ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 391/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 213/ P din 16 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. 2367/111/2006, în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.V.F., la o pedeapsă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare pentru inculpat, potrivit art. 86 2 C. pen.

În baza art. 86 3 C. pen., s-a impus inculpatului să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 lit. a) – d) C. pen. și să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, pentru verificarea respectării măsurilor de supraveghere impuse. I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 71 pct. 4 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata termenului de încercare. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 4000 Euro sau echivalentul în lei la data plății efective, cu titlu de daune materiale, în favoarea părții civile M.F.; la plata sumei de 2400 Euro, cu titlu de daune materiale sau echivalentul în lei la data plății efective, în favoarea părții civile L.T.

și la plata sumei de 3000 RON, cu titlu de daune morale, în favoarea părții civile N.V. S-a dispus confiscarea de la inculpat, în favoarea statului a sumei de 15.000 Euro sau echivalentul în lei a acestei sume. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în luna octombrie 2004, inculpatul V.V.F. a recrutat, transportat și cazat în Italia, localitatea Torino, pe părțile vătămate majore M.F., L.G. și N.V.L., în scopul exploatării sexuale a acestora, în folosul său, ademenindu-le prin promisiunea găsirii unui loc de muncă. În perioada octombrie – decembrie 2004, părțile vătămate au fost obligate să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați, de regulă persoane în vârstă racolate de inculpat, iar sumele de bani astfel obținute erau încasate de acesta din urmă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul V.V.F. În apelul parchetului s-a solicitat înlăturarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. și aplicarea unei pedepse privative de libertate inculpatului, având în vedere pericolul social al faptei și al făptuitorului, împrejurările concrete în care acesta a comis faptele, precum și încercarea inculpatului de a induce în eroare prima instanță, prin intimidarea martorilor, în a-i determina să dea declarații mincinoase în cauză. Inculpatul V.V.F. nu și-a motivat, în scris, apelul declarat și, deși legal citat la două termene consecutive, nu s-a prezentat în instanță. Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului a solicitat achitarea acestuia, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., apreciind că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat. Prin decizia penală nr. 133/ A din 11 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, împotriva sentinței penale nr. 213/ P din 16 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor. Sentința a fost desființată în sensul că, a fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 86 1 , 86 3 C. pen. și art. 71 pct. 4 C. pen., cu privire la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului V.V.F. și s-a dispus executarea acesteia prin privare de libertate.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Totodată, inculpatul apelant a fost obligat la plata sumei de 50 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată în contul Baroului Bihor din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Oradea a reținut că, faptele săvârșite de inculpat, descrise pe larg în considerentele hotărârii primei instanțe, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și că întreaga atitudine a inculpatului a evidențiat intenția acestuia de exploatare a părților vătămate, materializată în obligarea acestora la practicarea prostituției, contra unor sume de bani, pe care le încasa în mod direct.

În ceea ce privește apelul declarat de parchet s-a constatat că acesta este întemeiat și că modalitatea de executare a pedepsei stabilită inculpatului, respectiv suspendarea sub supraveghere, este necorespunzătoare, în totală disonanță cu activitatea infracțională desfășurată de acesta, cu persoana inculpatului, perseverența sa infracțională și atitudinea față de actul de justiție, prin încercarea de a induce în eroare, atât organele de urmărire penală cât și instanța de judecată. S-a apreciat că doar modalitatea de executare a pedepsei, prin privare de libertate, este în măsură să corespundă scopului general al pedepsei, astfel cum este definit în dispozițiile art. 52 C. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs peste termen inculpatul V.V.F., apreciind că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 385 3 alin. (2) raportat la art. 365 C. proc.

pen. La termenul din data de 5 februarie 2009, acordat pentru judecarea recursului, inculpatul a înaintat instanței, o cerere redactată și semnată de acesta, în care a precizat că înțelege să-și retragă recursul formulat. Potrivit dispozițiilor art. 385 4 alin. (2) teza II C. proc. pen., raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor în fața instanței de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat. Având în vedere manifestarea de voință a inculpatului, făcută în conformitate cu dispozițiile legale mai sus-enunțate, Înalta Curte va lua act de retragerea recursului peste termen declarat de inculpatul V.V.F. împotriva deciziei penale nr. 133/ A din 11 decembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 850 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat și de 450 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți civile, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului peste termen declarat de inculpatul V.V.F. împotriva deciziei penale nr. 133/ A din 11 decembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 850 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat și de 450 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți civile, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2009.