ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin ordonanța nr. 528/D/P/2005 din 18 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților F.V. ș.a. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. și art. 23 din Legea nr. 656/2002, neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii B.R., B.I., B.E. ș.a. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., art. 323 C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003, disjungerea și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad în vederea continuării cercetărilor pentru infracțiunile de evaziune fiscală, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și exercitarea unui comerț în favoarea unor societăți constituite în țară, față de învinuiți.

Prin Ordonanța din 30 aprilie 2009 a procurorului șef direcție de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., în temeiul dispozițiilor art. 275-278 1 C. proc. pen., a fost respinsă plângerea formulată de numiții M.G. și M.K. împotriva ordonanței nr. 528/D/P/2005 din 18 decembrie 2008 a D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală, ca neîntemeiată. Împotriva soluțiilor dispuse prin Ordonanța nr. 528/D/P/2005 din 18 decembrie 2005 au formulat plângere petiționarii M.G. și M.K., care au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând lucrările dosarului, Curtea reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc.

pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale persoana vătămată și orice alte persoane ale căror interese au fost vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277-278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă, în primă instanță, în baza art. 29 pct. 1 C. proc. pen., infracțiunile săvârșite de senatori și deputați, de membrii Guvernului, de judecătorii Curții Constituționale, de membrii Curții de Conturi, de mareșali, amirali, generali și chestori, de șefii cultelor religioase cu rangul de arhiereu, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii ori de judecătorii de la instanța supremă și de la curțile de apel și de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe.

Având în vedere că persoanele împotriva cărora petenții au formulat plângere nu fac parte din categoriile de persoane prevăzute de textul de lege menționat anterior, plângerea adresată direct Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost greșit îndreptată. Împrejurarea că în cauză cercetările penale au fost efectuate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. nu influențează stabilirea competenței de soluționare a prezentei plângeri, deoarece competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu se suprapune peste cea a instanței corespunzătoare, atunci când este vorba despre cauze cercetate de structuri specializate, respectiv D.I.I.C.O.T. sau D.N.A.

În consecință, Curtea, constatând că plângerea formulată de petiționari nu este de competența sa, în temeiul art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., urmează a-și declina competența de soluționare a plângerii în favoarea Tribunalului Caraș Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Declină competența de soluționare a plângerii formulată de petiționarii M.G. și M.C. împotriva ordonanței nr. 528/D/P/2005 din 18 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală, în favoarea Tribunalului Caraș Severin. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2010.