ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3889/2003

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

cereri ulterior conexate, H.A., D.C., D.D. și D.S. au solicitat în

contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului București și Municipiul

București, prin Primarul General, revizuirea sentinței civile nr. 621/3

septembrie1998 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, invocând

dispozițiile art. 322 pct. 5 și 6 din C. proc. civ.

Revizuienții

au învederat că prin sentința definitivă a cărei revizuire au solicitat-o s-a

admis acțiunea promovată de D.Ș., D.D., D.F., D.C. și H.A. și a fost obligat

pârâtul Consiliul General al Municipiului București să restituie reclamanților

terenul în suprafață de 300 mp situat în București, cu vecinătățile stabilite

în raportul de expertiză. Or, față de actul nou depus, respectiv certificatul

de moștenitor nr. 196/28 decembrie 2001 rezultă că la data promovării acțiunii

care a avut loc la 29 ianuarie 1997, D.F. era decedată, eveniment ce a

intervenit la 10 aprilie 1995, revizuienții fiind succesorii acesteia.

De

asemenea, s-a susținut că statul nu a fost apărat în dosar deoarece nu a

cunoscut că fostul proprietar al imobilului revendicat încetase din viață și că

revizuienții își justificau interesul în promovarea cererii prin aceea că după

retrocedarea imobilului, s-au efectuat acte de dispoziție în legătură cu bunul,

fără știința lor, fiindu-le astfel lezate drepturile.

Tribunalul

București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 555/18 aprilie 2002, a

respins ca neîntemeiată cererea de revizuire cu motivarea că actul nou

prezentat de revizuienți a fost emis după pronunțarea sentinței atacate și prin

urmare nu întrunea cerințele art. 322 pct. 5 C. proc. civ., mai ales că nu se

putea invoca nici forța majoră și nici împrejurarea că ar fi fost reținut de

partea potrivnică. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia statul nu ar

fi fost apărat, instanța a argumentat că motivul de revizuire prev. de art. 322

pct. 6 C. proc. civ., putea fi invocat exclusiv de către stat, respectiv

Consiliul General al Municipiului București, revizuienții neputând pretinde

producerea vreunei vătămări. De asemenea, faptul că ulterior rămânerii

definitive a hotărârii de retrocedare a imobilului către

revizuienții-reclamanți,  bunul ar fi fost înstrăinat nu poate conduce la

concluzia că hotărârea menționată ar fi produs consecințe vătămătoare pentru

stat.

Curtea

de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 438 A/6 noiembrie 2002

a respins ca nefondate apelurile formulate de  D.D., D. Ș., H.A. și  D.C.

însușindu-și  motivarea tribunalului și argumentând în plus în ceea ce privește

temeiul reglementat de art. 322 pct. 6 C. proc. civ., că atâta timp cât nu s-a

probat că imobilul în  litigiu ar aparține domeniului public al statului,

revizuienții ca simpli cetățeni nu puteau promova cererea de revizuire pe

considerentul că statul nu ar fi fost apărat și oricum o atare împrejurare nu

rezultă din dosar mai ales că la termenul din 18 iunie 1998 Consiliul General

al Municipiului București, în calitate de reprezentant al statului a fost

prezent în instanță prin consilier juridic, iar la dosar au fost depuse

înscrisuri vizând situația juridică a imobilului.

În

contra acestei decizii a declarat recurs revizuienta D.C. invocând motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând în esență că în

ceea ce o privește litigul de revendicare s-a judecat cu lipsă de procedură

întrucât nu a semnat și nici nu a mandatat vreo altă persoană să semneze

cererea de chemare în judecată. A mai precizat că în raport de  prevederile

art. 15 alin. (2) din Constituție nimeni și nimic nu poate împiedica pe un

cetățean să sesizeze și să susțină în   justiție în condițiile legii,

încălcările flagrante în efectuarea actului de  justiție, cât timp în speță

Municipiul București, prin Primarul General, ca reprezentant al statului nu a

făcut-o. Mai mult, revenea în sarcina instanței de apel obligația de a verifica

dacă bunul în litigiu făcea parte din domeniul public de interes local și cum

nu a procedat în acest sens, a dat dovadă de lipsă de rol activ. În plus,

terenul revendicat a aparținut și unei alte persoane, pe lângă autorul

revizuienților, care la fel ca și reclamanta revizuientă, D.C.,  nu a fost

citată. În fine, împrejurarea că statul nu a fost apărat rezulta cu certitudine

din lipsa de preocupare a celor chemați să o facă întrucât prezentarea unor

acte din care rezultau parțial elemente cu privire la situația juridică a

terenului nu putea fi apreciată drept apărare, cu atât mai mult cu cât deși

instanța a solicitat precizări cu privire la apartenența terenului în discuție

la domeniul public de interes local, atari precizări nu au fost depuse.

Recursul

nu este fondat.

Din

dosar a rezultat că revizuienta recurentă și-a întemeiat cererea pe

dispozițiile art. 322 pct. 5 și 6 din C. proc. civ. care reglementează

posibilitatea revizuirii unei hotărâri definitive dacă după darea ei s-au

descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de  voința părților,

respectiv dacă statul sau alte persoane juridice de drept public ori

dispăruții, incapabilii sau cei sub curatelă nu au fost apărați deloc sau dacă

au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să o facă.

Recursul

vizează exclusiv greșita aplicare de către instanța de revizuire a

dispozițiilor art. 322 pct. 6 C. proc. civ.

Or,

prevederea legală menționată se referă la un cerc de persoane juridice și

persoane fizice determinate, astfel că o extindere a dispozițiilor art. 322

pct. 6 C. proc. civ. peste limitele sale nu poate fi justificată.

Pe de

altă parte, textul invocat este incident în două situații strict determinate și

anume lipsa totală de apărare sau apărarea cu viclenie a persoanelor indicate

în text.

Cu

referire la prima situație invocată în cauză de recurentă, revizuirea poate fi

obținută numai în cazul unei lipse totale de apărare, soluție care rezultă fără

nici un dubiu chiar din modul de formulare a textului.

Cu alte

cuvinte, revizuirea nu poate fi solicitată în cazul în care părțile determinate

au fost apărate în proces, dar apărarea formulată ar fi fost greșită sau

incompletă.

Față de

cele ce preced, în speță rezultă cu evidență că cererea de revizuire fondată pe

dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ. putea fi promovată exclusiv de stat

prin  Consiliul General al Municipiului București

respectiv

Municipiul București prin Primarul General, care au reprezentat sau puteau să

reprezinte interesele statului în cauză.

Prin

urmare, revizuienții persoane fizice care nu fac parte dintre persoanele

indicate expres de art. 322 pct. 6 C. proc. civ. nu aveau calitatea de a

promova cererea de  revizuire.

Pe de

altă parte, așa cum a reținut și instanța de  apel,  statul a fost apărat în

proces, Consiliul General al Municipiului București fiind reprezentat prin

consilier juridic, iar în cauză a fost administrată și proba cu înscrisuri

vizând situația juridică a terenului revendicat. Așadar statul fiind apărat în

litigiul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire a fost solicitată și

sub acest aspect cererea de revizuire, raportat la modul de redactare a

dispozițiilor art. 322 pct. 6 C. proc. civ., nu putea fi primită.

Referitor

la susținerile recurentei privind soluționarea litigiului de revendicare  cu

lipsă de procedură față de revizuienta D.C., lipsa de rol activ a instanței în

soluționarea pricinii, respectiv existența și a altor persoane care ar fi fost

îndrituite a promova acțiunea în revendicare, atari aspecte nu au fost invocate

în cererea de revizuire, respectiv motivele de apel și oricum exced cazurile de

revizuire prevăzute expres de art. 322 C. proc. civ.

În

fine, cât timp reclamanții revizuienți au avut câștig de cauză în litigiul în

revendicare, aceștia nu mai pot justifica un interes legitim pentru exercitarea

căii extraordinare de atac a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322

pct. 5 C. proc. civ. iar aspectele survenite posterior soluționării definitive

a cauzei privind imobilul revendicat, nu constituie temei de revizuire cât timp

nu se încadrează în situațiile expres prevăzute de art. 322 C. proc. civ. și

nici nu le conferă acestora un interes legitim în sensul legii pentru

promovarea cererii de revizuire.

Față de

cele ce preced recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuienta D.C. împotriva deciziei nr. 438/A/6 noiembrie 2002 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2003.