ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5012/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel București la data de

08

ianuarie 2009, reclamanții A.V., A.A., B.C.D., D.R.D.I.,

G.A.R.O., I.E.,

I.R.M., I.B.C., L.I.M., M.L., M.M., O.C., T.A.D., U.C., V.M.S., V.M., V.O.L., A.L.,

I.T., G.I., R.C.G., S.E., C.L., V.F., P.R. și T.B. au solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Agenția Română pentru Investiții Străine, obligarea

acesteia la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și

suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază,

calculate și plătite începând cu data de 1 aprilie 2004 și actualizate cu

indicele de inflație până la data plății efective.

În

motivarea

cererii, reclamanții au arătat, în esență, că aplicarea prevederilor art. 31

din Legea nr. 188/1999, care reglementează suplimentul postului a fost

suspendată abuziv prin O.U.G. nr. 92/2004 și O.U.G. nr. 2/2006.

Curtea de

Apel București, secția a Vlll-a contencios administrativ și fiscal prin

sentința civilă nr. 1341 din 31 martie 2009 a respins acțiunea formulată de

reclamanți, ca nefondată.

În

motivarea

soluției s-a reținut că, deși dreptul la suplimentul postului și suplimentul

treptei de salarizare au fost recunoscute de lege, întrucât nu a fost stabilit

cuantumul acestor sporuri și nici criteriile în raport cu care acest spor poate

să fie acordat fiecărei categorii de personal, obligația nu este determinată.

Î

mpotriva

acestei hotărâri au declarat recurs în termen, reclamanții A.V., A.A., B.C.D., D.R.D.I.,

G.A.R.O., I.E., I.R.M., I.B.C., L.I.M., M.L., M.M., O.C., T.A.D., U.C., V.M.S.,

V.M., V.O.L., A.L., I.T., G.I., R.C.G., S.E., C.L., V.F., P.R. și T.B., motivat

în drept conform prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în

esență că, hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât

sunt îndreptățite să primească suplimentul postului și suplimentul treptei de

salarizare, potrivit art. 29 din Legea nr. 188/1999 republicată, cu

modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2004,

acest drept fiind un drept de creanță și respectiv un bun în sensul art. 1 din

Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale.

Examinând

actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate în recurs și față

de prevederile art. 304 și 304 C. proc. civ., Curtea va constata că, recursul

este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările

ulterioare, republicată în M. Of. nr. 365/29.05.2007, pentru activitatea

desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul

de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul

corespunzător treptei de salarizare. Același articol prevede în alin. (3) că

salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii

privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.

Prin O.G.

nr. 6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a

altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii

privind sistemul unitar de salarizare s-a prevăzut în art. 3 că gestiunea

sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare

ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în

numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.

În

raport de

aceste dispoziții legale și în lipsa unui act normativ privind salarizarea

unitară a funcționarilor publici, instanța de fond a reținut în mod justificat că

nu există bază legală pentru cuantificarea și acordarea suplimentului postului

și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.

Pentru a

fi posibilă calcularea acestor două componente ale salariului funcționarilor

publici este necesară, așa cum a și reținut instanța de fond, fie adoptarea

unui act normativ cu forța juridică de lege, fie promovarea unei hotărâri de

guvern date în executarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999

republicată.

În

condițiile

în care nu este încă reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente

la salariul de bază, suntem în prezența unui drept virtual, ceea ce presupune

că acordarea acestor drepturi bănești ar însemna obligarea autorităților pârâte

la plata unor sume imposibil de calculat și în consecință, pronunțarea unei

hotărâri care nu poate fi executată.

În

consecință,

Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312

1

C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge

recursul declarat de A.V., A.A., B.C.D., D.R.D.I., G.A.R.O., I.E., I.R.M., I.B.C.,

L.I.M., M.L., M.M., O.C., T.A.D., U.C., V.M.S., V.M., V.O.L., A.L., I.T., G.I.,

R.C.G., S.E., C.L., V.F., P.R. și T.B., împotriva sentinței civile nr. 1341 din

31 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2009.