ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2418/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea intentată la 18 martie

2008, și precizată la 11 aprilie 2008 reclamanta SC R. SRL Balș, a chemat în

judecată pe pârâta SC S.M.R. SA Balș pentru a fi obligată la restituirea sumei

de 156.400 lei, reprezentând suma achitată prin ordinul de plată nr. 20 din 18

martie 2005, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-a invocat principiul

îmbogățirii fără just temei apreciindu-se că în cauză sunt îndeplinite

condițiile materiale cât și condițiile juridice pentru promovarea prezentei

acțiuni în baza acestui principiu.

Prin sentința nr. 1025 din 26

septembrie 2008 a Tribunalului Olt, pronunțată în dosarul nr. 861/104/2008, s-a

respins acțiunea, ca neîntemeiată solicitând admiterea și schimbarea hotărârii

în sensul admiterii acțiunii.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat apel reclamanta SC R. SRL și a criticat-o ca

netemeinică și nelegală.

Prin decizia nr. 21 din 10 februarie

2009, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul, a schimbat

sentința și a admis acțiunea obligând pârâta să plătească reclamantei suma de

156.400 lei și cheltuieli de judecată aferente.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că, în mod greșit, s-a considerat de către instanța de fond

că reclamanta nu are posibilitatea valorificării drepturilor sale prin

invocarea îmbogățirii fără justă cauză, față de caracterul subsidiar al

acțiunii întemeiată pe această cauză, atât timp cât, din actele dosarului,

rezultă o altă situație de fapt și de drept.

Astfel, a reținut că suma pretinsă a fost depusă, pentru bunurile

adjudecate în favoarea pârâtei, de către reclamantă, cu convingerea că se va

încheia o convenție de vânzare-cumpărare, care s-a și materializat prin

antecontractul din 23 iunie 2005, care a fost însă anulat de către instanță, în

acest sens fiind ordinul de plată menționat, extrasul de cont bancar (fila 31

dosar fond), răspunsul lichidatorului (aflat la fila 50 dosar), factura nr. 00247595/02

emisă de pârâtă la data de 29 iunie 2005, care a stat la baza contractului nr. 402/23/2005

încheiat cu SC A. SA Balș și în care se menționează că imobilele descrise în

aceasta au fost achitate de către reclamantă cu O.P. nr. 20/18/03/2005.

Pârâta nu a făcut dovada plății

vreunei sume de bani pentru bunurile adjudecate de la SC A. SA Balș și cum a

beneficiat de acestea ca urmare a plății făcută de reclamantă, patrimoniul său

s-a îmbogățit în dauna patrimoniului reclamantei.

Susținerea pârâtei că nu ar avea

calitate procesuală pasivă pentru că raporturile juridice s-au născut între

reclamantă și SC A. SA este nefondată, pentru că, așa cum rezultă din actele

dosarului, ca urmare a sumei depuse de către reclamantă i-au intrat în

patrimoniu bunurile adjudecate menționate mai sus și în această situație suma

trebuie să fie pretinsă de la beneficiara adjudecării bunurilor, respectiv de

la pârâtă.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs pârâta, invocând motivele

de recurs, prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și a susținut că

prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC R. SRL a chemat în judecată

atât pe pârâta SC S.M.R. SA Balș cât și pe pârâta SC A. SA Balș prin lichidator

R.G. cu sediul în Slatina, județul Olt.

Ulterior, reclamanta a renunțat la cererea formulată împotriva pârâtei SC

A. SA Balș prin lichidator R.G., precizând în mod clar că aceasta i-a returnat

o parte din sumă.

Este evident că renunțarea la cererea formulată împotriva pârâtei SC A.

SA Balș, s-a făcut cu scopul inducerii în eroare a instanței cu privire la

derularea raporturilor juridice dintre cele două societăți neputându-se stabili

în mod corect ce sume i-au fost returnate reclamantei sau dacă debitoarea SC A.

SA îi va mai returna ulterior alte sume.

Pentru stabilirea în mod corect și

legal a situației de fapt, se impunea cu necesitate introducerea în cauză a SC

A. SA Balș prin lichidator pentru stabilirea exactă a sumelor returnate de

aceasta și a raporturilor juridice existente între cele două societăți, SC R.

SRL și SC A. SA Balș.

Motivele reținute de instanța de apel pentru admiterea apelului sunt

contradictorii și nedovedite cu vreun mijloc de probă.

Pe de o parte, instanța de apel a

reținut că nu există nicio convenție încheiată între părți și prin urmare

reclamanta nu avea posibilitatea valorificării drepturilor sale decât prin

formularea cererii bazată pe principiul îmbogățirii fără just temei, iar pe de

altă parte, tot instanța de apel reține că din lucrările dosarului rezultă fără

niciun dubiu că reclamanta a avut convingerea că se va încheia o convenție de

vânzare-cumpărare care s-a și materializat în actul din 23 iunie 2005.

Prin urmare existența convenției din

data de 23 iunie 2005, chiar dacă a fost anulată de instanță, nu face decât să

dovedească netemeinicia acțiunii formulate de reclamantă.

Condițiile juridice ale întemeierii

unei acțiuni pe principiul îmbogățirii fără justă cauză vizează absența unei

cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia,

respectiv să nu existe un temei legitim pentru aceasta precum și lipsa oricărui

alt mijloc juridic de recuperare de către cel care pretinde că și-a micșorat

patrimoniul, deoarece în acest caz, acțiunea în restituire, întemeiată pe

îmbogățirea fără justă cauză, are caracter subsidiar.

Intimata-reclamantă a formulat

întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând recursul se găsește

nefondat.

În privința primului motiv de

recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că instanța de

apel a motivat hotărârea răspunzând tuturor criticilor aduse prin apel fără a

se putea reține vreo contradicție între considerentele hotărârii, deoarece

toate acestea conduc la aceeași concluzie a temeiniciei acțiunii întemeiată pe îmbogățirea

fără justă cauză, astfel că nu se poate reține incidența acestui motiv de

modificare a hotărârii.

Cât privește motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată, de asemenea, că este

nefondat, reclamanta fiind în drept, potrivit principiului disponibilității să

stabilească cadrul procesual, persoanele care sunt chemate în judecată și

obiectul, instanța fiind obligată, ceea ce a și făcut, să judece acțiunea cu

care a fost învestită, astfel cum a fost restrânsă.

Cât privește temeiul juridic al

răspunderii, este știut că, pentru a se putea promova o acțiune de restituire

de tipul celei care face obiectul judecății, trebuie îndeplinite atât condiții

de ordin economic cât și juridic în sensul existenței unei măriri a

patrimoniului pârâtei, - în cauză, prin dobândirea de către aceasta a bunurilor

adjudecate la licitație, o micșorare a patrimoniului reclamantei, - în cauză,

prin efectuarea plății prețului de către aceasta vânzătorului, deși nu exista o

asemenea obligație și absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea

pierderii suferite.

Sub acest aspect, care vizează

caracterul subsidiar al acțiunii întemeiată pe principiul îmbogățirii fără

justă cauză, se constată că instanța de apel a dat o rezolvare corectă când a

reținut că în cauză nu operează principiile răspunderii contractuale, așa cum

se susține prin recurs în condițiile în care pretinsa convenție privind

promisiunea de vânzare a bunurilor cumpărate făcută reclamantei de către pârâtă

a fost încheiată ulterior plății prețului acestora de către reclamantă către SC

A. SA Balș, a fost desființată pe cale judecătorească cu efect retroactiv, iar

vânzătorul bunurilor SC A. SA Balș, a devenit insolvabil, încât în această

situație, reclamanta care este terț față de contractul de vânzare-cumpărare,

încheiat între pârâtă și SC A. SA Balș, nu se mai poate îndrepta decât

împotriva cumpărătorului care se află în posesia bunurilor.

Cât privește suma la care a fost

obligată recurenta-pârâtă nu s-a făcut dovada că a fost obligată să restituie

mai mult decât limita în care s-a îmbogățit, pentru a se putea reține o

încălcare a principiilor în materie, sub acest aspect.

Așa fiind, nici acest motiv de

recurs nu este fondat și va fi respins.

Văzând și art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC

S.M.R. SA Balș împotriva deciziei nr. 21 din 10 februarie 2009, pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

14 octombrie 2009.