ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1186/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1446 din 2 februarie 2009 a Tribunalului Caras Severin a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanta A.M. în contradictoriu cu pârâta C.L.S.D.P.P.T. - Mehadia. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat anularea dispoziției nr. 57 din 26 martie 2009 emisă de Primarul comunei Mehadia în baza Legii nr. 10/2001 și obligarea acestuia să emită o dispoziție privind acordarea despăgubirilor pentru terenul expropriat abuziv de către S. R. La termenul din 10 iunie 2009, reclamanta a învederat că, în cauză, are calitate de pârâtă C.L.S.D.P.A.T. - Mehadia.

S-a mai reținut că, prin dispoziția contestată a fost respinsă cererea de restituire în natură sau echivalent bănesc formulată de reclamantă pentru imobilul proprietatea sa, cu motivarea că termenul pentru depunerea notificării prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 nu a fost respectat și că pe terenul solicitat a fost construit un bloc de locuințe. Conform sentinței civile nr. 2791 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Caransebeș s-a reținut că reclamanta nu s-a adresat niciodată pentru a i se restitui imobilul sau pentru plata contravalorii acestuia în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, dar că la data de 22 septembrie 2005 a înregistrat la C.L.F. Mehadia o cerere prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra mai multor imobile, printre care și imobilul din cauza de față.

Instanța a admis plângerea reclamantei și a obligat C.J. F.F. Caras Severin și C.L.F.F. să înainteze cererea formulată în baza Legii nr. 18/1991 la Comisia de aplicarea Legii nr. 10/2001. În baza acestei sentințe, a fost emisă dispoziția contestată, apreciată ca legală de tribunal, atâta vreme cât reclamanta nu a formulat notificare conform art. 22 din Legea nr. 10/2001, singura cerere vizând terenul fiind cea adresată C.L.F.F. la data de 22 septembrie 2005. Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu apel de către reclamantă, care, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate a solicitat schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii. În motivarea apelului s-a invocat neobservarea de către instanță a dispozițiilor art. 22 pct. 4 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricărei autorități a respectării termenului prevăzut de alin. 1, chiar dacă a fost adresată altei instituții decât cea care deține imobilul.

Or, reclamanta a formulat în baza Legii nr. 247/2005 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la imobilul înscris în C.F. 973 Mehadia. Curtea de apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 48/ A din 3 martie 2010, a respins apelul declarat de reclamanta A.M. împotriva sentinței civile nr. 1446 din 2 decembrie 2009 a Tribunalului Caras Severin în contradictoriu cu pârâta C.L.S.D.P.P.T. - Mehadia. S-a reținut, în esență că, prin cererea înregistrată sub nr. 155 din 22 septembrie 2005, reclamanta a solicitat C.L.F.F. Mehadia reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care a avut edificată casa cu nr. X Mehadia, respectiv despăgubiri pentru construcții.

Acest aspect nu a fost contestat în cauză. Prin sentința civilă nr. 2791 din 16 decembrie 2008, Judecătoria Caransebeș a dispus ca această cerere ce are ca obiect un imobil ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001, să fie transmisă Comisiei de aplicarea a Legii nr. 10/2001 Mehadia și, în consecință, a fost emisă dispoziția atacată. S-a mai reținut că art. 22 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 prevede că notificarea înregistrată face dovada respectării termenului prevăzut de alin. (l) al aceluiași articol, chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul. Pentru ca notificarea să investească legal persoana obligată să emită decizia sau dispoziția este obligatoriu ca actul de sesizare să fie depus în termenul prevăzută de art. 22 alin. (l) din Legea nr. 10/2001.

Nerespectarea termenului atrage potrivit art. 22 alin. ultim din lege, pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii, în natură sau prin echivalent. Astfel, cum în mod legal a reținut și prima instanță, reclamanta a depus cerere de reconstituire cu privire la imobilul în litigiu, cu depășirea termenului de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, termen prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001. O nouă prelungire a termenului sau o eventuală repunere în acest termen nu s-a dispus prin Legea nr. 247/2005, astfel că în mod corect s-a reținut prin dispoziția contestată tardivitatea formulării notificării de către reclamantă. Cu privire la celelalte susțineri ale reclamantei din apel, s-a reținut că reprezintă o reproducere a considerentelor sentinței civile nr. 2791 din 16 decembrie 2008 a Judecătoriei Caransebeș și nu constituie temeiuri pentru schimbarea sau desființarea hotărârii apelate.

Împotriva deciziei nr. 48/ A din 3 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, a declarat recurs reclamanta A.M., fără a preciza în drept motivele pe care se întemeiază cererea sa. Prin cererea de recurs, reclamanta face o prezentare cronologică cu privire la imobilul în litigiu, fără să aducă critici întemeiate pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Recursul este tardiv. Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii recurate, dacă legea nu dispune altfel, textul stabilind termenul de recurs de drept comun. În speță, instanța reține că hotărârea recurată a fost comunicată recurentei la data de 9 aprilie 2010 , așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare încheiat de persoana însărcinată cu înmânarea actului de procedură, cu respectarea cerințelor art. 100 C. proc.

civ. În raport de această dată, termenul de recurs a expirat la data de 25 aprilie 2010, iar recursul a fost declarat la data de 17 mai 2010 , cu mult peste termenul prevăzut de lege. Recursul fiind înregistrat la instanță la data de 17 mai 2010 și nu la 25 aprilie 2010 este declarat peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Termenul de recurs este un termen de procedură legal, imperativ (peremptoriu) și absolut, astfel că, nerespectarea lui atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita recursul. În consecință, față de excepția tardivității invocată din oficiu de către instanță, recursul reclamantei va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta A.M. împotriva deciziei nr. 48/ A din 3 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2011.