ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 793/2010

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 15 februarie 2010, pronunțată în dosarul nr. 15.773.4/95/2006,

Curtea de Apel Timișoara a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții

Constituționale formulată de inculpatul recurent I.M.

Cauza se află pe rolul curții de apel

pentru judecarea recursului declarat de inculpatul I.M. împotriva deciziei

penale nr. 236 din 21 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad prin care

s-a dispus admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria

Arad și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Arad.

Prin sentința penală nr. 236 inculpatul a

fost achitat, în temeiul disp. art. 11 pct. 1 lit. c) combinat cu art. 10 lit. d)

C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de monede sau alte

valori și înșelăciune, prev. de art. 282 alin. (2) rap. la art. 284 C. pen. cu

aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 215 alin. (1), (2),

(3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

Excepția de neconstituționalitate

invocată de inculpatul recurent se referă la art. 389

9

C. proc. pen.,

în raport de disp. art. 21 alin. (1) și (3), art. 24 și art. 20 din Constituția

României – cu referire la art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Cetățenești întrucât acestea

împiedică liberul acces la justiție prin limitarea cazurilor de casare.

Curtea de apel a respins cererea de

sesizare a Curții Constituționale nefiind întrunite cumulativ condițiile prev. de

art. 29 din Legea nr. 43/1992 - să privească o lege sau o ordonanță ori o

dispoziție dintr-un asemenea act normativ în vigoare, dispoziția nu a fost

constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții

Constituționale și are legătură cu soluționarea cauzei.

În raport de obiectul cauzei - recurs

împotriva deciziei prin care s-a dispus rejudecarea dosarului de către instanța

de fond, curtea a respins cererea de sesizare ca inadmisibilă.

Recursul declarat de inculpat împotriva

încheierii este nefondat.

Din examinarea cauzei rezultă că într-adevăr

cererea este inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată privind

dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen. privind cauzele în care se

poate face recurs neavând legătură cu soluționarea cauzei care privește

recursul declarat de inculpat împotriva deciziei de casare cu trimiterea spre

rejudecare la prima instanță nefiind întrunite astfel condițiile prevăzute de

art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

Conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat de inculpat va fi respins ca

nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul I.M. împotriva încheierii din 15 februarie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. 15773.4/53/2006

.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiție și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 1

martie 2010.