ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele: La data de 30 august 2007, L.A.F., s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând tragerea la răspundere penală a magistraților M.M.N. procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Oradea, R.I. fost procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în prezent pensionat și S.N. comisar șef la I.P.J. Bihor pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248, art. 263 alin. (2), art. 194 alin. (2), art. 264 C. pen. și art. 323 C. pen. În esență, petiționarul a susținut că persoanele reclamate în plângere, s-au asociat pentru săvârșirea de infracțiuni, constând în aceea că nu au luat măsurile legale de tragere la răspundere penală a avocatului N.L.D.

cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de consum de droguri în forma prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 nepronunțându-se una din soluțiile procedurale specifice urmăririi penale. Petiționarul a mai susținut că în cursul cercetărilor efectuate cu privire la această faptă, avocatul N.L.D., a fost șantajat să dea declarații la comandă, care au fost folosite împotriva sa în dosarul nr. 138/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Plângerea a făcut obiectul dosarului nr. 1205/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, care prin ordonanța din 15 octombrie 2008, în temeiul art. 38, art. 42 și art. 45 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., a declinat competența de soluționare în favoarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. În dosarul nr. 289/D/P/2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., prin ordonanța din 17 octombrie 2008, în temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele reclamate în plângere sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 323 C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003, și potrivit art. 42, art. 45 și art. 29 lit. f) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul săvârșirii de către aceleași persoane a infracțiunilor prevăzute de art. 248, art. 263 alin. (2), art. 264, art. 194 alin. (2) C. pen.

Urmare actelor premergătoare efectuate, prin rezoluția din 23 octombrie 2008, dată în dosarul nr. 1291/P/2008, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale față de R.I., M.M.N. și S.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 248, art. 194 alin. (2), art. 263 alin. (2) și art. 264 C. pen., soluție menținută prin rezoluția din 11 decembrie 2008 dată de procurorul șef al aceleiași unități de parchet, în dosarul nr. 11579/6535/II/2/2008, în procedura reglementată de art. 278 alin. (1) C. proc. pen.

În motivarea rezoluției s-a reținut că actele premergătoare efectuate în cauză, în verificarea celor sesizate în plângere, nu au confirmat existența unor indicii din care să rezulte săvârșirea infracțiunilor, actele întocmite de procurori și ofițerii de poliție respectiv adrese, referate, rezoluții în dosarele nr. 102/P/2002, 138/P/2002 ale Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, fiind conforme cu realitatea, așa încât aceștia și-au exercitat corect atribuțiile de serviciu. Împotriva soluției de netrimitere în judecată petiționarul L.A.F., în termen legal, în temeiul art. 2781 C. proc. pen. a formulat plângere, solicitând desființarea rezoluției, și trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale, cu motivarea că existența faptelor reclamate se confirmă.

În opinia petentului, persoanele reclamate în plângere deși au fost sesizate legal pentru responsabilizarea penală a avocatului N.L. și soției acestuia sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni grave – consum și trafic de droguri, nu au înregistrat un dosar penal în evidența poliției și parchetului, nu au dispus o soluție ci l-au șantajat, așa încât acesta a făcut mai multe declarații împotriva unor magistrați orădeni. În soluționarea plângerii conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., o primă chestiune care se impune a fi analizată, este cea legată de calitatea petiționarului de „parte vătămată” sau „persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate” și justifică formularea acesteia.

În opinia Înaltei Curți, petiționarul are un interes legitim în sensul dispozițiilor procesuale amintite, având în vedere conținutul plângerii, respectiv susținerile formulate, potrivit cărora avocatul N.L.D., a fost șantajat și în condiții de constrângere psihică, a denunțat infracțiunea de luare de mită, pentru care L.A.F. a fost trimis în judecată în dosarul nr. 138/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, Secția de combatere a corupției și criminalității organizate. Trecând la judecarea pe fond a plângerii, în acord cu dispozițiile alin. (7) ale aceluiași articol, reglementare care impune un control judiciar exclusiv al rezoluției de netrimitere în judecată, sub aspectul legalității, în raport cu lucrările și înscrisurile depuse la dosar de petiționar și intimatul M.M.N., se constată că nu este fondată.

În raport cu actele premergătoare efectuate, care au avut drept scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunilor sesizate, acte a căror suficiență și necesitate este apreciată în această fază nepublică a procesului exclusiv de organele de urmărire penală, legal, temeinic și motivat s-a constatat existența cazului prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale. Urmărind succesiunea în timp a aspectelor faptice expuse de petiționar și actele întocmite de intimați, Înalta Curte, reține că nu a existat o plângere formulată de L.A.F. sau altă persoană în sensul art. 221 C. proc. pen. ca moduri de sesizare a organului de urmărire penală, cu săvârșirea infracțiunii de consum sau trafic de droguri de avocatul N.L.D.

și soția sa – N.L. În realitate, fără să fie format un dosar penal având ca obiect infracțiuni la Legea nr. 143/2000 săvârșite de N.L.D. și soția sa, C.Z.C.C.O.A. Oradea a efectuat prin organele de cercetare penală, activități de verificare a unor informații ce existau în acest sens. Astfel, adresa 00103412/BA/S.1/RL din 12 iunie 2002 a Direcției Generale – C.C.O.A. București – Brigada Antidrog, cuprinde ordinul rezolutiv al generalului S.D., de a se efectua verificarea unei note informative potrivit căreia, deținutul S.M. din Penitenciarul Oradea, cunoaște că avocatul N.L.D. și soția sa procură pastile „Ecstasy” de la o persoană identificată sub apelativul „B.”.

Urmare acestui ordin rezolutiv, C.Z.C.C.O.A Oradea, organul de cercetare penală a întocmit la data de 27 iunie 2002, rezoluția nr. 174246 din 28 iunie 02 din conținutul căreia rezultă că în declarația lui N.L., acesta neagă cumpărarea și consumul de droguri cum și frecventarea unor anturaje în care se consumă substanțe stupefiante dându-și consimțământul pentru recoltarea de probe biologice în vederea examinării toxicologice. Aceleași acte premergătoare, confirmă că la urma dosarului nr. 138/P/2002 al fostei Secții de combatere a corupției și criminalității organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, s-au identificat următoarele lucrări: -adresa nr.1844/II.1/2002 din 4 iulie 2002 – vol. I fila 114 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, sub semnătura procurorului general Rus Ioan, prin care se înaintează Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție un exemplar de pe referatul întocmit de procuror șef serviciu M.M.

legat de articolele de presă privitoare la avocatul N.L.D.; - referatul din 4 iulie 2002 – fila 115 vol. I întocmit de procurorul șef serviciu C.C.C.O. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, M.M. din care rezultă că au fost verificate aspectele sesizate în presa locală referitoare la livrarea unor cantități de droguri de deținutul S.M. deținut în Penitenciarul Oradea avocatului N., practic redându-se succesiunea verificării informației efectuată de D.G.C.C.C.O. București și C.Z.C.C.C.O.A. Oradea; - proces-verbal din 4 iulie 2002 sub nr. 1844/II-1/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea întocmit de procurorul șef serviciu M.M. – fila 116 vol. I, cu următorul conținut; „în interesul clarificării împrejurărilor în care avocatul N.L.D.

a fost supus testărilor toxicologice pentru stabilirea consumului de droguri, am solicitat C.Z.C.C.O.A Oradea să-mi pună la dispoziție documentele existente, fiind enumerate acte întocmite de alte organe decât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea – proces-verbal – dosar nr. 1205/P/2007 – 17 aprilie 2008 filele 10-12. Din conținutul acestor acte și lucrări semnate de intimați, rezultă că verificarea aspectelor apărute în presa locală referitoare la pretinsa infracțiune de consum de droguri, săvârșită de avocatul N.L.D., au fost efectuate de C.Z.C.C.O.A Oradea la ordinul rezolutiv al D.G.C.C.O. București – Brigada Antidrog, fără ca procurorul să cunoască aceste aspecte (fila 7 dosar 1205/P/2007).

Concluzionând, rezultă în afara oricărui dubiu că intimații nu au efectuat acte premergătoare sau de urmărire penală, neexistând o sesizare legală adresată în sensul amintit, așa încât procedural, nu puteau să dispună față de N.L.D. una din soluțiile prevăzute de art. 228 alin. (1), (2) sau (4) C. proc. pen. Având în vedere această situație cert stabilită, în mod legal s-a dispus prin rezoluția din 23 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 1291/P/2008 netrimiterea în judecată a intimaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 248, art. 263 alin. (2), art. 264 C. pen. și art. 194 alin. (2) C. pen., temeiul juridic, dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., fiind corect indicat.

Pe cale de consecință, conform art. 2781 alin. (8) lit. a), plângerea petiționarului va fi respinsă ca nefondată, menținându-se rezoluția atacată. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul L.A.F. împotriva rezoluției din 23 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 1291/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat . Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2009.