ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2913/2010

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 august 2010 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția I penală - în Dosarul nr. 7300/2/2010 s-a

dispus, în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, arestarea persoanei

solicitate A.C.L. pe o perioadă de 5 zile, de la data de 20 august 2010 la 21 august

2010, pe baza semnalării transmisă de Biroul Național Interpol.

S-a fixat termen

pentru prezentarea mandatului european de arestare pe data de 23 august 2010.

Pentru a pronunța

această încheiere, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin Adresa nr.

1554/II-5/2010 din data de 19 august 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București a sesizat instanța solicitând arestarea persoanei solicitate A.C.L.,

conform dispozițiilor art. 88

3

și art. 90 alin. (2) din Legea nr.

302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008.

În sesizarea

parchetului se arată că împotriva persoanei solicitate, a fost emis un mandat

de arestare la data de 20 iulie 2010, de către procurorul Tribunalului Zwollw -

Solystad din Regatul Olandei, iar după depistare și identificare, procurorul a

dispus reținerea acesteia de la 19 august 2010 la 20 august 2010,

solicitându-se, totodată, Biroului Național Interpol să facă demersuri pentru

prezentarea mandatului european de arestare în termen de 48 de ore, însoțit de

traducerea acestuia în limba română.

Instanța de fond a

reținut în fapt că, la data de 15 septembrie 1998, persoana solicitată A.C.L.,

împreună cu alte persoane, a introdus cantitatea de 14,95 kg heroină în Olanda.

Se reține că,

potrivit art. 88

3

alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în caz de

urgență, măsura reținerii poate fi luată pe baza semnalării transmise prin

Interpol, care nu echivalează cu mandatul european de arestare, caz în care

Biroul Național Interpol solicită mandatul de la Biroul Interpol corespondent

și transmiterea către parchetul competent în cel mul 48 de ore de la reținerea

persoanei solicitate, iar în art. 90 alin. (2) se prevede că, dacă persoana

solicitată a fost reținută potrivit art. 88

3

, judecătorul poate

dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării Interpol, arestarea

persoanei solicitate sau obligarea sa de a nu părăsi localitatea pe o durată de

5 zile, caz în care amână cauza și fixează un termen de 5 zile pentru

prezentarea, de către procuror, a mandatului european de arestare însoțit de traducerea

în limba română.

Totodată s-a apreciat

că se impune arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 5 zile, până la

prezentarea mandatului european de arestare.

Împotriva încheierii

pronunțate de instanța de fond a declarat recurs persoana solicitată A.C.L.

criticând hotărârea sub aspectul luării măsurii arestării provizorii, apreciind

că poate fi cercetată în stare de libertate.

În susținerea

recursului s-a invocat faptul că sentința pronunțată de autoritățile judiciare

străine în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare a rămas

definitivă la 12 ianuarie 2001 și, în această perioadă, persoana solicitată, nu

a mai săvârșit fapte penale nici pe teritoriul României și nici pe teritoriul

altui stat.

Au fost invocate

circumstanțe personale, persoana solicitată având un copil de 10 luni iar soția

sa nu are nici un venit.

Înalta Curte de

Casație și Justiție examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385

14

C. proc. pen. și art. 94

1

alin. (1) din Legea nr. 302/2004 constată

că acesta este fondat dar pentru alte considerente decât cele invocate de

recurentul persoană solicitată.

Din actele existente

la dosarul cauzei rezultă că persoana solicitată A.C.L. a fost condamnată prin

Sentința nr. 23/00 3767-99 din 12 ianuarie 2001 pronunțată de Tribunalul

Amsterdam la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri.

După rămânerea

definitivă a hotărârii - 12 ianuarie 2001, autoritățile judiciare olandeze au

emis Mandatul european de arestare nr. 123/003267-99 din 20 iulie 2010, aspect

comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de către Centrul de

Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol.

Autoritățile

judiciare române au procedat la reținerea persoanei solicitate sesizând,

totodată, instanța pentru arestarea provizorie a acesteia.

Potrivit

dispozițiilor art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, dacă

persoana solicitată a fost reținută conform art. 88

3

, judecătorul

poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării transmise prin

Organizația Internațională a Poliției Criminale (INTERPOL) arestarea persoanei

solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile. În

acest caz, instanța amână cauza și fixează termen de 5 zile pentru predarea, de

către procuror, a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în

limba română.

Alineatele 3 și

următoarele ale aceluiași text stabilesc procedura de urmat după primirea

mandatului european de arestare.

Dispozițiile enunțate

anterior, pe de o parte, nu obligă instanța la luarea unei măsuri preventive,

iar pe de altă parte, aceasta are posibilitatea să aleagă între arestarea

persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5

zile.

Legea impune însă -

atunci când nu este prezentat de procuror, mandatul european de arestare, - să

se amâne cauza cu fixarea unui termen de 5 zile.

În cauza dedusă

judecății, dispozițiile cuprinse în legea specială se impun a fi completate cu

dispozițiile codului de procedură penală în materia prescripției executării

pedepsei.

Astfel, potrivit art.

125 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 126 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen. termenul de prescripție a executării pedepsei este de 5 ani, plus durata

pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul

celorlalte pedepse cu închisoarea.

Cum în speță termenul

de prescripție al executării pedepsei, aplicate persoanei solicitate, s-a

împlinit pe 12 ianuarie 2009, Înalta Curte apreciază că nu se impune arestarea

persoanei solicitate, fiind suficientă luarea măsurii preventive a obligării de

a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 C. proc. pen.

Pe cale de

consecință, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (2) lit. d) C.

proc. pen. va admite recursul recursul declarat de persoana solicitată A.C.L.,

va casa încheierea recurată și, în rejudecare, va dispune luarea măsurii

preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.

Pe durata măsurii

preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, persoana solicitată va

respecta dispozițiile prev. de art. 145 alin. (7) lit. a) - d) C. proc. pen.

Se va dispune

anularea mandatului de arestare preventivă emis de Curtea de Apel București la

data de 19 august 2010 și punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate

dacă nu se află sub puterea unui alt mandat de arestare.

Instanța de fond,

după primirea mandatului european de arestare, va proceda la verificarea

existenței unor cauze de întrerupere a cursului prescripției executării

pedepsei urmând a se pronunța pe fondul cererii formulate de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de recurenta persoană solicitată A.C.L. împotriva Încheierii din 19

august 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul

nr. 7300/2/2010 (2219/2010).

Casează în parte

încheierea atacată numai cu privire la dispoziția arestării persoanei

solicitate A.C.L., măsură pe care o înlătură.

În baza art. 90 alin.

(1

1

) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr.

222/2008, dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută

de art. 145 C. proc. pen., față de persoana solicitată A.C.L.

În temeiul art. 145

alin. (1

1

) lit. a) - d) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării

de a nu părăsi localitatea, persoana solicitată va respecta următoarele

obligații:

- să se prezinte la

instanța de judecată ori de câte ori este solicitată;

- să se prezinte la

organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de

supraveghere întocmit de organul de poliție;

- să nu își schimbe

locuința, fără încuviințarea instanței de judecată;

- să nu dețină, să nu

folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

Dispune efectuarea

cuvenitelor comunicări, conform art. 145 alin. (2

1

) C. proc. pen.

Anulează Mandatul de

arestare nr. 23 (EAW - provizoriu) din 19 august 2010, emis de Curtea de Apel

București, secția I penală, în Dosarul nr. 7300/2/2010 (2219/2010) și dispune

punerea, de îndată, în libertate, a persoanei solicitate A.C.L., dacă nu se

află sub puterea unui alt mandat de arestare.

Menține celelalte

dispoziții ale încheierii atacate.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 august 2010.

Procesat de GGC - LM