ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3214/2009

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel București la data de 5 septembrie 2008,

reclamanta T.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii,

Familiei și Egalității de Șanse, obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești

reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în

procent de 25% pentru perioada 1 ianuarie 2004-11 iunie 2008 și sporul pentru

condiții vătămătoare din luna mai 2006 până la data de 11 iunie 2008,

actualizate cu indicele de inflație.

În motivarea

cererii, reclamanta a arătat în esență că, aplicarea prevederilor art. 31 din Legea

nr. 188/1999, care reglementează suplimentul postului a fost suspendată abuziv

prin O.U.G. nr. 92/2004 și O.U.G. nr. 2/2006.

Reclamanta a mai arătat că, pârâtul i-a refuzat acordarea sporului

pentru condiții vătămătoare, deși acest spor este reglementat de art. 16 din O.G.

nr. 2/2006 și art. 16 din O.G. nr. 6/2007.

În

cauză au formulat cereri de intervenție principală numiții: M.S., P.D.O., B.G.,

C.S.S., P.M., C.M., S.D., C.C., B.D., F.A., M.I.L., D.M., G.G.G. și A.R.M.,

care solicită plata de către pârât a acelorași sporuri solicitate în cererea

principală.

Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 3310 din 2 decembrie 2008 a respins acțiunea formulată de

reclamanta T.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și

Egalității de Șanse și cererile de intervenție formulate de intervenienții: M.S.,

P.D.O., B.G., C.S.S., P.M., C.M., S.D., C.C., B.D., F.A., M.I.L., D.M., G.G.G.

și A.R.M., ca nefondate.

În

motivarea soluției s-a reținut că, deși dreptul la suplimentul postului și

suplimentul gradului a fost recunoscut de lege, întrucât nu a fost stabilit

cuantumul acestor sporuri, obligația nu este determinată. Aceeași situație este

și în cazul sporului pentru condiții vătămătoare, întrucât art. 16 din O.G. nr.

2/2006 și O.G. nr. 6/2007, prevăd posibilitatea acordării acestui spor, dar nu

este prevăzut algoritmul de calcul al acestuia și nici criteriile în raport cu

care acest spor poate să fie acordat fiecărei categorii de personal.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs în termen, reclamanta T.I. și

intervenienții T.I., M.S., P.D.O., B.G., C.S.S., P.M., C.M., S.D., C.C., B.D., F.A.,

M.I.L., D.M., G.G.G. și A.R.M., motivat în drept conform prevederilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că, hotărârea atacată a fost dată cu

aplicarea greșită a legii, întrucât reclamanta și intervenienții sunt

îndreptățiți să primească suplimentul postului și suplimentul treptei de

salarizare, potrivit art. 29 din Legea nr. 188/1999 republicată, cu

modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004,

acest drept fiind un drept de creanță și respectiv un bun în sensul art. 1 din

Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale.

În

aceeași măsură, susțin recurenții, instanța a aplicat greșit legea și în ceea

ce privește neacordarea sporului pentru condiții vătămătoare, reglementat de

art. 16 din O.G. nr. 6/2007, care prevede că, prin actul administrativ al

ordonatorului principal de credite se prevăd categoriile de funcționari publici,

cuantumul sporului și condițiile de acordare a acestui spor, în baza

buletinelor de determinare emise de autoritățile abilitate, reclamanții

depunând în dosarul de fond, Buletinul de măsurători nr. 117 din 3 aprilie 2006

emis de Ministerul Apărării Naționale - U.M. 02512 București.

Examinând

actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate în recurs și față

de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va

constata că, recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările

ulterioare, republicată în M.Of. nr. 365 din 29 mai 2007, pentru activitatea

desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul

de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul

corespunzător treptei de salarizare. Același articol prevede în alin. (3) că

salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii

privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.

Prin O.G. nr. 6/2007,

privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor

drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind

sistemul unitar de salarizare s-a prevăzut în art. 3 că gestiunea sistemului de

salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal

de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de

posturi aprobate potrivit legii.

În raport de aceste

dispoziții legale și în lipsa unui act normativ privind salarizarea unitară a

funcționarilor publici, instanța de fond a reținut în mod justificat că nu

există bază legală pentru cuantificarea și acordarea suplimentului postului și

suplimentului corespunzător treptei de salarizare.

Pentru a fi posibilă

calcularea acestor două componente ale salariului funcționarilor publici este

necesară, așa cum a și reținut instanța de fond, fie adoptarea unui act

normativ cu forță juridică de lege, fie promovarea unei hotărâri de guvern date

în executarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicată.

În condițiile în care nu

este încă reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente la

salariul de bază, suntem în prezența unui drept virtual, ceea ce presupune că

acordarea acestor drepturi bănești ar însemna obligarea autorității ori a

instituției publice angajatoare – în speță Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale – la plata unor sume imposibil de calculat și în consecință,

pronunțarea unei hotărâri care nu poate fi executată.

Curtea constată că este

nefondat și cel de al II-lea motiv de recurs privind sporul pentru condiții

vătămătoare, întrucât art. 16 din O.G. nr. 2/2006 și respectiv art. 16 din O.G.

nr. 6/2007 nu prevăd algoritmul de calcul al acestui spor și nici criteriile în

raport cu care acest spor poate fi acordat fiecărei categorii de personal, așa

cum corect a reținut instanța de fond.

În consecință, Curtea va

respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de T.I., M.S., P.D.O., B.G., C.S.S., P.M., C.M., G.G.G., A.R.M., S.D.,

C.C., B.D., F.A., M.I.L. și D.M. împotriva sentinței civile nr. 3310 din 2

decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2009.