ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2296/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 193/P/2009 Tribunalul Bihor a soluționat cererea formulată la data de 23 iulie 2009 de petentul condamnat V.V.F. prin care acesta a solicitat rejudecarea Dosarului penal nr. 2367/P/2006 al Tribunalului Bihor, invocând faptul că „a fost condamnat definitiv în lipsă", urmând a se face aplicarea art. 405 - 408 C. proc. pen. și art. 522 1 C. proc. pen. Petentul arată că a fost extrădat Italia. Din actele depuse la dosar rezultă că prin Sentința penală nr. 213/2007 în Dosar nr. 2367/P/2006 al Tribunalului Bihor, modificată prin Decizia penală nr. 133/A/2007 a Curții de Apel Oradea, petentul a fost condamnat în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executare. Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 391/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. La termenul de judecată din 08 octombrie 2009 petentul condamnat, în prezența apărătorului ales, a solicitat instanței să admită în principiu cererea de rejudecare după extrădare, invocând faptul că a fost judecat în lipsă. Cu toate acestea, petentul condamnat și-a recunoscut semnătura aplicată pe declarația de inculpat aflată la dosarul cu privire la care solicită rejudecarea, și nu contestă că a fost prezent și audiat în cauză. Din analiza înscrisurilor aflate în dosarul cu privire la care solicită rejudecare a rezultă că se află declarația inculpatului din 21 iunie 2007 și că la același termen de judecată, în prezența sa, au fost audiați și martorii.

În Încheierea din 21 iunie 2007 de amânare a pronunțării dispusă prin Sentința penală nr. 213/2007, se arată că inculpatul a fost prezent pentru a formula concluzii pe fond, asistat de avocat ales. La data de 10 octombrie 2008, prin apărător ales, petentul condamnat a declarat recurs peste termen. Ulterior, prin cererea olografă adresată la 26 noiembrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul condamnat a solicitat să se ia act de retragerea recursului peste termen. Potrivit art. 405 alin. (2) C. proc. pen. - aplicabil în cauză, instanța, dacă găsește necesar, administrează din nou probele care au fost efectuate în cursul primei judecăți. Potrivit art. 403 C. proc. pen. instanța examinează dacă cererea de rejudecare este făcută în condițiile prev. de lege și, în baza celor constatate dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii.

În cauza de față instanța, ascultând concluziile procurorului și petentului condamnat prin apărător ales, a apreciat că nu sunt incidente prev. art. 403 alin. (1) C. proc. pen. privind admiterea în principiu, apreciind că nu este necesar a fi administrate alte probe în afara înscrisurilor și dosarelor atașate la prezenta cauză. Pe parcursul judecății în primă instanță inculpatul a fost prezent fiind audiat la data de 21 iunie 2007, împrejurare în care a declarat că înțelege învinuirea ce i se aduce prin rechizitoriu și că nu recunoaște săvârșirea faptei. Faptul că a fost audiat la acest termen de judecată a fost consemnat în încheierea de ședință de la acel termen de judecată. La termenul de judecată din 21 iunie 2007 petentul condamnat a formulat concluzii pe fond, asistat de avocat ales.

Prin urmare susținerea petentului condamnat potrivit căruia a fost judecat în lipsă nu este reală. Faptul că ulterior, în exercitarea căilor de atac, acesta nu a înțeles să se prezinte în fața instanței pentru a-și susține apărarea, în condițiile în care era judecat în stare de libertate fiind citat legal de fiecare dată - sus-numitul necomunicând o nouă adresă de domiciliu - nu i se poate imputa decât lui personal, întrucât a fost la latitudinea sa să procedeze în acest fel. Din dosar însă rezultă că acesta a cunoscut despre termenele de judecată, ca dovadă că formulat cereri în fața instanțelor de apel și recurs. Pe de altă parte în exercitarea căilor de atac inculpatul a avut apărător ales.

Totodată inculpatul a fost citat și prin afișare la Consiliul Local Oradea. Prin urmare instanța a făcut toate demersurile legale pentru ca inculpatul să-și poată exercita drepturile sale procesuale, iar conduita de neprezentare i se poate imputa doar lui personal. De aceea, ținând seama de conduita petentului condamnat care nu a înțeles să se prezinte în fața instanței în exercitarea căilor de atac, în condițiile în care era judecat în stare de libertate, s-a apreciat că obligațiile prevăzute în Legea nr. 302/2004 modificată, privind rejudecarea cauzelor cu persoane extrădate nu sunt aplicabile petentului condamnat raportat la dosarul a cărui rejudecare se cere. Față de aceste împrejurări instanța a dispus după cum urmează: În baza art. 403 alin. (3) teza a II-a C. proc.

pen., văzând prev. art. 522 1 C. proc. pen. și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modif., a respins cererea formulată de petentul condamnat V.V.F., deținut în Penitenciarul Satu Mare, pentru rejudecarea cauzei ce a făcut obiectul Dosarului nr. 2367/111/2006 al Tribunalului Bihor, în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 213/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 391/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care i s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executare în penitenciar cu aplic. art. 71 și art. 64 a teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 4 ani. În baza art. 192, alin. (2), C. proc. pen., a obligat pe condamnat la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul V.V.F., solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și admiterea cererii de rejudecare după extrădare, dat fiind faptul că sunt îndeplinite condițiile privind admisibilitatea în principiu a cererii, iar, pe de altă parte, inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de trafic de persoane. S-a reținut că în mod legal și temeinic prima instanță a respins în principiu cererea de rejudecare după extrădare formulată de inculpat în baza art. 522 1 C. proc. pen., pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens. Astfel, pentru ca o asemenea cerere să fie admisibilă, se cere ca persoana extrădată să fie judecată și condamnată în lipsă, ceea ce presupune absența acestuia de la judecata în primă instanță și în căile de atac.

În speța de față, inculpatul s-a prezentat în fața primei instanțe unde a fost audiat, motiv pentru care nu se poate susține că a fost judecat și condamnat în lipsă, chiar dacă ulterior, a lipsit de la judecata în apel și în recurs. În ceea ce privește apărările invocate de condamnat cu privire la judecarea cauzei în recurs de către Înalta Curte, acestea pot fi valorificate doar pe calea unei contestații în anulare, dacă bineînțeles, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea unei asemenea căi extraordinare de atac. Văzând această stare de fapt, instanța de apel, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul penal declarat de apelantul V.V.F., împotriva Sentinței penale nr. 193/P/ 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în întregime.

Condamnatul a atacat soluția instanței de apel cu recurs la Înalta Curte însă instanța supremă va luat act de cererea de retragere a recursului formulată oral la termenul de judecată din 11 iunie 2010. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de manifestarea de voință a inculpatului V.V.F. de retragere a recursului declarat împotriva Deciziei penale nr. 103/A din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției . Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2010.