ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2296/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 193/P/2009 Tribunalul Bihor

a soluționat cererea formulată la data de 23 iulie 2009 de petentul condamnat

V.V.F. prin care acesta a solicitat rejudecarea Dosarului penal nr. 2367/P/2006

al Tribunalului Bihor, invocând faptul că „a fost condamnat definitiv în lipsă",

urmând a se face aplicarea art. 405 - 408 C. proc. pen. și art. 522

1

C. proc. pen.

Petentul arată că a

fost extrădat Italia.

Din actele depuse la

dosar rezultă că prin Sentința penală nr. 213/2007 în Dosar nr. 2367/P/2006 al

Tribunalului Bihor, modificată prin Decizia penală nr. 133/A/2007 a Curții de

Apel Oradea, petentul a fost condamnat în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr.

678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 4 ani

închisoare cu executare. Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr.

391/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul de

judecată din 08 octombrie 2009 petentul condamnat, în prezența apărătorului

ales, a solicitat instanței să admită în principiu cererea de rejudecare după

extrădare, invocând faptul că a fost judecat în lipsă.

Cu toate acestea,

petentul condamnat și-a recunoscut semnătura aplicată pe declarația de inculpat

aflată la dosarul cu privire la care solicită rejudecarea, și nu contestă că a

fost prezent și audiat în cauză.

Din analiza

înscrisurilor aflate în dosarul cu privire la care solicită rejudecare a

rezultă că se află declarația inculpatului din 21 iunie 2007 și că la același

termen de judecată, în prezența sa, au fost audiați și martorii. În Încheierea

din 21 iunie 2007 de amânare a pronunțării dispusă prin Sentința penală nr.

213/2007, se arată că inculpatul a fost prezent pentru a formula concluzii pe

fond, asistat de avocat ales.

La data de 10

octombrie 2008, prin apărător ales, petentul condamnat a declarat recurs peste

termen. Ulterior, prin cererea olografă adresată la 26 noiembrie 2008 Înaltei

Curți de Casație și Justiție, petentul condamnat a solicitat să se ia act de

retragerea recursului peste termen.

Potrivit art. 405

alin. (2) C. proc. pen. - aplicabil în cauză, instanța, dacă găsește necesar,

administrează din nou probele care au fost efectuate în cursul primei judecăți.

Potrivit art. 403 C. proc. pen. instanța examinează dacă cererea de rejudecare

este făcută în condițiile prev. de lege și, în baza celor constatate dispune

prin încheiere admiterea în principiu a cererii.

În cauza de față

instanța, ascultând concluziile procurorului și petentului condamnat prin

apărător ales, a apreciat că nu sunt incidente prev. art. 403 alin. (1) C.

proc. pen. privind admiterea în principiu, apreciind că nu este necesar a fi

administrate alte probe în afara înscrisurilor și dosarelor atașate la prezenta

cauză.

Pe parcursul

judecății în primă instanță inculpatul a fost prezent fiind audiat la data de

21 iunie 2007, împrejurare în care a declarat că înțelege învinuirea ce i se

aduce prin rechizitoriu și că nu recunoaște săvârșirea faptei. Faptul că a fost

audiat la acest termen de judecată a fost consemnat în încheierea de ședință de

la acel termen de judecată.

La termenul de

judecată din 21 iunie 2007 petentul condamnat a formulat concluzii pe fond,

asistat de avocat ales.

Prin urmare

susținerea petentului condamnat potrivit căruia a fost judecat în lipsă nu este

reală. Faptul că ulterior, în exercitarea căilor de atac, acesta nu a înțeles

să se prezinte în fața instanței pentru a-și susține apărarea, în condițiile în

care era judecat în stare de libertate fiind citat legal de fiecare dată -

sus-numitul necomunicând o nouă adresă de domiciliu - nu i se poate imputa

decât lui personal, întrucât a fost la latitudinea sa să procedeze în acest

fel. Din dosar însă rezultă că acesta a cunoscut despre termenele de judecată,

ca dovadă că formulat cereri în fața instanțelor de apel și recurs.

Pe de altă parte în

exercitarea căilor de atac inculpatul a avut apărător ales. Totodată inculpatul

a fost citat și prin afișare la Consiliul Local Oradea.

Prin urmare instanța

a făcut toate demersurile legale pentru ca inculpatul să-și poată exercita

drepturile sale procesuale, iar conduita de neprezentare i se poate imputa doar

lui personal.

De aceea, ținând

seama de conduita petentului condamnat care nu a înțeles să se prezinte în fața

instanței în exercitarea căilor de atac, în condițiile în care era judecat în

stare de libertate, s-a apreciat că obligațiile prevăzute în Legea nr. 302/2004

modificată, privind rejudecarea cauzelor cu persoane extrădate nu sunt

aplicabile petentului condamnat raportat la dosarul a cărui rejudecare se cere.

Față de aceste

împrejurări instanța a dispus după cum urmează:

În baza art. 403

alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., văzând prev. art. 522

1

C. proc.

pen. și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modif., a respins cererea

formulată de petentul condamnat V.V.F., deținut în Penitenciarul Satu Mare,

pentru rejudecarea cauzei ce a făcut obiectul Dosarului nr. 2367/111/2006 al

Tribunalului Bihor, în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 213/2007,

definitivă prin Decizia penală nr. 391/2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, prin care i s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executare

în penitenciar cu aplic. art. 71 și art. 64 a teza a II-a și b) C. pen. pe o

durată de 4 ani.

În baza art. 192,

alin. (2), C. proc. pen., a obligat pe condamnat la plata sumei de 500 RON,

cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul V.V.F., solicitând

admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și admiterea cererii de

rejudecare după extrădare, dat fiind faptul că sunt îndeplinite condițiile

privind admisibilitatea în principiu a cererii, iar, pe de altă parte,

inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de trafic de persoane.

S-a reținut că în mod

legal și temeinic prima instanță a respins în principiu cererea de rejudecare

după extrădare formulată de inculpat în baza art. 522

1

C. proc.

pen., pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest

sens. Astfel, pentru ca o asemenea cerere să fie admisibilă, se cere ca

persoana extrădată să fie judecată și condamnată în lipsă, ceea ce presupune

absența acestuia de la judecata în primă instanță și în căile de atac. În speța

de față, inculpatul s-a prezentat în fața primei instanțe unde a fost audiat,

motiv pentru care nu se poate susține că a fost judecat și condamnat în lipsă,

chiar dacă ulterior, a lipsit de la judecata în apel și în recurs. În ceea ce

privește apărările invocate de condamnat cu privire la judecarea cauzei în

recurs de către Înalta Curte, acestea pot fi valorificate doar pe calea unei

contestații în anulare, dacă bineînțeles, sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de lege pentru admiterea unei asemenea căi extraordinare de atac.

Văzând această stare

de fapt, instanța de apel, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a

respins ca nefondat apelul penal declarat de apelantul V.V.F., împotriva

Sentinței penale nr. 193/P/ 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a

menținut-o în întregime.

Condamnatul a atacat

soluția instanței de apel cu recurs la Înalta Curte însă instanța supremă va

luat act de cererea de retragere a recursului formulată oral la termenul de

judecată din 11 iunie 2010.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de

manifestarea de voință a inculpatului V.V.F. de retragere a recursului declarat

împotriva Deciziei penale nr. 103/A din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel

Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției .

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 iunie 2010.