ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 391/2009

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 213/

P din 16 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. 2367/111/2006,

în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.V.F., la o pedeapsă de 4 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 86

1

C.

pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată

de 7 ani, ce constituie termen de încercare pentru inculpat, potrivit art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C.

pen., s-a impus inculpatului să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute

de art. 86

3

lit. a) – d) C. pen. și să se prezinte la Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, pentru verificarea respectării

măsurilor de supraveghere impuse.

I s-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 pct. 4 C.

pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata

termenului de încercare.

A fost obligat inculpatul la

plata sumei de 4000 Euro sau echivalentul în lei la data plății efective, cu

titlu de daune materiale, în favoarea părții civile M.F.; la plata sumei de

2400 Euro, cu titlu de daune materiale sau echivalentul în lei la data plății

efective, în favoarea părții civile L.T. și la plata sumei de 3000 RON, cu

titlu de daune morale, în favoarea părții civile N.V.

S-a dispus confiscarea de la

inculpat, în favoarea statului a sumei de 15.000 Euro sau echivalentul în lei a

acestei sume.

În baza art. 191 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că, în luna octombrie 2004, inculpatul V.V.F.

a recrutat, transportat și cazat în Italia, localitatea Torino, pe părțile

vătămate majore M.F., L.G. și N.V.L., în scopul exploatării sexuale a acestora,

în folosul său, ademenindu-le prin promisiunea găsirii unui loc de muncă.

În perioada octombrie –

decembrie 2004, părțile vătămate au fost obligate să întrețină relații sexuale

cu diferiți bărbați, de regulă persoane în vârstă racolate de inculpat, iar

sumele de bani astfel obținute erau încasate de acesta din urmă.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și

inculpatul V.V.F.

În apelul parchetului s-a

solicitat înlăturarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. și aplicarea

unei pedepse privative de libertate inculpatului, având în vedere pericolul

social al faptei și al făptuitorului, împrejurările concrete în care acesta a

comis faptele, precum și încercarea inculpatului de a induce în eroare prima

instanță, prin intimidarea martorilor, în a-i determina să dea declarații

mincinoase în cauză.

Inculpatul V.V.F. nu și-a

motivat, în scris, apelul declarat și, deși legal citat la două termene

consecutive, nu s-a prezentat în instanță.

Apărătorul desemnat din

oficiu al inculpatului a solicitat achitarea acestuia, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că faptele nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat.

Prin decizia penală nr. 133/

A din 11 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, împotriva

sentinței penale nr. 213/ P din 16 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor.

Sentința a fost desființată

în sensul că, a fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 86

1

, 86

3

C. pen. și art. 71 pct. 4 C. pen., cu privire la pedeapsa de 4 ani închisoare

aplicată inculpatului V.V.F. și s-a dispus executarea acesteia prin privare de

libertate.

S-a aplicat inculpatului

pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 379 pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Totodată, inculpatul apelant

a fost obligat la plata sumei de 50 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat.

Suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a fi

avansată în contul Baroului Bihor din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

decizie, Curtea de Apel Oradea a reținut că, faptele săvârșite de inculpat,

descrise pe larg în considerentele hotărârii primei instanțe, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă

continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și că întreaga atitudine a inculpatului a evidențiat

intenția acestuia de exploatare a părților vătămate, materializată în obligarea

acestora la practicarea prostituției, contra unor sume de bani, pe care le

încasa în mod direct.

În ceea ce privește apelul

declarat de parchet s-a constatat că acesta este întemeiat și că modalitatea de

executare a pedepsei stabilită inculpatului, respectiv suspendarea sub

supraveghere, este necorespunzătoare, în totală disonanță cu activitatea

infracțională desfășurată de acesta, cu persoana inculpatului, perseverența sa

infracțională și atitudinea față de actul de justiție, prin încercarea de a

induce în eroare, atât organele de urmărire penală cât și instanța de judecată.

S-a apreciat că doar

modalitatea de executare a pedepsei, prin privare de libertate, este în măsură

să corespundă scopului general al pedepsei, astfel cum este definit în

dispozițiile art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs peste termen inculpatul V.V.F., apreciind că îi sunt aplicabile

dispozițiile art. 385

3

alin. (2) raportat la art. 365 C. proc. pen.

La termenul din data de 5

februarie 2009, acordat pentru judecarea recursului, inculpatul a înaintat

instanței, o cerere redactată și semnată de acesta, în care a precizat că

înțelege să-și retragă recursul formulat.

Potrivit dispozițiilor art. 385

4

alin. (2) teza II C. proc. pen., raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen.,

până la închiderea dezbaterilor în fața instanței de recurs, oricare dintre

părți își poate retrage recursul declarat.

Având în vedere manifestarea

de voință a inculpatului, făcută în conformitate cu dispozițiile legale mai

sus-enunțate, Înalta Curte va lua act de retragerea recursului peste termen

declarat de inculpatul V.V.F. împotriva deciziei penale nr. 133/ A din 11

decembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 850 lei cu titlul

de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat și de 450

lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele

părți civile, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului peste termen declarat de inculpatul V.V.F. împotriva deciziei penale

nr. 133/ A din 11 decembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 850 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

recurentul inculpat și de 450 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu pentru intimatele părți civile, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 februarie 2009.