ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1613/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauze 1. Obiectul excepției de nelegalitate și procedura derulată în primul ciclu procesual La data de 15 decembrie 2008, în cauza înregistrată sub nr. 35241/3/2008 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, având ca obiect cererea formulată de B.G.C. în contradictoriu cu Ministerul Justiției, de obligare a pârâtului la stabilirea și acordarea corectă a drepturilor salariale pentru perioada 1 decembrie 2007 - 25 iunie 2008, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului ministrului justiției nr. 670/C/2008.

Curtea de Apel București a fost sesizată cu soluționarea acestei excepții prin încheierea din 15 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția a VIII-a, iar prin sentința civilă nr. 483 din 10 februarie 2009, admițând excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Ordinului ministrului justiției nr. 670/C/2008, formulată de reclamantul B.G.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

În esență, pentru a aprecia că excepția de nelegalitate invocată nu este admisibilă, Curtea de Apel București a reținut că ordinul contestat, prin care s-a stabilit că începând cu data de 1 ianuarie 2008 salariul de bază pentru consilierii pentru afaceri europene din Ministerul Justiției se stabilește pentru funcția de Secretar III, cu precizarea și indicarea sporului de vechime ce urmează a se acorda, nu este un act administrativ, emis în regim de putere publică, în sensul Legii nr. 554/2004 republicată întrucât acest ordin produce efecte în sfera raporturilor de muncă, născute prin încheierea contractelor individuale de muncă dintre persoanele angajate și angajator, care este autoritatea pârâtă.

Această sentință a fost casată cu trimitere spre rejudecare, prin decizia nr. 2203 din 14 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, reținându-se că ordinul a fost emis de o autoritate publică, potrivit competențelor legale conferite, în regim de autoritate publică, și a fost elaborat în vederea executării legii. 2. Hotărâre Curții de Apel Rejudecând după casare, Curtea de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 268 din 19 ianuarie 2010, a respins excepția de nelegalitate ca neîntemeiată.

În motivarea soluției, curtea de apel a reținut că în susținerea excepției de nelegalitate, reclamantul a invocat Ordinul nr. 3448/C din 12 decembrie 2007 conform căruia acesta beneficia de un salariu de bază de 4204 lei, corespunzător coeficientului de multiplicare 13,00, iar ordinul nr. 670/C/2008 prin care salariul de bază este redus la 3232 lei, contravine Legii nr. 373/2007, care a stabilit că salariile bugetarilor se vor majora în 2008, reclamantul susținând apoi că, deși în preambulul O.G. nr. 10/2008 se arată că acest act normativ este emis în baza art. 1 pct. V.l. din Legea nr. 373/2007, în realitate, dispozițiile art. 30 ale ordonanței sunt în vădită contradicție cu dispozițiile legii de abilitare.

Curtea a constatat că Ordinul nr. 670/C/2008 al ministrului justiției este emis în baza dispozițiilor art. 30 alin. (2) din O.G. nr. 10/2008, potrivit cărora: la art. 3 alin. (2), teza 1 din O.U.G. nr. 19/2003 privind consilierii pentru afaceri europene, publicată în M.Of. Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003. aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 272/2003.

cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins: "(2) Salariile de bază și celelalte drepturi salariate ale consilierilor pentru afaceri europene sunt cele stabilite potrivit Legii nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcția prevăzută la poziția 7 din anexa nr. 1 la aceasta și se reîncadrează în mod corespunzător pe funcția de secretar III. ", dispoziții în raport cu care, ordinul contestat în cauză prin excepția de nelegalitate, este în deplină concordanță.

Susținerile reclamantului privind nelegalitatea O.G. nr. 10/2008, au fost respinse de curtea de apel, instanța reținând în acest sens faptul că, actele normative nu fac obiectul cenzurii instanței de contencios administrativ, ordonanța fiind adoptată în exercitarea competenței legislative delegate, reclamantul având însă, posibilitatea de a supune instanței de contencios constituțional problema conformității ordonanței cu dispozițiile legii fundamentale, pe calea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2009. 3.Calea de atac a recursului Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, solicitând modificarea ei în totalitate, în sensul admiterii excepției de nelegalitate a Ordinului Ministrului Justiției nr. 670/C/2008.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că instanța de contencios administrativ era competentă să verifice, pe cale incidentală, conformitatea dispozițiilor art. 30 alin. (2) din O.G. nr. 10/2008 cu dispozițiile actului normativ de nivel superior, Legea nr. 373/2007, întrucât aceste dispoziții au produs efecte juridice în perioada cât au fost în vigoare, până la modificarea lor prin O.U.G. nr. 81/2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 26 iunie 2008. Nemaifiind în vigoare, textul anterior nu mai poate fi supus procedurii speciale a contenciosului constituțional, ci este supus controlului de legalitate exercitat de instanța de drept comun.

Recurentul-reclamant a mai arătat că din acest motiv nu avea posibilitatea să recurgă la calea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004, așa cum, în mod greșit, a reținut prima instanță, pentru că alin. (2) al textului menționat face trimitere la condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992. În concluzie, recurentul-reclamant a arătat că examinarea legalității actului administrativ nu trebuia limitată la nivelul ordonanței de guvern în baza căruia a fost emis, așa cum a stabilit curtea de apel, ci, dimpotrivă, instanța poate și trebuie să verifice dacă s-a produs sau nu o încălcare a drepturilor reclamantului, raportându-se la toate actele normative, cu respectarea principiului ierarhiei acestora.

4. Apărările intimatului-pârât Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Ministerul Justiției a arătat, în esență, că soluția recurată este legală, instanța de fond constatând în mod corect concordanța Ordinului Ministrului Justiției nr. 670/2008 cu prevederile art. 30 din O.G. nr. 10/2008. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, care ar putea fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și în raport cu dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constatată că recursul nu este fondat.

1. Argumente de drept relevante Excepția de nelegalitate cu care a fost învestită instanța de contencios administrativ are ca obiect Ordinul Ministrului Justiției nr. 670/C din 10 martie 2008, prin care s-a dispus că „începând cu data de 01 ianuarie 2008, salariul de bază pentru consilierii pentru afaceri europene din Ministerul Justiției, prevăzuți în Anexa la prezentul ordin se stabilește pentru funcția de secretar III, respectiv un salariu de bază brut lunar de 3.232 lei, corespunzător coeficientului de multiplicare 10,00, aceștia urmând a beneficia și de sporul de vechime în muncă dobândit anterior, precum și de un spor de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, Celelalte drepturi salariale vor fi stabilite ulterior, prin ordin al ministrului justiției.” Ordinul a fost emis în temeiul prevederilor art. 30 alin. (2) din O.G.

nr. 10/2008, în forma în vigoare la acea dată, potrivit cărora„salariile de bază și celelalte drepturi salariale ale consilierilor pentru afaceri europene sunt cele stabilite potrivit Legii nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcția prevăzută la poziția 7 din anexa nr. 1 la aceasta și se reîncadrează în mod corespunzător pe funcția de secretar III”. În legătură cu temeiul legal reținut de autoritatea emitentă în preambulul ordinului se impune o observație: Art. 30 din O.G.

nr. 10/2008 avea un singur alineat, care prevede că: La art. 3 alin. (2), teza 1 din O.U.G. nr. 19/2003 privind consilierii pentru afaceri europene, publicată în M.Of., Partea I. nr. 226 din 3 aprilie 2003. aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 272/2003, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins: "(2) Salariile de bază și celelalte drepturi salariale ale consilierilor pentru afaceri europene sunt cele stabilite potrivit Legii nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcția prevăzută la poziția 7 din anexa nr. I la aceasta și se reîncadrează în mod corespunzător pe funcția de secretar III." Prin urmare, norma citată nu era cuprinsă în art. 30 alin. (2) din O.G.

nr. 10/2009, ci în art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 19/2003, dar această inadvertență de redactare nu afectează validitatea ordinului, pentru că prevederea legală a fost citată in extenso, fiind clară și accesibilă. Din motivarea căii de atac, rezultă că reclamantul nu contestă considerentul care a stat la baza respingerii excepției de nelegalitate, ci susține că instanța de fond era datoare să pășească la verificarea concordanței dispozițiilor art. 30 alin. (2) din O.G. nr. 10/2008 cu Legea nr. 373/2007, act normativ pe care îl consideră de nivel superior și pe care l-a menționat, de altfel, în susținerea excepției de nelegalitate. În esență, a arătat că, în pofida faptului că prin art. 1 pct. V.1 al legii nr. 373/2007, Guvernul României a fost abilitat, printre altele, să adopte ordonanțe prin care să instituie „reglementări privind majorările salariale ale personalului din sectorul bugetar în anul 2008”, aplicarea art. 30 din O.G.

nr. 10/2008 a avut ca efect diminuarea salariului stabilit pentru luna decembrie 2007, în conformitate cu prevederile Legii nr. 334/2007. Este adevărat, că potrivit interpretării art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cristalizate în jurisprudența constantă a Curții Constituționale, un text de lege abrogat sau modificat printr-o normă care nu mai păstrează, în noua redactare, soluția legislativă criticată, nu poate fi supus cenzurii contenciosului constituțional. De aici nu se poate însă desprinde concluzia că mecanismul excepției de nelegalitate ar putea fi extins asupra normelor cu putere de lege cuprinse în ordonanțe sau ordonanțe de urgență ale Guvernului, pentru că art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în acord cu întreaga filozofie a contenciosului administrativ, prevede că, pe această cale, pot fi supuse controlului de legalitate numai acte administrative unilaterale, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeași lege.

Prin urmare, instanța de contencios administrativ învestită cu excepția de nelegalitate a procedat corect limitându-se a analiza concordanța ordinului Ministrului Justiției cu actele normative cu forță juridică superioară în executarea cărora a fost emis, orice alte aspecte, legate de identificarea legii aplicabile în litigiul de fond ori de aplicarea în timp a legii intrând în căderea instanței învestite cu acțiunea principală. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de B.G.C. împotriva sentinței civile nr. 268 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 martie 2010.