ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4979/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria sectorului 3 București la 3 august 2000, reclamanții M.C.V. și M.M. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul General al municipiului București și Consiliul Local al sectorului 3 București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora de a-i lăsa în deplină proprietate și posesie terenul situat în strada O. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii proprietarului imobilului revendicat, M.A.M., de la care a fost preluat în mod abuziv imobilul în litigiu, clădirea fiind demolată, iar terenul rămânând, în prezent, liber.

Judecătoria sectorului 3 București, prin sentința civilă nr. 5716 din 25 iunie 2001 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, în baza art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. civ. În ședința publică din 16 octombrie 2001, reclamanta și-a completat temeiul juridic al acțiunii și cu dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994. Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 1276 din 13 noiembrie 2001, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al sectorului 3 și a respins acțiunea reclamanților față de acesta.

A admis cererea împotriva pârâtului Consiliul General al Municipiului București, pe care l-a obligat să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 131 mp situat în strada O. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr. 151 din 29 iunie 1989 pentru utilitate publică, clădirea fiind demolată, iar terenul rămânând liber, neafectat de detalii de sistematizarea. Întrucât terenul este în administrarea Consiliului General al Municipiului București și nu a Consiliului Local al sectorului 3, acțiunea reclamanților a fost respinsă față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.

Împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâtul Consiliului General al Municipiului București, apel ce a fost admis prin decizia nr. 160/A din 28 martie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, schimbându-se în tot sentința apelată în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii formulate de reclamanți. Împotriva deciziei menționate acestea au declarat recurs reclamanții, recursul fiind admis prin decizia nr. 2189 din 24 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, prin care s-a casat decizia recurată cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului declarat de Consiliul General al Municipiului București împotriva sentinței nr. 1276 din 13 noiembrie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.

S-a reținut că instanța de apel nu a stabilit cadrul juridic al speței față de cele două temeiuri de drept invocate de către reclamanți și față de adresa depusă la dosar, prin care s-a comunicat acestora că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951, prin decizia nr. 228/1994, iar în tabelul anexă la Decretul de expropriere nr. 151/1989 se arată la poziția 105 că locuința din strada O. este „un mijloc fix care se scoate din funcțiune”. S-a constatat că o altă împrejurare care nu a fost stabilită este aceea a modificării numărului factorial, la dosar existând acte cu conținut contradictoriu. Rejudecând cauza, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 2339A din 3 noiembrie 2004, a respins ca nefondat apelul Consiliului General al Municipiului București, reținând că acesta are calitate procesuală pasivă conform dispozițiilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 213/1998.

Cu privire la fondul cauzei s-a reținut că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 151/1989, act normativ ce nu poate reprezenta un titlu legal întrucât contravenea art. 35 din Constituția din 1965, care prevedea că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, cu o dreaptă și prealabilă despăgubire. S-a considerat că, în cauză, scopul pentru care s-a dispus exproprierea nu s-a realizat, iar în prezent nu există un plan de sistematizare sau investiții, aprobat legal, în care să fie cuprins terenul în litigiu. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs Consiliul General al Municipiului București la 27 ianuarie 2005, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. Prin motivele de recurs, pârâtul a susținut că, în mod eronat, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului București, în conformitate cu art. 19 pct. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ teritoriale având, conform art. 18, deplină personalitate juridică. Referitor la fondul cauzei, s-a criticat decizia recurată pentru greșita aplicare a art. 35 din Legea nr. 33/1994, deși imobilul în litigiu a fost expropriat anterior intrării în vigoare a acestei legi. În faza recursului nu s-au administrat probe noi. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție va aprecia că recursul pârâtului este fondat având în vedere următoarele considerente.

Critica potrivit căreia instanța de apel a respins, în mod eronat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului București este întemeiată, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În conformitate cu art. 19 pct. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ teritoriale sunt comunele, orașele și județele, acestea având, conform art. 18, deplină capacitate ca persoane juridice. Conform art. 21 pct. 1, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale, ca autorități deliberative, și primării, ca autorități executive. În temeiul art. 67 din Legea nr. 215/2001, Primarul General al Municipiului București reprezintă municipalitatea în relațiile cu persoanele fizice sau juridice, precum și în justiție.

Din dispozițiile legale menționate, rezultă că Consiliul Local al Municipiului București nu are calitate procesuală pasivă în cauză. De altfel, așa cum rezultă din concluziile expertizei tehnice efectuate în faza apelului de expert tehnic C.C. și schița anexă la aceasta (fila 42 apel), necontestată de părți, terenul în litigiu, în suprafață de 131 mp, se află în administrarea Consiliului Local al sectorului 3. Criticile referitoare la fondul cauzei nu se impune a mai fi analizate, față de considerentele menționate. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se va admite recursul în sensul că se va admite apelul declarat de Consiliul General al Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1276 din 13 noiembrie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, ce va fi schimbată în parte în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul General al municipiului București împotriva deciziei civile nr. 2339/A din 3 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Modifică decizia în sensul că admite apelul declarat de Consiliul General al municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1276 din 13 noiembrie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge acțiunea față de Consiliul General al Municipiului București pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia. Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2006.