ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1698/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 145 din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2146/208/2008, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.P.G., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Au fost respinse acțiunile civile exercitate de părțile civile SC A. SRL cu sediul în Deva, jud. Hunedoara, SC G. SA cu sediul în Arad, jud. Arad și SC S.C.T. SRL cu sediul în localitatea Cărpiniș, jud. Timiș. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 34/P/2007 înregistrat la această instanță la data de 11 iunie 2008 a fost trimis în judecată inculpatul B.P.G.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a reținut în fapt că în data de 01 septembrie 2001, după ce, în prealabil, au fost contactați de un bărbat care s-a prezentat cu numele C., declinându-și calitatea de administrator al SC O. SRL Arad, la sediul SC A. SRL Deva, a venit o femeie care s-a recomandat ca fiind delegata a SC O. SRL. Arad și care a solicitat să i se livreze anvelope în valoare de 6689,1997 lei (RON). Părțile s-au înțeles ca plata să se facă cu un cec postdatat în 21 septembrie 2001, care ulterior a fost refuzat la plata deoarece trăgătorul nu avea disponibil în cont și se afla în interdicție bancară de a emite cecuri.

Bunurile au fost transportate în Cluj-Napoca cu un autovehicul închiriat din fața gării C.F.R. Deva de aceeași femeie, fiind descărcate într-o parcare. Pe o factura uitată în mașina cu care s-au transportat mărfurile, apare înscris numele M.A., nereușindu-se însă identificarea persoanei. Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6689,1997 lei (RON). Sub o identitate asemănătoare – M.A. - și tot în calitate de reprezentantă a SC O. SRL, s-a prezentat o persoana și în datele de 05 septembrie și 06 septembrie 2001 la magazinul din P.G. al SC G. SA Arad, de unde a achiziționat mărfuri în valoare totală de 16.656,4329 lei (RON), convingându-i pe reprezentanții societății furnizoare să accepte ca instrument de plata un cec postdatat în 24 septembrie 2001, care, evident, a fost refuzat la plată de către banca trasă din motivele mai sus amintite.

La acțiunea de inducere în eroare a contribuit și o persoana de sex bărbătesc, care, după ce s-a prezentat la telefon ca fiind administratorul SC O. SRL, a confirmat că numita M.A. ar fi delegata firmei sale. Mărfurile au fost duse cu camionul unui transportator contactat în fața gării C.F.R. Arad până în apropierea localității Orăștie, unde au fost descărcate, fiind reîncărcate ulterior în două camioane a căror destinație nu a putut fi stabilită. Falsa reprezentantă a SC O. SRL a remis furnizorului o fotocopie a certificatului de înmatriculare al societății în numele căreia acționa, înscrisul fiind transmis de la faxul existent în garsoniera din Arad, închiriată de asociația de infractori. Prejudiciul a fost reparat în mica măsura - 40 lei (RON) restituindu-se părții vătămate patru bidoane de vopsea și un coș de plastic.

SC G. SA Arad s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 16.616,2329 lei (RON). Tot la începutul lunii septembrie, reprezentanții legali ai SC S.C.T. SRL Cărpiniș, jud. Timiș au fost contactați de falși reprezentanți ai SC O. SRL, care i-au determinat să le livreze 11 tone de faină, în valoare de 7.199,5 lei (RON), lăsând ca instrument de plata cecul, care, ca și în celelalte cazuri deja amintite, a fost refuzat la plata de banca trasa. Marfa a fost transportata la Arad, cu un camion închiriat, nereușindu-se stabilirea destinației finale a acesteia. Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu contravaloarea mărfurilor. Prin încheierea din 04 noiembrie 2008 Tribunalul Arad a scos de pe rol cauza și a trimis-o Tribunalului Hunedoara, în vederea reunirii cauzei cu care formează obiectul Dosarului nr. 47/97/2005.

Tribunalul Arad a avut în vedere faptul că prin ordonanța procurorului din Dosar nr. 298/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad din data de 1 februarie 2005 au fost extinse cercetările și cu privire la alte acțiuni de inducere în eroare ale inculpatului B.P.G., neavute în vedere la momentul sesizărilor anterioare ale instanțelor, dar săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin folosirea firmei „paravan” SC O. SRL Arad, identificându-se astfel și alte părți vătămate printre care și SC S.C.T. SRL Jimbolia, SC A. SRL Hunedoara, SC G. SA Arad. Cu toate că faptele reținute în rechizitoriu nr. 34/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad constituie acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii continuate de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.

ce face în prezent obiectul Dosarului nr. 47/97/2005 al Tribunalului Hunedoara, fiind incidente dispozițiile art. 33 lit. c) C. proc. pen. ceea ce impune întotdeauna reunirea cauzelor, Tribunalul Hunedoara a restituit prezentul dosar Tribunalului Arad în data de 24 decembrie 2008. Din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv, declarații martori, înscrisuri, raport de constatare, declarații inculpat și în cursul cercetării judecătorești: declarație inculpat, declarații martori: A.V., T.S.P., S.G.D., V.R., V.F., tribunalul a reținut în fapt următoarele: În perioada februarie-decembrie 2000, numitul Z.O. a desfășurat activități pentru firma SC O. SRL al cărei administrator era cetățeanul italian C.E., activități constând în întocmirea facturilor fiscale, operațiuni în conturile societății deschise la W.B.

În data de 01 septembrie 2001, la sediul firmei SC A. SRL Deva s-a prezentat o femeie ca fiind reprezentantă a SC O. SRL Arad și care a solicitat achiziționarea unor anvelope în valoare de 6689,1997 lei. O angajată a firmei, SC A. SRL a întocmit factura fiscală, iar reprezentanta SC „Ornella” SRL Arad a lăsat fila CEC completată la toate rubricile. Această filă cec a fost preluată de către contabilul societății iar ulterior a fost refuzată la plată pentru lipsa disponibilului în cont. Bunurile constând în anvelope au fost încărcate de la sediul societății SC A. SRL Deva de către martorul V.F. care la solicitarea unei femei care l-a acostat în gara Deva le-a transportat în localitatea Cluj-Napoca.

Pe o factură găsită în mașina cu care au fost transportate anvelopele apare înscris numele M.A. dar această persoană a rămas neidentificată. Martorul V.F. audiat în instanță la data de 19 mai 2009 a declarat că l-a văzut pe inculpatul B. la momentul la care a fost prezent ca și martor la Tribunalul Arad și nu îl cunoaște. În cursul anului 2001, la sediul SC G. SA Arad s-a prezentat o femeie sub numele de M.A. și care a achiziționat mărfuri în valoare de 16.656,4329 lei. Martorul A.V., în calitate de gestionar al societății i-a cerut acestei femei datele de identificare a firmei SC O. SRL și l-a contactat pe directorul SC G. SA, respectiv pe martorul T.S. Acesta a efectuat verificări la banca W.B.

care i-a comunicat că SC O. nu a înregistrat incidente de plată. Martorul a declarat că nici nu l-a interesat la acel moment dacă există sau nu disponibil în cont. Reprezentanta SC O. a lăsat fila cec care urma să fie încasată peste 20 de zile. La momentul la care fila cec a fost introdusă în bancă a fost refuzată pentru lipsă disponibil în cont. În această situație martorul T.S. a contactat telefonic un bărbat pentru a-și recupera contravaloarea mărfurilor. Despre acest bărbat martorul susține că vorbea perfect românește, iar dacă acea discuție ar fi purtat-o cu inculpatul B. ar fi sesizat accentul acestuia de cetățean italian. Mai reținem că martorul a purtat mai multe discuții și cu numitul Z.O.

care era, persoana de legătură dintre SC O. și W.B. Martorii A.V. și T.S. audiați în instanță la termenul din 24 februarie 2009 la care a fost prezent și inculpatul, au declarat că nu îl cunosc pe inculpatul B. și nu l-au văzut niciodată la societatea G. În cursul lunii septembrie 2001, asociat unic la SC S.C.T. SRL Cărpiniș numitul H.P. s-a întâlnit cu numitul F.E. cu care a perfectat livrarea a 10 tone făină către SC O. SRL Arad în valoare de 7199,5 lei pentru care a fost lăsată fila cec. Fila cec a fost refuzat la plată dat fiind lipsa de disponibil în cont. Martorul H.P. audiat în cursul urmăririi penale nu a recunoscut în planșele foto prezentate pe vreuna din persoanele cu care a intrat în contact la momentul livrării mărfii.

Marfa a fost transportată în Arad de către martorul S.G. care a fost contactată de către un bărbat de aproximativ 23-24 de ani. Martorul audiat în instanță la data de 07 aprilie 2009, dată la care a fost prezent și inculpatul a declarat că persoana care i-a solicitat să efectueze transportul nu este inculpatul B. Din raportul de constatare nr. 87849 din 30 octombrie 2003 al I.P.J. Arad – Serviciul Criminalistic, tribunalul a reținut că semnăturile de pe filele cec W.B. având ca beneficiar pe SC G. SA și pe SC A.D. SRL nu au fost executate de una și aceeași persoană și fără a se face vreo referire la inculpatul B.P.G. Pentru fila cec având ca beneficiar pe SC S.C.T. Cărpiniș nu există efectuat un raport de constatare la dosarul cauzei.

Astfel, din probele analizate mai sus tribunalul a reținut că inculpatul B.P.G. nu s-a prezentat la societățile SC G. SA, SC A.D. SRL, SC S.C.T. SRL Cărpiniș, nu a contactat reprezentanții acestor societăți și nu a emis filele CEC în numele SC O. SRL Arad, sens în care reținând că faptele de inducere în eroare a părților civile nu au fost săvârșite de către inculpat, tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B.P.G., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen. a respins acțiunile civile exercitate de părțile civile SC A. SRL Deva, SC G. SA cu sediul în Arad și SC S.C.T.

SRL Cărpiniș. Împotriva sentinței penale nr. 145 din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 2146/108/2008 din 13 iunie 2009 a declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad (la data de 05 iunie 2009), înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală, sub nr. 2146/108/2008 din 10 iulie 2009. În motivarea apelului procurorului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a solicitat desființarea sentinței atacate și a încheierii din data de 19 mai 2009 și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Hunedoara, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, arătând că: 1) în ce privește cererea de reunire a cauzelor, este de observat că inculpatul B.P.G.

a fost trimis în judecată prin actele de sesizare care fac obiectul Dosarului nr. 2146/108/2008 al Tribunalului Arad și al Dosarului nr. 47/97/2005 al Tribunalului Hunedoara pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în formă continuată, reținându-se că faptele cu care au fost sesizate cele două instanțe alcătuiau un ansamblu infracțional unitar, care prin puterea legii constituia o singură infracțiune de înșelăciune.

Astfel, din probele administrate în faza de urmărire penală reiese că în perioada 2001-2004 inculpatul B.P.G., ajutat de alte persoane, a pus în aplicare un complex plan infracțional, în scopul înșelării partenerilor comerciali, folosindu-se de mai multe firme „paravan” printre care și SC O. SRL Arad, creând aparența de legalitate în relațiile comerciale prin emiterea unor file CEC postdatate, care ulterior erau refuzate la plată de bancă din lipsa disponibilului în cont, societatea aflându-se în interdicție bancară; - în literatura juridică s-a subliniat că, dintre elementele ce pot concura, alături de alte împrejurări, la stabilirea unității de rezoluție în cazul infracțiunii continuate, vor fi avute în vedere unitatea obiectului infracțiunii, a locului, a persoanei vătămate precum și unitatea de timp.

În cauză, modul de săvârșire a faptelor, data săvârșirii acestora, folosirea aceleiași firme „paravan” sunt elemente care demonstrează că faptele reținute în rechizitoriul nr. 34/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad constituie acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii continuate de înșelăciune care fac în prezent obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 47/97/2005 al Tribunalului Hunedoara; - potrivit disp. art. 33 lit. c) C. proc. pen., există indivizibilitate în cazul infracțiunii continuate sau orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracțiune, iar conform disp. art. 32 C. proc. pen., în caz de indivizibilitate, judecata în primă instanță, dacă are loc în același timp pentru toate faptele și pentru toți făptuitorii, se efectuează de aceeași instanță.

În cazul de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. c) C. proc. pen. cauzele trebuie să fie reunite întotdeauna, așa cum dispune textul art. 37 alin. (3) C. proc. pen., competența de a judeca toate faptele și toți făptuitorii revenind instanței mai întâi sesizate, conform disp. art. 35 C. proc. pen. În speță, instanța mai întâi sesizată este Tribunalul Hunedoara, căruia i-a revenit competența de soluționare a cauzei în urma strămutării judecării Dosarului nr. 4841/2004 al Tribunalului Arad; - faptul că, anterior, instanța s-a mai pronunțat asupra cererii formulate de procuror privind reunirea cauzelor, iar Tribunalul Hunedoara a respins cererea nu constituia nici un impediment pentru Tribunalul Arad să dispună scoaterea cauzei de pe rol, câtă vreme disp.

art. 37 alin. (3) C. proc. pen. sunt imperative, probele propuse prin rechizitoriul nr. 34/P/2007 au fost administrate și, mai mult, cauza aflată pe rolul Tribunalului Hunedoara se află în curs de cercetare judecătorească (termen: 23 iulie 2009) și nu spre finalul probațiunii, așa cum neîntemeiat a reținut Tribunalul Hunedoara în încheierea din 18 decembrie 2008 prin care s-a respins cererea de reunire a cauzelor; 2) în ce privește soluția de achitare a inculpatului, chiar Tribunalul Arad a apreciat că faptele reținute în rechizitoriul nr. 34/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad constituie acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii continuate de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), și (5) cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., care face în prezent obiectul Dosarului nr. 47/97/2005 al Tribunalului Hunedoara. Cu toate acestea, instanța a dispus achitarea inculpatului pentru unele din faptele reținute în sarcina sa prin actele de sesizare, deși acestea alcătuiau un ansamblu unitar infracțional constituind o singură in fracțiune de înșelăciune în formă continuată, faptă dedusă judecății atât în fața Tribunalului Arad, cât și la Tribunalul Hunedoara; - în practica judiciară s-a apreciat că nu se poate dispune achitarea inculpatului pentru acțiunile/inacțiunile ce intră în conținutul infracțiunii continuate, deoarece acestea nu constituie infracțiuni distincte, cu care instanța a fost sesizată.

Pe de altă parte, reținând cauza pentru judecată, instanța era obligată să își exercite rolul activ în vederea aflării adevărului și să își formeze convingerea pe baza probelor administrate în cauză, cu respectarea principiilor nemijlocirii și contradictorialității; 3) reținând că există o singură infracțiune de înșelăciune în formă continuată (instanța fiind sesizată prin rechizitoriu cu 3 acte materiale), se impunea audierea tuturor martorilor propuși prin rechizitoriul nr. 48/P/2004 din 30 iulie 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, care face obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 47/97/2005 al Tribunalului Hunedoara.

Respingerea cererii procurorului privind audierea acelor martori pe motiv că nu i-a nominalizat este lipsită de temei, câtă vreme un exemplar al rechizitoriului nr. 48/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad a fost atașat la dosarul prezentei cauze, în care sunt precizați toți martorii propuși de parchet pentru dovedirea faptelor reținute în sarcina inculpaților, declarațiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei. Astfel, din declarațiile numiților V.V., Z.O., T.I., P.L., F.D. rezultă fără nici un dubiu că inculpatul B.P.G. a intrat în posesia actelor de constituire și funcționare ale SC O. SRL Arad și că acesta a folosit ștampila societății și a completat documente de plată în numele acestei societăți deși nu avea nici o calitate, administratorul firmei fiind cetățeanul italian C.E.; - din conținutul rapoartelor de constatare tehnico-științifică din 30 iulie 2003, din 19 decembrie 2002, și din 19 aprilie 2003 rezultă că inculpatul B.P.G.

a completat mai multe documente de plată aparținând SC O. SRL Arad, care au servit la înșelarea partenerilor comerciali, firma în numele în numele căreia s-au efectuat plățile fiind în interdicție bancară; - în ce privește filele cec având ca beneficiar pe SC G. SA și pe SC A. SRL Deva, din raportul de constatare din 30 octombrie 2003 efectuat în Dosar nr. P/310/2003 al Inspectoratului Județean de Poliție Arad privind pe B.P.G. reiese că acestea au fost executate de una și aceeași persoană, fără a se preciza numele acesteia, situație în care se impunea completarea raportului de constatare, așa cum de altfel a solicitat procurorul la termenul din data de 19 mai 2009, cererea fiind respinsă de instanță (filele 181-187 dosar primă instanță).

Apărătorul inculpatului a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că: în mod corect Tribunalul Arad a respins prin încheierea din 19 mai 2009 cererea de scoatere a cauzei de pe rol și trimitere către Tribunalul Hunedoara, deoarece anterior acestei date s-a dat curs aceleiași cereri iar Tribunalul Hunedoara, singura instanță în măsură să dispună asupra reunirii cauzelor, a respins-o, astfel încât Tribunalul Arad nu putea să dea curs aceleiași cereri pentru a doua oară; în cauză au fost administrate toate probele solicitate atât prin rechizitoriu cât și celelalte probe; faptul că prima instanță a respins completarea probațiunii cu martori neindividualizați de către procuror și propuși fără o motivație logică nu poate fi imputat instanței de fond; solicitarea efectuării unui nou raport de expertiză grafologică nu denotă decât rea-credință, atât timp cât filele cec cu care s-ar fi produs presupusa înșelăciune au fost expertizate în faza de urmărire penală; nici martorii audiați și nici părțile civile nu atestă să-l fi cunoscut pe el.

Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin Decizia penală nr. 121/ A din 9 noiembrie 2009, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tribunalul Arad împotriva sentinței penale nr. 145 din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2146/208/2008 din 13 iunie 2009. Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 48/P/2004 din 30 iulie 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, inculpatul B.P.G. și alți inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, printre care și infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că în perioada 2001-2004 au conceput și pus în aplicare un complex plan infracțional, iar prin intermediul mai multor firme „fantomă” au prejudiciat statul și un număr de 16 agenți economici, prejudiciul total fiind în sumă de 528.540,40 lei. Actul de sesizare a instanței a fost înregistrat la Tribunalul Arad, formând Dosarul nr. 4841/2004, cauza fiind ulterior trimisă Tribunalului Hunedoara și înregistrată pe rolul acelei instanțe sub nr. Dosar 47/97/2005 ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de inculpat. Prin ordonanța procurorului din data de 1 februarie 2005 dată în Dosarul nr. 298/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad au fost extinse cercetările și cu privire la alte acțiuni ale inculpatului B.P.G.

de inducere în eroare, neavute în vedere la momentul sesizării anterioare a instanței, dar săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin folosirea firmei „paravan” SC O. SRL Arad, identificându-se și alte părți vătămate. La data de 13 iunie 2008, prin rechizitoriul nr. 34/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad a fost trimis în judecată inculpatul B.P.G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cauză care formează obiectul prezentului dosar.

Prin încheierea din data de 4 noiembrie 2008 pronunțată de instanță în prezentul dosar, Tribunalul Arad a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea dosarului la Tribunalul Hunedoara pentru a hotărî cu privire la reunirea cauzelor, apreciind că faptele reținute prin rechizitoriul nr. 34/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad constituie acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii continuate de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. ce face în prezent obiectul Dosarului nr. 47/97/2005 al Tribunalului Hunedoara, existând cazul de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. c) C. proc. pen. Tribunalul Hunedoara, prin încheierea din data de 18 decembrie 2008 pronunțată în Dosar nr. 47/97/2005, a respins cererea de reunire a cauzelor, apreciind că în speță nu se poate reține cazul de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. c) C. proc.

pen., iar Dosarul nr. 47/97/2005 a fost înregistrat la această instanță ca urmare a strămutării cauzei, nefiind nici în interesul înfăptuirii justiției reunirea celor două dosare, atâta timp cât dosarul Tribunalului Hunedoara se află spre epuizarea probațiunii, iar dosarul Tribunalului Arad este doar în stadiul de sesizare a instanței prin rechizitoriu. În urma restituirii Dosarului nr. 2146/108/2008, Tribunalul Arad a procedat la efectuarea cercetării judecătorești. La termenul din data de 19 mai 2009, procurorul a formulat o nouă cerere de scoatere a cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Tribunalul Hunedoara în vederea reunirii cauzelor, apreciind că sunt incidente disp. art. 33 lit. c) C. proc.

pen., iar din copia extrasului de pe portalul instanțelor - depusă la dosar - reiese că Dosarul nr. 47/97/2005 al Tribunalului Hunedoara se află în cursul cercetării judecătorești la prima instanță, cauza suferind mai multe amânări pentru administrare de probe, fapt care demonstrează că dosarul nu se afla spre epuizarea probațiunii (așa cum s-a reținut prin încheierea din 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul menționat), prin care s-a respins cererea de reunire a cauzelor.

Prin încheierea din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2146/108/2008 a fost respinsă atât cererea procurorului de scoatere a cauzei de pe rol și trimiterea în vederea reunirii la Tribunalul Hunedoara, cât și cererea de suplimentare a probațiunii, respectiv audierea martorilor propuși prin actul de sesizare cu care a fost învestit Tribunalul Hunedoara, precum și cererea privind efectuarea unui raport de expertiză prin care să se stabilească dacă filele cec emise către SC G. SA Arad, SC A. SRL Deva și SC S.C.T. SRL Cărpiniș au fost completate de inculpat. Curtea a considerat că prima instanță a procedat corect prin respingerea cererii procurorului de a se trimite dosarul cauzei a doua oară la Tribunalul Hunedoara pentru discutarea reunirii cauzelor.

Din moment ce Tribunalul Hunedoara a respins o primă cerere de reunire a cauzelor, nu mai exista niciun motiv pentru ca Tribunalul Arad să revină cu o cerere identică. Pe de altă parte, faptul că ar exista un caz de indivizibilitate constând în mai multe acte materiale ale aceleiași infracțiuni nu l-a împiedicat pe procuror să disjungă cauza în faza de urmărire penală (fila 10 dosar u.p., vol. I). În orice caz, constatarea incidenței disp. art. 37 alin. (3) C. proc. pen. privind reunirea cauzelor este de competența instanței mai întâi sesizate, Tribunalului Hunedoara, așa încât aspectul conexității poate fi criticat doar prin atacarea încheierii din data de 18 decembrie 2008 pronunțată de instanța amintită în Dosarul nr. 47/97/2005.

Instanța de apel a apreciat că tribunalul a respins în mod corect și cererea procurorului de suplimentare a probatoriului. Procurorul a solicitat suplimentarea probatoriului cu audierea unor martori, pe care nu i-a indicat nominal, doar în momentul în care prima instanță a respins a doua cerere de scoatere a cauzei de pe rol, urmărind probabil amânarea soluționării cauzei; o asemenea cerere putea fi făcută imediat după respingerea de către Tribunalul Hunedoara a cererii de reunire a cauzelor (primul termen de judecată după restituirea dosarului la Tribunalul Arad având loc la 10 februarie 2009), însă procurorul a ales momentul în care instanța se afla pe punctul de a termina cercetarea judecătorească.

Oricum, este discutabilă utilitatea în prezenta cauză a probei cu martorii din rechizitoriul cu care a fost sesizată inițial instanța în cauza aflată pe rolul Tribunalului Hunedoara, deoarece primul rechizitoriu privește alte părți vătămate. Referitor la cererea procurorului de a se efectua un supliment de expertiză privind cele 3 file cec, Curtea a observat că și aceasta este nefondată. Potrivit art. 124 alin. (1) C. proc. pen., suplimentul de expertiză se efectuează atunci când organul de urmărire penală sau instanța de judecată constată, la cerere sau din oficiu, că expertiza nu este completă. În cauză s-a apreciat că nu se regăsește această ipoteză, concluziile raportului de constatare din 30 octombrie 2003 efectuat în Dosar nr. P/310/2003 al Inspectoratului Județean de Poliție Arad (f. 296-301 vol.5 dosar u.p.) în sensul că acestea au fost executate de una și aceeași persoană, fără a se preciza numele acesteia nu echivalează cu o expertiză incompletă.

În același mod a interpretat și organul de urmărire penală, din moment ce nu a dispus el efectuarea unui supliment de expertiză. S-a arătat că în mod just tribunalul a respins cererea procurorului de suplimentare a probatoriului. De altfel, procurorul avea posibilitatea propunerii de probe și în fața instanței de apel, însă nu a procedat în acest sens, limitându-se la a critica soluția primei instanțe și la a solicita trimiterea cauzei spre rejudecare sub acest aspect. În privința soluției de achitare, instanța de apel a constatat că prima instanță a apreciat corect că din probele administrate nu rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul intimat este autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată.

Martorii audiați de instanță au declarat fie că nu îl cunosc pe inculpat, care se afla în sala de ședință la momentul ascultării lor, fie că persoana cu care s-a discutat la telefon vorbea perfect românește, spre deosebire de inculpat, ce are un accent italienesc. Totodată, s-a arătat că nici probele științifice nu atestă că cele 3 file cec emise pentru beneficiarii părți civile ar fi fost completate de către inculpat. Văzând soluția dată laturii penale, de achitare în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în mod corect a fost respinsă acțiunea civilă a celor 3 părți civile, conform disp. art. 346 alin. (3) C. proc. pen. Împotriva deciziei penale pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru motivul că decizia atacată este netemeinică sub aspectul menținerii greșitei achitări a inculpatului, în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. Recursul declarat de parchet este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerentele: La data de 13 iunie 2008 prin rechizitoriul nr. 34/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad a fost trimis în judecată inculpatul B.P.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cauză ce formează obiectul prezentului dosar. În actul de sesizare s-a reținut că în cursul anului 2001, inculpatul ajutat de persoane rămase neidentificate, a înșelat prin intermediul SC O. SRL Arad și alte societăți comerciale, respectiv SC A. SRL Deva, SC G. SA Arad și SC S.C.T. SRL Cărpiniș, uzând de cec-uri falsificate pentru a crea aparența efectuării plăților și pentru a determina agenții economici să livreze mărfuri; ulterior instrumentele de plată fiind refuzate de bancă pe motiv că trăgătorul nu avea disponibil în cont și se afla sub interdicție bancară.

Examinând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că soluțiile de achitare a inculpatului pronunțate de instanțele de fond și de apel sunt nelegale și netemeinice pentru următoarele considerente: Prin sentința penală nr. 145 din 26 mai 2009, Tribunalul Arad, secția penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B.P.G. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Totodată, a respins acțiunile civile exercitate de părțile civile SC A. SRL, SC G. SA și SC S.C.T. SRL. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că inculpatul nu s-a prezentat la SC G. SA, SC A. SRL, SC G. SA și SC S.C.T.

SRL Cărpiniș, nu a contactat reprezentanții acestor societăți și nu a emis filele cec în numeleSC O. SRL Arad, iar faptele de inducere în eroare a părților civile nu au fost săvârșite de inculpat. Totuși, Tribunalul Arad, în motivarea soluției arată că, faptele reținute în rechizitoriul nr. 34/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad constituie acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii continuate de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., care face în prezent obiectul Dosarului nr. 47/97/2005 al Tribunalului Hunedoara, ceea ce impunea reunirea cauzelor, însă Tribunalul Hunedoara a restituit dosarul la data de 24 decembrie 2008 Tribunalului Arad, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile legale.

Se constată că instanța de fond și cea de apel nu au exercitat un rol activ în aflarea adevărului și nu au procedat la administrarea nemijlocită și în contradictoriu a tuturor probelor astfel că, așa cum s-a arătat, soluția de achitare a inculpatului B.P.G. este netemeinică. Reținând că există o singură infracțiune de înșelăciune în formă continuată – instanța fiind sesizată prin rechizitoriu cu 3 acte materiale – se impunea audierea tuturor martorilor propuși prin rechizitoriul nr. 48/P/2004 din 30 iulie 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, care face obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 47/97/2005 al Tribunalului Hunedoara.

Respingerea cererii procurorului privind audierea acelor martori pe motiv că nu i-a nominalizat este lipsită de temei, câtă vreme un exemplar al rechizitoriului nr. 48/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad a fost atașat, fiind precizați toți martorii propuși de parchet pentru dovedirea faptelor reținute în sarcina inculpatului, declarațiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei. Astfel, din declarațiile numiților V.V., Z.O., T.I., P.L., F.D. rezultă că inculpatul B.P.G. a intrat în posesia actelor de constituire și funcționare ale SC O. SRL Arad și că, acesta a folosit ștampila societății și a completat documente de plată în numele acestei societăți cu toate că nu avea nicio calitate, administratorul firmei fiind cetățeanul italian C.E.

Pe de altă parte din conținutul rapoartelor de constatare tehnico-științifică din 30 iulie 2003, din 19 decembrie 2002, și din 19 aprilie 2003, rezultă că inculpatul B.P.G. a completat mai multe documente de plată aparținând SC O. SRL Arad, care au servit la înșelarea partenerilor comerciali, firma în numele căreia s-a efectuat plățile fiind în interdicție bancară. În ce privește filele cec având ca beneficiar pe SC G. SA și pe SC A. SRL Deva, din raportul de constatare din 30 octombrie 2003 efectuat în Dosar nr. P/310/2003 al Inspectoratului Județean de Poliție Arad (f. 296 vol. V u.p.) reiese că acestea au fost executate de una și aceeași persoană, fără a se preciza numele acesteia, situație în care se impunea completarea raportului de constatare așa cum de altfel a solicitat procurorul la termenul din 19 mai 2009 – cererea fiind respinsă de instanță.

În motivarea soluției Tribunalul Arad a arătat că faptele reținute în rechizitoriul nr. 34/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad constituie acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii continuate de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. care face în prezent obiectul Dosarul nr. 47/97/2005 al Tribunalului Hunedoara, ceea ce impunea reunirea cauzelor, însă Tribunalul Hunedoara a restituit dosarul, la data de 24 decembrie 2008 Tribunalului Arad, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile legale. Cu toate acestea, instanța a dispus achitarea inculpatului pentru unele din faptele reținute în sarcina sa prin actele de sesizare, deși acestea alcătuiesc un ansamblu infracțional, constituind o singură infracțiune de înșelăciune în formă continuată, faptă dedusă judecății atât în fața Tribunalului Arad, cât și în fața Tribunalului Hunedoara.

În ipoteza în care instanțele au considerat probatoriul administrat suficient pentru a le forma convingerea cu privire la inculpat, în această situație trebuia să ia doar act că inculpatul nu a săvârșit actele materiale și nu să dispună achitarea acestuia, deoarece actele materiale în care a fost sesizată instanța nu constituie infracțiuni distincte ci intră în conținutul infracțiunii continuate prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Pentru motivele mai sus arătate Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Deciziei penale nr. 121/ A din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe inculpatul B.P.G.

Se va casa decizia penală atacată precum și sentința penală nr. 145 din 26 mai 2009 a Tribunalului Arad, secția penală și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Deciziei penale nr. 121/ A din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe inculpatul B.P.G. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 145 din 26 mai 2009 a Tribunalului Arad, secția penală, și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul Arad. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2010.