ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3373/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3373/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 184 din 23 iunie 2009 a

Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins plângerea petenților SC

T.I. SRL și SC I. SRL, ca nefondată.

În baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a menținut rezoluția din 20 februarie 2009 din

Dosarul nr. 316/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, respectiv

rezoluția din 01 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 395/II-2/2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ca temeinică și legală.

A obligat petenții la câte

2.500 lei către intimații P.M. și B.V. și la câte 200 lei cheltuieli judiciare

către stat.

S-a reținut că prin plângerea înregistrată la data de 21 aprilie 2009 pe

rolul acestei instanțe,

petentele SC T.I. SRL și SC I. SRL, ambele cu sediul în

București, sector 2, au formulat în condițiile prevăzute de art. 278

1

C.

proc. pen., plângere împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București nr. 316/P/2008 din data de 20 februarie 2009, prin care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții C.S.A. - executor

judecătoresc; P.M. - avocat și B.V., cât și împotriva rezoluției nr. 395/ll-2

din 01 aprilie 2009 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, prin care a fost menținută soluția inițială.

În motivarea plângerii, petenții au arătat că solicită tragerea la

răspundere penală a celor trei făptuitori pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen. - pentru executorul

judecătoresc C.S.A.; prev. de art. 25 C. pen., raportat la art. 289

C. pen. și art. 25 raportat la art. 291 - pentru avocat P.M. și, respectiv a

infracțiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 246 C. pen., art. 25

raportat la art. 289 și art. 25 raportat la art. 291 C. pen. - pentru B.V.,

faptele acestora constând în aceea că în cadrul executării sentinței civile nr.

10871/2006 a Tribunalului București, prin aplicarea sechestrului și evacuării

din spațiul deținut de cele două societăți-petente, au fost cuprinse cheltuieli

nereale, atâta timp cât acestea nu-și mai desfășurau activitatea în acel

spațiu.

Prin

rezoluția din 20 februarie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, în Dosarul nr. 316/P/2008, s-a dispus: neînceperea urmăririi penale

față de C.S.A. - executor judecătoresc, sub aspectul in fracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.; neînceperea

urmăririi penale față de P.M. - avocat în cadrul Baroului București, sub

aspectul infracțiunii de instigare la săvârșirea infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 246

C. pen.;

neînceperea urmăririi penale față

de B.V., sub aspectul infracțiunii

de instigare la săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 25

C. pen., rap. la art. 246 C. pen.; neînceperea urmăririi penale față de C.S.A. -

executor judecătoresc, sub aspectul infracțiunii de fals intelectual, prev. de art.

289 C. pen. și uz de fals prev. de art. 291 C. pen.; neînceperea urmăririi

penale față de P.M. - avocat în cadrul Baroului București, sub aspectul

infracțiunilor de instigare la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual,

prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen. și instigare la săvârșirea

infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 25 rap. la art. 291 C. pen.;

neînceperea urmăririi penale față de B.V., sub

aspectul infracțiunii

de fals intelectual, prev. de art. 25 C. pen. rap.

la art. 289 C. pen. și art. 25 C. pen. rap. la art. 291 C. pen.

Pentru

a pronunța această soluție, procurorul a reținut următoarele:

Prin

plângerea sa, petenta SC T.I. SRL a arătat că la data de 6 februarie 2007, la

adresa din București, sector 1, s-au prezentat, în vederea aplicării

sechestrului și a evacuării din acest spațiu a SC T.I. SRL, SC I. SRL și SC D.Q.C.

SRL, numiții: C.S.A. - executor judecătoresc, P.M. - avocat și B.V. - în

calitate de creditor, întocmindu-se procesul verbal în baza Dosarului de

executare nr. 14/2007, în care s-a menționat că la adresa respectivă au fost

identificați soții S., respectiv P., având calitatea de administrator al

societăților petente și D., proprietara bunurilor din apartament, precum și

avocat R.I.I. - apărător ales al SC D.Q.C. SRL, procedându-se la inventarierea

bunurilor aflate în apartament, care au fost lăsate pe loc în pază și custodie

avocatului P.M.

După

această dată, prin corespondență, numitul S.P. a primit o comunicare adresată

firmelor, la care erau atașate: înștiințarea către bănci a măsurii popririi din

conturile deschise de terți a unor sume de bani, precum și procesul verbal

privind cheltuielile de executare datat 07 februarie 2007 și procesul verbal

suplimentar datat 14 februarie 2007.

Cu

privire la aceste cheltuieli, S.P. a arătat că sunt nereale, menționând că la

momentul evacuării firmelor pe care le administrează nu-și desfășura efectiv

activitatea în acel spațiu, negăsindu-se nici un bun din patrimoniul

societăților, ci numai bunuri personale aparținând familiei sale, iar în acela

spațiu funcționa - în condiții legale - o altă firmă.

În

dovedirea celor susținute, la dosar s-au depus toate actele la care S.P. a

făcut referire în plângerea sa.

În

baza sentinței comerciale nr. 10871 din 28 noiembrie 2006 a Tribunalului

București și a Dosarului de executare nr. 30831/3/2006, la data de 13

septembrie 2006, executorul judecătoresc s-a deplasat la locul executării

silite și l-a evacuat pe debitorul S.P., însă predarea efectivă nu a putut fi

realizată, întrucât în imobilul proprietatea reclamantei au fost înregistrate

sediul social, respectiv secundat ale pârâtelor, care nu dețin un drept locativ

opozabil actualului proprietar.

În

vederea executării, s-a emis somație la data de 24 ianuarie 2007 și respectiv

înștiințare la data de 01 februarie 2007.

La

data de 02 februarie 2007, SC T.I. SRL a comunicat B.E.J. C.S.A. că a promovat

contestație la executare cu cerere de suspendare - Dosar nr. 3073/299/2007 al

Judecătoriei Sector 1 București; contestație la executare cu cerere de

suspendare și implicit dreptului de retenție pentru cheltuieli realizate cu

îmbunătățirea spațiului și sporirea valorii bunului - Dosar nr. 3076/299/2007

al Judecătoriei Sector 1 București; contestație la executare cu cerere de

suspendare - Dosar nr. 3075/299/2007 al aceleiași instanțe.

La

data de 06 februarie 2007, ora 12

45

, s-a întocmit procesul verbal de

predare silită a bunurilor imobile, în care s-a consemnat de către executorul

judecătoresc faptul că cele 3 societăți debitoare au solicitat suspendarea

executării, arătând însă că, pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comercială,

se află cererea de ordonanță președințială, având ca obiect suspendarea

formelor de evacuare, pe rolul Judecătoriei Sector 1 București se află

contestația la executare împotriva formelor de evacuare, pe rolul Curții de

Apel București se află cererea de apel formulată împotriva sentinței comerciale

nr. 10871/2006 a Tribunalului București.

De

asemenea, s-a întocmit un proces-verbal privind cheltuielile de executare și,

la data de 14 februarie 2007, un proces-verbal suplimentar privind cheltuieli

de executare, cele 3 societăți comerciale fiind înștiințate cu privire la

faptul că s-a luat măsura popririi asupra conturilor deschise la terții popriți

pentru recuperarea sumei de 7.272,86 lei.

Din

cercetări a rezultat că în toate dosarele arătate de S.P., s-au pronunțat

soluții defavorabile acestuia, astfel neputându-se reține că prin punerea în

executare a titlului executor, ar rezulta săvârșirea de către executorul

judecătoresc C.S.A. a vreunei fapte prevăzute de legea penală, ci doar

exercitarea atribuțiilor de serviciu ale acestuia, ca

urmare a încuviințării de către instanță a evacuării pârâtelor.

Cu privire la intimații P.M. - avocat și B.V. - creditoare, din datele

existente la dosarul cauzei nu se poate reține că solicitarea de punere în

executare a unui titlu executor ar constitui vreo faptă prevăzută de legea

penală.

Prin

rezoluția din 01 aprilie 2009 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București, Dosar nr. 395/II-2/2009, a fost menținută soluția

procurorului de caz, prin respingerea - ca neîntemeiată - a plângerii formulate

de către petente.

În

procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen., împotriva celor două

soluții, petentele - prin reprezentant - au formulat prezenta p

lângere, ce urmează a fi respinsă, pentru

următoarele considerente:

Din

întregul material probator, rezultă temeinicia și legalitatea rezoluțiilor

atacate - astfel cum în mod corect s-a reținut și prin cele două acte emise de

procuror, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale ață de cei trei

intimați - întrucât prin punerea în executare a unui titlu

executoriu, executorul judecătoresc procedează la

exercitarea atribuțiilor sale

ie serviciu, pe baza unor acte

doveditoare, iar avocatul și creditorul - prin solicitarea de punere în

executare a unui titlu executor nu fac altceva decât să urmeze proceduri

legale, în vederea obținerii drepturilor dobândite prin hotărâri judecătorești

și, nicidecum, că vreuna dintre situațiile arătate ar constitui vreo faptă

prevăzută de legea penală.

Față

de aceste considerente, Curtea urmează a constata plângerea promovată de

petentele SC T.I. SRL și SC I. SRL, ca nefondată, astfel că, în temeiul

prevăzut de art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., o va respinge

ca atare, iar pe cale de consecință, vor fi menținute rezoluțiile emise în

cauză.

II. Împotriva

acestei sentințe penale au declarat recurs petiționarele SC T.I. SRL și SC I.

SRL, precum și intimații P.M. și B.V.

În

recursurile petiționarelor SC T.I. SRL și SC I. SRL se solicită casarea

sentinței atacate, desființarea rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în vederea începerii urmăririi penale față de

intimați, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare în recurs.

În

recursurile intimaților P.M. și B.V. hotărârea atacată este criticată numai cu

privire la cuantumul cheltuielilor judiciare dispuse de instanța fondului.

III.

Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de

motivele de critică invocate de recurentele petiționare SC T.I. SRL și SC I.

SRL și de intimații petiționari P.M. și B.V., cât și din oficiu sub toate

aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen. Înalta Curte, pentru motivele ce se vor arăta în continuare, are în vedere

că totalitatea recursurilor de față se privesc ca nefondate și urmează a fi

respinse ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen.

1.

Astfel, sub aspectul recursurilor declarate de petiționarele SC T.I. SRL și SC

I. SRL Înalta Curte are în vedere că prima instanță prin deplină conformare la

dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. a verificat rezoluția

nr. 316/P/08 din 20 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București menținută prin rezoluția nr. 395/II-2/2009 din 01 aprilie 2009 a Procurorului

General al aceleiași unitate de parchet de pe baza lucrărilor și a materialului

din dosarul cauzei și în mod legal și temeinic a dispus în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. soluția respingerii plângerii formulate de

petiționarele nominalizate.

Astfel,

în propriul demers analitic, Înalta Curte are în vedere cu titlu de premisă că

prin plângerea originară înregistrată pe rolul unității de parchet

petiționarele societăți comerciale au solicitat efectuarea de cercetări a

executorului judecătoresc C.S.A. sub aspectul infracțiuni prev. de art. 246 C.

pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., a numitei B.V. pentru infracțiuni.

prev. de art. 25 raportat la art. 246 C. pen., art. 25 raportat la art. 289 C.

pen., art. 25 raportat la art. 291 C. pen., precum și a avocatului P.M. pentru

infracțiuni. prev. de art. 25 raportat la art. 246 C. pen., art. 25 raportat la

art. 289 C. pen., art. 25 raportat la art. 291 C. pen.

În

esență petiționarele recurente prin administrator S.P. au indicat că la data de

6 februarie 3007 la adresa din București, sector 1, s-au prezentat în vederea

aplicării sechestrului și a evacuării din acest spațiu a societăților

comerciale SC T.I. SRL, SC I. SRL și SC D.Q.C. SRL, numiții C.S.A., executor

judecătoresc, P.M. avocat și B.V. în calitate de creditor.

Cu

această ocazie sus-numiții au întocmit un proces verbal în baza Dosarului de

executare nr. 14/2007 în care se menționează că la adresa de mai sus au fost

identificați soții S. – S.P. având calitatea de administrator al firmelor

menționate mai sus, S.D. - soția susnumitului proprietară a bunurilor din

apartament, precum și avocat R.I.I. - apărător ales al SC D.Q.C. SRL. Totodată

s-a procedat la inventarierea bunurilor aflate în apartament, care au fost

lăsate pe loc în pază și custodie avocatului P.M.

După

această dată, prin corespondență numitul S.P. a primit o comunicare adresată

firmelor SC T.I. SRL, SC I. SRL și SC D.Q.C. SRL la care erau atașate

înștiințarea către bănci a măsurii popririi din conturile deschise de terți a

unor sume de bani precum și procesul verbal privind cheltuielile de executare

datat 7 februarie 3007 și procesul verbal suplimentar datat 14 februarie 2007.

Cu

privire la aceste cheltuieli S.P. declară că acestea sunt nereale, menționând

că la momentul evacuării firmelor pe care le administrează nu-și desfășura

activitatea efectiv în acest spațiu, negăsindu-se nici un bun din patrimoniul

acestora, ci numai bunuri personale aparținând familiei, iar în spațiul

menționat funcționa o altă firmă în condiții legale fără a influența litigiul

dintre debitor și creditor.

Din

examinarea înscrisurilor din dosarul de urmărire judiciară din Dosarul de

executare nr. 14/2007, atașat în fotocopie la dosarul cauzei rezultă că la data

de 23 ianuarie 2007 creditoarea B.V. a solicitat B.E.J. C.S.A. evacuarea

debitorilor din imobilul situat în București, sector 1 și recuperarea tuturor

cheltuielilor ocazionate de executare - evacuare.

La

dosarul cauzei a fost atașată sentința comercială nr. 10871 din 28 noiembrie 2006

(Dosar de executare nr. 30831/3/2006) din care rezultă că prin cererea

înregistrată pe rolul acestei instanțe reclamanta B.V. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta SC T.I. SRL, SC I. SRL, SC D.Q.C. SRL și O.R.C. de pe

lângă Tribunalul București evacuarea pârâtei societăți comerciale din imobilul

situat în București, sector 1, respectiv obligarea pârâtei O.R.C. de pe lângă

Tribunalul București să nu mai înregistreze sedii sociale, sedii secundare

puncte de lucru sau agenții ale unor comercianți, persoane fizice sau juridice,

în

imobilul proprietatea reclamantei, tară

acordul acesteia.

În

susținerea acțiunii a arătat că este proprietarul imobilului situat în

București, sector 1, în baza actului de adjudecare

din 28 iulie 2003, întocmit de executorul judecătoresc C.S.

A.,

în Dosarul de executare nr. 43/2003.

După

dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului, a solicitat înscrierea

în Cartea Funciară, însă operațiunea nu a fost posibilă, întrucât debitorul,

fost proprietar, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, cu

scopul de a-l sustrage de la executarea silită.

Prin

sentința civilă nr. 4786 din 24 iunie 2004 a Judecătoriei Sector 1 București,

definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 629 din 09 martie 2006, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, s-a constatat nulitatea

absolută

a contractului de vânzare-cumpărare

autentificat din 13 martie 2003.

Dreptul

de proprietate al reclamantei a fost intabulat în Cartea Funciară nr. 19687 a Municipiului București, sector 1, conform încheierii nr. 17995 din 26 iunie 2006, fiind

înștiințat O.R.C. de pe lângă Tribunalul București să nu înregistreze la adresa

indicată vreo societate comercială, pentru ca debitorul S.P. să nu împiedice

predarea silită a imobilului, solicitată în baza actului de adjudecare ce

constituie titlu executoriu, potrivit disp. art. 516 C. proc. civ.

La

data de 13 septembrie 2006 executorul judecătoresc s-a deplasat la locul

executării silite și l-a evacuat pe debitorul S.P., însă predarea, efectivă nu

a putut fi realizată, întrucât în imobilul proprietatea reclamantei au fost

înregistrate sediile sociale, respectiv secundar al pârâtelor, care nu dețin un

drept locativ opozabil actualului proprietar.

Instanța

de judecată a dispus evacuarea pârâtelor SC T.I. SRL, SC I. SRL și SC D.Q.C. SRL

din imobilul respectiv și a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privitor

la obligarea O.R.C. de pe lângă Tribunalul București să nu mai înregistreze

sedii comerciale, sedii secundare, puncte de lucru, agenții ale unor

comercianți, la adresa sus-menționată, fără acordul reclamantei.

În

vederea executării, s-a emis somație la data de 24 ianuarie 2007, înștiințare

la data de 01 februarie 2007.

La

data de 02 februarie 2007 SC T.I. SRL a comunicat B.E.J. C.S.A. că a promovat

contestație la executare cu cerere de suspendare ce face obiectul Dosarului nr.

3073/299/2007 al Judecătoriei Sector 1 București cu termen la 14 februarie 2007,

contestație la executare cu cerere de suspendare și implicit dreptului de

retenție pentru cheltuieli realizate cu îmbunătățirea spațiului și sporirea

valorii bunului ce face obiectul Dosarului nr. 3076/299/2007 al Judecătoriei

Sector 1 București cu termen 16 februarie 2007, promovarea contestației la

executare cu cerere de suspendare ce face obiectul Dosarului nr. 3075/299/2007

al Judecătoriei Sector 1

București.

La

data de 06 februarie 2007, orele 12,45 s-a întocmit procesul verbal de predare

silită a bunurilor imobile.

În

aceasta s-a consemnat de către executorul judecătoresc faptul că cele 3

societăți debitoare au solicitat suspendarea executării, arătând că pe rolul

Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, se află cererea de ordonanță

președințială având ca obiect suspendarea formelor de evacuare, pe rolul

Judecătoriei Sector 1 București se află contestația la executare împotriva

formelor de evacuare, pe rolul Curții de Apel București se află cererea de apel

formulată împotriva sentinței comerciale nr. 10871/2006 pronunțată de

Tribunalul București.

De

asemenea, s-a întocmit un proces-verbal privind cheltuielile de executare și la

14 februarie 2007 un proces-verbal suplimentar privind cheltuieli de executare,

cele 3 societăți comerciale fiind înștiințate cu privire la faptul că s-a luat

măsura popririi asupra conturilor deschise la terții popriți pentru recuperarea

sumei de 7.272,86 lei, precum și actele existente la dosarul cauzei am

constatat

următoarele:

Executorul

judecătoresc C.S.A. a procedat la punerea în executare a sentinței comerciale nr.

10871 din 28 noiembrie 2006 executorie.

În

conformitate cu prevederile art. 403 (1) C. proc. civ. „până la soluționarea

contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită,

instanța competentă poate suspenda executarea".

Alin.

(4) al aceluiași articol prevede următoarele „în cazuri urgente, președintele

instanței poate dispune suspendarea provizorie a executării pe cale de

ordonanță președințială, până la soluționarea de către instanță a cererii de

suspendare".

Din

cuprinsul actelor administrate în cauză nu a rezultat existența vreunei

hotărâri judecătorești care să dispună suspendarea executării silite.

Simplul

fapt că societățile debitoare au introdus ordonanță președințială, au formulat

contestație la executare sau au atacat sentința comercială nr. 10871/2006 cu

apel, nu au drept consecință suspendarea

executării

silite.

Mai

mult, din verificarea efectuată au rezultat u

rmătoarele:

- în

Dosarul nr. 3073/299/2007 al Judecătoriei Sector 1 București, având ca obiect

contestație la executare și suspendarea executării silite formulată de T.I. SRL

s-a dispus la data de 14 februarie 2007 anularea capătului de cerere privitor

la suspendarea executării silite și

respingerea

contestației, ca neîntemeiată;

- în

Dosarul nr. 3076/299/2007 al Judecătoriei Sector 1 București având ca obiect

contestație la executare si suspendarea executării silite introdusă de D.Q.C. SRL

și S.D. s-a dispus la data de 03 septembrie 2007 admiterea excepției inadmisibilității

constatării existenței unui drept de retenție la executare sub acest aspect, ca

inadmisibilă. S-a admis excepția inadmisibilității constatării existentei unui

drept de proprietate asupra imobilului din București, sector 1, pentru cota de

cel puțin ½ din imobil.

De

asemenea, s-a suspendat contestația sub acest aspect, ca inadmisibilă. S-a

admis lipsa calității procesuale activă a lui S.D. și s-a respins contestația,

ca fund introdusă de o persoană tară cablate procesuală

activă.

S-a

respins excepția de litispendență, s-a admis în parte cererea reconvențională

și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere.

Instanța

a dispus și respingerea capătului de cerere privind contestarea

inopozabilității, ca lipsit de interes.

- în

Dosarul nr. 3075/299/2007 al Judecătoriei Sector 1 București, având ca obiect

contestație la executare și suspendarea executării silite, introdusă de SC I. SRL

s-a dispus la data de 12 iunie 2008 admiterea excepției perimării, s-a

constatat perimată cererea;

- în

Dosarul nr. 4043/3/2007 al Tribunalului București având ca obiect ordonanța

presedințială introdusă de reclamanta SC D.Q.C. SRL, la data de 15 februarie 2007

instanța a admis excepția inadmisibilității și a respins.

Soluția

neînceperii urmăririi penale a celor trei intimați făptuitori dispusă sub

aspectul săvârșirii tuturor infracțiunilor imputate prin rezoluția procurorului

atacată este legală și temeinică.

Aceasta

întrucât din actele de urmărire generală efectuate a rezultat că executorul

judecătoresc C.S.A. a procedat la punerea în executare a sentinței comerciale nr.

10871/2006 a Tribunalului București, neputându-se reține săvârșirea vreunei

fapte care să îi atragă o responsabilitate penală.

Executorul

judecătoresc a dispus în baza hotărârii judecătorești evacuarea pârâților.

Criticile

formulate de petent în sensul că ar fi solicitat instanței de judecată

suspendarea executării, formulând contestație la executare, nu pot fi primite,

întrucât în cauză nu s-a dispus prin vreo hotărâre judecătorească suspendarea

executării. Simpla introducere a unei ordonanțe președințiale nu înseamnă

automat, suspendarea executării.

Sub

aspectul laturii subiective nu se poate reține în sarcina numitei B.V. și a

avocatului P.M. săvârșirea vreunei fapte penale, întrucât solicitarea de a se

executa o hotărâre judecătorească prin executor judecătoresc nu poate constitui

o faptă care să atragă o responsabilitate penală.

Actele

prealabile efectuate în cauză nu au confirmat că executorul judecătoresc ar fi

falsificat vreun înscris cu prilejul întocmirii și folosirii acestuia.

2.

Concomitent și criticile devoluate prin recursurile declarate de intimații P.M.

și B.V. sunt nefondate deoarece reducerea la câte jumătate a cheltuielilor

judiciare pretinse de acesta în conformitate cu deconturile avocatului ales al

acestora (sumele de câte 5.000 lei prin chitanțele de la filele 27 și 28 dosar

instanța de fond) este legală și temeinic justificată de judecătorul fondului

prin aplicarea corespunzătoare în materie și a dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de petiționarele SC T.I. SRL și SC I. SRL precum și de către

intimații P.M. și B.V., împotriva sentinței penale nr. 184 din 23 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția I-a penală.

Obligă recurenții la plata sumei de

câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 21 octombrie 2009.