ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1186/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1446 din 2 februarie 2009

a Tribunalului Caras Severin a fost respinsă acțiunea precizată formulată de

reclamanta A.M. în

contradictoriu cu

pârâta C.L.S.D.P.P.T.

- Mehadia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

fond a reținut că reclamanta

a

solicitat anularea dispoziției nr. 57 din 26 martie 2009 emisă de Primarul

comunei

Mehadia în baza Legii nr. 10/2001

și obligarea acestuia să emită o dispoziție

privind acordarea despăgubirilor pentru terenul expropriat abuziv de

către S.

R.

La termenul din

10 iunie 2009, reclamanta a învederat că, în cauză, are calitate de pârâtă C.L.S.D.P.A.T.

- Mehadia.

S-a mai reținut

că, prin dispoziția contestată a fost respinsă cererea de restituire în natură

sau echivalent bănesc formulată de reclamantă pentru

imobilul proprietatea sa, cu motivarea că termenul pentru depunerea

notificării prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 nu a fost respectat și

că pe terenul solicitat

a fost construit un bloc de locuințe. Conform

sentinței civile nr. 2791 din

16 decembrie 2008,

pronunțată de Judecătoria Caransebeș s-a reținut că reclamanta nu

s-a adresat niciodată pentru a i se restitui

imobilul sau pentru plata contravalorii acestuia în temeiul dispozițiilor Legii

nr. 10/2001, dar că la data de 22 septembrie 2005 a

înregistrat la C.L.F.

Mehadia o cerere prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate

asupra mai multor imobile, printre care și imobilul din cauza de față.

Instanța a admis plângerea reclamantei și a

obligat C.J.

F.F. Caras Severin și C.L.F.F.

să înainteze

cererea formulată în baza Legii nr. 18/1991 la Comisia de

aplicarea Legii nr. 10/2001.

În baza acestei

sentințe, a fost emisă dispoziția contestată, apreciată ca

legală de tribunal, atâta vreme cât reclamanta nu

a formulat notificare conform

art. 22

din Legea nr. 10/2001, singura cerere vizând terenul fiind cea adresată

C.L.F.F.

la data de 22 septembrie 2005.

Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu apel

de către reclamantă, care,

criticând-o

pentru netemeinicie și nelegalitate a solicitat schimbarea ei în sensul

admiterii

acțiunii.

În motivarea

apelului s-a invocat neobservarea de către instanță a

dispozițiilor art. 22 pct. 4 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „notificarea

înregistrată face dovada deplină în fața oricărei autorități a

respectării termenului prevăzut de alin. 1, chiar dacă a fost adresată altei

instituții decât cea care deține imobilul.

Or, reclamanta a formulat în baza Legii nr. 247/2005

cerere de reconstituire

a dreptului

de proprietate cu privire la imobilul înscris în C.F. 973 Mehadia.

Curtea de apel

Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 48/ A din

3 martie 2010, a respins apelul declarat de reclamanta A.M. împotriva

sentinței

civile nr. 1446 din 2 decembrie 2009 a Tribunalului Caras Severin în

contradictoriu cu pârâta C.L.S.D.P.P.T.

-

Mehadia.

S-a reținut, în esență că, prin cererea

înregistrată sub nr. 155 din 22 septembrie 2005,

reclamanta a solicitat C.L.F.F. Mehadia reconstituirea

dreptului

de proprietate asupra terenurilor pe care a avut edificată casa cu nr. X

Mehadia, respectiv despăgubiri pentru construcții.

Acest aspect nu a fost contestat în cauză.

Prin sentința

civilă nr. 2791 din 16 decembrie 2008, Judecătoria Caransebeș a

dispus ca această cerere ce are ca obiect un

imobil ce intră sub incidența Legii

nr.

10/2001, să fie transmisă Comisiei de aplicarea a Legii nr. 10/2001 Mehadia

și,

în consecință, a fost emisă dispoziția atacată.

S-a mai reținut că art. 22 alin. (4) din Legea nr.

10/2001 prevede că notificarea

înregistrată

face dovada respectării termenului prevăzut de alin. (l) al aceluiași

articol, chiar dacă a fost adresată altei unități

decât cea care deține imobilul.

Pentru ca

notificarea să investească legal persoana obligată să emită decizia sau

dispoziția este obligatoriu ca actul de sesizare să fie depus în

termenul prevăzută de art. 22 alin. (l) din Legea nr.

10/2001. Nerespectarea termenului

atrage potrivit art. 22 alin. ultim

din lege, pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii, în

natură sau prin echivalent.

Astfel, cum în

mod legal a reținut și prima instanță, reclamanta a depus

cerere de reconstituire cu privire la imobilul în

litigiu, cu depășirea termenului

de 6 luni de la data intrării în

vigoare a legii, termen prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr.

145/2001.

O nouă

prelungire a termenului sau o eventuală repunere în acest termen

nu s-a dispus prin Legea nr. 247/2005, astfel că

în mod corect s-a reținut prin dispoziția contestată tardivitatea formulării

notificării de către reclamantă.

Cu privire la

celelalte susțineri ale reclamantei din apel, s-a reținut că reprezintă o

reproducere a considerentelor sentinței civile nr. 2791 din 16 decembrie 2008 a

Judecătoriei Caransebeș și nu constituie temeiuri pentru schimbarea sau

desființarea hotărârii apelate.

Împotriva

deciziei nr. 48/ A din 3 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă,

a declarat recurs reclamanta A.M., fără a preciza în drept motivele pe care se

întemeiază cererea sa.

Prin cererea de recurs, reclamanta face o

prezentare cronologică cu privire

la

imobilul în litigiu, fără să aducă critici întemeiate pe dispozițiile  art. 304

C. proc. civ.

Recursul este tardiv.

Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de

recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii recurate, dacă legea nu

dispune altfel, textul stabilind

termenul de recurs de drept comun.

În speță,

instanța reține că hotărârea recurată a fost comunicată recurentei la data de 9

aprilie 2010

, așa cum rezultă din dovada de

primire și procesul-verbal de predare

încheiat de persoana însărcinată

cu înmânarea actului de procedură, cu respectarea cerințelor art. 100 C. proc. civ.

În raport de

această dată, termenul de recurs a expirat la data de

25 aprilie 2010, iar recursul a fost declarat la data de 17 mai 2010

,

cu mult peste termenul prevăzut de lege.

Recursul fiind

înregistrat la instanță la data de 17 mai 2010 și nu la 25

aprilie 2010 este declarat peste termenul prevăzut

de art. 301 C. proc. civ.

Termenul de

recurs este un termen de procedură legal, imperativ

(peremptoriu) și absolut, astfel că, nerespectarea lui atrage sancțiunea

decăderii

părții din dreptul de a mai exercita recursul.

În consecință,

față de excepția tardivității invocată din oficiu de către instanță, recursul

reclamantei va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

tardiv, recursul declarat de reclamanta A.M.

împotriva

deciziei nr. 48/ A din 3 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14

februarie 2011.