ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2338/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 224 din 20

iunie 2005 a Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios

administrativ, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei SC P.G. București,

iar pârâta SC A. SA Buzău a fost obligată la plata sumei de 1.220 Euro și

19.789.000 lei cheltuieli de judecată efectuate în alt litigiu ce s-a derulat

între aceleași părți (dosar 1910/2003 al Tribunalului Buzău), plus 7.647.540

lei cheltuieli de judecată în prezentul litigiu.

Instanța a acordat sumele

menționate și nu în întregime cele solicitate (1.183.805.570 lei), ținând cont

că parte din ele s-au acordat prin hotărârile date în căile de atac promovate

împotriva sentinței de fond, iar o parte dintre cheltuieli s-au efectuat

anterior promovării acțiunii ce a format obiectul dosarului nr. 1910/2003, și

deci, nu au nici o legătură cu cauza.

Împotriva acestei sentințe

ambele părți au declarat apel, reclamanta criticând-o pentru neacordarea

diferenței de 882.123.122 ROL iar pârâta pentru acordarea sumelor pretinse

susținând că respectivele cheltuieli n-au avut legătură cu cauza (bilete de

avion pe ruta Munchen - București, deplasare nejustificată în condițiile în

care reclamanta avea sediul ales la București).

Prin decizia nr. 261 din 13

octombrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, au fost respinse, ca nefondate, ambele apeluri.

Instanța de apel a apreciat

că nimic nu împiedică partea să-și recupereze cheltuielile de judecată

efectuate într-un litigiu, de la partea care a pierdut, pe calea unei acțiuni

separate, caz în speță.

S-a apreciat că instanța de

fond corect a acordat numai cheltuielile în legătură cu derularea procesului ce

a format obiectul dosarului nr. 1910/2003 al Tribunalului Buzău (taxe timbru,

traduceri, onorariu avocat și contravaloarea a două bilete avion pentru

deplasarea reprezentantului reclamantei care are sediul în Germania) nu și

celelalte cheltuieli care nu au legătură nemijlocită cu procesul purtat pentru

recunoașterea și încuviințarea executării hotărârii arbitrale străine în

România.

Nemulțumită de această

decizie pârâta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru motivele

prevăzute în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta invederează

că decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină; că greșit s-au acordat

respectivele cheltuieli deoarece, inițial, procesul a fost pornit la București,

apoi declinat la Buzău, declinare ce a fost recurată de reclamantă, ocazie cu

care Curtea de Apel București i-a respins cererea de cheltuieli de judecată, ca

nedovedită. Fiind irevocabilă această decizie, reclamanta nu mai poate promova

o nouă acțiune.

Cum cheltuielile pretinse nu

s-au efectuat în dosarul nr. 1910/2003 al Tribunalului Buzău ci atunci când

dosarul era pe rolul instanțelor din București, iar Curtea de Apel București a

stabilit irevocabil că nu au fost dovedite, solicită respingerea acțiunii de

față.

Mai mult, prin hotărârea

dată de Tribunalul Buzău, i s-a respins cererea reclamantei, iar Curtea de Apel

Ploiești a admis recursul și a obligat-o prin decizia nr. 3260 din 12 noiembrie

2003 la 679.990.933 lei cheltuieli de judecată, pe care le-a și executat.

În dezvoltarea criticii

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta consideră

că decizia este lipsită de temei legal, deoarece delegația avocatului R.R. cuprinde

adăugiri și modificări neconforme cu realitatea, câtă vreme dosarul 1910/2003

s-a aflat pe rolul Tribunalului Buzău începând cu 19 mai 2003, în timp ce

delegația, pe care s-a adăugat numărul acestui dosar, era din 4 februarie 2003,

dată la care dosarul nici nu fusese înregistrat.

Prin cererea înregistrată la

3 martie 2006, reclamanta formulează întâmpinare prin care aderă la recursul

pârâtei, invocând dispozițiile art. 293, art. 296 și art. 315 al.4 C. proc.

civ.

La termenul de astăzi

aderarea la recurs formulată de intimata reclamantă a fost respinsă ca

inadmisibilă.

Recursul pârâtei este

întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta:

La termenul de astăzi

curtea, în temeiul dispozițiilor art. 306 al.2 C. proc. civ., a pus în discuția

părților, din oficiu, natura juridică a litigiului de față, excepție în raport

de care urmează a se stabili și competența instanțelor.

Obiectul litigiului de față

îl constituie plata unor cheltuieli de judecată efectuate într-un alt litigiu,

valoarea acestora fiind, conform precizării acțiunii la instanța de fond,

1.183.805.570 lei.

Acțiunea a fost soluționată

în primă instanță de tribunal, instanță căreia i-ar fi revenit competența în

primă instanță, ținând cont de valoarea litigiului, doar în materie comercială.

Ori, în speță, sumele

solicitate nu rezultă dintr-un act sau fapt de comerț, ci din executarea unui

mandat civil, cum este contractul de asistență juridică, coroborat cu art. 274 C.

proc. civ.

În consecință, reținând

natura civilă a cauzei și având în vedere valoarea litigiului și dispozițiile art.

2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., curtea apreciază că tribunalul a judecat cauza

în primă instanță cu încălcarea normelor competenței materiale, competența

soluționării cauzei revenind judecătoriei în primă instanță, ca instanță

civilă.

În aceste condiții și apelul

a fost soluționat de o instanță necompetentă.

Așadar, recursul urmează a

fi admis în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu art. 306 alin.

(2) C. proc. civ. și art. 313 C. proc. civ., iar decizia din apel și sentința

de fond casate, fiind date de instanțe cu încălcarea normelor de competență,

cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare în primă instanță Judecătoriei Buzău,

ca instanță civilă.

Cu ocazia rejudecării

fondului urmează a se avea în vedere și criticile și apărările părților,

invocate în recurs, cererile acestora nemaiputând fi analizate având în vedere

motivul casării.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC A. SA Buzău împotriva deciziei nr. 261 din 13 octombrie 2005 a Curții

de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ.

Desființează decizia din apel

și sentința nr. 224 din 20 iunie 2005 a Tribunalului Buzău și trimite cauza

spre rejudecare în fond Judecătoriei Buzău ca instanță civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 iunie 2006.