ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2610/2010

Asupra cererii de revizuire de față, Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 9 martie 2009, Curtea de Conturi a României, a solicitat, în contradictoriu cu B.V.S. și B.M. , revizuirea deciziei nr. 495 din 23 ianuarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă. Invocând dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ. , revizuenta a arătat că dosarul în care s-a pronunțat decizia atacată a avut primul termen în recurs la data de 23 ianuarie 2009. Fiind primul termen de judecată, instituția a formulat cerere de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, odată cu cererea de amânare fiind depusă și întâmpinarea.

A mai arătat revizuenta, că cererea de acordare a unui termen pentru lipsă de apărare a fost respinsă, fără să i se dea posibilitatea să depună concluzii scrise și să poată să-și facă apărările. Dacă i s-ar fi dat posibilitatea să se apere, instanța ar fi putut constata că imobilul în litigiu a fost transmis cu plată în proprietatea Statului Român, la data preluării fiind în stare avansată de uzură. Cererea de revizuire este nefondată, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 322 pct. 6 C. proc. civ., revizuirea poate fi solicitată și atunci când statul sau alte persoane de drept public sau de utilitate publică nu au fost apărați de loc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere.

Prin urmare, pentru a fi incident acest caz de revizuire, față de dispozițiile clare și indubitabile ale legii, este necesar ca statul sau persoana juridică de drept public să fie total lipsită de apărare sau să fie apărată cu viclenie. Or, refuzul instanței de judecată de a acorda un termen pentru lipsă de apărare și neamânarea pronunțării nu echivalează cu lipsa totală de apărare. In cauză, în procedura de judecată a recursului, finalizată cu hotărârea atacată pe calea revizuirii, Curtea de Conturi a României a avut calitatea de intimată. In această calitate, la data de 10 decembrie 2008 a fost citată pentru termenul de judecată din 23 ianuarie 2009, fiindu-i transmise motivele de recurs formulate de recurenții B.V.S.

și B.M. La data de 19 ianuarie 2009, în termenul prevăzut de lege, intimata a depus la dosar întâmpinare, în care a reiterat susținerile și apărările de care a înțeles să se folosească în prima instanță și în apel, referitoare la modul de preluare a imobilului. La aceeași dată, revizuenta a depus și o cerere prin care a solicitat acordarea unui termen nou de judecată, pentru a se asigura reprezentarea instituției. Cererea nu este motivată, în sensul art. 156 alin. (1) C. proc. civ. , și nu cuprinde mențiunea că s-ar solicita amânarea pronunțării pentru a se depune concluzii scrise.

Or, potrivit alin. (2) al art. 156 din Cod, amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise, atunci când instanța refuză acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, va fi dispusă de instanță la cererea părții . Prin urmare, revizuenta nu numai că a beneficiat de toate posibilitățile și garanțiile procedurale privind dreptul la apărare, dar s-a și apărat în cauză, exprimându-și punctul de vedere în întâmpinarea depusă. Față de cele ce preced, se constată că nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 322 pct. 6 C. proc. civ., iar cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 495 din 23 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, formulată de Curtea de Conturi a României. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.