ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3889/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin cereri ulterior conexate, H.A., D.C., D.D. și D.S. au solicitat în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului București și Municipiul București, prin Primarul General, revizuirea sentinței civile nr. 621/3 septembrie1998 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, invocând dispozițiile art. 322 pct. 5 și 6 din C. proc. civ. Revizuienții au învederat că prin sentința definitivă a cărei revizuire au solicitat-o s-a admis acțiunea promovată de D.Ș., D.D., D.F., D.C. și H.A. și a fost obligat pârâtul Consiliul General al Municipiului București să restituie reclamanților terenul în suprafață de 300 mp situat în București, cu vecinătățile stabilite în raportul de expertiză.

Or, față de actul nou depus, respectiv certificatul de moștenitor nr. 196/28 decembrie 2001 rezultă că la data promovării acțiunii care a avut loc la 29 ianuarie 1997, D.F. era decedată, eveniment ce a intervenit la 10 aprilie 1995, revizuienții fiind succesorii acesteia. De asemenea, s-a susținut că statul nu a fost apărat în dosar deoarece nu a cunoscut că fostul proprietar al imobilului revendicat încetase din viață și că revizuienții își justificau interesul în promovarea cererii prin aceea că după retrocedarea imobilului, s-au efectuat acte de dispoziție în legătură cu bunul, fără știința lor, fiindu-le astfel lezate drepturile. Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 555/18 aprilie 2002, a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire cu motivarea că actul nou prezentat de revizuienți a fost emis după pronunțarea sentinței atacate și prin urmare nu întrunea cerințele art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., mai ales că nu se putea invoca nici forța majoră și nici împrejurarea că ar fi fost reținut de partea potrivnică. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia statul nu ar fi fost apărat, instanța a argumentat că motivul de revizuire prev. de art. 322 pct. 6 C. proc. civ., putea fi invocat exclusiv de către stat, respectiv Consiliul General al Municipiului București, revizuienții neputând pretinde producerea vreunei vătămări. De asemenea, faptul că ulterior rămânerii definitive a hotărârii de retrocedare a imobilului către revizuienții-reclamanți, bunul ar fi fost înstrăinat nu poate conduce la concluzia că hotărârea menționată ar fi produs consecințe vătămătoare pentru stat. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 438 A/6 noiembrie 2002 a respins ca nefondate apelurile formulate de D.D., D. Ș., H.A.

și D.C. însușindu-și motivarea tribunalului și argumentând în plus în ceea ce privește temeiul reglementat de art. 322 pct. 6 C. proc. civ., că atâta timp cât nu s-a probat că imobilul în litigiu ar aparține domeniului public al statului, revizuienții ca simpli cetățeni nu puteau promova cererea de revizuire pe considerentul că statul nu ar fi fost apărat și oricum o atare împrejurare nu rezultă din dosar mai ales că la termenul din 18 iunie 1998 Consiliul General al Municipiului București, în calitate de reprezentant al statului a fost prezent în instanță prin consilier juridic, iar la dosar au fost depuse înscrisuri vizând situația juridică a imobilului. În contra acestei decizii a declarat recurs revizuienta D.C.

invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând în esență că în ceea ce o privește litigul de revendicare s-a judecat cu lipsă de procedură întrucât nu a semnat și nici nu a mandatat vreo altă persoană să semneze cererea de chemare în judecată. A mai precizat că în raport de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție nimeni și nimic nu poate împiedica pe un cetățean să sesizeze și să susțină în justiție în condițiile legii, încălcările flagrante în efectuarea actului de justiție, cât timp în speță Municipiul București, prin Primarul General, ca reprezentant al statului nu a făcut-o. Mai mult, revenea în sarcina instanței de apel obligația de a verifica dacă bunul în litigiu făcea parte din domeniul public de interes local și cum nu a procedat în acest sens, a dat dovadă de lipsă de rol activ.

În plus, terenul revendicat a aparținut și unei alte persoane, pe lângă autorul revizuienților, care la fel ca și reclamanta revizuientă, D.C., nu a fost citată. În fine, împrejurarea că statul nu a fost apărat rezulta cu certitudine din lipsa de preocupare a celor chemați să o facă întrucât prezentarea unor acte din care rezultau parțial elemente cu privire la situația juridică a terenului nu putea fi apreciată drept apărare, cu atât mai mult cu cât deși instanța a solicitat precizări cu privire la apartenența terenului în discuție la domeniul public de interes local, atari precizări nu au fost depuse. Recursul nu este fondat. Din dosar a rezultat că revizuienta recurentă și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 6 din C. proc.

civ. care reglementează posibilitatea revizuirii unei hotărâri definitive dacă după darea ei s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, respectiv dacă statul sau alte persoane juridice de drept public ori dispăruții, incapabilii sau cei sub curatelă nu au fost apărați deloc sau dacă au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să o facă. Recursul vizează exclusiv greșita aplicare de către instanța de revizuire a dispozițiilor art. 322 pct. 6 C. proc. civ. Or, prevederea legală menționată se referă la un cerc de persoane juridice și persoane fizice determinate, astfel că o extindere a dispozițiilor art. 322 pct. 6 C. proc.

civ. peste limitele sale nu poate fi justificată. Pe de altă parte, textul invocat este incident în două situații strict determinate și anume lipsa totală de apărare sau apărarea cu viclenie a persoanelor indicate în text. Cu referire la prima situație invocată în cauză de recurentă, revizuirea poate fi obținută numai în cazul unei lipse totale de apărare, soluție care rezultă fără nici un dubiu chiar din modul de formulare a textului. Cu alte cuvinte, revizuirea nu poate fi solicitată în cazul în care părțile determinate au fost apărate în proces, dar apărarea formulată ar fi fost greșită sau incompletă. Față de cele ce preced, în speță rezultă cu evidență că cererea de revizuire fondată pe dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc.

civ. putea fi promovată exclusiv de stat prin Consiliul General al Municipiului București respectiv Municipiul București prin Primarul General, care au reprezentat sau puteau să reprezinte interesele statului în cauză. Prin urmare, revizuienții persoane fizice care nu fac parte dintre persoanele indicate expres de art. 322 pct. 6 C. proc. civ. nu aveau calitatea de a promova cererea de revizuire. Pe de altă parte, așa cum a reținut și instanța de apel, statul a fost apărat în proces, Consiliul General al Municipiului București fiind reprezentat prin consilier juridic, iar în cauză a fost administrată și proba cu înscrisuri vizând situația juridică a terenului revendicat. Așadar statul fiind apărat în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire a fost solicitată și sub acest aspect cererea de revizuire, raportat la modul de redactare a dispozițiilor art. 322 pct. 6 C. proc.

civ., nu putea fi primită. Referitor la susținerile recurentei privind soluționarea litigiului de revendicare cu lipsă de procedură față de revizuienta D.C., lipsa de rol activ a instanței în soluționarea pricinii, respectiv existența și a altor persoane care ar fi fost îndrituite a promova acțiunea în revendicare, atari aspecte nu au fost invocate în cererea de revizuire, respectiv motivele de apel și oricum exced cazurile de revizuire prevăzute expres de art. 322 C. proc. civ. În fine, cât timp reclamanții revizuienți au avut câștig de cauză în litigiul în revendicare, aceștia nu mai pot justifica un interes legitim pentru exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. iar aspectele survenite posterior soluționării definitive a cauzei privind imobilul revendicat, nu constituie temei de revizuire cât timp nu se încadrează în situațiile expres prevăzute de art. 322 C. proc. civ. și nici nu le conferă acestora un interes legitim în sensul legii pentru promovarea cererii de revizuire. Față de cele ce preced recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta D.C. împotriva deciziei nr. 438/A/6 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2003.