ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4979/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Judecătoria sectorului 3 București la 3 august 2000, reclamanții M.C.V. și M.M.

au chemat în judecată pe pârâții Consiliul General al municipiului București și

Consiliul Local al sectorului 3 București, solicitând ca prin hotărârea ce se

va pronunța să se dispună obligarea acestora de a-i lăsa în deplină proprietate

și posesie terenul situat în strada O.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că sunt moștenitorii proprietarului imobilului revendicat, M.A.M., de

la care a fost preluat în mod abuziv imobilul în litigiu, clădirea fiind demolată,

iar terenul rămânând, în prezent, liber.

Judecătoria sectorului 3 București,

prin sentința civilă nr. 5716 din 25 iunie 2001 și-a declinat competența în

favoarea Tribunalului București, în baza art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. civ.

În ședința publică din 16 octombrie

2001, reclamanta și-a completat temeiul juridic al acțiunii și cu dispozițiile

art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin sentința civilă nr. 1276 din 13 noiembrie 2001, a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al sectorului 3 și a

respins acțiunea reclamanților față de acesta.

A admis cererea împotriva pârâtului

Consiliul General al Municipiului București, pe care l-a obligat să lase

reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 131 mp

situat în strada O.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr.

151 din 29 iunie 1989 pentru utilitate publică, clădirea fiind demolată, iar

terenul rămânând liber, neafectat de detalii de sistematizarea.

Întrucât terenul este în

administrarea Consiliului General al Municipiului București și nu a Consiliului

Local al sectorului 3, acțiunea reclamanților a fost respinsă față de acesta

pentru lipsa calității procesuale pasive.

Împotriva sentinței menționate a

declarat apel pârâtul Consiliului General al Municipiului București, apel ce a

fost admis prin decizia nr. 160/A din 28 martie 2002 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă, schimbându-se în tot sentința apelată în sensul

respingerii ca nefondate a acțiunii formulate de reclamanți.

Împotriva deciziei menționate

acestea au declarat recurs reclamanții, recursul fiind admis prin decizia nr. 2189

din 24 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, prin care s-a

casat decizia recurată cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru

rejudecarea apelului declarat de Consiliul General al Municipiului București

împotriva sentinței nr. 1276 din 13 noiembrie 2001 a Tribunalului București, secția

a III-a civilă.

S-a reținut că instanța de apel nu a

stabilit cadrul juridic al speței față de cele două temeiuri de drept invocate

de către reclamanți și față de adresa depusă la dosar, prin care s-a comunicat

acestora că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza

Decretului nr. 111/1951, prin decizia nr. 228/1994, iar în tabelul anexă la Decretul

de expropriere nr. 151/1989 se arată la poziția 105 că locuința din strada O.

este „un mijloc fix care se scoate din funcțiune”.

S-a constatat că o altă împrejurare

care nu a fost stabilită este aceea a modificării numărului factorial, la dosar

existând acte cu conținut contradictoriu.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 2339A din 3 noiembrie

2004, a respins ca nefondat apelul Consiliului General al Municipiului

București, reținând că acesta are calitate procesuală pasivă conform

dispozițiilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 213/1998.

Cu privire la fondul cauzei s-a

reținut că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului prin Decretul

nr. 151/1989, act normativ ce nu poate reprezenta un titlu legal întrucât

contravenea art. 35 din Constituția din 1965, care prevedea că nimeni nu poate

fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, cu o dreaptă și

prealabilă despăgubire.

S-a considerat că, în cauză, scopul

pentru care s-a dispus exproprierea nu s-a realizat, iar în prezent nu există

un plan de sistematizare sau investiții, aprobat legal, în care să fie cuprins

terenul în litigiu.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs Consiliul General al Municipiului București la 27 ianuarie

2005, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru motivele prevăzute de art. 304

pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, pârâtul a

susținut că, în mod eronat, s-a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive a Consiliului General al Municipiului București, în conformitate cu art.

19 pct. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, unitățile

administrativ teritoriale având, conform art. 18, deplină personalitate

juridică.

Referitor la fondul cauzei, s-a

criticat decizia recurată pentru greșita aplicare a art. 35 din Legea nr. 33/1994,

deși imobilul în litigiu a fost expropriat anterior intrării în vigoare a

acestei legi.

În faza recursului nu s-au

administrat probe noi.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție va aprecia că recursul pârâtului

este fondat având în vedere următoarele considerente.

Critica potrivit căreia instanța de

apel a respins, în mod eronat excepția lipsei calității procesuale pasive a

Consiliului General al Municipiului București este întemeiată, în raport de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În conformitate cu art. 19 pct. 1

din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ

teritoriale sunt comunele, orașele și județele, acestea având, conform art. 18,

deplină capacitate ca persoane juridice.

Conform art. 21 pct. 1, autoritățile

administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și

orașe sunt consiliile locale, ca autorități deliberative, și primării, ca

autorități executive.

În temeiul art. 67 din Legea nr. 215/2001,

Primarul General al Municipiului București reprezintă municipalitatea în

relațiile cu persoanele fizice sau juridice, precum și în justiție.

Din dispozițiile legale menționate,

rezultă că Consiliul Local al Municipiului București nu are calitate procesuală

pasivă în cauză.

De altfel, așa cum rezultă din

concluziile expertizei tehnice efectuate în faza apelului de expert tehnic C.C.

și schița anexă la aceasta (fila 42 apel), necontestată de părți, terenul în

litigiu, în suprafață de 131 mp, se află în administrarea Consiliului Local al

sectorului 3.

Criticile referitoare la fondul

cauzei nu se impune a mai fi analizate, față de considerentele menționate.

În consecință, în temeiul art. 312

alin. (3) C. proc. civ., se va admite recursul în sensul că se va admite apelul

declarat de Consiliul General al Municipiului București împotriva sentinței

civile nr. 1276 din 13 noiembrie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a

civilă, ce va fi schimbată în parte în sensul respingerii acțiunii față de

acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de pârâtul Consiliul General al municipiului București

împotriva deciziei civile nr. 2339/A din 3 noiembrie 2004 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă.

Modifică

decizia în sensul că admite apelul declarat de Consiliul General al

municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1276 din 13 noiembrie

2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pe care o schimbă în

parte, în sensul că respinge acțiunea față de Consiliul General al Municipiului

București pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia. Menține restul

dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2006.