ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2135/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.T. a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului București restituirea în proprietate a unui teren în suprafață de 300 mp rămas neutilizat după exproprierea acestuia și a construcției ce a fost demolată, situat în București. După un prim ciclu procesual, în rejudecare, Tribunalul București, secția a III a civilă, prin sentința civilă nr. 152 din 7 februarie 2000 a respins acțiunea formulată de recurenții S.G. și S.M., moștenitorii lui S.T., împotriva pârâților Consiliul General al Municipiului București, Consiliul Local sector 1 București, SC H.N. SA, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

Instanța a reținut, în esență, că autorul reclamantei inițiale, numitul Z.M. nu a avut în proprietate legală terenul în discuție la data decesului, astfel că prima reclamantă, soție supraviețuitoare, nu putea moșteni imobilul. Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, prin decizia civilă nr. 440 din 13 septembrie 2000 a respins ca nemotivat în termen apelul declarat de reclamanți. Reclamanții S.G. și S.M.A. au formulat prezentul recurs susținând că au calitate procesuală activă în calitate de soț supraviețuitor și respectiv fiu ai defunctei S.T. Prin încheierea din 12 octombrie 2001 a fost suspendată judecarea recursului în conformitate cu art. 47 din Legea nr. 10/2001. Recurenții, prin cerere scrisă, au arătat că au declanșat procedura administrativă în baza Legii nr. 10/2001, transmițând notificarea nr. 1535 din 25 iulie 2001 la Primăria Municipiului București.

Cauza a fost repusă pe rol pentru verificare la 13 ianuarie 2006. Recurenții au arătat că „notificarea” nu a fost soluționată și că renunță la cererea de suspendare a judecării prezentului recurs. Examinând recursul instanța constată că acesta este fondat, ținând seama de actele depuse în instanța de recurs. Terenul în litigiu a aparținut din anul 1965 numitului Z.M. Este adevărat că terenul a intrat în patrimoniul acestuia fără respectarea strict formală a normelor existente în „epocă”, dar dreptul său de proprietate nu numai că nu a fost contestat, dar a fost recunoscut inclusiv de autoritățile statale (deschidere de rol fiscal, plata impozitelor, răspunderi la diverse cereri). În urma decesului lui Z.M., rămâne ca unică moștenitoare soția supraviețuitoare Z.T.

care obține certificatul de moștenitor nr. 984 din 12 aprilie 1972, unde, la masa succesorală, este menționat terenul în litigiu și o construcție edificată pe acesta. Prin Decretul nr. 39 din 12 februarie 1975, sunt expropriate unele imobile. La ordinea nr. 19 se menționează ca fiind expropriat de la Z.T. un imobil situat în București, compus din teren în suprafață de 361 mp și construcții în suprafață de 72 mp. Z.T. se căsătorește cu S.G. și au un fiu S.M.A. La 31 decembrie 1997 S.T. decedează și prin sentința civilă nr. 2649 din 25 martie 2002 a Judecătoriei sectorului 1 București se stabilește că au calitate de moștenitori reclamanții în calitate de soț supraviețuitor, respectiv fiu. Față de cele arătate rezultă că reclamanții au calitate procesuală activă.

În consecință se impune rejudecarea cauzei pe fond. Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis. Va fi casată atât decizia instanței de apel cât și sentința instanței de fond, cu consecința trimiterii cauzei la prima instanță, respectiv Tribunalul București. Cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere și indicațiile de fond stabilite de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 730 din 2 februarie 1999, prin care s-a încheiat primul ciclu procesual.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții S.G. și S.M.A. împotriva deciziei nr. 440 din 13 septembrie 2000 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă. Casează decizia recurată precum și sentința nr. 152 din 7 februarie 2000 a Tribunalului București, secția a III a civilă, și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2006.