ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față ; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17 decembrie 2009, persoana vătămată Z.T., a criticat rezoluția nr. 752/P/2008 din 7 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând desființarea acesteia și tragerea la răspundere penală a făptuitorilor B.Ș., T.G., P.B.I. și S.L. pentru săvârșirea mai multor infracțiuni. Persoana vătămată a susținut că făptuitorii, în calitatea lor de procurori și, respectiv lucrători de poliție, au ticluit Dosarul nr. 188/II/1/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, nu au depus niciun fel de diligențe pentru stabilirea adevărului în cauză și nu i-au permis petiționarului să depună probe.

În susținerea plângerii sale întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., persoana vătămată a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: plângerea penală formulată împotriva făptuitorilor pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu prevăzute de art. 246 și 249 C. pen. și adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rezoluția nr. 752/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, plângerea formulată împotriva acestei rezoluții și adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și rezoluția nr. 10871/5421/II/2/2009 cu privire la soluționarea acestei plângeri, trei planșe cu fotografii, referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale nr. 960/P/2007 (9235/2007) întocmit de I.P.J.

Bihor, Serviciul de investigare a fraudelor, rezoluția nr. 190/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, copiile sentinței penale nr. 14 din 8 iulie 2008 a Tribunalului Bihor și deciziei penale nr. 568 din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel Oradea, comunicarea rezoluției nr. 389/VIII.1/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor. Din oficiu, Înalta Curte a dispus atașarea Dosarului penal nr. 752/P/2008 și a rezoluției nr. 10871/5421/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Examinând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: Prin plângerea penală înregistrată la 9 iunie 2008 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, persoana vătămată Z.T.

a solicitat efectuarea de cercetări penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. și neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. față de Blaj Șerban, procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, T.G., prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, P.B.I., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, S.L., subcomisar în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Bihor în legătură cu modul de instrumentare a Dosarului penal nr. 960/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea. Prin rezoluția nr. 752/P/2008 din 7 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii sus-arătați, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc.

pen., întrucât din actele premergătoare nu au rezultat date sau indicii care să ateste existența faptelor sesizate. Petiționarul Z.T., în calitate de reprezentant al SC Z. SRL Oradea a depus plângere împotriva lichidatorului judiciar H.I. la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, la data de 10 ianuarie 2007, unde a fost înregistrată sub nr. 188/II/1/2007. La data de 15 ianuarie 2007, sub semnătura prim procurorului Ș.B., plângerea a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd, apreciindu-se că, în conformitate cu dispozițiile art. 25 C. proc. pen., competența de soluționare aparține acestui parchet. Plângerea formulată de petent la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, prin care a contestat măsura trimiterii cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd a fost admisă ca întemeiată, fapt pentru care cea din urmă unitate de parchet și-a declinat competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

La Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea dosarul a fost înregistrat sub nr. 960/P/2007. În urma verificărilor efectuate la acea dată, respectiv 13 februarie 2007, conducerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor (prin prim procurorul B.Ș.) a constatat că trimiterea plângerii la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd s-a datorat unei erori. Ofițerul de poliție S.L. din cadrul I.P.J. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor a propus prin referatul din 16 mai 2007 neînceperea urmăririi penale față de H.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 214, 246, 264 și 249 C. pen. Prin ordonanța nr. 960/P/2007 din 5 iunie 2007 a procurorului N.O. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.

În motivarea soluției s-a arătat că întrucât față de Herlea Ioan, lichidator judiciar, se efectuează cercetări și pentru comiterea infracțiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 C. pen., potrivit art. 148 din Legea nr. 85/2006 competența de soluționare aparține parchetului de pe lângă tribunal. Deoarece procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a apreciat că cercetările sunt finalizate, prin rezoluția nr. 190/P/2007 din 26 septembrie 2007 a confirmat propunerea organelor de poliție de neîncepere a urmăririi penale față de H.I. pentru infracțiunile prev. de art. 214 C. pen. rap. la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, art. 246, art. 264 și art. 249 C. pen. Plângerea formulată de Z.T.

împotriva soluției dispuse în Dosarul nr. 190/P/2007 a fost respinsă prin rezoluția nr. 389/VIII/1/2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor ca neîntemeiată. Cu ocazia soluționării plângerii împotriva soluției, prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a pronunțat și asupra încălcării drepturilor procesuale în sensul că petentul nu a fost audiat și nu a fost lăsat să propună probe. S-a apreciat că soluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată în Dosarul nr. 190/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a bazat pe probe suficiente. În consecință, neexistând indicii de săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 249 C. pen., procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitori.

Soluția dispusă a fost menținută prin rezoluția nr. 10871/5421/II/2/2009 din 12 noiembrie 2009 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică care a respins ca neîntemeiată plângerea petentului. Acesta s-a adresat instanței competente cu plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror sub nr. 752/P/2008 din 7 octombrie 2009. Plângerea este nefondată. Din actele premergătoare efectuate de procuror nu a rezultat că procurorii B.Ș., T.G. și P.B.I. și subcomisarul de poliție S.L. nu și-ar fi îndeplinit ori și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, cauzând cu știință sau din culpă vreo vătămare a intereselor legale ale persoanei vătămate.

Plângerea depusă inițial la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a fost trimisă din eroare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd de către prim procurorul Ș.B., însă consecința nu a fost întârzierea cercetărilor în cauză pe o durată mare de timp, ci numai în perioada 10 ianuarie 2007 - 13 februarie 2007. De asemenea, după declinarea competenței de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, dosarul a fost soluționat de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor după o perioadă de aproximativ 3 luni, fapt care nu poate conduce la concluzia exercitării abuzive sau neglijente a atribuțiilor de serviciu a procurorilor și ofițerului de poliție față de care s-a formulat plângere.

Faza actelor premergătoare nu presupune administrarea de probe, ci numai efectuarea de verificări privind existența unor date sau indicii care să permită începerea urmăririi penale. Întrucât în cauză nu au existat asemenea probe sau indicii cu privire la săvârșirea faptelor penale sesizate, în mod întemeiat organele de urmărire penală au constatat incidența dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., caz în care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare. Față de cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 752/P/2008 din 7 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică este legală și temeinică și urmează a fi menținută.

În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., plângerea petiționarului Z.T. va fi respinsă ca nefondată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul Z.T. împotriva rezoluției nr. 752/P/2008 din 7 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2010.