ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față ;

În baza lucrărilor

din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție la data de 17 decembrie 2009, persoana vătămată Z.T.,

a criticat rezoluția nr. 752/P/2008 din 7 octombrie 2009 a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca fiind nelegală și netemeinică,

solicitând desființarea acesteia și tragerea la răspundere penală a

făptuitorilor B.Ș., T.G., P.B.I. și S.L. pentru săvârșirea mai multor

infracțiuni.

Persoana vătămată a

susținut că făptuitorii, în calitatea lor de procurori și, respectiv lucrători

de poliție, au ticluit Dosarul nr. 188/II/1/2007 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Bihor, nu au depus niciun fel de diligențe pentru stabilirea

adevărului în cauză și nu i-au permis petiționarului să depună probe.

În susținerea

plângerii sale întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.,

persoana vătămată a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: plângerea

penală formulată împotriva făptuitorilor pentru săvârșirea infracțiunilor de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu prevăzute

de art. 246 și 249 C. pen. și adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, rezoluția nr. 752/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

plângerea formulată împotriva acestei rezoluții și adresată procurorului

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum

și rezoluția nr. 10871/5421/II/2/2009 cu privire la soluționarea acestei

plângeri, trei planșe cu fotografii, referatul cu propunere de neîncepere a

urmăririi penale nr. 960/P/2007 (9235/2007) întocmit de I.P.J. Bihor, Serviciul

de investigare a fraudelor, rezoluția nr. 190/P/2007 a Parchetului de pe lângă

Tribunalul Bihor, copiile sentinței penale nr. 14 din 8 iulie 2008 a

Tribunalului Bihor și deciziei penale nr. 568 din 30 octombrie 2008 a Curții de

Apel Oradea, comunicarea rezoluției nr. 389/VIII.1/2007 a Parchetului de pe

lângă Tribunalul Bihor.

Din oficiu, Înalta

Curte a dispus atașarea Dosarului penal nr. 752/P/2008 și a rezoluției nr. 10871/5421/II/2/2009

ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând rezoluția

atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., Înalta

Curte constată următoarele:

Prin plângerea penală

înregistrată la 9 iunie 2008 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, persoana vătămată Z.T. a solicitat efectuarea de cercetări penale

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. și neglijență în serviciu prevăzută

de art. 249 C. pen. față de Blaj Șerban, procuror la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Oradea, T.G., prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bihor, P.B.I., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, S.L.,

subcomisar în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Bihor în legătură

cu modul de instrumentare a Dosarului penal nr. 960/P/2007 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Oradea.

Prin rezoluția nr. 752/P/2008

din 7 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi

penale față de făptuitorii sus-arătați, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin.

(4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât din actele premergătoare nu au

rezultat date sau indicii care să ateste existența faptelor sesizate.

Petiționarul Z.T., în

calitate de reprezentant al SC Z. SRL Oradea a depus plângere împotriva

lichidatorului judiciar H.I. la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, la data

de 10 ianuarie 2007, unde a fost înregistrată sub nr. 188/II/1/2007.

La data de 15

ianuarie 2007, sub semnătura prim procurorului Ș.B., plângerea a fost trimisă

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd, apreciindu-se că, în conformitate

cu dispozițiile art. 25 C. proc. pen., competența de soluționare aparține

acestui parchet.

Plângerea formulată

de petent la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, prin care a contestat

măsura trimiterii cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd a fost

admisă ca întemeiată, fapt pentru care cea din urmă unitate de parchet și-a

declinat competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria

Oradea.

La Parchetul de pe

lângă Judecătoria Oradea dosarul a fost înregistrat sub nr. 960/P/2007.

În urma verificărilor

efectuate la acea dată, respectiv 13 februarie 2007, conducerea Parchetului de

pe lângă Tribunalul Bihor (prin prim procurorul B.Ș.) a constatat că trimiterea

plângerii la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd s-a datorat unei erori.

Ofițerul de poliție S.L.

din cadrul I.P.J. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor a propus prin

referatul din 16 mai 2007 neînceperea urmăririi penale față de H.I. sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 214, 246, 264 și 249 C.

pen.

Prin ordonanța nr. 960/P/2007

din 5 iunie 2007 a procurorului N.O. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Oradea s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor. În motivarea soluției s-a arătat că

întrucât față de Herlea Ioan, lichidator judiciar, se efectuează cercetări și pentru

comiterea infracțiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 C. pen.,

potrivit art. 148 din Legea nr. 85/2006 competența de soluționare aparține

parchetului de pe lângă tribunal.

Deoarece procurorul

de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a apreciat că cercetările sunt

finalizate, prin rezoluția nr. 190/P/2007 din 26 septembrie 2007 a confirmat

propunerea organelor de poliție de neîncepere a urmăririi penale față de H.I. pentru

infracțiunile prev. de art. 214 C. pen. rap. la art. 144 alin. (1) din Legea nr.

85/2006, art. 246, art. 264 și art. 249 C. pen.

Plângerea formulată

de Z.T. împotriva soluției dispuse în Dosarul nr. 190/P/2007 a fost respinsă

prin rezoluția nr. 389/VIII/1/2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă

Tribunalul Bihor ca neîntemeiată.

Cu ocazia

soluționării plângerii împotriva soluției, prim procurorul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Bihor s-a pronunțat și asupra încălcării drepturilor

procesuale în sensul că petentul nu a fost audiat și nu a fost lăsat să propună

probe. S-a apreciat că soluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată în Dosarul

nr. 190/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a bazat pe probe

suficiente.

În consecință, neexistând

indicii de săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 249 C. pen.,

procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitori.

Soluția dispusă a

fost menținută prin rezoluția nr. 10871/5421/II/2/2009 din 12 noiembrie 2009 a

procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică care a respins

ca neîntemeiată plângerea petentului.

Acesta s-a adresat

instanței competente cu plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale dată de procuror sub nr. 752/P/2008 din 7 octombrie 2009.

Plângerea este

nefondată.

Din actele premergătoare

efectuate de procuror nu a rezultat că procurorii B.Ș., T.G. și P.B.I. și

subcomisarul de poliție S.L. nu și-ar fi îndeplinit ori și-ar fi îndeplinit în

mod defectuos atribuțiile de serviciu, cauzând cu știință sau din culpă vreo

vătămare a intereselor legale ale persoanei vătămate.

Plângerea depusă

inițial la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a fost trimisă din eroare la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd de către prim procurorul Ș.B., însă

consecința nu a fost întârzierea cercetărilor în cauză pe o durată mare de

timp, ci numai în perioada 10 ianuarie 2007 - 13 februarie 2007. De asemenea,

după declinarea competenței de către procurorul din cadrul Parchetului de pe

lângă Judecătoria Oradea, dosarul a fost soluționat de procurorul din cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor după o perioadă de aproximativ 3 luni,

fapt care nu poate conduce la concluzia exercitării abuzive sau neglijente a

atribuțiilor de serviciu a procurorilor și ofițerului de poliție față de care

s-a formulat plângere.

Faza actelor premergătoare

nu presupune administrarea de probe, ci numai efectuarea de verificări privind

existența unor date sau indicii care să permită începerea urmăririi penale.

Întrucât în cauză nu

au existat asemenea probe sau indicii cu privire la săvârșirea faptelor penale

sesizate, în mod întemeiat organele de urmărire penală au constatat incidența

dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., caz în care acțiunea penală nu

poate fi pusă în mișcare.

Față de cele arătate

mai sus, Înalta Curte constată că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr.

752/P/2008 din 7 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică este legală și

temeinică și urmează a fi menținută.

În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., plângerea

petiționarului Z.T. va fi respinsă ca nefondată.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul Z.T. împotriva rezoluției nr. 752/P/2008

din 7 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul

la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 martie 2010.