ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1519/2010

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bihor reclamanta SC M. SA ORADEA - prin lichidator judiciar SC

G.R.P. S.P.R.L. CLUJ, în contradictoriu cu pârâta SC G.R. SA BUZĂU a solicitat

instanței încetarea valabilității contractului de licență nr. 1920/2002, obligarea

pârâtei la 1.000.000 Euro cotă parte din valoarea contractului de licență și 1.000.000

Euro cu titlu de daune ca urmare a nerespectării contractului de licență și

obligarea pârâtei de a nu mai produce nici un fel de arzătoare de gaze tip

SAG-EE sau similar acestora.

Prin sentința nr. 68 din 8 februarie

2006, Tribunalul Bihor a declinat competența de soluționare a cauzei, în

temeiul art. 7 alin. (1) C. proc. civ. în favoarea Tribunalului Buzău, care,

prin sentința nr. 1188 din 12 iulie 2006 a respins ca nefondate capetele de cerere 1,2 și 3 ale acțiunii și a anulat capătul 4 de cerere din acțiune, a

admis cererea reconvențională formulată de pârâtă și a dispus anularea

contractului nr. 1920/2002 și a actului adițional la acesta.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta SC M. SA ORADEA - prin lichidator judiciar SC G.R.P.

S.P.R.L. CLUJ, care a fost soluționat de către Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia nr. 251 din 29 noiembrie 2006, în sensul admiterii apelului,

desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe,

reținând că, în mod nelegal a fost anulat ca netimbrat capătul 4 de cerere din

acțiunea principală, față de faptul că Legea 146/1997 și H.G.R. nr. 792/2005

art. 5 lit. b) stabilește pentru drepturile derivate din brevetul de invenție,

contractele de cesiune de creanță, inclusiv drepturile patrimoniale, o taxă judiciară

de timbru fixă în cuantum de 366.000 lei ce a și fost achitată de reclamantă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta SC G.R. SA BUZĂU, iar prin decizia nr. 1813 pronunțată la 15 mai

2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat recursul,

reținând că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale

în materie.

Fiind trimisă spre rejudecare la aceeași

instanță, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, sub nr. 5225/114/2007.

Prin sentința nr. 614 din 19 mai

2009, Tribunalul Buzău a respins excepțiile

invocate de părțile din litigiu, a

respins acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă SC M. SA ORADEA, prin

lichidator judiciar SC G.R.P. S.P.R.L. CLUJ.

A admis cererea reconvențională

formulată de pârâta-reclamantă SC G.R. SA BUZĂU, a dispus anularea contractului

de licență nr. 1920/2002 și a actului adițional, fiind obligată reclamanta la

8.015 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut din probele administrate că, reclamanta nu a probat existența unei

încălcări a contractului de către pârâtă, în sensul că nu au fost îndeplinite

condițiile clauzei contractuale, a art. 32, potrivit cărora, în cazul

încălcării clauzelor contractuale, ambele părți au dreptul să pună capăt

derulării acestuia, drept ce se exercită în termen de 45 de zile de la data la

care una din părți a cerut fără rezultat, celeilalte părți, ca încălcarea să

înceteze și să fie remediată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta SC M. SA ORADEA, prin lichidator judiciar SC G.R.P.

S.P.R.L. CLUJ, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 142 din 17 noiembrie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC M. SA ORADEA - prin lichidator judiciar SC G.R.P.

S.P.R.L. CLUJ, reținând că, părțile ajungând, ca efect al nulității, în situația

în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi încheiat contractul, toate celelalte

pretenții derivând din contract nu mai au suport legal, iar criticile apelantei

nu au corespondent în probele administrate cu privire la refacerea

expertizelor, având în vedere nulitatea contractului.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta SC M. SA ORADEA, prin lichidator judiciar SC G.R.P. S.P.R.L. CLUJ,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Critica adusă deciziei atacate se

referă, în esență, la faptul că instanța de apel nu a analizat executarea

contractului de licență, ci brevetul de invenție, care nu făcea obiectul cauzei

de față și că instanța nu a făcut nicio referire la critica privind plata

prețului contractului și a daunelor pentru încălcarea prevederilor contractuale

și nici în ceea ce privește critica referitoare la soluționarea cererii

reconvenționale.

Analizând critica adusă deciziei

atacate, Înalta Curte constată că este nefondată, urmând a fi respins recursul,

pentru următoarele considerente :

În ceea ce privește critica

referitoare la faptul că instanța de apel nu a analizat executarea contractului

de licență nr. 1920/2002, se apreciază că aceasta nu poate fi primită, deoarece

în speța de față nu există brevet de invenție cu denumirea „arzătoare de gaze

naturale pentru instalațiile de gătit, tip sistem Ardere Gaze - Economizor

Ecologizat SAG-EE”, întrucât prin brevetul de invenție nr. 116547 a fost brevetat un „Procedeu de obținere a unor produse ceramice și material ceramic pentru

realizarea acestui procedeu„ iar nu un produs cu denumirea arzător.

În condițiile în care nu exista

brevet de invenție, nu se putea încheia un contract de licență, deoarece prin

acesta se transmitea dreptul de folosință asupra unei invenții, iar cel care

s-a obligat să transmită dreptul respectiv nu deținea un asemenea brevet.

Prin urmare, s-a constatat că intimata

SC G.R. SA nu a fabricat produsul care face obiectul contractului de licență,

datorită culpei recurentei care nu a predat documentația tehnică aferentă

produsului ce trebuia fabricat conform licenței acordate prin contract, aspect

reținut în concluziile expertizelor efectuate în cauză.

Critica privitoare la faptul că

instanța de apel nu a făcut nicio referire la plata prețului contractului, se

constată că este nefondată, deoarece aceasta a reținut în mod corect că,

potrivit art. VI lit. b) din actul adițional nr. 1 la contract, nu s-a obținut

un profit minim de 70 % din valoarea plătită, întrucât nu s-au fabricat și nu

s-au valorificat produsele care fac obiectul contractului de licență, iar

potrivit lit. a) din art. VI a actului adițional nr. 1, volumul minim de

vânzare pentru a se plăti prima tranșă de 10% din valoarea contractului nu s-a

realizat având în vedere că produsul nu s-a fabricat.

Solicitarea recurentei privind

acordarea daunelor pentru încălcarea prevederilor contractuale, s-a apreciat că

este nejustificată, având în vedere că aceasta nu a făcut dovada că ar fi fost

prejudiciată.

Critica recurentei privitoare la

soluționarea cererii reconvenționale, nu poate fi primită, deoarece nulitatea

absolută este sancțiunea ce intervine în cazul în care la încheierea unui act juridic

nu se respectă dispozițiile legale referitoare la condițiile de validitate,

aceasta având ca efect desființarea retroactivă a contractului, instanța

reținând în mod corect nevalabilitatea obiectului contractului.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul reclamantei SC

M. SA ORADEA - prin lichidator judiciar SC G.R.P. S.P.R.L. CLUJ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC

M. SA ORADEA - prin lichidator judiciar SC G.R.P. S.P.R.L. CLUJ împotriva

deciziei nr. 142 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.