ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 793/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 15 februarie 2010, pronunțată în dosarul nr. 15.773.4/95/2006, Curtea de Apel Timișoara a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpatul recurent I.M. Cauza se află pe rolul curții de apel pentru judecarea recursului declarat de inculpatul I.M. împotriva deciziei penale nr. 236 din 21 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad prin care s-a dispus admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Arad. Prin sentința penală nr. 236 inculpatul a fost achitat, în temeiul disp. art. 11 pct. 1 lit. c) combinat cu art. 10 lit. d) C. proc.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de monede sau alte valori și înșelăciune, prev. de art. 282 alin. (2) rap. la art. 284 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. Excepția de neconstituționalitate invocată de inculpatul recurent se referă la art. 389 9 C. proc. pen., în raport de disp. art. 21 alin. (1) și (3), art. 24 și art. 20 din Constituția României – cu referire la art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Cetățenești întrucât acestea împiedică liberul acces la justiție prin limitarea cazurilor de casare.

Curtea de apel a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale nefiind întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 29 din Legea nr. 43/1992 - să privească o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-un asemenea act normativ în vigoare, dispoziția nu a fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și are legătură cu soluționarea cauzei. În raport de obiectul cauzei - recurs împotriva deciziei prin care s-a dispus rejudecarea dosarului de către instanța de fond, curtea a respins cererea de sesizare ca inadmisibilă. Recursul declarat de inculpat împotriva încheierii este nefondat. Din examinarea cauzei rezultă că într-adevăr cererea este inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată privind dispozițiile art. 385 9 C. proc.

pen. privind cauzele în care se poate face recurs neavând legătură cu soluționarea cauzei care privește recursul declarat de inculpat împotriva deciziei de casare cu trimiterea spre rejudecare la prima instanță nefiind întrunite astfel condițiile prevăzute de art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.M. împotriva încheierii din 15 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. 15773.4/53/2006 . Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiție și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 1 martie 2010.