ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3412/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1034 din 19

septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București s-a dispus respingerea

contestației formulate de I.M. și I.N.D. în contradictoriu cu intimata A.V.A.S.,

ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut următoarele:

Prin decizia nr. 100 din 20

septembrie 2004 a fost respinsă notificarea nr. 623/N din 24 august 2004

formulată de petenții I.M. și I.N. cu motivarea că nu a fost dovedită calitatea

lor de moștenitori.

În cadrul contestației,

contestatorii și-au probat calitatea de moștenitori ai defunctului, însă din

contractul de donație nr. 680/446 din 31 august 1996 rezultă că autorul

contestatorilor a donat imobilul situat în Câmpina, compus din suprafața de

2158 mp teren, situație în care aceștia nu au dovedit că imobilul care a făcut

obiectul notificării s-a aflat în patrimoniul autorului lor, la momentul

preluării.

Prin decizia civilă nr. 229 din 12

aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București instanța a dispus

următoarele:

A admis excepția lipsei calității

procesuale active a contestatoarei I.M.

A admis apelul declarat de apelanții

- contestatori I.M. și I.N.D., domiciliați în Câmpina, județ Prahova împotriva

sentinței civile nr. 1034 din 19 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul

București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. 2576/2004, în contradictoriu

cu intimata A.V.A.S., cu sediul în București, sector 1.

A schimbat în tot sentința

tribunalului, în sensul că:

A respins contestația formulată de I.M.,

ca fiind de o persoană lipsită de calitate procesual activă.

A admis contestația formulată de

contestatorul I.N.D.

A anulat decizia nr. 100 din 20

septembrie 2004 și a obligat pe intimata A.V.A.S. să emită o nouă decizie prin

care să propună contestatorului acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent

în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru anexa în

suprafață de 8 mp și terenul în suprafață de 1776 mp, situate în municipiul

Câmpina.

Pentru a se pronunța astfel instanța

a reținut următoarele:

Curtea a pus în discuție excepția

lipsei calității procesuale active a apelantei - contestatoare, analizând cu

prioritate acest aspect.

Proprietarul imobilului la momentul

preluării în proprietatea statului era I.C., astfel cum rezultă din cuprinsul

contractului de donație autentic nr. 680/446 din 31 august 1955, iar în baza

certificatului de moștenire nr. 728 din 28 august 1986 de pe urma acestuia a

rămas ca unic moștenitor I.N.D. (în calitate de fiu), soția sa, petenta I.M.,

fiind străină de succesiune prin neacceptare.

În atare împrejurare, în lipsa

calității de moștenitor acceptant, aceasta nu a justificat legitimare

procesuală activă, nefiind persoană îndreptățită în temeiul legii, aspect pe

care, de altfel, l-a și recunoscut, grație poziției exprimate de apărătorul

său.

În ce privește apelul promovat, în

raport de criticile formulate, Curtea a apreciat că acesta este fondat, pentru

argumentele ce urmează a fi arătate.

Astfel, în mod eronat a reținut

tribunalul că în cauză nu s-au administrat dovezi din care să rezulte că, la

momentul preluării imobilul nu s-a aflat în patrimoniul autorului apelantului –

contestator, de vreme ce prin contractul de donație autentic nr. 660 /446 din

31 august 1955, transcris sub nr. 398 din 5 noiembrie 1955 la Grefa Tribunalului Raional Câmpina, acesta a dobândit în proprietate de la tatăl său (numitul

I.O.N.) terenul în suprafață de 2158 mp, situat în Câmpina, supus ulterior

exproprierii prin Decretul nr. 263 din 26 iulie 1976.

Ca atare, a reieșit fără putință de

tăgadă din probele administrate că, la data exproprierii proprietarul terenului

era I.N.C., autorul petentului, conform certificatului de moștenitor anterior

menționat.

În raport de susținerile apelantului

în sensul că, fiind ocupat cu construcții, terenul nu poate fi restituit în

natură și, prin urmare că administrarea expertizei nu a mai apărut ca fiind

utilă cauzei, Curtea apreciază că critica vizând acest aspect nu s-a mai impus

a fi cercetată.

Pe de altă parte, s-a apreciat că,

într-adevăr, la momentul emiterii deciziei a cărei anulare se solicită au fost

nesocotite prevederile Legii nr. 10/2001 și ale Normelor metodologice de

aplicare a acestora, aprobat prin H.G. nr. 498/2003.

Astfel cum a rezultat din cuprinsul

dispozitivului deciziei, măsura respingerii notificării a fost fundamentată de

împrejurarea că „nu au fost depuse actele doveditoare ale calității de

moștenitori a petenților, în conformitate cu dispozițiile art. 22 din lege”.

Din înscrisurile administrate nu a

rezultat, însă, că între părți s-a purtat corespondență pe aspectul

caracterului insuficient sub aspect probator al documentației anexate alăturat

notificării, deși s-a susținut de către reprezentantul A.V.A.S. că

„identificarea imobilului se face prin acte ce trebuiau depuse… alăturat

notificării” (fila 24, dosar fond).

Cum unitatea deținătoare a

imobilului, deși a sesizat necesitatea completării probelor ce au susținut

cererea de restituire, nu a notificat persoanei îndreptățite acest aspect,

menit a conduce la corecta soluționare a petiției și nu a adresat acestora

invitația de a susține personal pretenția în fața organelor sale de conducere,

aceasta nu s-a putut prevala de neîndeplinirea de către petent a cerințelor

art. 22 din Legea nr. 10/2001, și nici de dispozițiile art. 23 din lege,

respectiv art. 23.2 din Norme, ce reglementează prorogarea termenului înăuntrul

căruia urma a fi fost soluționată notificarea.

În consecință, în temeiul art. 296

și urm. C. proc. civ., Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale active

a contestatoarei I.M., a admis apelul, a schimbat în tot sentința tribunalului

în sensul că a respins contestația formulată de I.M., ca fiind introdusă de o

persoană lipsită de calitate procesual activă, a admis contestația formulată de

contestatorul I.N.D., a anulat decizia nr. 100 din 20 septembrie 2004 și a

obligat pe intimata A.V.A.S. să emită o nouă decizie prin care să propună

contestatorului acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile

legii speciale privind regimul de stabilire și p lată a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv pentru anexa în suprafață de 8 mp și terenul

în suprafață de 1776 mp, situate în din municipiul Câmpina.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta A.V.A.S. criticând-o pentru nerespectarea dispozițiilor art. 22

din Legea nr. 10/2001 nemodificate, raportat la art. 22.1 din Normele

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 referitoare la nedovedirea

dreptului de proprietate așa cum stabilesc dispozițiile mai sus citate,

contestatorii neprobând în nici un fel proprietatea asupra imobilului

solicitat.

Solicită admiterea recursului

motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 1 și art. 312 C. proc. civ.,

precum și dispozițiile Legii nr. 10/2001.

La termenul din 9 ianuarie 2008

instanța a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul dispozițiilor art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin lipsa părților, cauza fiind repusă pe

rol din oficiu în vederea discutării perimării conform art. 252 alin. (1) C.

proc. civ.

La termenul din 2 iunie 2010,

instanța din oficiu a pus în discuția părților excepția privitoare la perimarea

recursului.

Astfel, conform dispozițiilor art.

248 alin. (1) C. proc. civ., recursul care a rămas în nelucrare din vina

părții, timp de un an se perimă de drept. Deoarece cauza a rămas în nelucrare

de la data de 9 ianuarie 2008, instanța a constatat perimat recursul în temeiul

textului de lege citat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâta A.V.A.S.

împotriva deciziei nr. 299/A din 12 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2010.