ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2913/2010

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 19 august 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a I penală - în Dosarul nr. 7300/2/2010 s-a dispus, în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, arestarea persoanei solicitate A.C.L. (cetățean român, fiul lui M. și N.) pe o perioadă de 5 zile, de la data de 20 august 2010 la 21 august 2010, pe baza semnalării transmisă de Biroul Național Interpol. S-a fixat termen pentru prezentarea mandatului european de arestare pe data de 23 august 2010. Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Prin adresa din data de 19.8.2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța solicitând arestarea persoanei solicitate A.C.L., conform dispozițiilor art. 88 3 și art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008.

În sesizarea parchetului se arată că împotriva persoanei solicitate, a fost emis un mandat de arestare la data de 20 iulie 2010, de către procurorul Tribunalului Zwollw - Solystad din Regatul Olandei, iar după depistare și identificare, procurorul a dispus reținerea acesteia de la 19 august 2010 la 20 august 2010, solicitându-se, totodată, Biroului Național Interpol să facă demersuri pentru prezentarea mandatului european de arestare în termen de 48 de ore, însoțit de traducerea acestuia în limba română. Instanța de fond a reținut în fapt că, la data de 15 septembrie 1998, persoana solicitată A.C.L., împreună cu alte persoane, a introdus cantitatea de 14,95 kg heroină în Olanda.

Se reține că, potrivit art. 88 3 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în caz de urgență, măsura reținerii poate fi luată pe baza semnalării transmise prin Interpol, care nu echivalează cu mandatul european de arestare, caz în care Biroul Național Interpol solicită mandatul de la Biroul Interpol corespondent și transmiterea către parchetul competent în cel mult 48 de ore de la reținerea persoanei solicitate, iar în art. 90 alin. (2) se prevede că, dacă persoana solicitată a fost reținută potrivit art. 88/3, judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării Interpol, arestarea persoanei solicitate sau obligarea sa de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile, caz în care amână cauza și fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea, de către procuror, a mandatului european de arestare însoțit de traducerea în limba română.

Totodată s-a apreciat că se impune arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 5 zile, până la prezentarea mandatului european de arestare. Împotriva încheierii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs persoana solicitată A.C.L. criticând hotărârea sub aspectul luării măsurii arestării provizorii, apreciind că poate fi cercetată în stare de libertate. În susținerea recursului s-a invocat faptul că sentința pronunțată de autoritățile judiciare străine în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare a rămas definitivă la 12 ianuarie 2001 și, în această perioadă, persoana solicitată, nu a mai săvârșit fapte penale nici pe teritoriul României și nici pe teritoriul altui stat.

Au fost invocate circumstanțe personale, persoana solicitată având un copil de 10 luni iar soția sa nu are nici un venit. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385 14 C. proc. pen. și art. 94 1 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 constată că acesta este fondat dar pentru alte considerente decât cele invocate de recurentul persoană solicitată. Din actele existente la dosarul cauzei rezultă că persoana solicitată A.C.L. a fost condamnată prin sentința nr. 23/003767-99 din 12 ianuarie 2001 pronunțată de Tribunalul Amsterdam la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri. După rămânerea definitivă a hotărârii - 12 ianuarie 2001 (f. 10 dosar), autoritățile judiciare olandeze au emis mandatul european de arestare din 20 iulie 2010, aspect comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol.

Autoritățile judiciare române au procedat la reținerea persoanei solicitate sesizând, totodată, instanța pentru arestarea provizorie a acesteia. Potrivit dispozițiilor art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, dacă persoana solicitată a fost reținută conform art. 88 3 , judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării transmise prin Organizația Internațională a Poliției Criminale (INTERPOL) arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile. În acest caz, instanța amână cauza și fixează termen de 5 zile pentru predarea, de către procuror, a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română. Alin. (3) și următoarele ale aceluiași text stabilesc procedura de urmat după primirea mandatului european de arestare.

Dispozițiile enunțate anterior, pe de o parte, nu obligă instanța la luarea unei măsuri preventive, iar pe de altă parte, aceasta are posibilitatea să aleagă între arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile. Legea impune însă - atunci când nu este prezentat de procuror, mandatul european de arestare - să se amâne cauza cu fixarea unui termen de 5 zile. În cauza dedusă judecății, dispozițiile cuprinse în legea specială se impun a fi completate cu dispozițiile C. proc. pen. în materia prescripției executării pedepsei. Astfel, potrivit art. 125 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 126 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. termenul de prescripție a executării pedepsei este de 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea.

Cum în speță termenul de prescripție al executării pedepsei, aplicate persoanei solicitate, s-a împlinit pe 12 ianuarie 2009, Înalta Curte apreciază că nu se impune arestarea persoanei solicitate, fiind suficientă luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 C. proc. pen. Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va admite recursul recursul declarat de persoana solicitată A.C.L., va casa încheierea recurată și, în rejudecare, va dispune luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea. Pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, persoana solicitată va respecta dispozițiile prev. de art. 145 alin. (7) lit. a) - d) C. proc.

pen. Se va dispune anularea mandatului de arestare preventivă emis de Curtea de Apel București la data de 19 august 2010 și punerea deîndată în libertate a persoanei solicitate dacă nu se află sub puterea unui alt mandat de arestare. Instanța de fond, după primirea mandatului european de arestare, va proceda la verificarea existenței unor cauze de întrerupere a cursului prescripției executării pedepsei urmând a se pronunța pe fondul cererii formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta persoană solicitată A.C.L. împotriva încheierii din 19 august 2010 a Curții de Apel București, secția I-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 7300/2/2010 (2219/2010). Casează în parte încheierea atacată numai cu privire la dispoziția arestării persoanei solicitate A.C.L., măsură pe care o înlătură. În baza art. 90 alin. (1) 1 din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 C. proc. pen., față de persoana solicitată A.C.L. În temeiul art. 145 alin. (1) 1 lit. a) – d) C. proc.

pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, persoana solicitată va respecta următoarele obligații: - să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este solicitată; - să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție; - să nu își schimbe locuința, fără încuviințarea instanței de judecată; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. Dispune efectuarea cuvenitelor comunicări, conform art. 145 alin. (2) 1 C. proc. pen. Anulează mandatul de arestare nr. 23 (EAW-provizoriu) din 19 august 2010, emis de Curtea de Apel București, secția I-a penală, în Dosarul nr. 7300/2/2010 (2219/2010) și dispune punerea, de îndată, în libertate, a persoanei solicitate A.C.L., fiul lui M. și al N., dacă nu se află sub puterea unui alt mandat de arestare.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 august 2010.