impresia că, prin natura raporturilor dintre lichidator și judecătorul-sindic, are o influență reală asupra acestuia din urmă. Procedând astfel, inculpatul a lezat prestigiul funcției de judecător-sindic, un argument în plus ce pledează pentru păstrarea încadrării juridice dată de procuror faptelor descrise în rechizitoriu.

Referirea pe care a făcut-o inculpatul la sprijinul judecătorului-sindic, îndeosebi la a doua faptă, este evidentă, acesta afirmând în cursul convorbirilor cu N.I. că este la judecătorie, că a vorbit cu cine trebuia, că drumul e bătătorit, că i-a comunicat „domnului director" (prudent, inculpatul nu divulgă calitatea reală a persoanei vizate, poziția sa). Este de necontestat că inculpatul a pretins și primit sume de bani, în fiecare dintre cele două cazuri inculpatul fiind cel care a avut inițiativa infracțională. Invocarea lipsei de competență a judecătorului-sindic în soluționarea recursului nu are importanță, din moment ce, prin afirmațiile sale, inculpatul a făcut credibilă influența pe care pretindea că o are în orice problemă pe lângă judecătorul-sindic, creând aparența pentru denunțător, că îi poate rezolva orice problemă, chiar dacă în realitate nu era așa.

Așadar, instanța de fond a apreciat că încadrarea juridică dată faptelor prin actul de inculpare este corectă. Relativ la teza subsidiară, susținută în cererea de schimbare a încadrării juridice, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține o rezoluție infracțională unică numai pentru că cele două acte de trafic de influență au fost comise față de aceeași persoană, atâta vreme cât actele de trafic au fost săvârșite în împrejurări diferite, în locuri diferite, după trecerea unui interval de timp (3 luni). Chiar dacă modul de operare a fost oarecum asemănător în ambele situații, inculpatul cerând și primind banii, nu se poate conchide că a existat o intenție unică. Particularitățile legate de timpul, locul, motivele pentru care s-au solicitat banii de la denunțător în luna mai și apoi în luna septembrie 2010, duc la concluzia că infracțiunea de trafic de influență a fost consumată în întregime, în fiecare caz în parte.

Așa fiind, în drept, s-a apreciat că fapta inculpatului, lichidator judiciar al SC D.I. SRL Tulcea care la data de 6 mai 2010 a pretins suma de 1000 RON, din care a primit efectiv suma de 600 RON, de la numitul N.I., administratorul societății debitoare, promițând în schimb că va interveni pe lângă judecătorul-sindic pentru soluționarea cauzei într-o manieră favorabilă denunțătorului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 257 C. pen. Fapta aceluiași inculpat care, în perioada 7 - 10 septembrie 2010, în mod repetat, a pretins insistent de la același N.I.

suma de 4000 RON, sumă pe care a primit-o la data de 10 septembrie 2010, de asemenea, în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă judecătorul-sindic (asupra căruia a lăsat să se înțeleagă că are influență, exemplificând în acest sens cazurile mai multor persoane din județul Tulcea, pe care le-ar fi ajutat într-o manieră similară), pentru soluționarea aceluiași dosar de lichidare într-un mod favorabil denunțătorului, constituie aceeași infracțiune de trafic de influență prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 257 C. pen., cele două infracțiuni fiind comise în concurs real.

Dispozițiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție sunt aplicabile, această lege aplicându-se, printre alte categorii, și persoanelor care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcție sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, în cadrul serviciilor publice, societăților comerciale (...). Cum inculpatul îndeplinea, la data săvârșirii faptelor, profesia de practician în insolvență, desemnat în calitate de lichidator judiciar al societății comerciale administrate de denunțător, infracțiunile comise de el sunt infracțiuni de corupție, dintre cele prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., îndeosebi gradul ridicat de pericol social al faptelor de corupție săvârșite, persoana inculpatului aflat la primul conflict cu legea penală, care a avut o atitudine nesinceră și care are o sănătate precară, mărturie stând numeroasele acte medicale depuse la dosarul cauzei.

Instanța de fond a considerat că este necesară și aplicarea pedepsei complementare, deși nu este obligatorie, natura și gravitatea celor două infracțiuni de corupție comise, calitatea de lichidator judiciar a inculpatului reclamând aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a fi ales, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, și anume, aceea de lichidator judiciar, practician în insolvență. Deși infracțiunile comise sunt grave, instanța de fond a optat pentru o modalitate de executare neprivativă de libertate, problemele reale, grave de sănătate demonstrate de inculpat pe parcursul procesului convingând instanța că executarea efectivă a pedepsei rezultante ar agrava și mai mult afecțiunile cronice de care suferă inculpatul.

Astfel, inculpatul suferă de rinichi multichistici, hipertensiune arterială, afecțiuni cardiace care necesită o cardio stimulare permanentă, afecțiuni care, deși ar putea fi tratate în rețeaua A.N.P., cu concursul administrației locului de detenție, în contextul dispozițiilor art. 139 1 C. proc. pen. se pot agrava datorită stresului inerent pe care îl implică detenția propriu-zisă. Pe de altă parte, a apreciat că în speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 alin. (2) și de alin. (1) lit. b) și c) ale aceluiași articol: pedeapsa aplicată este de 3 ani închisoare, inculpatul este infractor primar și, ținând seama de vârsta inculpatului (62 de ani), de experiența pozitivă de viață de până acum, de conduita adoptată după comiterea faptei, în sensul prezentării la toate termenele de judecată, se poate aprecia că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni.

În temeiul art. 350 alin. (1) teza finală C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, măsură dispusă prin Decizia penală nr. 634/P din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, revocarea acestei măsuri impunându-se în condițiile în care, cercetarea judecătorească s-a finalizat, iar problemele de sănătate ale inculpatului reclamă dese deplasări la unități spitalicești din municipiul București. S-a constatat că, în perioada 10 septembrie 2010 - 12 octombrie 2010, inculpatul s-a aflat în stare de reținere și arest preventiv și că inculpatul a făcut dovada că a restituit denunțătorului suma de 600 RON, primită de inculpat în luna mai 2010. Împotriva Sentinței penale nr. 14 din 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Tulcea inculpatul P.V.

a declarat apel, în termen, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în privința neaplicării prevederilor art. 334 C. proc. pen. și a individualizării pedepsei. Inculpatul a solicitat să se facă aplicarea preved. art. 334 C. proc. pen. și să se schimbe încadrarea juridică a faptelor într-o singură infracțiune în formă continuată și, totodată, din infracțiunea de trafic de influență în aceea de înșelăciune. Totodată, a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante conform prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) C. pen. și reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia sub limita minimă prevăzută de lege. Prin Decizia penală nr. 71/P din 30 mai 2011 Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în temeiul art. 397 alin. (2) lit. a) C. proc.

pen. a admis apelul declarat de inculpatul P.V., a desființat, în parte, sentința apelată și, rejudecând, a dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului în actul de sesizare a instanței, din două infracțiuni de trafic de influență, prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 257 C. pen., în infracțiunea de trafic de influență, în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A respins cealaltă cerere de schimbare a încadrării juridice, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen. În temeiul art. 345 alin 2 C. proc.

pen. a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare. A înlăturat din sentință dispozițiile contrare deciziei pronunțate și a menținut celelalte dispoziții, respectiv cele privind aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen., art. 71 C. pen., art. 86 1 și urm C. pen., art. 350 alin. (1) C. proc. pen. și art. 191 C. proc. pen. Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele: Astfel, a constatat instanța de apel că din conținutul denunțului și a declarațiilor denunțătorului N.I.

coroborate cu conținutul procesului-verbal din 11 septembrie 2010, de transcriere a dialogului ambiental purtate în data de 10 septembrie 2010 între inculpatul P.V. și denunțătorul N.I. se reține că, în luna mai 2010, inculpatul P.V. i-a solicitat suma de 1000 lei (RON) denunțătorului, în scopul declarat de a interveni pe lângă judecătorul-sindic, pentru ca acesta din urmă să pronunțe o hotărâre favorabilă denunțătorului, în dosarul de lichidare judiciară a SC D.I. SRL Tulcea. Luând anterior cunoștință despre faptul că inculpatul P.V., în calitate de lichidator judiciar, formulase împotriva sa o plângere penală pentru refuz de predare a arhivei SC D.I. SRL Tulcea, denunțătorul N.I. i-a înmânat inculpatului suma de 600 lei ( RON ), promițându-i că restul de 400 lei (RON ) îi va remite ulterior.

În cadrul procedurii de lichidare judiciară a SC D.I. SRL Tulcea, inculpatul P.V., în calitate de lichidator judiciar, a formulat, la data de 17 mai 2010 cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al societății menționate, în persoana denunțătorului N.I., iar prin Sentința civilă nr. 1697 din 18 iunie 2010 Tribunalul Tulcea a respins ca nefondată respectiva cerere. Din declarațiile denunțătorului rezultă că, acesta, având în vedere calitatea de lichidator a inculpatului P.V. și faptul că fusese desemnat de instanță să se ocupe de lichidarea societății al cărei administrator fusese, a avut reprezentarea că inculpatul este în măsură să influențeze pe judecătorul-sindic să-i dea o hotărâre favorabilă în dosarul de lichidare judiciară.

În perioada 7 - 10 septembrie 2010 denunțătorul N.I. a fost apelat în șase rânduri de inculpatul P.V. pentru a-i cere remiterea sumei de 4000 RON, întrucât era pe cale să-i rezolve problema în dosarul de lichidare, problemă care în reprezentarea denunțătorului consta în fapta inculpatului de a nu declara recurs împotriva Sentinței civile nr. 1697 din 18 iunie 2010 a Tribunalului Tulcea și care-i fusese comunicată la 6 septembrie 2010. Aspectele reținute anterior rezultă din denunțul și declarațiile denunțătorului N.I., lista convorbirilor telefonice dintre acesta și inculpatul P.V., consemnate în procesul-verbal din 29 septembrie 2010, ca și conținutul schimbului de mesaje tip SMS, precum și transcrierile convorbirilor telefonice interceptate și redate în procesul-verbal încheiat la data de 5 octombrie 2010. Instanța de apel a constatat că inculpatul P.V.

a promis denunțătorului N.I. exercitarea influenței sale, în calitate de lichidator judiciar, pe lângă judecătorul-sindic, în scopul rezolvării favorabile pentru denunțător a dosarului de lichidare judiciară a SC D.I. SRL Tulcea. Astfel, instanța de apel a apreciat că inculpatul P.V. a acționat în baza unei rezoluții unice, respectiv traficarea influenței sale asupra judecătorului-sindic, în vederea rezolvării favorabile denunțătorului a dosarului de lichidare judiciară a SC D.I. SRL Tulcea, în schimbul unor sume de bani.

Astfel a apreciat instanța de apel că în condițiile în care inculpatul nu i-a precizat denunțătorului în ce vor consta actele de influențare a judecătorului-sindic sau care va fi acea soluție favorabilă denunțătorului, nu se poate susține întemeiat că, există două rezoluții distincte, raportat la cele două momente în care au fost solicitate sumele de bani (1000 RON și 4000 RON), din probele administrate rezultând în mod clar faptul promiterii rezolvării (s.n. sub toate asp