ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2913/2010

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin încheierea din 19 august 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a I penală

- în Dosarul nr. 7300/2/2010 s-a dispus, în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr.

302/2004, arestarea persoanei solicitate A.C.L. (cetățean român, fiul

lui M. și N.) pe o perioadă de 5 zile, de la data de 20 august 2010

la 21 august 2010, pe baza semnalării transmisă de Biroul

Național Interpol.

S-a fixat termen pentru prezentarea

mandatului european de arestare pe data de 23 august 2010.

Pentru a pronunța această

încheiere, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin adresa din data de 19.8.2010

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat

instanța solicitând arestarea persoanei solicitate A.C.L., conform

dispozițiilor art. 88

3

și art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004,

modificată prin Legea nr. 222/2008.

În sesizarea parchetului se

arată că împotriva persoanei solicitate, a fost emis un mandat de

arestare la data de 20 iulie 2010, de către procurorul Tribunalului Zwollw

- Solystad din Regatul Olandei, iar după depistare și identificare,

procurorul a dispus reținerea acesteia de la 19 august 2010 la 20 august 2010,

solicitându-se, totodată, Biroului Național Interpol să

facă demersuri pentru prezentarea mandatului european de arestare în

termen de 48 de ore, însoțit de traducerea acestuia în limba română.

Instanța de fond a reținut

în fapt că, la data de 15 septembrie 1998, persoana solicitată A.C.L.,

împreună cu alte persoane, a introdus cantitatea de 14,95 kg heroină

în Olanda.

Se reține că, potrivit art.

88

3

alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în caz de urgență,

măsura reținerii poate fi luată pe baza semnalării

transmise prin Interpol, care nu echivalează cu mandatul european de

arestare, caz în care Biroul Național Interpol solicită mandatul de la Biroul Interpol corespondent și transmiterea către parchetul competent în cel mult

48 de ore de la reținerea persoanei solicitate, iar în art. 90 alin. (2) se

prevede că, dacă persoana solicitată a fost reținută

potrivit art. 88/3, judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată,

pe baza semnalării Interpol, arestarea persoanei solicitate sau obligarea

sa de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile, caz în care

amână cauza și fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea,

de către procuror, a mandatului european de arestare însoțit de

traducerea în limba română.

Totodată s-a apreciat că

se impune arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 5 zile,

până la prezentarea mandatului european de arestare.

Împotriva încheierii pronunțate

de instanța de fond a declarat recurs persoana solicitată A.C.L. criticând

hotărârea sub aspectul luării măsurii arestării provizorii,

apreciind că poate fi cercetată în stare de libertate.

În susținerea recursului s-a

invocat faptul că sentința pronunțată de

autoritățile judiciare străine în baza căreia a fost emis

mandatul european de arestare a rămas definitivă la 12 ianuarie 2001

și, în această perioadă, persoana solicitată, nu a mai

săvârșit fapte penale nici pe teritoriul României și nici pe

teritoriul altui stat.

Au fost invocate circumstanțe

personale, persoana solicitată având un copil de 10 luni iar soția sa

nu are nici un venit.

Înalta Curte de Casație și

Justiție examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385

14

C. proc. pen. și art. 94

1

alin. (1) din Legea nr. 302/2004 constată

că acesta este fondat dar pentru alte considerente decât cele invocate de

recurentul persoană solicitată.

Din actele existente la dosarul

cauzei rezultă că persoana solicitată A.C.L. a fost condamnată

prin sentința nr. 23/003767-99 din 12 ianuarie 2001 pronunțată

de Tribunalul Amsterdam la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.

După rămânerea

definitivă a hotărârii - 12 ianuarie 2001 (f. 10 dosar),

autoritățile judiciare olandeze au emis mandatul european de arestare

din 20 iulie 2010, aspect comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București de către Centrul de Cooperare Polițienească

Internațională - Biroul Național Interpol.

Autoritățile judiciare

române au procedat la reținerea persoanei solicitate sesizând,

totodată, instanța pentru arestarea provizorie a acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 90 alin.

(2) din Legea nr. 302/2004 modificată, dacă persoana solicitată

a fost reținută conform art. 88

3

, judecătorul poate

dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării transmise prin Organizația

Internațională a Poliției Criminale (INTERPOL) arestarea

persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o

durată de 5 zile. În acest caz, instanța amână cauza și fixează

termen de 5 zile pentru predarea, de către procuror, a mandatului european

de arestare, însoțit de traducerea în limba română.

Alin. (3) și următoarele

ale aceluiași text stabilesc procedura de urmat după primirea

mandatului european de arestare.

Dispozițiile enunțate

anterior, pe de o parte, nu obligă instanța la luarea unei

măsuri preventive, iar pe de altă parte, aceasta are posibilitatea

să aleagă între arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu

părăsi localitatea pe o durată de 5 zile.

Legea impune însă - atunci când

nu este prezentat de procuror, mandatul european de arestare - să se amâne

cauza cu fixarea unui termen de 5 zile.

În cauza dedusă

judecății, dispozițiile cuprinse în legea specială se impun

a fi completate cu dispozițiile C. proc. pen. în materia prescripției

executării pedepsei.

Astfel, potrivit art. 125 alin. (1) C.

proc. pen. raportat la art. 126 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. termenul de

prescripție a executării pedepsei este de 5 ani, plus durata pedepsei

ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul

celorlalte pedepse cu închisoarea.

Cum în speță termenul de

prescripție al executării pedepsei, aplicate persoanei solicitate,

s-a împlinit pe 12 ianuarie 2009, Înalta Curte apreciază că nu se

impune arestarea persoanei solicitate, fiind suficientă luarea

măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea

prev. de art. 145 C. proc. pen.

Pe cale de consecință, în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (2) lit. d) C. proc.

pen. va admite recursul recursul declarat de persoana solicitată A.C.L.,

va casa încheierea recurată și, în rejudecare, va dispune luarea

măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.

Pe durata măsurii preventive a

obligării de a nu părăsi localitatea, persoana solicitată va

respecta dispozițiile prev. de art. 145 alin. (7) lit. a) - d) C. proc.

pen.

Se va dispune anularea mandatului de

arestare preventivă emis de Curtea de Apel București la data de 19

august 2010 și punerea deîndată în libertate a persoanei solicitate

dacă nu se află sub puterea unui alt mandat de arestare.

Instanța de fond, după

primirea mandatului european de arestare, va proceda la verificarea

existenței unor cauze de întrerupere a cursului prescripției executării

pedepsei urmând a se pronunța pe fondul cererii formulate de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de recurenta persoană solicitată A.C.L. împotriva încheierii

din 19 august 2010 a Curții de Apel București, secția I-a penală,

pronunțată în Dosarul nr. 7300/2/2010 (2219/2010).

Casează în

parte încheierea atacată numai cu privire la dispoziția

arestării persoanei solicitate A.C.L., măsură pe care o

înlătură.

În baza art. 90 alin.

(1)

1

din Legea nr. 302/2004, modificată și completată

prin Legea nr. 222/2008, dispune luarea măsurii obligării de a nu

părăsi localitatea prevăzută de art. 145 C. proc. pen.,

față de persoana solicitată A.C.L.

În temeiul art. 145

alin. (1)

1

lit. a) – d) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării

de a nu părăsi localitatea, persoana solicitată va respecta

următoarele obligații:

- să se

prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este

solicitată;

- să se

prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform

programului de supraveghere întocmit de organul de poliție;

- să nu

își schimbe locuința, fără încuviințarea

instanței de judecată;

- să nu

dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o

categorie de arme.

Dispune efectuarea

cuvenitelor comunicări, conform art. 145 alin. (2)

1

C. proc.

pen.

Anulează

mandatul de arestare nr. 23 (EAW-provizoriu) din 19 august 2010, emis de Curtea

de Apel București, secția I-a penală, în Dosarul nr. 7300/2/2010

(2219/2010) și dispune punerea, de îndată, în libertate, a persoanei

solicitate A.C.L., fiul lui M. și al N., dacă nu se află sub

puterea unui alt mandat de arestare.

Menține

celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 20 august 2010.