ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2260/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2260/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursului

de față,

Pe baza lucrărilor și

materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

penală nr. 225/D din 13 octombrie 2011, a respins, în temeiul art. 522

1

C.

proc. pen., raportat la art. 406 alin. (4) C. proc. pen., ca neîntemeiată cererea

de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul M.M.I. împotriva sentinței

penale nr. 657/D din data de 11 decembrie 2008 a Tribunalului Bacău.

S-a dispus obligarea condamnatului

la cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel

prima instanță a reținut următoarele:

La nr. 6027/110/2009 a

fost înregistrată cererea de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul

M.M.I. prin care a solicitat rejudecarea sa întrucât a fost judecat și condamnat

în lipsă prin sentința penală nr. 657/D din 11 decembrie 2008 a Tribunalului Bacău

la pedeapsa de 12 ani închisoare întrucât din anul 2006 se afla în Italia, iar urmare

a extrădării sale, a solicitat rejudecarea cauzei conform art. 522

1

C.

proc. pen.

Prin sentința penală

nr. 657/D din 11 decembrie 2008 a Tribunalului Bacău pronunțată în Dosarul nr. 3661/110/2007

s-au dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc.

pen., s-a schimbat încadrarea juridică, în ceea ce-l privește pe M.M.I., din

art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3),

(4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a schimbat încadrarea

juridică, în ceea ce-l privește pe același inculpat, din art. 25 raportat la

art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 26 raportat la

art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În consecință:

În baza art. 26 raportat

la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.M.I. la pedeapsa de 12 ani închisoare

pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit

de grave.

În baza art. 26 raportat

la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același

inculpat, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de

fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea

mai grea.

Pedeapsă de executat:

12 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b), c) C. pen., pe timp de 8 ani.

S-a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), c) C. pen.,

pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 14, 346 C.

proc. pen. și art. 998 C. civ. au fost inculpații M.M.I. și C.Ș. în solidar și ambii

în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SA Tg. Ocna, la plata următoarelor

sume:

1) 32.541 RON compusă

din 15.422,28 RON despăgubiri civile, reprezentând c/val. marfă și 17.118,72 RON

penalitate către SC I. SA Ploiești;

2) 12.700 RON despăgubiri

civile către SC T.S. SRL Onești;

3) 76.472 RON către SC

R.T. SRL Odorheiu Secuiesc, compusă din 71.097 RON despăgubiri civile, reprezentând

c/val. marfă și 5.375 RON penalități;

4) 105.637,06 RON către

SC T. SRL Roman, cu titlu de despăgubiri civile.

S-a constatat că SC

D.I.E. SRL Sibiu și SC M.M.C. SRL Hunedoara și-au recuperat pagubele prin restituire.

S-a luat act că SC R.

SA Ilfov, SC T.I. SRL București și SC S.S.E.C. SRL Timișoara nu s-au constituit

părți civile în cauză.

S-au respins pretențiile

inițiale ale SC R.I. SRL Onești în valoare de 12.700 RON, care și-a recuperat prejudiciul

de la SC T.S. SRL Onești.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 2.000 RON,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Prin decizia penală

nr. 65 din 12 mai 2009 a Curții de Apel Bacău, în ceea ce l-a privit pe inculpatul

M.M.I., s-au dispus următoarele:

În baza art. 379 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bacău împotriva sentinței penale nr. 657/D din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul

Bacău, în ceea ce l-a privit pe inculpatul M.M.I., cu privire la greșita schimbare

a încadrării juridice din art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4),

(5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 raportat la art. 290 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 C. pen. în

art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 C. pen.

S-a desființat sentința

atacată sub aspectele sus-menționate, s-a reținut cauza spre rejudecare și, pe fond:

În baza art. 25 raportat

la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.M.I., la pedeapsa de 12 ani închisoare

și 8 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a lit. b), c) C. pen.

În baza art. 25 raportat

la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același

inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) și 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai

grea, de 12 ani închisoare.

Pedeapsă de executat:

12 ani închisoare și 8 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), c) C. pen.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

Decizia a rămas definitivă

la data de 26 mai 2009 pentru inculpatul M.M.I. prin nerecurare.

În cererea de rejudecare

după extrădare înregistrată la instanță, condamnatul a solicitat admiterea acesteia

în principiu și rejudecarea cauzei, întrucât nu a fost prezent în instanță, la niciunul

din termenele de judecată, iar în ședința publică din 10 februarie 2011, s-a admis

în principiu cererea de rejudecare după extrădare, considerându-se că au fost îndeplinite

condițiile prevăzute în art. 522

1

C. proc. pen., inculpatul a fost judecat

și condamnat în lipsă.

Rejudecând cauza după

admiterea în principiu, instanța a constatat și a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 1038/P din 11 mai 2007, a fost pusă în mișcare

acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: - C.Ș., pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3),

(4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 293 alin. (1) C. pen., în stare de recidivă și

în formă continuată, constând în aceea că, la începutul lunii noiembrie 2006, în

baza aceleiași rezoluții infracționale, a fost instigat de inculpatul M.M.I., i-a

indus în eroare pe reprezentanții a nouă societăți comerciale din țară, prin încheierea

de contracte comerciale semnate în fals, cauzând un prejudiciu total de 447.511,01

RON, iar la data identificării sale, respectiv data de 17 noiembrie 2006, și-a declinat

identitatea falsă în fața lucrătorilor din cadrul Poliției mun. Onești și M.M.I.

– pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 25 C. pen., raportat

la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., ambele aflate în concurs real, constând în aceea că la începutul

lunii noiembrie 2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-a instigat pe

inculpatul C.Ș. să comită infracțiunile descrise mai sus.

Din întregul material

probator administrat în cauză, s-a constatat următoarea situație de fapt:

SC E. SA Tg. Ocna a fost

înființată în 1995 prin reorganizarea Regiei Autonome de Gospodărie Comunală și

Locativă Tg. Ocna, având ca obiect de activitate captarea, tratarea și distribuția

energiei termice și apei calde, canalizarea și epurarea apelor uzate, salubrizarea

orașului, întreținerea spațiilor verzi ș.a.

Ulterior, obiectul de

activitate al SC E. SA Tg. Ocna a fost extins.

Societatea, care l-a avut

printre acționari pe I.C., soția acestuia ș.a., s-a bucurat de prestigiu printre

comercianții din județ și chiar din țară, numai că, în timp, afacerile n-au mai

mers atât de bine, astfel încât, de firma respectivă a rămas doar renumele. Structura

acționariatului s-a modificat de mai multe ori, ajungând chiar dubios.

În octombrie 2005, I.C.

a mai avut doar 581 acțiuni, corespunzător unei cote de participare la beneficii

și pierderi de 1%.

În materie comercială,

cesionarea acțiunilor a fost prevăzută de lege, însă, în realitate, după ce s-a

procedat în acest sens, de cele mai multe ori, societatea respectivă, în cel mai

scurt timp a devenit fictivă (fantomă) și a fost folosită doar ca instrument pentru

înșelarea altor comercianți. Prin această operațiune, M.M.I. a devenit acționar

majoritar al SC E. SA Tg. Ocna, cu 43.557 acțiuni și cu o cotă de participare la

beneficii și pierderi de 75%, și a fost desemnat administratorul societății, prin

hotărârea adunării generale extraordinare a acționarilor. Cu siguranță, M.M.I. a

fost folosit pentru efectuarea unor afaceri necurate, ca instrument („săgeată”),

în folosul altor persoane, posibil a vechilor acționari, cu care a urmat să împartă

câștigul, în realitate produsul infracțiunilor și care a dorit să nu se fi expus,

pentru a nu fi suferit consecințe. Nu a putut fi ascultat inculpatul M.M.I., deoarece

s-a sustras urmăririi penale și judecății, astfel că, nu s-a putut afla cine s-a

folosit de el. Știind acest lucru și fiindu-i teamă la rândul său de consecințe

penale, a căutat pe cineva, de care a urmat să se folosească.

În vara anului 2006, M.M.I.

a fost barman la o firmă de pe litoral, iar C.Ș. a avut o slujbă la Șantierul Naval

Constanța, cei doi cunoscându-se pe plajă. Cu acel prilej, inculpatul M.M.I. i-a

propus lui C.Ș. să intre în afaceri și, mai mult decât atât, să lucreze împreună.

În perioada respectivă

C.Ș. a locuit într-o căsuță socială și a fost dispus să facă orice sacrificiu pentru

a asigura familiei sale condiții decente de viață. Aflându-se într-o asemenea situație,

a acceptat propunerea făcută de M.M.I., de a veni la Tg. Ocna, mai ales că i-a propus

un câștig de 5.000 euro/lună, până la sfârșitul anului, deși nu avea absolut nicio

experiență în afaceri, însă, orbit de câștigul promis, a fost dispus să facă orice

i s-ar fi cerut. Pentru mai multă siguranță, inculpatul C.Ș. a cerut și acțiuni

în cadrul societății, despre care a aflat că a fost una de prestigiu. Cererea i-a

fost acceptată, cei doi s-au deplasat la notar, unde, printr-un act adițional, i

s-au cesionat 581 acțiuni, cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de

1%, aceste modificări au fost înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului de

pe lângă Tribunalul Bacău.

Inculpatul C.Ș. nu s-a

lămurit cu privire la obiectul de activitate al firmei la care a devenit acționar,

aflând doar că aceasta cumpăra și vindea mărfuri dintre cele mai diverse.

Cei doi au stabilit și

modul de lucru. Astfel, inculpatului M.M.I. i-a revenit sarcina de a identifica

firmele de la care SC E. SA Tg. Ocna a urmat să cumpere mărfuri, lăsând comenzi

telefonice, celuilalt inculpat revenindu-i sarcina să se recomande la negocieri,

ca fiind administratorul societății. M.M.I. l-a învățat pe C.Ș. cum să completeze

înscrisurile necesare derulării contractelor, precum și documentele de plată, fixându-i,

totodată, un program de întâlnire cu reprezentanții societăților comerciale, care

au avut mărfuri de vânzare.

Inculpatul M.M.I. a primit

arhiva SC E. SA Tg. Ocna, ștampila, carnetul de file CEC albe, evidența contabilă,

potrivit procesului-verbal din 12 sept.2006.

La data de 26 octombrie

2006, C.Ș., s-a dat M.M.I., a încheiat și semnat în calitate de administrator al

SC E. SA Tg. Ocna două contracte de închiriere a două spații comerciale (hale),

unul cu SC T.S. SRL Onești și celălalt cu SC T. SRL Tg. Ocna.

La data de 30 octombrie

2006, SC E. SA Tg. Ocna a deschis un cont de virament la U. România, sucursala Bacău,

specimenul de semnătură aparținând lui M.M.I.

Începând de la sfârșitul

lunii octombrie 2006, SC E. SA Tg. Ocna a stabilit relații comerciale cu mai multe

societăți comerciale din țară, a lăsat comenzi, a primit oferte, facturi proformă,

a încheiat contracte de colaborare sau de vânzare-cumpărare.

Din actele aflate în dosar

urmărire penală, s-a putut observa că și M.M.I. a semnat unele documente. Neputându-i-se

lua o declarație, întrucât s-a sustras urmăririi penale și judecății, nu s-a putut

afla cine l-a sfătuit și îndemnat să ia legătura cu agenții economici, pe care i-a

contactat cu intenția de a cumpăra bunuri.

În toate convențiile cu

partenerii de afaceri, s-a stabilit că plata prețului a urmat să fie făcută la scadență,

care în general a fost de 30 de zile de la primirea mărfii, cu filă CEC sau bilet

la ordin. În acest interval de timp, marfa a urmat să fie vândută, iar banii însușiți

fără a mai intra în conturile de virament ale firmei, decontarea CEC-ului ori a

biletelor la ordin neputându-se face de către bancă din lipsa de disponibil, cât

și pentru lipsa semnăturilor autorizate.

Activitatea infracțională

a celor doi inculpați a durat aproximativ 2 săptămâni.

Împotriva reprezentanților

SC E. SA Tg. Ocna au început să curgă sesizările penale.

Prima sesizare penală

a fost primită la Poliția mun. Onești la data de 17 noiembrie 2006 și a fost formulată

de C.I.F., șef departament comercial la SC I. SA Ploiești, firmă ce a comercializat,

printre altele, A.B.925 produs de antiseptizare a cherestelei din fag aburit.

Din conținutul sesizării

penale și a declarațiilor reprezentantului legal al firmei de mai sus, a rezultat

că a fost contactat la data de 24 octombrie 2006 de către M.M.I., care s-a prezentat

ca administrator la SC E. SA Tg. Ocna și s-a arătat interesat să cumpere produsul,

pe care, la rândul său, a urmat să-l vândă fabricilor din zonă care au prelucrat

lemnul și cu care au avut încheiate contracte.

După mai multe discuții

telefonice, pe 28 octombrie 2006, a primit o comandă pentru 500 litri. Furnizorul

a întocmit un proiect de contract de vânzare-cumpărare (din 1 noiembrie 2006), pe

care l-a înaintat prin fax la SC E. SA Tg. Ocna, i-a fost restituit la data de 3

noiembrie 2006, semnat de C.Ș., în locul lui M.M.I.

La data de 7 noiembrie

2006, a fost livrată cantitatea de 456 kg produs, prin delegatul D.A. (șofer). Acesta

din urmă s-a întâlnit la Tg. Ocna cu C.Ș., care s-a prezentat drept M.M.I., deplasându-se

apoi împreună la sediul SC E. SA Tg. Ocna, unde inculpatul C.Ș. a semnat factura,

confirmând astfel primirea mărfii, aplicând și ștampila SC E. SA Tg. Ocna. Tot el

a semnat și ștampilat ordinul de deplasare al conducătorului auto și a completat,

semnat și ștampilat biletul la ordin, cu scadență la 18 decembrie 2006. Delegatul

a observat scadența la 40 de zile, nicidecum de 30 de zile cum s-a stipulat în contract,

l-a sunat pe superiorul său, martorul C.I.F., care însă, i-a permis să descarce

marfa, precizând că în cel mai scurt timp va veni la SC E. SA Tg. Ocna, pentru a

clarifica lucrurile.

A doua zi, adică pe 8

noiembrie 2006, martorul C.I.F. a sosit în județul Bacău, a fost îndrumat telefonic

de către M.M.I., să vină la sediul societății din Tg. Ocna, unde a urmat să discute

cu M.C. (în realitate cu inculpatul C.Ș.).

La sediul societății,

a primit de la acesta din urmă o copie a certificatului de înregistrare fiscală

a SC E. SA Tg. Ocna, precum și un exemplar al contractului de vânzare-cumpărare

încheiat prin corespondență (fax).

Martorul C.I.F. a sesizat

că în contract a fost trecut contul de virament al firmei la R. Bank, pe câtă vreme

biletul la ordin avea indicat contul U. Bacău. Față de această neregulă, au căzut

de acord cu toții ca să încheie un nou contract de vânzare-cumpărare. Astfel, la

data de 9 noiembrie 2006, martorul C.I.F. s-a întâlnit cu cei doi reprezentanți

ai SC E. SA Tg. Ocna. Cu acel prilej, a completat și semnat un nou contract comercial,

pe care i l-a dat inculpatului M.M.I. pentru ca și acesta să-l semneze.

Acesta, sub pretextul

că a trebuit să consulte un jurist, a ieșit din încăpere împreună cu inculpatul

C.Ș., care, într-o încăpere alăturată, a semnat contractul în locul lui M.M.I.,

aplicând și ștampila societății. Martorul C.I.F., a fost în continuare suspicios,

s-a interesat la U. Bacău, de unde a aflat că semnătura și ștampila de pe biletul

la ordin emis de C.Ș. nu au corespuns cu specimenele din bancă, motiv pentru care

a depus plângerea penală. Acest martor a fost de față când C.Ș. s-a prezentat drept

M.C. organelor de poliție. Conform înțelegerii prealabile, de valorificarea mărfurilor

se ocupa inculpatul M.M.I.

Inculpatul M.M.I. i-a

propus reprezentantului legal al SC I. SA Ploiești să-i restituie o parte din marfă,

aproximativ 300 kg. Acesta a fost de acord, în cursul urmăririi penale, a recuperat

263 kg A.B..925. Cele cinci bidoane a 60 litri fiecare au fost ridicate potrivit

declarației inculpatului C.Ș. de undeva de pe câmp, unde fuseseră așezate de primul

inculpat și care i-a dezvăluit locul unde au putut fi găsite.

Prejudiciul suferit (36.483,50

RON) fiind parțial recuperat, SC I. SA Ploiești s-a constituit parte civilă cu diferența

de 15.422,28 RON, plus penalitățile aferente potrivit contractului încheiat. La

data de 17 noiembrie 2006, C.Ș. a fost reținut pentru 24 ore. Martorului C.I.F.

prezentându-i-se fotografia lui M.M.I., acesta l-a recunoscut ca fiind cel cu care

s-a întâlnit pe 9 noiembrie 2006 la Onești și care s-a prezentat sub numele real,

precum și pe C.Ș. în persoană, care s-a prezentat sub numele de M.C. Șoferul SC

I. SA Ploiești l-a recunoscut pe inculpatul C.Ș. ca fiind persoana care a semnat

de primire a mărfii pe factura din 7 noiembrie 2006 și care a semnat ordinul de

deplasare și a completat biletul la ordin.

La data de 22 noimebrie

2006, la Poliția mun. Onești, s-a depus sesizarea penală a numitului L.H., director

de zonă la SC D.I. SRL Sibiu, care a sesizat faptul că această societate a livrat

710 bucăți plase sudate SC E. SA Tg. Ocna în valoare de 57.074,55 RON pentru plată

fiind emis un bilet la ordin, fără ca semnătura și ștampila aplicate să corespundă

cu specimenele existente în bancă.

„Afacerea” s-a făcut prin

aceeași modalitate ca în primul caz, în sensul că inculpatul M.M.I. a stabilit contractul

cu firma, prezentându-se drept S.E., iar C.Ș. s-a prezentat în fața șoferului, care

a adus marfa, pe care a recepționat-o, a completat, semnat și ștampilat biletul

la ordin, pe care l-a înmânat acestuia la 14 noiembrie 2006, cu scadența la 18 decembrie

2006.

Datorită faptului că inculpatul

M.M.I. nu a găsit cumpărător pentru cele 710 bucăți plase sudate, marfa a rămas

depozitată în hala închiriată de la SC T.S. SRL Onești, de unde au fost restituite

în totalitate furnizorului, pe bază de proces-verbal, motiv pentru care, SC D.I.

SRL Sibiu a făcut cunoscut faptul că nu mai are pretenții în cauză.

La data de 23 noiembrie

2006, la Poliția mun. Onești s-a depus o plângere penală din partea lui T.N. din

Hunedoara, în calitate de reprezentant al SC M.M.C. SRL Hunedoara, care a sesizat

faptul că, la data de 8 noiembrie 2006, societatea pe care a reprezentat-o a livrat

cantitatea de 19.965 kg fier beton către SC E. SA Tg. Ocna în valoare de 39.201,28

RON. Pentru plată, beneficiarul mărfii a emis filă CEC în alb și au stabilit de

comun acord ca dată a plății ziua de 8 decembrie 2006.Vânzarea-cumpărarea mărfii

s-a desfășurat la fel ca în cazurile precedente. Din partea SC E. SA Tg. Ocna, s-a

discutat cu o persoană, care s-a prezentat drept N.E., proiectul de contract s-a

transmis prin fax, inculpatul C.Ș. l-a semnat din partea SC E. SA Tg. Ocna, și s-a

restituit tot prin fax.

La data de 9 noiembrie

2006, societatea furnizoare a trimis marfa prin delegatul său O.C. Marfa a fost

descărcată la depozitul din Onești al SC E. SA Tg. Ocna, fiind recepționat tot de

inculpatul C.Ș., care a emis fila CEC în valoare de 39.201,28 RON.

Înainte de scadență, respectiv

la 21 noiembrie 2006, SC M.M.C. SRL Hunedoara a fost înștiințată de către lucrătorii

Poliției Onești că semnătura de pe fila CEC sus-menționată nu a fost cea autorizată.

Cum marfa nu a fost vândută

și s-a mai aflat în acel depozit din Onești, unde fusese descărcată, la data de

22 noiembrie 2006, a fost ridicată de unitatea păgubită, care astfel a făcut cunoscut

faptul că nu mai are pretenții în cauză, întrucât și-a recuperat prejudiciul. Delegatul

firmei vânzătoare, O.C., l-a recunoscut pe C.Ș. ca fiind persoana care i-a înmânat

fila CEC.

La data de 14 noiembrie

2006, P.I., administrator al SC R.I. SRL Onești a sesizat faptul că pentru plata

unor anvelope vândute către SC T.S. SRL Onești, i-a fost girată fila CEC emisă de

SC E. SA Tg. Ocna, care a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă de mandat al

semnatarului. Fila CEC a fost înmânată de C.Ș. pe 26 octombrie 2006 lui G.C., administrator

al SC T.S. SRL, odată cu încheierea contractului de închiriere al depozitului din

Onești. Fila CEC a fost completată la rubrica „Cont” și „Cod” de către inculpatul

M.M.I., însă la rubrica „La ordin”, precum și suma în litere și cifre, a fost completată

de inculpatul C.Ș., care a și semnat-o, iar restul mențiunilor de către V.E., angajată

a SC T.S. SRL Onești. Data emiterii, la 28 noiembrie 2006, a fost trecută conform

înțelegerii. La scurt timp, fila CEC a fost girată SC R.I. SRL, de unde SC T.S.

SRL luase marfa în valoare de 18.810,09 RON, care a introdus-o în bancă. G.C. și

V.E. l-au recunoscut din fotografii pe C.Ș., ca fiind cel care a semnat contractul

de închiriere din partea SC E. SA Tg. Ocna.

În cursul urmăririi penale,

SC R.I. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 12.700 RON. Datorită faptului

că pentru aceeași sumă de 12.700 RON, s-a constituit parte civilă SC T.S. SRL Onești,

instanța a cerut celor două societăți comerciale să procedeze la efectuarea unui

punctaj în vederea localizării prejudiciului. Din cuprinsul adresei de la dosar

fond, s-a aflat că SC R.I. SRL a încasat suma de 12.700 RON, aferentă filei CEC

emisă de SC E. Tg. Ocna, ceea ce a însemnat că paguba s-a localizat la SC T.S.

SRL Onești, firmă cu care SC E. SA Tg. Ocna a încheiat contractul de închiriere.

La data de 13 decembrie

2006, reprezentantul SC R.T. SRL Odorheiu Secuiesc, M.A., a sesizat printr-o plângere

organele de poliție despre faptul că M.M.I., administrator al SC E. SA Tg. Ocna

a păgubit unitatea pe care o reprezintă cu suma de 71.097,75 RON, prin inducere

în eroare. Reprezentantul legal al acestei firme a fost înșelat la fel cum au fost

înșelați și reprezentanții celorlalte firme. Astfel, la data de 18 octombrie 2006,

SC R.T. SRL Odorheiu Secuiesc, a primit prin fax o comandă de la firma SC E. SA

Tg. Ocna, prin care s-a solicitat o anumită cantitate de țevi și fitinguri din polipropilenă,

a trimis tot prin fax oferta de preț la comanda respectivă, după care a fost contactat

prin telefon de o persoană care s-a recomandat M.M.I., care s-a interesat de termenul

și modalitatea de plată.

La data de 26 octombrie

2006, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, cu anexele aferente, părțile

convenind ca plata prețului să fie făcută cu filă CEC, scadentă la 45 zile.

La data de 6 noiembrie

2006, s-a livrat prima tranșă de marfă în valoare de 71.097,75 RON, care a fost

descărcată în același depozit din Onești.

La data de 20 noiembrie

2006, SC R.T. SRL Odorheiu Secuiesc s-a pregătit pentru a doua livrare, conform

clauzelor contractului încheiat, dar reprezentanții firmei n-au reușit să-l contacteze

pe M.M.I.

Reprezentantul firmei

furnizoare, s-a deplasat la sediul SC E. SA din Onești a găsit ușa încuiată, motiv

pentru care s-a dus la Onești, acolo unde a descărcat marfa din primul transport.

La data de mai sus, cercetările

au început de câteva zile.

Urmare a investigațiilor

făcute, a aflat că telefonul de la care fusese sunat de persoana care s-a recomandat

M.M.I. a aparținut unei alte firme și anume SC T. SRL din Tg. Ocna, cu aceeași adresă.

Contractul încheiat între SC E. SA Tg. Ocna și SC R.T. SRL Odorheiu Secuiesc a avut

ca obiect livrarea de bunuri în valoare de 235.691,40 RON. A fost emisă fila CEC

în valoare de 235.691,40 RON, care însă nu a fost decontată pentru aceleași motive

ca și în cazurile precedente. Așa după cum a rezultat din cele arătate mai sus,

SC R.T. SRL Odorheiu Secuiesc a apucat să livreze doar o primă tranșă de marfă.

Martorul B.F.S., director de vânzări la SC R.T. SRL Odorheiu Secuiesc, a arătat

că la data de 11 decembrie 2006, la Poliția mun. Onești, l-a întâlnit pe C.Ș., care

s-a recomandat M.M.I., precizând că telefonic a mai discutat cu un bărbat, care

s-a recomandat cu numele N., directorul general al societății, cu care însă nu s-a

întâlnit niciodată. Inculpatul C.Ș. l-a înștiințat pe martor că nu a putut să-l

întâlnească pe directorul general N., deoarece a fost plecat la Primăria Tg. Ocna.

SC R.T. SRL Odorheiu Secuiesc, rămânând păgubită, s-a constituit parte civilă în

cauză.

În concluzie, firma SC

R.T. SRL Odorheiu Secuiesc, prin reprezentanții săi legali, a discutat cu doi bărbați,

dintre care cu unul doar telefonic.

Inculpatul C.Ș. a confirmat

primirea primei tranșe de marfă, a recunoscut că a emis o filă CEC, ca garanție,

dar cum nu avea disponibil în cont, intenția a fost de a înșela unitatea furnizoare,

marfa a fost însă valorificată de către inculpatul M.M.I. fără să-i fi revenit vreo

sumă și fără să fi aflat unde, cum și cu ce preț a fost vândută marfa.

La data de 7 februarie

2007, O.D., administrator al SC T. SRL Roman, a sesizat organele de poliție despre

faptul că M.M.I., administrator al SC E. SA Tg. Ocna, l-a înșelat cu ocazia derulării

unui contract comercial cu suma de 103.911,63 RON.

Susnumitul a fost contactat

telefonic de către N.C. din partea SC E. SA Tg. Ocna, cei doi înțelegându-se ca

primul să livreze diverse sortimente de fier, plata urmând a fi făcută cu biletul

la ordin scadent la 45 zile de la livrarea mărfii.

În zilele de 2 și 8 noiembrie

2006, s-a livrat întreaga cantitate de marfă la Onești, unde C.Ș. a emis două bilete

la ordin pe care le-a semnat și ștampilat, după care le-a predat lui G.D., delegatul

SC T. SRL.

La data de 17

noiembrie 2006, O.D. a depus unul din cele două bilete la ordin în valoare de 50.289,75

RON, scadent pe 15 decembrie 2006, împreună cu alte instrumente de plată la Banca

T. Roman, care i-a acordat o scontare de 80%, din totalul sumelor trecute în instrumentele

de plată.

La data de 14 decembrie

2006, a depus pe cel de-al doilea bilet la ordin în valoare de 53.621,88 RON, tot

la Banca T. – sucursala Roman, care a fost refuzat la plată din lipsă de mandat

al semnatarului.

Sesizarea penală a fost

formulată împotriva numitului M.M.I.

Biletul la ordin, care

a fost depus la cesionare (scontare) la Banca T. – sucursala Roman, s-a rătăcit

o perioadă la Banca T. Piatra Neamț, însă decontarea nu s-a făcut din lipsă de disponibil

și lipsa semnăturilor autorizate.

A căutat să ia legătura

cu N.C. și M.M.I., a constatat că telefoanele nu mai erau utilizabile. S-a deplasat

la sediul firmei SC E. SA Tg. Ocna și a constatat că ușile erau încuiate.

Urmare a investigațiilor

făcute, a constatat că la firma SC E. SA Tg. Ocna, nu a lucrat nicio persoană cu

numele de N.C.

SC T. SRL Roman s-a constituit

parte civilă cu suma de 103.911,63 RON.

În cursul urmăririi penale,

cu prilejul unei recunoașteri din grup, reprezentantul SC T. SRL Roman l-a recunoscut

pe C.Ș. ca fiind persoana care i-a înmânat cele două bilete la ordin, în Onești.

Inculpatul C.Ș. a recunoscut

că a recepționat cele două transporturi de marfă (țevi), primită de la SC T.

SRL Roman și că a emis două bilete la ordin „semnate în fals”, țevile (atât cele

din metal, cât și cele din plastic) au fost însă încărcate într-un TIR, din dispoziția

lui M.M.I., care le-a valorificat, fără a împărți cu inculpatul C.Ș. produsul infracțiunii.

În afara cazurilor prezentate,

în care actele materiale de înșelăciune s-au consumat, cei doi inculpați s-au făcut

vinovați de alte trei acte materiale de înșelăciune, care au rămas în faza de tentativă.

Astfel, la data de 3 noiembrie

2006, M.M.I. a expediat prin fax o comandă către SC R.E. SA Ilfov, a fost încheiat

și un contract de colaborare, la data de 14 noiembrie 2006, la acel moment pentru

garantarea plății mărfii în valoare de 21.692,12 RON. Cu acel prilej, C.Ș. a emis

un bilet la ordin pe care l-a semnat în fals.

Datorită intervenției

organelor de urmărire penală, marfa nu a mai fost livrată, astfel că firma din jud.

Ilfov nu a suferit niciun prejudiciu, fapta rămânând în faza de tentativă.

O situație similară a

existat și în ceea ce privește firma SC T.I. SRL București, cu care SC E. SA Tg.

Ocna a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 7 noiembrie 2006. Pentru marfa

din factura din 17 noiembrie 2006, s-a emis un B.O., semnat în fals de către inculpatul

C.Ș., în valoare de 33.469,72 RON. Negocierea „afacerii” s-a făcut prin telefon,

iar contractul a fost semnat prin corespondență (fax). Din partea SC E. SA Tg. Ocna,

la convorbirile telefonice, a participat un bărbat, care s-a recomandat N., firma

fiind reprezentată și de un anume P. Marfa a fost adusă în Onești cu mijlocul de

transport al furnizorului, însă, pentru descărcarea acesteia trebuia să fie contactat

măcar unul din reprezentanții firmei cumpărătoare, care nu era de găsit. La numărul

de telefon cunoscut de reprezentanții SC T.I. SRL București, a răspuns un ofițer

de poliție, care a efectuat cercetări în cauză, privind alte înșelăciuni și care,

prin intervenția sa, a împiedicat descărcarea mărfii în valoare de 33.469,72 RON,

fapta celor doi inculpați rămânând în faza de tentativă.

La data de 8 noiembrie

2006, un bărbat, care s-a prezentat N., din partea SC E. SA Tg. Ocna, a comandat

mărfuri (tapet prevopsit) de la SC S.S.E.C. SRL din jud. Timiș, despre care a aflat

de pe internet. Comanda a fost transmisă prin fax, la data de 11 noiembrie 2006,

semnată de administratorul M.M.I. Furnizorul a întocmit și expediat prin fax factura

proformă în valoare de 71.880,46 RON, iar beneficiarul a emis biletul la ordin.

La data de 18 noiembrie

2006, marfa a fost adusă în Onești, ocazie cu care, șoferul a aflat că reprezentanții

SC E. SA Tg. Ocna au fost cercetați pentru înșelăciune, fals privind identitatea.

Datorită acestui fapt, marfa nu a mai fost descărcată, astfel că SC S.S.E.C. SRL

Timiș nu a suferit niciun prejudiciu, fapta rămânând în stare de tentativă.

Inculpatul M.M.I. a părăsit

teritoriul României la data de 4 decembrie 2006, deci imediat ce au început cercetările,

prin punctul de frontieră Nădlac.

Înainte de a pleca din

țară, inculpatul M.M.I. și-a vândut toate proprietățile, motiv pentru care a fost

citat la proces prin afișare la Consiliul Local, întrucât nu s-a putut afla adresa

acestuia din străinătate.

Inculpatul M.M.I. a fost

cercetat și pentru evaziune fiscală de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești,

în calitate de administrator al SC T.V. SRL Tg. Ocna, însă casa părintească a fost

vândută în vara anului 2005, când mama sa a plecat în Italia.

Când cei doi inculpați

au început activitatea infracțională, SC E. SA Tg. Ocna nu a intrat în interdicție

bancară. Chiar dacă nu au fost semnalate incidente de plăți, firma nu a avut disponibil

în conturile de virament deschise. Din vânzarea mărfurilor primite în luna noiembrie

2006, nicio sumă nu a intrat în contul firmei SC E. SA Tg. Ocna, ceea ce a dovedit

intenția clară de însușire pe nedrept a banilor obținuți prin inducerea în eroare

a furnizorilor.

Inculpatul C.Ș. a susținut

că nu a primit nimic din valorificarea mărfurilor recepționate, ci sumele obținute

din valorificarea acestora au fost însușite de către M.M.I. Chiar dacă aceasta a

fost realitatea, împrejurarea nu a avut relevanță juridică, deoarece a existat înșelăciune

în convenții și atunci când folosul material injust a fost primit de către o altă

persoană. Oricum, inculpatul C.Ș., a acceptat să-și dea o altă identitate și să

semneze acte în fals, a urmărit păgubirea agenților economici de la care a primit

mărfuri dintre cele mai diverse. Sus-numitul a acceptat să-i inducă pe alții în

eroare, dar nu a acceptat ca la rându-i să fie o victimă a partenerului său M.M.I.,

însă când a acceptat să intre în aceste afaceri necurate, a trebuit să se gândească

la o asemenea posibilitate.

Tot din declarațiile inculpatului

C.Ș., a rezultat că inculpatul M.M.I. a vândut mărfurile achiziționate prin înșelăciune,

sub prețul de achiziție, ceea ce înseamnă o intenție clară de înșelare a reprezentanților

agenților economici.

În mod cert, agenții economici

au fost induși în eroare întrucât reprezentanții legali ai acestora, dacă ar fi

știut că firma SC E. SA Tg. Ocna nu a avut provizia necesară prețului și că semnăturile

de pe documentele bancare nu au fost autorizate, cu siguranță nu ar mai fi livrat

mărfurile. Actele de plată (file CEC, B.O.) au fost semnate în fals de către C.Ș.

în locul lui M.M.I., care a avut specimen de semnătură în bancă, însă, cu toate

că documentele respective nu au fost valabile, nu s-a putut reține doar înșelăciunea

în convenții, întrucât calitatea lor de acționari ai SC E. SA Tg. Ocna, confirmată

și prin înregistrările la Oficiul Registrului Comerțului Bacău, face ca cei doi

să fie subiecți activi ai infracțiunii prev. de alin. (4) al art. 215 C. pen., întrucât

a fost clar că inculpații au acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale.

Din probele dosarului,

a rezultat cu prisosință că sus-numitul a fost ajutat să comită actele materiale

de înșelăciune și de fals în înscrisuri sub semnătură privată de către M.M.I., însă

acesta din urmă a fost trimis în judecată doar pentru instigare la înșelăciune și

instigare la fals în înscrisuri.

Inculpatul M.M.I. s-a

străduit într-adevăr să nu fie văzut că l-a ajutat pe C.Ș., pentru a se pune la

adăpost de răspunderea penală, însă cu toate măsurile de prevedere luate, tot a

fost văzut de către martorul C.I.F., reprezentantul legal al SC I. SA Ploiești,

îndeplinind atribuții în ceea ce privește achiziționarea bidoanelor de A.B.925.

Martorul, l-a cunoscut personal pe M.M.I., cu care a discutat în legătură cu livrarea

produselor de mai sus, inculpatul C.Ș. nu s-a mai putut prezenta sub identitatea

lui M.M.I., cum o făcuse cu alte ocazii, ci sub identitatea falsă de M.C.

Instanța a constatat că

ajutorul dat de M.M.I. lui C.Ș. a constat și în contactarea telefonică a diferiților

agenți economici, cărora le-a adus la cunoștință că firma sa a fost interesată să

cumpere mărfurile pe care acei agenți economici le avea de vânzare. Redactarea comenzilor

și expedierea acestora prin fax nu a fost făcută de către inculpatul C.Ș., care

a fost străin de astfel de activități. A fost puțin probabil ca acesta să fi văzut

vreodată un contract de vânzare-cumpărare de mărfuri între societățile comerciale

și să fi reținut clauzele care trebuie să le cuprindă un astfel de act.

Ajutorul acordat de M.M.I.

inculpatului C.Ș. a fost esențial în activitatea de inducere în eroare a reprezentanților

agenților economici. Nu s-a putut reține calitatea de autor al acestuia, solicitată

de procuror, pentru că filele CEC, B.O. au fost totuși semnate în fals de către

inculpatul C.Ș.

După cum a rezultat din

probele dosarului, inculpatul C.Ș. a fost învățat de către inculpatul M.M.I. să

completeze actele bancare, cum și unde să aplice ștampila, cum să-i falsifice semnătura.

Fila CEC a fost adusă

la SC T.S. SRL Onești de către inculpatul C.Ș., parțial completată. Scrisul inculpatului

C.Ș. este al unui om simplu.

Pe documentul respectiv,

rubricile au fost completate de trei persoane: V.E. a completat data emiterii filei

CEC, conform contractului, precum și codul și contul SC T.S. SRL; C.Ș. a completat

rubrica stipulat „La ordin”, cu majuscule și suma de plată în cifre și litere. Rubrica

privind denumirea societății SC E. SA Tg. Ocna, codul fiscal, contul și codul acestora

n-au fost scrise de C.Ș., ci rubricile respective erau deja completate de M.M.I.

Având în vedere cele de

mai sus, s-a schimbat încadrarea juridică din instigare în complicitate la fals

în înscrisuri sub semnătură privată, cât și din instigare în complicitate la infracțiunea

de înșelăciune. Din declarația martorei V.E., cât și din declarația martorului G.C.,

administratorul SC T.S. SRL Onești, a rezultat că inculpatul C.Ș. i-a înmânat fila

CEC de mai sus privind plata sumei de 12.700 RON, reprezentând chiria pentru hala

închiriată din Onești, pe care a semnat-o în fața lor.

Inculpatul C.Ș. s-a ocupat

într-adevăr de primirea și recepționarea mărfurilor sub controlul altei persoane,

sus-numitul a mărturisit martorului G.C. că avea doi șefi: director general M. și

director N. Instanța a constatat însă că aceste nume sunt fictive, inculpatul C.Ș.

desfășurându-și activitatea infracțională sub controlul inculpatului M.M.I., fiind

„săgeata” acestuia.

Importanța inculpatului

C.Ș. în SC E. SA Tg. Ocna a rezultat și din cota sa de numai 1% din beneficiile

și pierderile firmei.

Administratorul SC T.S.

SRL Onești, care a închiriat depozitul a văzut că se descărcase în acel spațiu fier

beton, plasă, țevi metalice și din PVC, ș.a.

La data de 17 noiembrie

2006, martorul G.C., a fost chemat de organele de poliție la depozitul închiriat

SC E. SA Tg. Ocna, a fost de față când C.Ș., pe care l-a știut administratorul societății,

a recunoscut că nu s-a numit M.M.I., așa cum se prezentase anterior.

Situația de fapt descrisă

mai sus, a rezultat din probele administrate în cauză atât la urmărirea penală,

cât și cercetarea judecătorească după cum a urmat: plângerile și adresele părților

vătămate, declarațiile reprezentanților acestora, instrumentele bancare în litigiu

și corespondența primită de la unitățile bancare, documentele referitoare la înființarea

și administrarea SC E. SA Tg. Ocna, contractele de închiriere, procesul-verbal de

constatare a infracțiunii flagrante, proces-verbal de ridicare de bunuri, procesele-verbale

de ridicare de scripte de comparație, procese-verbale de recunoaștere din grup,

declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului C.Ș.

În drept, faptele inculpatului

M.M.I. au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.

25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., prin respingerea schimbării încadrării juridice din art. 25

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 C. pen. în art. 26 raportat la art. 215

alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 26 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul

cu aplicarea art. 33 C. pen., astfel cum s-a dispus prin decizia penală nr. 65

din 12 mai 2009 a Curții de Apel Bacău.

Situația de fapt descrisă

mai sus, a rezultat din probele administrate în cauză atât la urmărirea penală,

cât și cercetarea judecătorească după cum a urmat: plângerile și adresele părților

vătămate, declarațiile reprezentanților acestora, instrumentele bancare în litigiu

și corespondența primită de la unitățile bancare; documentele referitoare la înființarea

și administrarea SC E. SA Tg. Ocna; contractele de închiriere; procesul-verbal de

constatare a infracțiunii flagrante; proces-verbal de ridicare de bunuri; procesele-verbale

de ridicare de scripte de comparație; procese-verbale de recunoaștere din grup;

declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului C.Ș.

Față de toate probele

administrate în cauză, tribunalul a apreciat că vinovăția inculpatului a fost pe

deplin dovedită, iar condamnarea acestuia a fost corectă, cererea de rejudecare

după extrădare fiind neîntemeiată, pentru considerentele ce au fost expuse:

Art. 522

1

C.

proc. pen., care a reglementat rejudecarea în caz de extrădare, a făcut trimitere

la dispozițiile art. 405-408 C. proc. pen., aplicabile căii extraordinare de atac

a revizuirii, însă această trimitere a fost limitată la procedura de rejudecare

și la soluțiile care au putut fi pronunțate.

Revizuirea și rejudecarea

în caz de extrădare au avut o finalitate distinctă: dacă revizuirea implică înlăturarea

unor erori esențiale asupra faptelor reținute într-o hotărâre definitivă, rejudecarea

în caz de extrădare a avut ca scop garantarea dreptului persoanei extrădate, care

a fost judecată și condamnată în lipsă, la un proces echitabil și, în principal,

exercitarea dreptul său la apărare într-un nou ciclu procesual, ceea ce a presupus

posibilitatea acesteia de a fi audiată, de a interoga martorii sau părțile din proces

și de a administra probe în apărarea sa, atât cu privire la situația de fapt, cât

și în circumstanțiere.

În lipsa unei dispoziții

contrare, rejudecarea în caz de extrădare nu s-a limitat la înlăturarea unei erori

esențiale asupra faptelor, ci a putut avea efecte asupra individualizării pedepsei

și, prin urmare, chiar dacă probatoriului administrat cu ocazia rejudecării a confirmat

situația de fapt și vinovăția inculpatului, cererea acestuia a putut fi admisă exclusiv

cu privire la individualizarea pedepsei, cu consecința pronunțării unei noi hotărâri,

dacă probele administrate în circumstanțiere conduc instanța de rejudecare la o

altă concluzie în privința individualizării decât cea stabilită în primul ciclu

procesual.

Din coroborarea întregului

probatoriu administrat în cauză, cu prilejul rejudecării a rezultat că inculpatul

M.M.I. s-a făcut vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și față de

împrejurările în care acestea s-au comis, de urmările produse, de persoana inculpatului,

care a negat în mod constant fapta în pofida probatoriului evident incriminator,

nu au putut fi reținute în favoarea acestuia circumstanțe atenuante judiciare, iar

scopul educativ al pedepsei nu a putut fi atins decât prin executarea acesteia în

regim de detenție.

De asemenea, în urma rejudecării,

instanța a reținut că, față de faptele săvârșite, față de împrejurările în care

s-au comis acestea nu s-au relevat alte împrejurări sau circumstanțe decât cele

reținute în cursul primei judecăți, cu consecințe în ce privește situația de fapt,

vinovăția inculpatului, încadrarea juridică sau chiar tratamentul sancționator.

a formulat apel, în termen legal condamnatul M.M.I.

Apelul nu a fost motivat

în scris.

Prezent în fața instanței

de apel, condamnatul a declarat că solicită aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., privind procedura recunoașterii vinovăție, că a recunoscut faptele

reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă

pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care le-a cunoscut

și le-a însușit.

În acest sens, Curtea

a procedat la audierea condamnatului.

În susținerile orale ale

apărătorului apelantului-condamnat, a fost criticată hotărârea apelată pentru motivele

reținute în încheierea de amânare a deliberării și a pronunțării, astfel că nu au

mai fost reluate.

Analizând hotărârea apelată

în raport de motivele de apel invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate

cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și

de drept, Curtea a constatat că apelul a urmat a fi respins pentru considerentele

care au fost prezentate.

Examinând actele și lucrările

dosarului, prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 522

1

C. proc. pen. și a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale,

la instanța care a soluționat cauza pe fond, precum și cu ocazia rejudecării acesteia

în conformitate cu art. 522

1

alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost

suficiente pentru stabilirea situației de fapt, că faptele au fost săvârșite de

apelantul-condamnat și a constituit infracțiune, că încadrarea juridică dată acestora

prin sentința de condamnare, astfel cum a fost modificată a fost corectă și că s-a

făcut o judicioasă individualizarea judiciare a pedepselor, atât sub aspectul cuantumurilor,

cât și a modalității de executare, iar latura civilă a fost legal soluționată, a

respins cererea de rejudecare după extrădare sau predare în baza mandatului european

de arestare.

Referitor la persoana

apelantului-condamnat, așa cum a rezultat din lucrările dosarului, acesta a mai

cunoscut rigorile legii penale, în prezent fiind în executarea și a unei alte pedepse

aplicate pentru fapte similare.

Astfel, prin sentința

penală nr. 465 din data de 04 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a

dispus condamnarea inculpatului M.M.I., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1)-(3) și (5) C. pen., la pedeapsa

principală de 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și;

b) fals în înscrisuri

sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., la pedeapsa de 1 an și 6 luni

închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) și 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa

cea mai grea, cea de 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pe

numele condamnatului M.M.I. la data de 12 martie 2009 s-au emis două mandate, unul

de urmărire internațională în vederea extrădării și un mandat european de arestare.

Curtea

de Apel din Bari – A treia Secțiune Penală prin sentința din 09 iulie 2009 a dispus

admiterea cererii de predare a lui M.M.I. în baza mandatului de arestare european

nr. 7 din 13 iulie 2009 de Tribunalul din Bacău (România).

La

data de 11 septembrie 2009 condamnatul M.M.I. a solicitat, în scris, prin corespondență

rejudecarea Dosarului nr. 495/110/2008 în baza dispozițiilor art. 522

1

C. proc. pen.

Cauza

a fost înregistrată la Tribunalul Bacău la nr. 5998/110/2009 la data de 14

septembrie 2009, primind termen de judecată la 13 octombrie 2009.

Pentru

rejudecare, au fost atașate Dosarele nr. 495/110/2008 al Tribunalului Bacău, nr.

1603/110/2009 și Dosarul nr. 9/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.

La

termenul de judecată din 10 noiembrie 2009, Tribunalul Bacău a admis în principiu

cererea de rejudecare după extrădare și a dispus în continuare ca cercetarea judecătorească

să se desfășoare potrivit art. 405-408 C. proc. pen. și au fost încuviințate probatoriile

în apărare solicitate de inculpat, respectiv audierea martorilor: E.M., B.C., T.I.,

K.M.

A fost

audiat și inculpatul M.M.I., declarația lui aflându-se la dosar, s-au solicitat

relații de la Banca T. și B.R.D. Moinești pentru a se comunica cine a ridicat suma

de bani pe numele SC T.V.T. SRL conform ordinului de plată.

Prin sentința penală

nr. 55/D din data de 17 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul

nr. 5998/110/2009 s-a dispus, în baza art. 522

1

alin. (1) și (2) C.

proc. pen., raportat la art. 406 alin. (4) C. proc. pen., respingerea cererii condamnatului,

privind rejudecarea cauzei după executarea mandatului european de arestare.

Prin decizia penală

nr. 79 din data de 17 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în baza

art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat

de persoana condamnată M.M.I.

Înalta Curte de Casație

și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de condamnat prin decizia penală

nr. 3314 din data de 28 septembrie 2011.

În ceea ce privește cererea

apelantului-condamnat de aplicare în prezenta cauză a procedurii simplificate a

recunoașterii vinovăției, prevăzută de art. 522

1

C. proc. pen., Curtea

a constatat că acest lucru nu a fost posibil în calea de atac al apelului, pentru

considerentele care au fost aplicate.

A fost adevărat că sentința

de condamnare a apelantului-condamnat, respectiv sentința penală nr. 657/D din data

de 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, precum și decizia penală

nr.

65 din

data de 12 mai 2009 a Curții de Apel Bacău, prin care a fost modificată, au fost

pronunțate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, privind unele măsuri

pentru accelerarea soluționării proceselor prin care s-a introdus procedura simplificată

a recunoașterii vinovăției.

Însă, cererea de rejudecare

după extrădare, sau după predare în baza unui mandat european de arestare a fost

formulată la data de

11 septembrie 2009

, deci după intrarea în

vigoare a Legii nr. 202/2010 și, implicit, după intrarea în vigoare a acestei legi

a fost pronunțată și încheierea prin care s-a admis în principiu cererea de rejudecare

și a fost stabilit cadrul rejudecării.

În conformitate cu dispozițiile

art. 522

1

alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 405 C. proc.

pen., rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii s-a făcut, potrivit

regulilor de procedură privind judecata în primă instanță, adică au fost aplicabile

dispozițiile art. 313-360 C. proc. pen.

Prin Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, a fost introdusă

procedura judecății în cazul recunoașterii vinovăției, procedură prevăzută de

art. 320

1

C. proc. pen.

În conformitate cu aceste

dispoziții legale: „Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate

declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute

în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.”

Pentru aplicarea procedurii

simplificate a recunoașterii vinovăției a trebuit îndeplinite cumulativ următoarele

condiții:

- inculpatul să declare

personal sau prin înscris autentic că a recunoscut în totalitate faptele reținute

în actul de sesizare a instanței;

- declarația