ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.02.2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2135/2006

HOTĂRÂRE
27.02.2006
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2135/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta S.T. a solicitat, în

contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului București restituirea în

proprietate a unui teren în suprafață de 300 mp rămas neutilizat după

exproprierea acestuia și a construcției ce a fost demolată, situat în

București.

După un prim ciclu procesual, în

rejudecare, Tribunalul București, secția a III a civilă, prin sentința civilă

nr. 152 din 7 februarie 2000 a respins acțiunea formulată de recurenții S.G. și

S.M., moștenitorii lui S.T., împotriva pârâților Consiliul General al

Municipiului București, Consiliul Local sector 1 București, SC H.N. SA, ca

fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

Instanța a reținut, în esență, că

autorul reclamantei inițiale, numitul Z.M. nu a avut în proprietate legală

terenul în discuție la data decesului, astfel că prima reclamantă, soție

supraviețuitoare, nu putea moșteni imobilul.

Curtea de Apel București, secția a

IV a civilă, prin decizia civilă nr. 440 din 13 septembrie 2000 a respins ca nemotivat

în termen apelul declarat de reclamanți.

Reclamanții S.G. și S.M.A. au

formulat prezentul recurs susținând că au calitate procesuală activă în

calitate de soț supraviețuitor și respectiv fiu ai defunctei S.T.

Prin încheierea din 12 octombrie 2001

a fost suspendată judecarea recursului în conformitate cu art. 47 din Legea nr.

10/2001. Recurenții, prin cerere scrisă, au arătat că au declanșat procedura

administrativă în baza Legii nr. 10/2001, transmițând notificarea nr. 1535 din

25 iulie 2001 la Primăria Municipiului București.

Cauza a fost repusă pe rol pentru

verificare la 13 ianuarie 2006. Recurenții au arătat că „notificarea” nu a fost

soluționată și că renunță la cererea de suspendare a judecării prezentului

recurs.

Examinând recursul instanța constată

că acesta este fondat, ținând seama de actele depuse în instanța de recurs.

Terenul în litigiu a aparținut din

anul 1965 numitului Z.M. Este adevărat că terenul a intrat în patrimoniul

acestuia fără respectarea strict formală a normelor existente în „epocă”, dar

dreptul său de proprietate nu numai că nu a fost contestat, dar a fost

recunoscut inclusiv de autoritățile statale (deschidere de rol fiscal, plata

impozitelor, răspunderi la diverse cereri).

În urma decesului lui Z.M., rămâne

ca unică moștenitoare soția supraviețuitoare Z.T. care obține certificatul de

moștenitor nr. 984 din 12 aprilie 1972, unde, la masa succesorală, este

menționat terenul în litigiu și o construcție edificată pe acesta.

Prin Decretul nr. 39 din 12

februarie 1975, sunt expropriate unele imobile. La ordinea nr. 19 se

menționează ca fiind expropriat de la Z.T. un imobil situat în București,

compus din teren în suprafață de 361 mp și construcții în suprafață de 72 mp.

Z.T. se căsătorește cu S.G. și au un

fiu S.M.A.

La 31 decembrie 1997 S.T. decedează

și prin sentința civilă nr. 2649 din 25 martie 2002 a Judecătoriei sectorului 1

București se stabilește că au calitate de moștenitori reclamanții în calitate

de soț supraviețuitor, respectiv fiu.

Față de cele arătate rezultă că reclamanții

au calitate procesuală activă.

În consecință se impune rejudecarea

cauzei pe fond.

Astfel fiind, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis. Va fi casată atât decizia

instanței de apel cât și sentința instanței de fond, cu consecința trimiterii

cauzei la prima instanță, respectiv Tribunalul București.

Cu ocazia rejudecării se vor avea în

vedere și indicațiile de fond stabilite de Curtea Supremă de Justiție, secția

civilă, prin decizia nr. 730 din 2 februarie 1999, prin care s-a încheiat

primul ciclu procesual.

Admite recursul declarat de

reclamanții S.G. și S.M.A. împotriva deciziei nr. 440 din 13 septembrie 2000 a

Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

Casează decizia recurată precum și

sentința nr. 152 din 7 februarie 2000 a Tribunalului București, secția a III a

civilă, și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 februarie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 1999-06-23
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4235/2003
General al municipiului București, acesta a reprezentat interesele altei persoane juridice. Ulterior soluționării apelului, la 26 decembrie 2001, a decedat reclamanta M.A. La 24 ianuarie 2002 pârâtul Consiliul General al municipiului Bucure
ÎCCJ 2007-02-15
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1445/2007
Asupra recursurilor civile de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantele S.A. și S.V.O. în calitate de moștenitoare a defunctului A.S. au chemat în judecată pe pârâții D.E., D.P.E., D.V.A., D.S.D., Primări
ÎCCJ 2009-10-07
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7991/2009
stiune de fapt și de drept, cu caracter de excepție absolută și dirimantă. Totodată, instanța de recurs a statuat ca, în rejudecare, să se stabilească cadrul procesual exact, cu respectarea principiului disponibilității și în raport de situ
ÎCCJ 2003-11-13
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4726/2003
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2526/1999, reclamanta B.M. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București pentru a fi
ÎCCJ 2003-10-08
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3889/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin cereri ulterior conexate, H.A., D.C., D.D. și D.S. au solicitat în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului București și Municipiul Bucur
Sursă