ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3373/2009

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 184 din 23 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins plângerea petenților SC T.I. SRL și SC I. SRL, ca nefondată. În baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a menținut rezoluția din 20 februarie 2009 din Dosarul nr. 316/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, respectiv rezoluția din 01 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 395/II-2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ca temeinică și legală. A obligat petenții la câte 2.500 lei către intimații P.M. și B.V. și la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin plângerea înregistrată la data de 21 aprilie 2009 pe rolul acestei instanțe, petentele SC T.I.

SRL și SC I. SRL, ambele cu sediul în București, sector 2, au formulat în condițiile prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 316/P/2008 din data de 20 februarie 2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții C.S.A. - executor judecătoresc; P.M. - avocat și B.V., cât și împotriva rezoluției nr. 395/ll-2 din 01 aprilie 2009 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care a fost menținută soluția inițială. În motivarea plângerii, petenții au arătat că solicită tragerea la răspundere penală a celor trei făptuitori pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen.

- pentru executorul judecătoresc C.S.A.; prev. de art. 25 C. pen., raportat la art. 289 C. pen. și art. 25 raportat la art. 291 - pentru avocat P.M. și, respectiv a infracțiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 246 C. pen., art. 25 raportat la art. 289 și art. 25 raportat la art. 291 C. pen. - pentru B.V., faptele acestora constând în aceea că în cadrul executării sentinței civile nr. 10871/2006 a Tribunalului București, prin aplicarea sechestrului și evacuării din spațiul deținut de cele două societăți-petente, au fost cuprinse cheltuieli nereale, atâta timp cât acestea nu-și mai desfășurau activitatea în acel spațiu. Prin rezoluția din 20 februarie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 316/P/2008, s-a dispus: neînceperea urmăririi penale față de C.S.A.

- executor judecătoresc, sub aspectul in fracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.; neînceperea urmăririi penale față de P.M. - avocat în cadrul Baroului București, sub aspectul infracțiunii de instigare la săvârșirea infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen.; neînceperea urmăririi penale față de B.V., sub aspectul infracțiunii de instigare la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 25 C. pen., rap. la art. 246 C. pen.; neînceperea urmăririi penale față de C.S.A. - executor judecătoresc, sub aspectul infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen.

și uz de fals prev. de art. 291 C. pen.; neînceperea urmăririi penale față de P.M. - avocat în cadrul Baroului București, sub aspectul infracțiunilor de instigare la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen. și instigare la săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 25 rap. la art. 291 C. pen.; neînceperea urmăririi penale față de B.V., sub aspectul infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. și art. 25 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. Pentru a pronunța această soluție, procurorul a reținut următoarele: Prin plângerea sa, petenta SC T.I. SRL a arătat că la data de 6 februarie 2007, la adresa din București, sector 1, s-au prezentat, în vederea aplicării sechestrului și a evacuării din acest spațiu a SC T.I.

SRL, SC I. SRL și SC D.Q.C. SRL, numiții: C.S.A. - executor judecătoresc, P.M. - avocat și B.V. - în calitate de creditor, întocmindu-se procesul verbal în baza Dosarului de executare nr. 14/2007, în care s-a menționat că la adresa respectivă au fost identificați soții S., respectiv P., având calitatea de administrator al societăților petente și D., proprietara bunurilor din apartament, precum și avocat R.I.I. - apărător ales al SC D.Q.C. SRL, procedându-se la inventarierea bunurilor aflate în apartament, care au fost lăsate pe loc în pază și custodie avocatului P.M. După această dată, prin corespondență, numitul S.P. a primit o comunicare adresată firmelor, la care erau atașate: înștiințarea către bănci a măsurii popririi din conturile deschise de terți a unor sume de bani, precum și procesul verbal privind cheltuielile de executare datat 07 februarie 2007 și procesul verbal suplimentar datat 14 februarie 2007. Cu privire la aceste cheltuieli, S.P.

a arătat că sunt nereale, menționând că la momentul evacuării firmelor pe care le administrează nu-și desfășura efectiv activitatea în acel spațiu, negăsindu-se nici un bun din patrimoniul societăților, ci numai bunuri personale aparținând familiei sale, iar în acela spațiu funcționa - în condiții legale - o altă firmă. În dovedirea celor susținute, la dosar s-au depus toate actele la care S.P. a făcut referire în plângerea sa. În baza sentinței comerciale nr. 10871 din 28 noiembrie 2006 a Tribunalului București și a Dosarului de executare nr. 30831/3/2006, la data de 13 septembrie 2006, executorul judecătoresc s-a deplasat la locul executării silite și l-a evacuat pe debitorul S.P., însă predarea efectivă nu a putut fi realizată, întrucât în imobilul proprietatea reclamantei au fost înregistrate sediul social, respectiv secundat ale pârâtelor, care nu dețin un drept locativ opozabil actualului proprietar.

În vederea executării, s-a emis somație la data de 24 ianuarie 2007 și respectiv înștiințare la data de 01 februarie 2007. La data de 02 februarie 2007, SC T.I. SRL a comunicat B.E.J. C.S.A. că a promovat contestație la executare cu cerere de suspendare - Dosar nr. 3073/299/2007 al Judecătoriei Sector 1 București; contestație la executare cu cerere de suspendare și implicit dreptului de retenție pentru cheltuieli realizate cu îmbunătățirea spațiului și sporirea valorii bunului - Dosar nr. 3076/299/2007 al Judecătoriei Sector 1 București; contestație la executare cu cerere de suspendare - Dosar nr. 3075/299/2007 al aceleiași instanțe.

La data de 06 februarie 2007, ora 12 45 , s-a întocmit procesul verbal de predare silită a bunurilor imobile, în care s-a consemnat de către executorul judecătoresc faptul că cele 3 societăți debitoare au solicitat suspendarea executării, arătând însă că, pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, se află cererea de ordonanță președințială, având ca obiect suspendarea formelor de evacuare, pe rolul Judecătoriei Sector 1 București se află contestația la executare împotriva formelor de evacuare, pe rolul Curții de Apel București se află cererea de apel formulată împotriva sentinței comerciale nr. 10871/2006 a Tribunalului București.

De asemenea, s-a întocmit un proces-verbal privind cheltuielile de executare și, la data de 14 februarie 2007, un proces-verbal suplimentar privind cheltuieli de executare, cele 3 societăți comerciale fiind înștiințate cu privire la faptul că s-a luat măsura popririi asupra conturilor deschise la terții popriți pentru recuperarea sumei de 7.272,86 lei. Din cercetări a rezultat că în toate dosarele arătate de S.P., s-au pronunțat soluții defavorabile acestuia, astfel neputându-se reține că prin punerea în executare a titlului executor, ar rezulta săvârșirea de către executorul judecătoresc C.S.A. a vreunei fapte prevăzute de legea penală, ci doar exercitarea atribuțiilor de serviciu ale acestuia, ca urmare a încuviințării de către instanță a evacuării pârâtelor.

Cu privire la intimații P.M. - avocat și B.V. - creditoare, din datele existente la dosarul cauzei nu se poate reține că solicitarea de punere în executare a unui titlu executor ar constitui vreo faptă prevăzută de legea penală. Prin rezoluția din 01 aprilie 2009 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, Dosar nr. 395/II-2/2009, a fost menținută soluția procurorului de caz, prin respingerea - ca neîntemeiată - a plângerii formulate de către petente. În procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc.

pen., împotriva celor două soluții, petentele - prin reprezentant - au formulat prezenta p lângere, ce urmează a fi respinsă, pentru următoarele considerente: Din întregul material probator, rezultă temeinicia și legalitatea rezoluțiilor atacate - astfel cum în mod corect s-a reținut și prin cele două acte emise de procuror, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale ață de cei trei intimați - întrucât prin punerea în executare a unui titlu executoriu, executorul judecătoresc procedează la exercitarea atribuțiilor sale ie serviciu, pe baza unor acte doveditoare, iar avocatul și creditorul - prin solicitarea de punere în executare a unui titlu executor nu fac altceva decât să urmeze proceduri legale, în vederea obținerii drepturilor dobândite prin hotărâri judecătorești și, nicidecum, că vreuna dintre situațiile arătate ar constitui vreo faptă prevăzută de legea penală.

Față de aceste considerente, Curtea urmează a constata plângerea promovată de petentele SC T.I. SRL și SC I. SRL, ca nefondată, astfel că, în temeiul prevăzut de art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., o va respinge ca atare, iar pe cale de consecință, vor fi menținute rezoluțiile emise în cauză. II. Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs petiționarele SC T.I. SRL și SC I. SRL, precum și intimații P.M. și B.V. În recursurile petiționarelor SC T.I. SRL și SC I. SRL se solicită casarea sentinței atacate, desființarea rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în vederea începerii urmăririi penale față de intimați, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare în recurs.

În recursurile intimaților P.M. și B.V. hotărârea atacată este criticată numai cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare dispuse de instanța fondului. III. Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de critică invocate de recurentele petiționare SC T.I. SRL și SC I. SRL și de intimații petiționari P.M. și B.V., cât și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte, pentru motivele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că totalitatea recursurilor de față se privesc ca nefondate și urmează a fi respinse ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. 1. Astfel, sub aspectul recursurilor declarate de petiționarele SC T.I.

SRL și SC I. SRL Înalta Curte are în vedere că prima instanță prin deplină conformare la dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. a verificat rezoluția nr. 316/P/08 din 20 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București menținută prin rezoluția nr. 395/II-2/2009 din 01 aprilie 2009 a Procurorului General al aceleiași unitate de parchet de pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și în mod legal și temeinic a dispus în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. soluția respingerii plângerii formulate de petiționarele nominalizate. Astfel, în propriul demers analitic, Înalta Curte are în vedere cu titlu de premisă că prin plângerea originară înregistrată pe rolul unității de parchet petiționarele societăți comerciale au solicitat efectuarea de cercetări a executorului judecătoresc C.S.A.

sub aspectul infracțiuni prev. de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., a numitei B.V. pentru infracțiuni. prev. de art. 25 raportat la art. 246 C. pen., art. 25 raportat la art. 289 C. pen., art. 25 raportat la art. 291 C. pen., precum și a avocatului P.M. pentru infracțiuni. prev. de art. 25 raportat la art. 246 C. pen., art. 25 raportat la art. 289 C. pen., art. 25 raportat la art. 291 C. pen. În esență petiționarele recurente prin administrator S.P. au indicat că la data de 6 februarie 3007 la adresa din București, sector 1, s-au prezentat în vederea aplicării sechestrului și a evacuării din acest spațiu a societăților comerciale SC T.I. SRL, SC I. SRL și SC D.Q.C. SRL, numiții C.S.A., executor judecătoresc, P.M.

avocat și B.V. în calitate de creditor. Cu această ocazie sus-numiții au întocmit un proces verbal în baza Dosarului de executare nr. 14/2007 în care se menționează că la adresa de mai sus au fost identificați soții S. – S.P. având calitatea de administrator al firmelor menționate mai sus, S.D. - soția susnumitului proprietară a bunurilor din apartament, precum și avocat R.I.I. - apărător ales al SC D.Q.C. SRL. Totodată s-a procedat la inventarierea bunurilor aflate în apartament, care au fost lăsate pe loc în pază și custodie avocatului P.M. După această dată, prin corespondență numitul S.P. a primit o comunicare adresată firmelor SC T.I. SRL, SC I. SRL și SC D.Q.C. SRL la care erau atașate înștiințarea către bănci a măsurii popririi din conturile deschise de terți a unor sume de bani precum și procesul verbal privind cheltuielile de executare datat 7 februarie 3007 și procesul verbal suplimentar datat 14 februarie 2007. Cu privire la aceste cheltuieli S.P.

declară că acestea sunt nereale, menționând că la momentul evacuării firmelor pe care le administrează nu-și desfășura activitatea efectiv în acest spațiu, negăsindu-se nici un bun din patrimoniul acestora, ci numai bunuri personale aparținând familiei, iar în spațiul menționat funcționa o altă firmă în condiții legale fără a influența litigiul dintre debitor și creditor. Din examinarea înscrisurilor din dosarul de urmărire judiciară din Dosarul de executare nr. 14/2007, atașat în fotocopie la dosarul cauzei rezultă că la data de 23 ianuarie 2007 creditoarea B.V. a solicitat B.E.J. C.S.A. evacuarea debitorilor din imobilul situat în București, sector 1 și recuperarea tuturor cheltuielilor ocazionate de executare - evacuare.

La dosarul cauzei a fost atașată sentința comercială nr. 10871 din 28 noiembrie 2006 (Dosar de executare nr. 30831/3/2006) din care rezultă că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe reclamanta B.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC T.I. SRL, SC I. SRL, SC D.Q.C. SRL și O.R.C. de pe lângă Tribunalul București evacuarea pârâtei societăți comerciale din imobilul situat în București, sector 1, respectiv obligarea pârâtei O.R.C. de pe lângă Tribunalul București să nu mai înregistreze sedii sociale, sedii secundare puncte de lucru sau agenții ale unor comercianți, persoane fizice sau juridice, în imobilul proprietatea reclamantei, tară acordul acesteia. În susținerea acțiunii a arătat că este proprietarul imobilului situat în București, sector 1, în baza actului de adjudecare din 28 iulie 2003, întocmit de executorul judecătoresc C.S.

A., în Dosarul de executare nr. 43/2003. După dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului, a solicitat înscrierea în Cartea Funciară, însă operațiunea nu a fost posibilă, întrucât debitorul, fost proprietar, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, cu scopul de a-l sustrage de la executarea silită. Prin sentința civilă nr. 4786 din 24 iunie 2004 a Judecătoriei Sector 1 București, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 629 din 09 martie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 13 martie 2003. Dreptul de proprietate al reclamantei a fost intabulat în Cartea Funciară nr. 19687 a Municipiului București, sector 1, conform încheierii nr. 17995 din 26 iunie 2006, fiind înștiințat O.R.C.

de pe lângă Tribunalul București să nu înregistreze la adresa indicată vreo societate comercială, pentru ca debitorul S.P. să nu împiedice predarea silită a imobilului, solicitată în baza actului de adjudecare ce constituie titlu executoriu, potrivit disp. art. 516 C. proc. civ. La data de 13 septembrie 2006 executorul judecătoresc s-a deplasat la locul executării silite și l-a evacuat pe debitorul S.P., însă predarea, efectivă nu a putut fi realizată, întrucât în imobilul proprietatea reclamantei au fost înregistrate sediile sociale, respectiv secundar al pârâtelor, care nu dețin un drept locativ opozabil actualului proprietar. Instanța de judecată a dispus evacuarea pârâtelor SC T.I. SRL, SC I. SRL și SC D.Q.C.

SRL din imobilul respectiv și a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privitor la obligarea O.R.C. de pe lângă Tribunalul București să nu mai înregistreze sedii comerciale, sedii secundare, puncte de lucru, agenții ale unor comercianți, la adresa sus-menționată, fără acordul reclamantei. În vederea executării, s-a emis somație la data de 24 ianuarie 2007, înștiințare la data de 01 februarie 2007. La data de 02 februarie 2007 SC T.I. SRL a comunicat B.E.J. C.S.A.

că a promovat contestație la executare cu cerere de suspendare ce face obiectul Dosarului nr. 3073/299/2007 al Judecătoriei Sector 1 București cu termen la 14 februarie 2007, contestație la executare cu cerere de suspendare și implicit dreptului de retenție pentru cheltuieli realizate cu îmbunătățirea spațiului și sporirea valorii bunului ce face obiectul Dosarului nr. 3076/299/2007 al Judecătoriei Sector 1 București cu termen 16 februarie 2007, promovarea contestației la executare cu cerere de suspendare ce face obiectul Dosarului nr. 3075/299/2007 al Judecătoriei Sector 1 București. La data de 06 februarie 2007, orele 12,45 s-a întocmit procesul verbal de predare silită a bunurilor imobile.

În aceasta s-a consemnat de către executorul judecătoresc faptul că cele 3 societăți debitoare au solicitat suspendarea executării, arătând că pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, se află cererea de ordonanță președințială având ca obiect suspendarea formelor de evacuare, pe rolul Judecătoriei Sector 1 București se află contestația la executare împotriva formelor de evacuare, pe rolul Curții de Apel București se află cererea de apel formulată împotriva sentinței comerciale nr. 10871/2006 pronunțată de Tribunalul București.

De asemenea, s-a întocmit un proces-verbal privind cheltuielile de executare și la 14 februarie 2007 un proces-verbal suplimentar privind cheltuieli de executare, cele 3 societăți comerciale fiind înștiințate cu privire la faptul că s-a luat măsura popririi asupra conturilor deschise la terții popriți pentru recuperarea sumei de 7.272,86 lei, precum și actele existente la dosarul cauzei am constatat următoarele: Executorul judecătoresc C.S.A. a procedat la punerea în executare a sentinței comerciale nr. 10871 din 28 noiembrie 2006 executorie. În conformitate cu prevederile art. 403 (1) C. proc. civ.

„până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea". Alin. (4) al aceluiași articol prevede următoarele „în cazuri urgente, președintele instanței poate dispune suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanță președințială, până la soluționarea de către instanță a cererii de suspendare". Din cuprinsul actelor administrate în cauză nu a rezultat existența vreunei hotărâri judecătorești care să dispună suspendarea executării silite. Simplul fapt că societățile debitoare au introdus ordonanță președințială, au formulat contestație la executare sau au atacat sentința comercială nr. 10871/2006 cu apel, nu au drept consecință suspendarea executării silite.

Mai mult, din verificarea efectuată au rezultat u rmătoarele: - în Dosarul nr. 3073/299/2007 al Judecătoriei Sector 1 București, având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite formulată de T.I. SRL s-a dispus la data de 14 februarie 2007 anularea capătului de cerere privitor la suspendarea executării silite și respingerea contestației, ca neîntemeiată; - în Dosarul nr. 3076/299/2007 al Judecătoriei Sector 1 București având ca obiect contestație la executare si suspendarea executării silite introdusă de D.Q.C. SRL și S.D. s-a dispus la data de 03 septembrie 2007 admiterea excepției inadmisibilității constatării existenței unui drept de retenție la executare sub acest aspect, ca inadmisibilă.

S-a admis excepția inadmisibilității constatării existentei unui drept de proprietate asupra imobilului din București, sector 1, pentru cota de cel puțin ½ din imobil. De asemenea, s-a suspendat contestația sub acest aspect, ca inadmisibilă. S-a admis lipsa calității procesuale activă a lui S.D. și s-a respins contestația, ca fund introdusă de o persoană tară cablate procesuală activă. S-a respins excepția de litispendență, s-a admis în parte cererea reconvențională și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere. Instanța a dispus și respingerea capătului de cerere privind contestarea inopozabilității, ca lipsit de interes.

- în Dosarul nr. 3075/299/2007 al Judecătoriei Sector 1 București, având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite, introdusă de SC I. SRL s-a dispus la data de 12 iunie 2008 admiterea excepției perimării, s-a constatat perimată cererea; - în Dosarul nr. 4043/3/2007 al Tribunalului București având ca obiect ordonanța presedințială introdusă de reclamanta SC D.Q.C. SRL, la data de 15 februarie 2007 instanța a admis excepția inadmisibilității și a respins. Soluția neînceperii urmăririi penale a celor trei intimați făptuitori dispusă sub aspectul săvârșirii tuturor infracțiunilor imputate prin rezoluția procurorului atacată este legală și temeinică. Aceasta întrucât din actele de urmărire generală efectuate a rezultat că executorul judecătoresc C.S.A.

a procedat la punerea în executare a sentinței comerciale nr. 10871/2006 a Tribunalului București, neputându-se reține săvârșirea vreunei fapte care să îi atragă o responsabilitate penală. Executorul judecătoresc a dispus în baza hotărârii judecătorești evacuarea pârâților. Criticile formulate de petent în sensul că ar fi solicitat instanței de judecată suspendarea executării, formulând contestație la executare, nu pot fi primite, întrucât în cauză nu s-a dispus prin vreo hotărâre judecătorească suspendarea executării. Simpla introducere a unei ordonanțe președințiale nu înseamnă automat, suspendarea executării. Sub aspectul laturii subiective nu se poate reține în sarcina numitei B.V. și a avocatului P.M.

săvârșirea vreunei fapte penale, întrucât solicitarea de a se executa o hotărâre judecătorească prin executor judecătoresc nu poate constitui o faptă care să atragă o responsabilitate penală. Actele prealabile efectuate în cauză nu au confirmat că executorul judecătoresc ar fi falsificat vreun înscris cu prilejul întocmirii și folosirii acestuia. 2. Concomitent și criticile devoluate prin recursurile declarate de intimații P.M. și B.V. sunt nefondate deoarece reducerea la câte jumătate a cheltuielilor judiciare pretinse de acesta în conformitate cu deconturile avocatului ales al acestora (sumele de câte 5.000 lei prin chitanțele de la filele 27 și 28 dosar instanța de fond) este legală și temeinic justificată de judecătorul fondului prin aplicarea corespunzătoare în materie și a dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarele SC T.I. SRL și SC I. SRL precum și de către intimații P.M. și B.V., împotriva sentinței penale nr. 184 din 23 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția I-a penală. Obligă recurenții la plata sumei de câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2009.