ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

Examinând actele și lucrările dosarului

constată următoarele:

La data de 30 august 2007, L.A.F., s-a

adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

solicitând tragerea la răspundere penală a magistraților M.M.N. procuror în

cadrul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Oradea, R.I. fost procuror general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în prezent pensionat și S.N.

comisar șef la I.P.J. Bihor pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248,

art. 263 alin. (2), art. 194 alin. (2), art. 264 C. pen. și art. 323 C. pen.

În esență, petiționarul a susținut că

persoanele reclamate în plângere, s-au asociat pentru săvârșirea de

infracțiuni, constând în aceea că nu au luat măsurile legale de tragere la

răspundere penală a avocatului N.L.D. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii

de consum de droguri în forma prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

nepronunțându-se una din soluțiile procedurale specifice urmăririi penale.

Petiționarul a mai susținut că în cursul

cercetărilor efectuate cu privire la această faptă, avocatul N.L.D., a fost

șantajat să dea declarații la comandă, care au fost folosite împotriva sa în

dosarul nr. 138/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Plângerea a făcut obiectul dosarului nr. 1205/P/2007

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de

urmărire penală și criminalistică, care prin ordonanța din 15 octombrie 2008,

în temeiul art. 38, art. 42 și art. 45 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a

declinat competența de soluționare în favoarea Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

În dosarul nr. 289/D/P/2008, Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., prin ordonanța din

17 octombrie 2008, în temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc.

pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele reclamate în

plângere sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 323 C. pen.

raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003, și potrivit art. 42, art. 45 și art. 29

lit. f) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul săvârșirii de către

aceleași persoane a infracțiunilor prevăzute de art. 248, art. 263 alin. (2),

art. 264, art. 194 alin. (2) C. pen.

Urmare actelor premergătoare efectuate,

prin rezoluția din 23 octombrie 2008, dată în dosarul nr. 1291/P/2008, în

temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale față de R.I., M.M.N. și S.I.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 248, art. 194 alin. (2),

art. 263 alin. (2) și art. 264 C. pen., soluție menținută prin rezoluția din 11

decembrie 2008 dată de procurorul șef al aceleiași unități de parchet, în

dosarul nr. 11579/6535/II/2/2008, în procedura reglementată de art. 278 alin. (1)

C. proc. pen.

În motivarea rezoluției s-a reținut că

actele premergătoare efectuate în cauză, în verificarea celor sesizate în

plângere, nu au confirmat existența unor indicii din care să rezulte săvârșirea

infracțiunilor, actele întocmite de procurori și ofițerii de poliție respectiv adrese,

referate, rezoluții în dosarele nr. 102/P/2002, 138/P/2002 ale Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție, fiind conforme cu realitatea, așa încât

aceștia și-au exercitat corect atribuțiile de serviciu.

Împotriva soluției de netrimitere în

judecată petiționarul L.A.F., în termen legal, în temeiul art. 2781 C. proc.

pen. a formulat plângere, solicitând desființarea rezoluției, și trimiterea

cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale, cu motivarea că

existența faptelor reclamate se confirmă.

În opinia petentului, persoanele

reclamate în plângere deși au fost sesizate legal pentru responsabilizarea

penală a avocatului N.L. și soției acestuia sub aspectul săvârșirii unor

infracțiuni grave – consum și trafic de droguri, nu au înregistrat un dosar

penal în evidența poliției și parchetului, nu au dispus o soluție ci l-au

șantajat, așa încât acesta a făcut mai multe declarații împotriva unor

magistrați orădeni.

În soluționarea plângerii conform art. 2781

alin. (1) C. proc. pen., o primă chestiune care se impune a fi analizată, este

cea legată de calitatea petiționarului de „parte vătămată” sau „persoană ale

cărei interese legitime sunt vătămate” și justifică formularea acesteia.

În opinia Înaltei Curți, petiționarul are

un interes legitim în sensul dispozițiilor procesuale amintite, având în vedere

conținutul plângerii, respectiv susținerile formulate, potrivit cărora avocatul

N.L.D., a fost șantajat și în condiții de constrângere psihică, a denunțat

infracțiunea de luare de mită, pentru care L.A.F. a fost trimis în judecată în

dosarul nr. 138/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, Secția

de combatere a corupției și criminalității organizate.

Trecând la judecarea pe fond a plângerii,

în acord cu dispozițiile alin. (7) ale aceluiași articol, reglementare care

impune un control judiciar exclusiv al rezoluției de netrimitere în judecată,

sub aspectul legalității, în raport cu lucrările și înscrisurile depuse la

dosar de petiționar și intimatul M.M.N., se constată că nu este fondată.

În raport cu actele premergătoare

efectuate, care au avut drept scop clarificarea datelor care confirmă sau

infirmă existența infracțiunilor sesizate, acte a căror suficiență și

necesitate este apreciată în această fază nepublică a procesului exclusiv de

organele de urmărire penală, legal, temeinic și motivat s-a constatat existența

cazului prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., care împiedică punerea în

mișcare a acțiunii penale.

Urmărind succesiunea în timp a aspectelor

faptice expuse de petiționar și actele întocmite de intimați, Înalta Curte,

reține că nu a existat o plângere formulată de L.A.F. sau altă persoană în

sensul art. 221 C. proc. pen. ca moduri de sesizare a organului de urmărire

penală, cu săvârșirea infracțiunii de consum sau trafic de droguri de avocatul N.L.D.

și soția sa – N.L.

În realitate, fără să fie format un dosar

penal având ca obiect infracțiuni la Legea nr. 143/2000 săvârșite de N.L.D. și

soția sa, C.Z.C.C.O.A. Oradea a efectuat prin organele de cercetare penală,

activități de verificare a unor informații ce existau în acest sens.

Astfel, adresa 00103412/BA/S.1/RL din 12

iunie 2002 a Direcției Generale – C.C.O.A. București – Brigada Antidrog,

cuprinde ordinul rezolutiv al generalului S.D., de a se efectua verificarea

unei note informative potrivit căreia, deținutul S.M. din Penitenciarul Oradea,

cunoaște că avocatul N.L.D. și soția sa procură pastile „Ecstasy” de la o

persoană identificată sub apelativul „B.”.

Urmare acestui ordin rezolutiv, C.Z.C.C.O.A

Oradea, organul de cercetare penală a întocmit la data de 27 iunie 2002,

rezoluția nr. 174246 din 28 iunie 02 din conținutul căreia rezultă că în

declarația lui N.L., acesta neagă cumpărarea și consumul de droguri cum și

frecventarea unor anturaje în care se consumă substanțe stupefiante dându-și

consimțământul pentru recoltarea de probe biologice în vederea examinării

toxicologice.

Aceleași acte premergătoare, confirmă că

la urma dosarului nr. 138/P/2002 al fostei Secții de combatere a corupției și

criminalității organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție, s-au identificat următoarele lucrări:

-adresa nr.1844/II.1/2002 din 4 iulie 2002

– vol. I fila 114 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, sub semnătura

procurorului general Rus Ioan, prin care se înaintează Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție un exemplar de pe referatul întocmit de procuror șef

serviciu M.M. legat de articolele de presă privitoare la avocatul N.L.D.;

- referatul din 4 iulie 2002 – fila 115

vol. I întocmit de procurorul șef serviciu C.C.C.O. din cadrul Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Oradea, M.M. din care rezultă că au fost verificate

aspectele sesizate în presa locală referitoare la livrarea unor cantități de

droguri de deținutul S.M. deținut în Penitenciarul Oradea avocatului N.,

practic redându-se succesiunea verificării informației efectuată de D.G.C.C.C.O.

București și C.Z.C.C.C.O.A. Oradea;

- proces-verbal din 4 iulie 2002 sub nr. 1844/II-1/2002

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea întocmit de procurorul șef

serviciu M.M. – fila 116 vol. I, cu următorul conținut; „în interesul

clarificării împrejurărilor în care avocatul N.L.D. a fost supus testărilor

toxicologice pentru stabilirea consumului de droguri, am solicitat C.Z.C.C.O.A

Oradea să-mi pună la dispoziție documentele existente, fiind enumerate acte

întocmite de alte organe decât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea –

proces-verbal – dosar nr. 1205/P/2007 – 17 aprilie 2008 filele 10-12.

Din conținutul acestor acte și lucrări

semnate de intimați, rezultă că verificarea aspectelor apărute în presa locală

referitoare la pretinsa infracțiune de consum de droguri, săvârșită de avocatul

N.L.D., au fost efectuate de C.Z.C.C.O.A Oradea la ordinul rezolutiv al D.G.C.C.O.

București – Brigada Antidrog, fără ca procurorul să cunoască aceste aspecte

(fila 7 dosar 1205/P/2007).

Concluzionând, rezultă în afara oricărui

dubiu că intimații nu au efectuat acte premergătoare sau de urmărire penală,

neexistând o sesizare legală adresată în sensul amintit, așa încât procedural,

nu puteau să dispună față de N.L.D. una din soluțiile prevăzute de art. 228

alin. (1), (2) sau (4) C. proc. pen.

Având în vedere această situație cert

stabilită, în mod legal s-a dispus prin rezoluția din 23 octombrie 2008 dată în

dosarul nr. 1291/P/2008 netrimiterea în judecată a intimaților sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 248, art. 263 alin. (2), art. 264 C.

pen. și art. 194 alin. (2) C. pen., temeiul juridic, dispozițiile art. 10 lit. a)

C. proc. pen., fiind corect indicat.

Pe cale de consecință, conform art. 2781

alin. (8) lit. a), plângerea petiționarului va fi respinsă ca nefondată, menținându-se

rezoluția atacată.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarul L.A.F. împotriva rezoluției din 23 octombrie 2008 dată în dosarul

nr. 1291/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția Urmărire Penală și Criminalistică, pe care o menține.

Obligă

petiționarul la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat .

Cu

recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

aprilie 2009.