ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4235/2003

Deliberând asupra recursului declarat de Consiliul General al municipiului București împotriva deciziei nr. 557 din 19 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 328 pronunțată de secția a V a civilă și de contencios administrativ a Tribunalului București la 11 mai 2001 în dosarul nr. 2154/2001 a fost admisă acțiunea formulată de M.G. și M.A. împotriva Consiliului General al municipiului București, pârâtul fiind obligat “să respecte dreptul de proprietate al reclamanților pentru suprafața [de teren] de 14,63 mp în sector 5”.

Apelul făcut ulterior de pârâtul Consiliul General al municipiului București împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 557 pronunțată la 19 noiembrie 2001 de Curtea de Apel București, secția IV a civilă, în dosarul nr. 3904/2001.

Pronunțând această decizie instanța de apel a reținut că singura critică formulată de apelant se referea la lipsa calității sale procesuale apreciindu-se ca această aserțiune este nefondată.

În acest sens au fost evocate prevederile art. 21, art. 38 lit. g), art. 95 lit. f) și art. 96 din Legea nr. 215/2001 apreciindu-se că potrivit acestor reglementări Consiliul General al municipiului București “nu este simplu organ deliberativ, ci și organ de conducere al persoanei juridice - respectiv al unității administrativ teritoriale”.

În aceeași ordine de idei s-a subliniat că apelantul exercita și prerogative care țin de administrarea bunurilor din domeniul public sau privat, ca autonomia locală se realizează nu numai prin primari ci și prin consiliile locale - sau după caz generale - “astfel încât nu se poate pretinde că stând în proces Consiliul General al municipiului București, acesta a reprezentat interesele altei persoane juridice.

Ulterior soluționării apelului, la 26 decembrie 2001, a decedat reclamanta M.A.

La 24 ianuarie 2002 pârâtul Consiliul General al municipiului București a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul secției civile a Curții Supreme de Justiție cu numărul de dosar 657/2002.

În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. s-a susținut că hotărârile pronunțate în cauză sunt criticabile deoarece instanțele au apreciat că pârâtul Consiliul General al municipiului București ar avea calitate procesuală deși, în raport cu natura litigiului și cu prevederile art. 19 pct. 1, art. 21 pct. 1 și art. 67 din Legea nr. 215/2001, ca pârât în cauză ar fi trebuit să figureze municipiul București reprezentat legal de PRIMARUL GENERAL.

Printr-o a doua critică s-a susținut că “reclamanții nu și-au dovedit calitatea procesuală activă, în sensul că nu au dovedit identitatea imobilului din acte cu cel revendicat”.

Dezvoltând acest motiv recurentul a susținut că reclamanții s-au prevalat de un act care atesta cumpărarea de către defuncta M.G. a unui teren de 300 mp situat în București, dar că probele administrate în cauză nu fac dovada calității lor de succesori ai cumpărătoarei și nici nu demonstrează că suprafața revendicată în speță ar face parte din acel teren.

În aceeași ordine de idei s-a afirmat că instanțele nu au dat o corectă interpretarea sau au ignorat concluziile expertizei efectuate în cauză precum și unele dintre înscrisurile depuse în dosar ca de exemplu copia deciziei civile nr. 2288 pronunțate de Curtea Suprema de Justiție la 23 iunie 1999 în dosarul nr. 2704/1998 sau adresa nr. 16358/12C emisă la 25 noiembrie 1996 de către Direcția de Urbanism și Amenajare a Teritoriului din cadrul Primăriei  municipiului București.

Ulterior declarării recursului a avut loc dezbaterea succesiunii defunctei M.A. în urma căreia, la 30 ianuarie 2002 a fost emis de către “BNP V.S.P. - București” certificatul de legatar nr. 6/2002 prin care se atesta calitatea de unic moștenitor a lui M.G.

În consecință acesta s-a subrogat în drepturile autoarei sale, iar la 24 octombrie 2003 Curtea a dispus introducerea sa în cauza în calitate de intimat-reclamant.

În ceea ce privește recursul declarat în cauză intimați-reclamanți M.G. și M.G. au susținut că este nefondat solicitând respingerea lui.

Recursul este nefondat.

În acest sens Curtea reține că în cadrul dezbaterilor asupra recursului reprezentanta recurentului-pârât a menționat verbal că nu mai susține criticile referitoare la lipsa calității procesuale pasive.

Deși nu întrunește, sub aspect formal, cerințele unei renunțări la judecată această precizare nu este întru totul lipsită de relevanță.

O astfel de concluzie se impune mai cu seamă în raport cu împrejurarea că, așa cum s-a menționat, instanța de apel a făcut o analiză detaliată și completă a dispozițiilor Legii nr. 115/2001 art. 19 pct. 1, art. 21 pct. 1 și art. 67, aplicabile în materie.

Întrucât respectivele dispoziții legitimează din punct de vedere procesual judecarea acțiunii în contradictoriu cu Consiliul General al municipiului București urmează a se conchide că prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu sunt incidente în speță.

În legătură cu celelalte critici formulate de recurent Curtea reține că, deși au ca obiect soluția pronunțată de către prima instanță, ele nu au corespondent în motivarea apelului făcut de același pârât.

Este de principiu însă că recursul nu are caracter devolutiv, nu poate atrage o noua judecată în fond și se rezumă la un control al hotărârii atacate care poate fi efectuat în raport cu motivele enumerate limitativ în art. 304 C. proc. civ.

Prin urmare recurentul nu poate formula pentru prima data în această cale de atac critici de fond asupra cărora instanța de apel nu a avut posibilitatea de a se pronunța, nefiind investită cu cercetarea lor.

Curtea reține totodată că respectivele motive de recurs nu sunt de ordine publică și deci nu pot fi analizate din oficiu de către instanța de recurs.

Nu în ultimul rând este de observat că argumentele aduse în susținerea excepției privind pretinsa lipsă a calității procesuale a reclamanților ignoră autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2288 pronunțate de secția civilă a Curții Supreme de Justiție la 23 iunie 1999 în dosarul nr. 2704/1998.

Din cuprinsul acelei hotărâri, depuse in copie in dosarul de fond - rezultă că, într-un prim proces purtat între aceleași părți, atât chestiunea legitimării procesuale active cât și aceea a identificării terenului revendicat au fost tranșate definitiv și irevocabil în favoarea reclamanților, cel de-al doilea proces purtându-se exclusiv în legătură cu o suprafață aferentă aceluiași teren ca urmare a unei noi situații litigioase configurate în urma punerii în executare a deciziei menționate.

În raport cu toate aceste argumente nu pot fi primite susținerile recurentului referitoare la aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ. în cauză negăsindu-și incidența nici una dintre dispozițiile respectivului text de lege.

În consecință Curtea urmează a face aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Consiliul General al municipiului București împotriva deciziei nr. 557 din 19 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2002.