ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2440/2010

A

supra cauzei de față, constată următoarele:

La 5 iunie 2008, reclamantul G.N. a

chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Dr. Tr. Severin, solicitând

anularea dispoziției nr. 1520 din 10 aprilie 2008 emisă în baza Legii nr.

10/2001, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a suprafeței

de 600 mp teren situat în Dr.Tr.Severin.

În motivarea acțiunii întemeiate de

dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001, reclamantul a susținut că:

- a dobândit terenul în litigiu de la A.M.

în baza Contractului de vânzare-cumpărare din 13 decembrie 1957 autentificat de

către fostul Notariat de Stat al Județului Mehedinți.

- în baza Decretului nr. 436/1966 terenul

a fost expropriat în vederea construirii unor blocuri dar scopul exproprierii

nu a fost atins, terenul fiind în prezent liber.

Tribunalul Mehedinți prin sentința civilă nr. 295 din 28 noiembrie 2008,

pronunțată în dosarul nr. 4110/101/2008, a respins acțiunea formulată de

reclamant.

S-a reținut că, reclamantul, în calitate de persoană îndreptățită la

restituire în sensul Legii nr. 10/2001, s-a adresat cu notificare pârâtei la

data de 13 iunie 2008, solicitând restituirea în natură a unei suprafețe de 300

mp, din totalul de 600 mp și despăgubiri pentru diferența de teren, precum și

pentru locuința existentă pe acesta, imobil situat în Tr. Severin, expropriat

prin Decretul nr. 436/1966.

Prin dispoziția nr. 1520 din 10 aprilie 2008 s-a respins cererea privind

restituirea în natură a imobilului teren de 600 mp și s-a dispus acordarea de

măsuri reparatorii în echivalent în conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005

pentru acesta și pentru locuința ce a fost situată pe teren, în prezent

demolată, reținându-se că petentul a făcut dovada dreptului pretins, însă dat

fiind că întreaga suprafață de 600 mp a fost integral folosită pentru

construirea de blocuri de locuințe și utilitățile aferente, terane și

subterane, restituirea în natură nu este posibilă.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, prin decizia nr. 226 din 28 septembrie 2009 a respins ca nefondat

apelul reclamantului.

S-a reținut că:

-

terenul a fost folosit în scopul pentru care a fost

expropriat,

-

spațiile libere existente între zonele ocupate de

blocurile G3 și H4 sunt necesare utilizării normale a acestor construcții,

-

prin acțiune reclamantul nu a solicitat acordarea de

măsuri reparatorii sub forma de compensare cu un alt teren sau alte bunuri, servicii,

astfel că, instanța s-a pronunțat în limitele investirii,

-

instanța de fond nu și-a întemeiat soluția pe

dispozițiile art. 10 alin. (3) din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007

și dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

La 21 octombrie 2009 reclamantul G.N. a formulat recurs, solicitând

casarea ambelor hotărâri și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.

Î

n motivarea recursului, neîntemeiat în drept,

reclamantul a susținut următoarele:

- restituirea terenului liber este posibilă deoarece acesta nu este

afectat de căile de acces și intrarea la blocurile construite pe restul

terenului,

- prin scrisoarea nr. 14780 din 27 iunie 2002 adresată primăriei precum

și prin notificare a făcut dovada consimțământului său pentru acordarea unui

alt teren în compensare.

Recursul va fi respins pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care

construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care

s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate

obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea

ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale și

altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale,

măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.

Potrivit alin. (4) al aceluiași articol, în cazul în care lucrările pentru

care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile

reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, a rezultat că

terenul în suprafață de 600 mp este cuprins în planul de sistematizare al

orașului, aparținând unei zone în care s-au construit blocuri de locuințe,

parte din teren (262,5 mp) fiind ocupat de construcția unui bloc, alee și

trotuar, iar altă parte (337,5 mp) de parcare și utilități subterane, acestea

răspunzând unei necesități firești de utilizare a construcțiilor ce face

imposibilă restituirea în natură.

Față de concluziile raportului de expertiză, în mod corect s-a reținut

că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură, propunându-se măsuri

reparatorii în echivalent, în conformitate cu prevederile Titlului VII din

Legea nr. 247/2005.

Prin notificarea adresată Primăriei Municipiului Dr.Tr. Severin

recurentul reclamant a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 600 mp

situată în Dr. Tr. Severin, iar prin dispoziția nr. 1520 din 10 aprilie 2008

s-a respins cererea de restituire în natură, propunându-se acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent, potrivit dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Reclamantul a contestat în instanță dispoziția emisă de primar

solicitând restituirea în natură în principal a suprafeței de 600 mp

teren, iar în

subsidiar a terenului liber, pentru diferența de teren solicitând despăgubiri

în echivalent.

Așadar, nici prin notificare și nici prin acțiune, reclamantul nu a

solicitat compensarea cu un alt teren situat într-o altă zonă, astfel că

instanța nu avea cum să acorde ceea ce nu s-a solicitat, hotărând asupra

obiectului cererii deduse judecății, în sensul dispozițiilor art. 129 alin. (6)

C. proc. civ.

Așa fiind, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ. recursul va

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

R

espinge recursul declarat de

reclamantul G.N. împotriva deciziei nr. 226 din 28 septembrie 2009 a Curții de

Apel Craiova, secția a I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2010.