ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1698/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1698/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 145 din 26 mai 2009,

pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2146/208/2008, în baza art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.P.G.,

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2),

(3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Au fost respinse acțiunile civile exercitate de

părțile civile SC A. SRL cu sediul în Deva, jud. Hunedoara, SC G. SA cu sediul

în Arad, jud. Arad și SC S.C.T. SRL cu sediul în localitatea Cărpiniș, jud.

Timiș.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 34/P/2007 înregistrat la această

instanță la data de 11 iunie 2008 a fost trimis în judecată inculpatul B.P.G. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut în fapt că în

data de 01 septembrie 2001, după ce, în prealabil, au fost contactați de un

bărbat care s-a prezentat cu numele C., declinându-și calitatea de

administrator al SC O. SRL Arad, la sediul SC A. SRL Deva, a venit o femeie

care s-a recomandat ca fiind delegata a SC O. SRL. Arad și care a solicitat să

i se livreze anvelope în valoare de 6689,1997 lei (RON). Părțile s-au înțeles

ca plata să se facă cu un cec postdatat în 21 septembrie 2001, care ulterior a

fost refuzat la plata deoarece trăgătorul nu avea disponibil în cont și se afla

în interdicție bancară de a emite cecuri.

Bunurile au fost

transportate în Cluj-Napoca cu un autovehicul închiriat din fața gării C.F.R.

Deva de aceeași femeie, fiind descărcate într-o parcare. Pe o factura uitată în

mașina cu care s-au transportat mărfurile, apare înscris numele M.A.,

nereușindu-se însă identificarea persoanei.

Partea vătămată s-a

constituit parte civilă în cauză cu suma de 6689,1997 lei (RON).

Sub o identitate

asemănătoare – M.A. - și tot în calitate de reprezentantă a SC O. SRL, s-a

prezentat o persoana și în datele de 05 septembrie și 06 septembrie 2001 la magazinul

din P.G. al SC G. SA Arad, de unde a achiziționat mărfuri în valoare totală de

16.656,4329 lei (RON), convingându-i pe reprezentanții societății furnizoare să

accepte ca instrument de plata un cec postdatat în 24 septembrie 2001, care,

evident, a fost refuzat la plată de către banca trasă din motivele mai sus

amintite. La acțiunea de inducere în eroare a contribuit și o persoana de sex

bărbătesc, care, după ce s-a prezentat la telefon ca fiind administratorul SC O.

SRL, a confirmat că numita M.A. ar fi delegata firmei sale.

Mărfurile au fost duse cu

camionul unui transportator contactat în fața gării C.F.R. Arad până în

apropierea localității Orăștie, unde au fost descărcate, fiind reîncărcate

ulterior în două camioane a căror destinație nu a putut fi stabilită.

Falsa reprezentantă a SC O. SRL a remis furnizorului o

fotocopie a certificatului de înmatriculare al societății în numele căreia

acționa, înscrisul fiind transmis de la faxul existent în garsoniera din Arad,

închiriată de asociația de infractori.

Prejudiciul a fost reparat în mica măsura - 40 lei

(RON) restituindu-se părții vătămate patru bidoane de vopsea și un coș de

plastic. SC G. SA Arad s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de

16.616,2329 lei (RON).

Tot la începutul lunii

septembrie, reprezentanții legali ai SC S.C.T. SRL Cărpiniș, jud. Timiș au fost

contactați de falși reprezentanți ai SC O. SRL, care i-au determinat să le

livreze 11 tone de faină, în valoare de 7.199,5 lei (RON), lăsând ca instrument

de plata cecul, care, ca și în celelalte cazuri deja amintite, a fost refuzat

la plata de banca trasa. Marfa a fost transportata la Arad, cu un camion

închiriat, nereușindu-se stabilirea destinației finale a acesteia.

Partea vătămată s-a

constituit parte civilă în cauză cu contravaloarea mărfurilor.

Prin încheierea din 04

noiembrie 2008 Tribunalul Arad a scos de pe rol cauza și a trimis-o

Tribunalului Hunedoara, în vederea reunirii cauzei cu care formează obiectul

Dosarului nr. 47/97/2005.

Tribunalul Arad a avut în

vedere faptul că prin ordonanța procurorului din Dosar nr. 298/P/2004 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad din data de 1 februarie 2005 au fost

extinse cercetările și cu privire la alte acțiuni de inducere în eroare ale

inculpatului B.P.G., neavute în vedere la momentul sesizărilor anterioare ale

instanțelor, dar săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin

folosirea firmei „paravan” SC O. SRL Arad, identificându-se astfel și alte

părți vătămate printre care și SC S.C.T. SRL Jimbolia, SC A. SRL Hunedoara, SC G.

SA Arad.

Cu toate că faptele reținute

în rechizitoriu nr. 34/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad

constituie acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii continuate de

înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art.

41 C. pen. ce face în prezent obiectul Dosarului nr. 47/97/2005 al Tribunalului

Hunedoara, fiind incidente dispozițiile art. 33 lit. c) C. proc. pen. ceea ce

impune întotdeauna reunirea cauzelor, Tribunalul Hunedoara a restituit

prezentul dosar Tribunalului Arad în data de 24 decembrie 2008.

Din probele administrate în

cursul urmăririi penale, respectiv, declarații martori, înscrisuri, raport de

constatare, declarații inculpat și în cursul cercetării judecătorești:

declarație inculpat, declarații martori: A.V., T.S.P., S.G.D., V.R., V.F.,

tribunalul a reținut în fapt următoarele:

În perioada

februarie-decembrie 2000, numitul Z.O. a desfășurat activități pentru firma SC

O. SRL al cărei administrator era cetățeanul italian C.E., activități constând

în întocmirea facturilor fiscale, operațiuni în conturile societății deschise

la W.B.

În data de 01 septembrie 2001,

la sediul firmei SC A. SRL Deva s-a prezentat o femeie ca fiind reprezentantă a

SC O. SRL Arad și care a solicitat achiziționarea unor anvelope în valoare de

6689,1997 lei. O angajată a firmei, SC A. SRL a întocmit factura fiscală, iar

reprezentanta SC „Ornella” SRL Arad a lăsat fila CEC completată la toate

rubricile. Această filă cec a fost preluată de către contabilul societății iar ulterior

a fost refuzată la plată pentru lipsa disponibilului în cont.

Bunurile constând în

anvelope au fost încărcate de la sediul societății SC A. SRL Deva de către

martorul V.F. care la solicitarea unei femei care l-a acostat în gara Deva le-a

transportat în localitatea Cluj-Napoca. Pe o factură găsită în mașina cu care

au fost transportate anvelopele apare înscris numele M.A. dar această persoană

a rămas neidentificată.

Martorul V.F. audiat în

instanță la data de 19 mai 2009 a declarat că l-a văzut pe inculpatul B. la

momentul la care a fost prezent ca și martor la Tribunalul Arad și nu îl

cunoaște.

În cursul anului 2001, la

sediul SC G. SA Arad s-a prezentat o femeie sub numele de M.A. și care a

achiziționat mărfuri în valoare de 16.656,4329 lei. Martorul A.V., în calitate

de gestionar al societății i-a cerut acestei femei datele de identificare a

firmei SC O. SRL și l-a contactat pe directorul SC G. SA, respectiv pe martorul

T.S. Acesta a efectuat verificări la banca W.B. care i-a comunicat că SC O. nu a

înregistrat incidente de plată. Martorul a declarat că nici nu l-a interesat la

acel moment dacă există sau nu disponibil în cont.

Reprezentanta SC O. a lăsat

fila cec care urma să fie încasată peste 20 de zile. La momentul la care fila

cec a fost introdusă în bancă a fost refuzată pentru lipsă disponibil în cont.

În această situație martorul T.S. a contactat telefonic un bărbat pentru a-și

recupera contravaloarea mărfurilor. Despre acest bărbat martorul susține că

vorbea perfect românește, iar dacă acea discuție ar fi purtat-o cu inculpatul

B. ar fi sesizat accentul acestuia de cetățean italian. Mai reținem că martorul

a purtat mai multe discuții și cu numitul Z.O. care era, persoana de legătură

dintre SC O. și W.B.

Martorii A.V. și T.S.

audiați în instanță la termenul din 24 februarie 2009 la care a fost prezent și

inculpatul, au declarat că nu îl cunosc pe inculpatul B. și nu l-au văzut

niciodată la societatea G.

În cursul lunii septembrie 2001, asociat unic la SC

S.C.T. SRL Cărpiniș numitul H.P. s-a întâlnit cu numitul F.E. cu care a

perfectat livrarea a 10 tone făină către SC O. SRL Arad în valoare de 7199,5

lei pentru care a fost lăsată fila cec. Fila cec a fost refuzat la plată dat

fiind lipsa de disponibil în cont. Martorul H.P. audiat în cursul urmăririi

penale nu a recunoscut în planșele foto prezentate pe vreuna din persoanele cu

care a intrat în contact la momentul livrării mărfii. Marfa a fost transportată

în Arad de către martorul S.G. care a fost contactată de către un bărbat de

aproximativ 23-24 de ani. Martorul audiat în instanță la data de 07 aprilie 2009,

dată la care a fost prezent și inculpatul a declarat că persoana care i-a

solicitat să efectueze transportul nu este inculpatul B.

Din raportul de constatare nr.

87849 din 30 octombrie 2003 al I.P.J. Arad – Serviciul Criminalistic,

tribunalul a reținut că semnăturile de pe filele cec W.B. având ca beneficiar

pe SC G. SA și pe SC A.D. SRL nu au fost executate de una și aceeași persoană

și fără a se face vreo referire la inculpatul B.P.G.

Pentru fila cec având ca

beneficiar pe SC S.C.T. Cărpiniș nu există efectuat un raport de constatare la

dosarul cauzei.

Astfel, din probele

analizate mai sus tribunalul a reținut că inculpatul B.P.G. nu s-a prezentat la

societățile SC G. SA, SC A.D. SRL, SC S.C.T. SRL Cărpiniș, nu a contactat

reprezentanții acestor societăți și nu a emis filele CEC în numele SC O. SRL

Arad, sens în care reținând că faptele de inducere în eroare a părților civile

nu au fost săvârșite de către inculpat, tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B.P.G.,

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2),

(3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 346 alin. (3) C.

proc. pen. a respins acțiunile civile exercitate de părțile civile SC A. SRL

Deva, SC G. SA cu sediul în Arad și SC S.C.T. SRL Cărpiniș.

Împotriva sentinței penale nr.

145 din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 2146/108/2008

din 13 iunie 2009 a declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă

Tribunalul Arad (la data de 05 iunie 2009), înregistrat pe rolul Curții de Apel

Timișoara, secția penală, sub nr. 2146/108/2008 din 10 iulie 2009.

În motivarea apelului

procurorului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a solicitat desființarea

sentinței atacate și a încheierii din data de 19 mai 2009 și trimiterea cauzei

spre competentă soluționare la Tribunalul Hunedoara, iar în subsidiar

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, arătând că:

1) în ce privește cererea de

reunire a cauzelor, este de observat că inculpatul B.P.G. a fost trimis în

judecată prin actele de sesizare care fac obiectul Dosarului nr. 2146/108/2008

al Tribunalului Arad și al Dosarului nr. 47/97/2005 al Tribunalului Hunedoara

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen. în formă continuată, reținându-se că faptele cu care au fost

sesizate cele două instanțe alcătuiau un ansamblu infracțional unitar, care

prin puterea legii constituia o singură infracțiune de înșelăciune. Astfel, din

probele administrate în faza de urmărire penală reiese că în perioada 2001-2004

inculpatul B.P.G., ajutat de alte persoane, a pus în aplicare un complex plan

infracțional, în scopul înșelării partenerilor comerciali, folosindu-se de mai

multe firme „paravan” printre care și SC O. SRL Arad, creând aparența de

legalitate în relațiile comerciale prin emiterea unor file CEC postdatate, care

ulterior erau refuzate la plată de bancă din lipsa disponibilului în cont,

societatea aflându-se în interdicție bancară;

- în literatura juridică s-a

subliniat că, dintre elementele ce pot concura, alături de alte împrejurări, la

stabilirea unității de rezoluție în cazul infracțiunii continuate, vor fi avute

în vedere unitatea obiectului infracțiunii, a locului, a persoanei vătămate

precum și unitatea de timp. În cauză, modul de săvârșire a faptelor, data

săvârșirii acestora, folosirea aceleiași firme „paravan” sunt elemente care

demonstrează că faptele reținute în rechizitoriul nr. 34/P/2007 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Arad constituie acte materiale ce intră în conținutul

infracțiunii continuate de înșelăciune care fac în prezent obiectul

cercetărilor în Dosarul nr. 47/97/2005 al Tribunalului Hunedoara;

- potrivit disp. art. 33 lit.

c) C. proc. pen., există indivizibilitate în cazul infracțiunii continuate sau

orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură

infracțiune, iar conform disp. art. 32 C. proc. pen., în caz de

indivizibilitate, judecata în primă instanță, dacă are loc în același timp

pentru toate faptele și pentru toți făptuitorii, se efectuează de aceeași

instanță. În cazul de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. c) C. proc. pen. cauzele

trebuie să fie reunite întotdeauna, așa cum dispune textul art. 37 alin. (3) C.

proc. pen., competența de a judeca toate faptele și toți făptuitorii revenind

instanței mai întâi sesizate, conform disp. art. 35 C. proc. pen. În speță,

instanța mai întâi sesizată este Tribunalul Hunedoara, căruia i-a revenit

competența de soluționare a cauzei în urma strămutării judecării Dosarului nr. 4841/2004

al Tribunalului Arad;

- faptul că, anterior,

instanța s-a mai pronunțat asupra cererii formulate de procuror privind reunirea

cauzelor, iar Tribunalul Hunedoara a respins cererea nu constituia nici un

impediment pentru Tribunalul Arad să dispună scoaterea cauzei de pe rol, câtă

vreme disp. art. 37 alin. (3) C. proc. pen. sunt imperative, probele propuse

prin rechizitoriul nr. 34/P/2007 au fost administrate și, mai mult, cauza

aflată pe rolul Tribunalului Hunedoara se află în curs de cercetare

judecătorească (termen: 23 iulie 2009) și nu spre finalul probațiunii, așa cum

neîntemeiat a reținut Tribunalul Hunedoara în încheierea din 18 decembrie 2008

prin care s-a respins cererea de reunire a cauzelor;

2)

în ce privește soluția de achitare

a inculpatului, chiar Tribunalul Arad a apreciat că faptele reținute în

rechizitoriul nr. 34/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad

constituie acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii continuate de

înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), și (5) cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen., care face în prezent obiectul Dosarului nr. 47/97/2005 al

Tribunalului Hunedoara. Cu toate acestea, instanța a dispus achitarea

inculpatului pentru unele din faptele reținute în sarcina sa prin actele de

sesizare, deși acestea alcătuiau un ansamblu unitar infracțional constituind o

singură in fracțiune de înșelăciune în formă continuată, faptă dedusă judecății

atât în fața Tribunalului Arad, cât și la Tribunalul Hunedoara;

- în practica judiciară s-a

apreciat că nu se poate dispune achitarea inculpatului pentru

acțiunile/inacțiunile ce intră în conținutul infracțiunii continuate, deoarece

acestea nu constituie infracțiuni distincte, cu care instanța a fost sesizată.

Pe de altă parte, reținând cauza pentru judecată, instanța era obligată să își

exercite rolul activ în vederea aflării adevărului și să își formeze

convingerea pe baza probelor administrate în cauză, cu respectarea principiilor

nemijlocirii și contradictorialității;

3) reținând că există o

singură infracțiune de înșelăciune în formă continuată (instanța fiind sesizată

prin rechizitoriu cu 3 acte materiale), se impunea audierea tuturor martorilor

propuși prin rechizitoriul nr. 48/P/2004 din 30 iulie 2004 al Parchetului de pe

lângă Tribunalul Arad, care face obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 47/97/2005

al Tribunalului Hunedoara. Respingerea cererii procurorului privind audierea acelor

martori pe motiv că nu i-a nominalizat este lipsită de temei, câtă vreme un

exemplar al rechizitoriului nr. 48/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Arad a fost atașat la dosarul prezentei cauze, în care sunt precizați toți

martorii propuși de parchet pentru dovedirea faptelor reținute în sarcina

inculpaților,

declarațiile

acestora

fiind

atașate la dosarul cauzei.

Astfel, din declarațiile

numiților V.V., Z.O., T.I., P.L., F.D. rezultă fără nici un dubiu că inculpatul

B.P.G. a intrat în posesia actelor de constituire și funcționare ale SC O. SRL

Arad și că acesta a folosit ștampila societății și a completat documente de

plată în numele acestei societăți deși

nu avea nici o calitate, administratorul firmei fiind

cetățeanul italian C.E.;

- din conținutul rapoartelor

de constatare tehnico-științifică din 30 iulie 2003, din 19 decembrie 2002, și

din 19 aprilie 2003 rezultă că

inculpatul B.P.G.

a completat mai multe documente de plată aparținând

SC O. SRL Arad, care au servit la înșelarea partenerilor comerciali, firma în

numele în numele căreia s-au efectuat plățile fiind în interdicție bancară;

- în ce privește filele cec având

ca beneficiar pe SC G. SA și pe SC A. SRL Deva, din raportul de constatare din

30 octombrie 2003 efectuat în Dosar nr. P/310/2003 al Inspectoratului Județean

de Poliție Arad privind pe B.P.G. reiese că acestea au fost executate de una și

aceeași persoană, fără a se preciza numele acesteia, situație în care se

impunea completarea raportului de constatare, așa cum de altfel a solicitat

procurorul la termenul din data de 19 mai 2009, cererea fiind respinsă de

instanță

(filele 181-187 dosar primă instanță).

Apărătorul inculpatului a

depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea apelului,

arătând că: în mod corect Tribunalul Arad a respins prin încheierea din 19 mai 2009

cererea de scoatere a cauzei de pe rol și trimitere către Tribunalul Hunedoara,

deoarece anterior acestei date s-a dat curs aceleiași cereri iar Tribunalul

Hunedoara, singura instanță în măsură să dispună asupra reunirii cauzelor, a

respins-o, astfel încât Tribunalul Arad nu putea să dea curs aceleiași cereri

pentru a doua oară; în cauză au fost administrate toate probele solicitate atât

prin rechizitoriu cât și celelalte probe; faptul că prima instanță a respins

completarea probațiunii cu martori neindividualizați de către procuror și

propuși fără o motivație logică nu poate fi imputat instanței de fond;

solicitarea efectuării unui nou raport de expertiză grafologică nu denotă decât

rea-credință, atât timp cât filele cec cu care s-ar fi produs presupusa

înșelăciune au fost expertizate în faza de urmărire penală; nici martorii

audiați și nici părțile civile nu atestă să-l fi cunoscut pe el.

Curtea de Apel Timișoara, secția

penală, prin Decizia penală nr. 121/ A din 9 noiembrie 2009, în baza art. 379 pct.

1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Tribunalul Arad împotriva sentinței penale nr. 145 din

26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2146/208/2008 din 13

iunie 2009.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de apel a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 48/P/2004

din 30 iulie 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, inculpatul B.P.G.

și alți inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea mai multor

infracțiuni, printre care și infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin.

(1), (2), (3), (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că în

perioada 2001-2004 au conceput și pus în aplicare un complex plan infracțional,

iar prin intermediul mai multor firme „fantomă” au prejudiciat statul și un

număr de 16 agenți economici, prejudiciul total fiind în sumă de 528.540,40

lei.

Actul de sesizare a

instanței a fost înregistrat la Tribunalul Arad, formând Dosarul nr. 4841/2004,

cauza fiind ulterior trimisă Tribunalului Hunedoara și înregistrată pe rolul

acelei instanțe sub nr. Dosar 47/97/2005 ca urmare a admiterii cererii de

strămutare formulată de inculpat.

Prin ordonanța procurorului

din data de 1 februarie 2005 dată în Dosarul nr. 298/P/2004 al Parchetului de pe

lângă Tribunalul Arad au fost extinse cercetările și cu privire la alte acțiuni

ale

inculpatului

B.P.G. de inducere în eroare, neavute în vedere la momentul sesizării

anterioare a instanței, dar săvârșite în baza aceleiași rezoluții

infracționale, prin folosirea firmei „paravan” SC O. SRL Arad, identificându-se

și alte părți vătămate.

La data de 13 iunie 2008,

prin rechizitoriul nr. 34/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad a

fost trimis în judecată

inculpatul B.P.G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.

215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cauză care

formează obiectul prezentului dosar.

Prin încheierea din data de

4 noiembrie 2008 pronunțată de instanță în prezentul dosar, Tribunalul Arad a

dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea dosarului la Tribunalul

Hunedoara pentru a hotărî cu privire la reunirea cauzelor, apreciind că faptele

reținute prin rechizitoriul nr. 34/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Arad constituie acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii continuate

de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. ce face în prezent obiectul Dosarului nr. 47/97/2005 al

Tribunalului Hunedoara, existând cazul de indivizibilitate prev. de art. 33 lit.

c) C. proc. pen.

Tribunalul Hunedoara, prin

încheierea din data de 18 decembrie 2008 pronunțată în Dosar nr. 47/97/2005, a

respins cererea de reunire a cauzelor, apreciind că în speță nu se poate reține

cazul de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. c) C. proc. pen., iar Dosarul nr.

47/97/2005 a fost înregistrat la această instanță ca urmare a strămutării

cauzei, nefiind nici în interesul înfăptuirii justiției reunirea celor două

dosare, atâta timp cât dosarul Tribunalului Hunedoara se află spre epuizarea

probațiunii, iar dosarul Tribunalului Arad este doar în stadiul de sesizare a

instanței prin rechizitoriu.

În urma restituirii Dosarului

nr. 2146/108/2008, Tribunalul Arad a procedat la efectuarea cercetării

judecătorești.

La termenul din data de 19

mai 2009, procurorul a formulat o nouă cerere de scoatere a cauzei de pe rol și

trimiterea dosarului la Tribunalul Hunedoara în vederea reunirii cauzelor,

apreciind că sunt incidente disp. art. 33 lit. c) C. proc. pen., iar din copia

extrasului de pe portalul instanțelor - depusă la dosar - reiese că Dosarul nr.

47/97/2005 al Tribunalului Hunedoara se află în cursul cercetării judecătorești

la prima instanță, cauza suferind mai multe amânări pentru administrare de

probe, fapt care demonstrează că dosarul nu se afla spre epuizarea probațiunii

(așa cum s-a reținut prin încheierea din 18 decembrie 2008 pronunțată de

Tribunalul Hunedoara în dosarul menționat), prin care s-a respins cererea de

reunire a cauzelor.

Prin încheierea din 19 mai

2009 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2146/108/2008 a fost respinsă

atât cererea procurorului de scoatere a cauzei de pe rol și trimiterea în

vederea reunirii la Tribunalul Hunedoara, cât și cererea de suplimentare a

probațiunii, respectiv audierea martorilor propuși prin actul de sesizare cu

care a fost învestit Tribunalul Hunedoara, precum și cererea privind efectuarea

unui raport de expertiză prin care să se stabilească dacă filele cec emise

către SC G. SA Arad, SC A. SRL Deva și SC S.C.T. SRL Cărpiniș au fost

completate de inculpat.

Curtea a considerat că prima

instanță a procedat corect prin respingerea cererii procurorului de a se

trimite dosarul cauzei a doua oară la Tribunalul Hunedoara pentru discutarea

reunirii cauzelor.

Din moment ce Tribunalul Hunedoara

a respins o primă cerere de reunire a cauzelor, nu mai exista niciun motiv

pentru ca Tribunalul Arad să revină cu o cerere identică.

Pe de altă parte, faptul că

ar exista un caz de indivizibilitate constând în mai multe acte materiale ale

aceleiași infracțiuni nu l-a împiedicat pe procuror să disjungă cauza în faza

de urmărire penală (fila 10 dosar u.p., vol. I).

În orice caz, constatarea

incidenței disp. art. 37 alin. (3) C. proc. pen. privind reunirea cauzelor este

de competența instanței mai întâi sesizate, Tribunalului Hunedoara, așa încât

aspectul conexității poate fi criticat doar prin atacarea încheierii

din data de 18 decembrie 2008

pronunțată de instanța amintită în Dosarul nr. 47/97/2005.

Instanța de apel a apreciat

că tribunalul a respins în mod corect și cererea procurorului de suplimentare a

probatoriului.

Procurorul a solicitat

suplimentarea probatoriului cu audierea unor martori, pe care nu i-a indicat

nominal, doar în momentul în care prima instanță a respins a doua cerere de

scoatere a cauzei de pe rol, urmărind probabil amânarea soluționării cauzei; o

asemenea cerere putea fi făcută imediat după respingerea de către Tribunalul

Hunedoara a cererii de reunire a cauzelor (primul termen de judecată după

restituirea dosarului la Tribunalul Arad având loc la 10 februarie 2009), însă

procurorul a ales momentul în care instanța se afla pe punctul de a termina

cercetarea judecătorească.

Oricum, este discutabilă

utilitatea în prezenta cauză a probei cu martorii din rechizitoriul cu care a

fost sesizată inițial instanța în cauza aflată pe rolul Tribunalului Hunedoara,

deoarece primul rechizitoriu privește alte părți vătămate.

Referitor la cererea

procurorului de a se efectua un supliment de expertiză privind cele 3 file cec,

Curtea a observat că și aceasta este nefondată.

Potrivit art. 124 alin. (1) C.

proc. pen., suplimentul de expertiză se efectuează atunci când organul de

urmărire penală sau instanța de judecată constată, la cerere sau din oficiu, că

expertiza nu este completă.

În cauză s-a apreciat că nu

se regăsește această ipoteză, concluziile raportului de constatare din 30

octombrie 2003 efectuat în Dosar nr. P/310/2003 al Inspectoratului Județean de

Poliție Arad (f. 296-301 vol.5 dosar u.p.) în sensul că acestea au fost

executate de una și aceeași persoană, fără a se preciza numele acesteia nu

echivalează cu o expertiză incompletă. În același mod a interpretat și organul

de urmărire penală, din moment ce nu a dispus el efectuarea unui supliment de

expertiză.

S-a arătat că în mod just

tribunalul a respins cererea procurorului de suplimentare a probatoriului. De

altfel, procurorul avea posibilitatea propunerii de probe și în fața instanței

de apel, însă nu a procedat în acest sens, limitându-se la a critica soluția

primei instanțe și la a solicita trimiterea cauzei spre rejudecare sub acest

aspect.

În privința soluției de

achitare, instanța de apel a constatat că prima instanță a apreciat corect că

din probele administrate nu rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că

inculpatul intimat este autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată.

Martorii audiați de instanță

au declarat fie că nu îl cunosc pe inculpat, care se afla în sala de ședință la

momentul ascultării lor, fie că persoana cu care s-a discutat la telefon vorbea

perfect românește, spre deosebire de inculpat, ce are un accent italienesc.

Totodată, s-a arătat că nici

probele științifice nu atestă că cele 3 file cec emise pentru beneficiarii

părți civile ar fi fost completate de către inculpat.

Văzând soluția dată laturii

penale, de achitare în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în mod

corect a fost respinsă acțiunea civilă a celor 3 părți civile, conform disp. art.

346 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara pentru motivul că decizia atacată este netemeinică sub

aspectul menținerii greșitei achitări a inculpatului, în cauză fiind incident cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Recursul declarat de parchet

este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerentele:

La data de 13 iunie 2008

prin rechizitoriul nr. 34/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad a

fost trimis în judecată inculpatul

B.P.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cauză ce

formează obiectul prezentului dosar.

În actul de sesizare s-a

reținut că în cursul anului 2001, inculpatul ajutat de persoane rămase

neidentificate, a înșelat prin intermediul SC O. SRL Arad și alte societăți

comerciale, respectiv SC A. SRL Deva, SC G. SA Arad și SC S.C.T. SRL Cărpiniș,

uzând de cec-uri falsificate pentru a crea aparența efectuării plăților și

pentru a determina agenții economici să livreze mărfuri; ulterior instrumentele

de plată fiind refuzate de bancă pe motiv că trăgătorul nu avea disponibil în

cont și se afla sub interdicție bancară.

Examinând actele și lucrările

dosarului Înalta Curte constată că soluțiile de achitare a inculpatului

pronunțate de instanțele de fond și de apel sunt nelegale și netemeinice pentru

următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 145

din 26 mai 2009, Tribunalul Arad, secția penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul

B.P.G. pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, a respins

acțiunile civile exercitate de părțile civile SC A. SRL, SC G. SA și SC S.C.T.

SRL.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că inculpatul nu s-a prezentat la SC G. SA,

SC A. SRL, SC G. SA și SC S.C.T. SRL Cărpiniș, nu a contactat reprezentanții

acestor societăți și nu a emis filele cec în numeleSC O. SRL Arad, iar faptele

de inducere în eroare a părților civile nu au fost săvârșite de inculpat.

Totuși, Tribunalul Arad, în

motivarea soluției arată că, faptele reținute în rechizitoriul nr. 34/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad constituie acte materiale ce intră în

conținutul infracțiunii continuate de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., care face

în prezent obiectul Dosarului nr. 47/97/2005 al Tribunalului Hunedoara, ceea ce

impunea reunirea cauzelor, însă Tribunalul Hunedoara a restituit dosarul la

data de 24 decembrie 2008 Tribunalului Arad, apreciind că nu sunt îndeplinite

condițiile legale.

Se constată că instanța de

fond și cea de apel nu au exercitat un rol activ în aflarea adevărului și nu au

procedat la administrarea nemijlocită și în contradictoriu a tuturor probelor

astfel că, așa cum s-a arătat, soluția de achitare a inculpatului B.P.G. este

netemeinică.

Reținând că există o singură

infracțiune de înșelăciune în formă continuată – instanța fiind sesizată prin

rechizitoriu cu 3 acte materiale – se impunea audierea tuturor martorilor propuși

prin rechizitoriul nr. 48/P/2004 din 30 iulie 2004 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Arad, care face obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 47/97/2005 al

Tribunalului Hunedoara.

Respingerea cererii

procurorului privind audierea acelor martori pe motiv că nu i-a nominalizat

este lipsită de temei, câtă vreme un exemplar al rechizitoriului nr. 48/P/2004

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad a fost atașat, fiind precizați toți

martorii propuși de parchet pentru dovedirea faptelor reținute în sarcina

inculpatului, declarațiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei.

Astfel, din declarațiile

numiților V.V., Z.O., T.I., P.L., F.D. rezultă că inculpatul B.P.G. a intrat în

posesia actelor de constituire și funcționare ale SC O. SRL Arad și că, acesta

a folosit ștampila societății și a completat documente de plată în numele

acestei societăți cu toate că nu avea nicio calitate, administratorul firmei

fiind cetățeanul italian C.E.

Pe de altă parte din

conținutul rapoartelor de constatare tehnico-științifică din 30 iulie 2003, din

19 decembrie 2002, și din 19 aprilie 2003, rezultă că inculpatul B.P.G. a

completat mai multe documente de plată aparținând SC O. SRL Arad, care au

servit la înșelarea partenerilor comerciali, firma în numele căreia s-a

efectuat plățile fiind în interdicție bancară.

În ce privește filele cec

având ca beneficiar pe SC G. SA și pe SC A. SRL Deva, din raportul de

constatare din 30 octombrie 2003 efectuat în Dosar nr. P/310/2003 al

Inspectoratului Județean de Poliție Arad (f. 296 vol. V u.p.) reiese că acestea

au fost executate de una și aceeași persoană, fără a se preciza numele

acesteia, situație în care se impunea completarea raportului de constatare așa

cum de altfel a solicitat procurorul la termenul din 19 mai 2009 – cererea

fiind respinsă de instanță.

În motivarea soluției

Tribunalul Arad a arătat că faptele reținute în rechizitoriul nr. 34/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad constituie acte materiale ce intră în

conținutul infracțiunii continuate de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. care face

în prezent obiectul Dosarul nr. 47/97/2005 al Tribunalului Hunedoara, ceea ce

impunea reunirea cauzelor, însă Tribunalul Hunedoara a restituit dosarul, la

data de 24 decembrie 2008 Tribunalului Arad, apreciind că nu sunt îndeplinite

condițiile legale.

Cu toate acestea, instanța a

dispus achitarea inculpatului pentru unele din faptele reținute în sarcina sa

prin actele de sesizare, deși acestea alcătuiesc un ansamblu infracțional,

constituind o singură infracțiune de înșelăciune în formă continuată, faptă

dedusă judecății atât în fața Tribunalului Arad, cât și în fața Tribunalului

Hunedoara.

În ipoteza în care

instanțele au considerat probatoriul administrat suficient pentru a le forma

convingerea cu privire la inculpat, în această situație trebuia să ia doar act

că inculpatul nu a săvârșit actele materiale și nu să dispună achitarea

acestuia, deoarece actele materiale în care a fost sesizată instanța nu

constituie infracțiuni distincte ci intră în conținutul infracțiunii continuate

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

Pentru motivele mai sus

arătate Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara împotriva Deciziei penale nr. 121/ A din 9 noiembrie

2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe inculpatul B.P.G.

Se va casa decizia penală

atacată precum și sentința penală nr. 145 din 26 mai 2009 a Tribunalului Arad,

secția penală și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond,

respectiv Tribunalul Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Deciziei penale nr. 121/

A din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe

inculpatul B.P.G.

Casează decizia penală

atacată și sentința penală nr. 145 din 26 mai 2009 a Tribunalului Arad, secția

penală, și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv

Tribunalul Arad.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 aprilie 2010.