ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1813/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1188 din

12 iulie 2006, Tribunalul Buzău, secția comercială, a respins capetele 1, 2 și

3 ale acțiunii formulată de reclamanta SC M. SA, societate în lichidare

reprezentată de lichidator judiciar G.R.P. SRL CLUJ și a anulat capătul 4 ca

netimbrat; a admis cererea reconvențională formulată de pârâta SC G.R. SA BUZĂU

și a dispus anularea contractului de licență nr. 1920/2002 și a actului

adițional la acesta încheiat între părți.

În considerentele sentinței

s-a reținut că reclamanta prin acțiunea precizată a solicitat:

1) încetarea contractului de

licență în temeiul art. 32 din contract;

2) rezilierea contractului

de licență și încetarea acestuia cu obligarea pârâtei la predarea întregii

documentații aferente obiectului licențiat;

3) obligarea pârâtei să nu

mai producă nici un fel de arzătoare de gaze tip S.A.B. - E.E. sau similare

acestora;

4) obligarea pârâtei să îi

achite suma de 1.000.000.000 Euro reprezentând cota parte din contractul de

licență nr. 1920/2002 și suma de 1.000.000.000 Euro cu titlu de daune.

Cu privire la primul capăt

de cerere, pe baza probelor administrate s-a apreciat ca nefiind îndeplinite

condițiile art. 32 din contract, reclamanta nefăcând proba încălcării

contractului de către pârâtă, caz în care nu poate opera sancțiunea rezilierii

așa cum se solicită în capătul doi de cerere, în contract nefiind prevăzută

nici obligația predării întregii documentații aferentă obiectului contractului.

Capătul trei din cerere s-a constatat neîntemeiat față de faptul că pârâta a

sistat fabricarea produselor ce fac obiectul contractului începând cu data de 1

februarie 2003.

Cererea de obligare la daune

a fost anulată ca netimbrată în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, reținându-se că împotriva modului de

stabilire a taxei de timbru reclamanta a formulat cerere de reexaminare, ce a

fost soluționată prin încheierea din 12 februarie 2006 în sensul admiterii

acesteia și stabilirii taxei judiciare de timbru la suma de 75.009 lei care nu

a fost achitată de reclamantă.

Cererea reconvențională a

fost admisă constatându-se inexistența unui brevet de invenție cu denumirea

„arzătoare de gaze naturale pentru instalațiile de gătit de tip sistem Ardere

gaze – Economizor Ecologizat S.A.B. - E.E. și, în consecință, în lipsa

obiectului actului juridic ca și condiție de validitate s-a dispus anularea

contractului nr. 1920/2000 și a actului adițional la acesta, reținându-se

totodată și nesemnarea lui de reprezentanții legali ai reclamantei.

În contra acestei sentințe a

declarat apel reclamanta SC M. SA ORADEA prin lichidator judiciar, pentru

motive de netemeinicie și nelegalitate invocând neîncuviințarea de probatorii

de judecătorul fondului și greșita anulare ca netimbrat a capătului patru din

cerere, în raport de art. 5 lit. a) din Hotărârea nr. 1218/2002 privind taxa

judiciară de timbru încălcându-i-se astfel dreptul la apărare și la un proces

echitabil în acord cu normele C.E.D.O.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială, prin decizia nr. 251 din 29 noiembrie 2006, a admis apelul declarat

de reclamanta SC M. SA ORADEA a desființat sentința și a trimis cauza spre

rejudecare la aceiași instanță.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că în mod nelegal a fost anulat ca netimbrat capătul

patru din acțiunea principală față de faptul că Legea nr. 146/1997 și H.G.R.

792/2005, art. 5 lit. b) stabilește pentru drepturile derivate din brevetul de

invenție, contractele de cesiune de creanță, inclusiv drepturile patrimoniale,

o taxă judiciară de timbru fixă de 366.000 lei ce a și fost achitată de

reclamantă.

Desființându-se sentința

pentru acest motiv, celelalte critici nu au mai fost analizate.

Decizia sus-menționată a

fost atacată cu recurs de pârâta SC G.R. SA BUZĂU pentru motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea acesteia și menținerea

sentinței instanței de fond.

Critica recurentei vizează

greșita aplicare a prevederilor art. 5 lit. b) din Legea nr. 146/1997 modificată

în sensul că acestea nu sunt incidente în speță, recurenta neavând calitatea de

inventator persoană fizică ci de titular de brevet ca societate comercială. Se

arată, de asemenea că, cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru a

fost soluționată prin încheiere irevocabilă de tribunal la 10 februarie 2006 în

sensul stabilirii ei la suma de 75.009 Ron.

Recursul nu este fondat.

Acțiunea cu care a fost

sesizată instanța de fond are ca obiect contractul de licență încheiat de părți

în anul 2002, sub aspectul executării și încetării efectelor sale, întemeiată

fiind pe dispozițiile Legii nr. 64/1991, privind brevetele de invenție.

Potrivit art. 5 din Legea nr.

146/1997 modificată privind taxele judiciare de timbru, cererile formulate în

domeniul drepturilor de autor și de inventator se taxează cupă cum urmează:b)

cereri pentru recunoașterea ... drepturilor născute din brevetul de invenție,

din contractele de cesiune și licență inclusiv drepturile patrimoniale ale

inventatorului”... cu 342 lei.

Titulara brevetului în speță

este recurenta reclamantă întrucât potrivit art. 2 lit. o) din Legea nr. 64/1991

titularul brevetului poate fi atât o persoană fizică cât și una juridică iar

potrivit art. 3 din aceeași lege, dreptul la brevet de invenție aparține

inventatorului sau succesorului său în drepturi.

Drept urmare, instanța de

apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor Legii nr. 146/1997 privind

taxele judiciare de timbru constatând că taxa fixă datorată de reclamantă a

fost achitată și că în mod greșit prima instanță a anulat cererea reclamantei

ca netimbrată.

Cât privește încheierea prin

care instanța de fond a soluționat irevocabil cererea de reexaminare a taxei

judiciare de timbru, este de observat că această încheiere abordează obligația

de plată a taxei judiciare de timbru numai din perspectiva Legii nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului în vigoare la acea

dată, societatea reclamantă fiind în lichidare judiciară, nu și din perspectiva

Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție pe care s-a întemeiat cererea

de chemare în judecată și deci a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de

timbru așa încât acest ultim aspect a putut face obiectul controlului judiciar.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va

respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC G.R. SA BUZĂU împotriva deciziei nr. 251 din 29

noiembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2007.